viaţa şi activitatea…

Ultimele

Autocritică Vol. 1, o succintă autobiografie în versuri semnată Alin Barbu

coperta cartea Autocritica

 

Anunțuri

În curând, va apărea un nou volum de versuri în limba engleză, semnat Alin Barbu, în care puteţi citi, printre altele:

coperta cartea In my knees, in cuffs

In my Knees, in cuffs

 

I’ve never dreamt I’d get where I am today!

If someone wanna throw me in a prison,

I’ll simply scream ‘Fuck freedom!’ to take his joy away.

If I live on, there’s a God. That’s my only reason…

 

Just when I’ve had it all under control,

Just when I thought my eye couldn’t cry more,

I woke up and blades were waiting to fall.

Cuffs held me in my knees – no one said what for –

Maybe cus I’ve hated dad so damn bad

That I’ve sworn I’ll stick a gun in his nose –

Let’s speak the truth: I am not so damn mad –

So what, I may have brought mom’s end too close.

Life is but a letter you forgot to stamp,

Just worse: in the world of rage, anger’s saint!

Who would’ve dreamt I’ll break out from a camp

After being crucified in my tent?

What can I do? I live just for the stage –

Guess what, I rhyme this cus I miss my cage!

 

I always wake up on the same stage!

I can’t pack up my shits and leave for good

Till they don’t add ‘King Of His Own Rage’

To my name they wrote on that piece of wood

That woke me up bouncing at my head –

I’ma add more chapters to what they call ‘mud’,

I’ll give them hell till I die and when I’m dead,

I leave my eye live so I can spit their blood

On every single wicked rhyme of mine –

And if I wake up and put drugs on a plate,

Then eat them all thinking I’ll be just fine,

Back off! You can chain me but you can’t chain fate…

Drugs may get me lay on my knees; I’ll lay,

I’ll pray but the cursing pray one would pray!

 

Mock my words, you’re full of bullshit P.

You thought you could play the cards as you like

And, in the end, turn them all against me?

Well, what if I can stand their anger’s strike?

Guess what, if my dying day comes tomorrow,

I’ma eat some drugs, cut my goddamn wrists

And go happy cus I leave no sorrow,

Cus at my head, they only light some fists…

Let this be a bullet into your brain:

You can’t turn fans against their goddamn idol

As long as they pass through the same woeful pain,

Their worships may help him win the final –

He’s going to shine and you gonna go down

Shot by the gun of the kid once you’ve called ‘clawn’.

 

I’ve never would’ve dreamt, in a million years,

Hate could work these wonders to my feels.

In fact, you all say ‘Hate brings you nothing

But more hate’. Then again, you also say ‘No pain, no gain!’

In that case, all I’ma thank to are: my mom –

I couldn’t have done it without your hate for me, ma!

I want you all to know that in case that bitch

Wouldn’t have caused me the worst pain ever, like she did,

I wouldn’t have ever written any of this shit.

Also, wanna thank to those who have killed

Any living feel from inside my heart

But let my gratest feel of hatred… intact!

Because of them all, I’ve got where I am today.

Thank You, British Council for my rhymes you repay!

 

Thank You, God! You won’t regret you’ve rissen me

To this level I am and no one else is let to be!

I’ma work so hard here to stay

And if I don’t, please take it all away!

Thank You for loving not just love but also hate,

For best wishes couldn’t have foreseen such fate

That brought me in my knees writing something

Could rhyme best than this hate sonets’re now rhyming:

Having all you want, Payment Day, Wanting me no more

The war from inside, or Farther from home,

That brought me second prize

At a rhyming festival, but guess

A fair reason has to be

For this day of 18 of april 2003,

When checked in my mail to find inside

An international repay for the hate I’ve rhymed.

 

Accused of the most high treason,

With no evidence or proven reason,

Subpoenaed, each day of whole ’08 year

For all sorts of incitements, threats and fear.

They said I’ve instigated to rape, like

Only if it could’ve been posible to pierce

One’s vagine with someone’s else

Than your own dick and also give your best strike!

They said I’ve instigated to murder,

But building a statue for me was more in order

Than to judge my writings of that kind,

For I’ve been fighting against coruption through my write.

They said I’ve instigated to selfkilling.

Damn, I never knew they cared so much about my living!

And last but not least they said I’ve instigated to terorism.

God, I just look at what threatens them more like… heroism!

 

They thought a pare of worthless cuffs were though

Enough to keep me down and close my mouth.

They were threatening they will throw me in jail

Where I can roth or stab brains with a nail.

I was staring at them and burst into laugh

For I was aware I was tough enough

To jugle words after words and lots of laughs

Even when woke up between chains and cuffs.

I knew caps were waiting to lock me up

Since they first tried to accused me doing dope.

They couldn’t prove their lie so all turned against

All those worms who couldn’t wait to lock their cuffs

On the hands I had already crossed on my chest…

Now I’m here to spit their face and have my laughs!

 

No way I look back…

 

Sometimes I’m more like… nothing.

I still rhyme. I won’t stop fighting!

Why do I still live for? Sometimes it’s hard dying!

Just climb on a bridge. Sometimes think trying

To jump off and just swim on

And show this dumb creeps what I stand on

Is a gold mine. Sometimes just hate this mind —

Some of it ain’t right: I just don’t mind

Act not too kind, hurt all I can find,

But if I fall on evil times, open locked doors

May be done with guns and blood falls!

Help me weak up, I just can’t give up —

My whole childhood’s been raped up.

Till now been dope, now I stand up

And ask what up? Am I chained up?

No, then let’s teach new cypers:

World’s in my hands, let’s change their dippers!

 

 

It’s all a big gap! Think I need a new map!

Time to jump out of rhymes and my stocking cap,

Time to settle down, sleep next to someone warm!

Once on the right track, forget where I’m comming from…

 

And I run, but I just don’t know where to!

Sorry mom, God knows I’ve tried; been hard loving you!

No idol I need, I’m taking new life on my two feet,

This I throw away. Far as I can. Got so sick of it…

 

 

Following old steps thinking to back off…

A saint I was before I’ve put down ma first scoff,

But the same laugh, under the same skin,

Cried to get out when was less than thirteen!

Needda drow a new map! No longer in mom’s plan!

Poor me, still mom’s big mistake! Got to live as I can:

Wandering the streets, hiding myself in the trush can

And just dream of a family with daddy and mom!

It ain’t hard picture what thoughts run through my head:

Hope that I could make the familly I’ve always dreamt,

Wanna stop hiding from a shit that I’ve never wanted!

… Somenights I go to bed. I don’t dream myself dead;

I dream I’m with one but she also wants me gone.

Fuck all my fans, scruel guns! Don’t want anymore rhymes!

Gravity’s way gone! Damn, I’ve just wanted some nice times…

Just a dream! Still alone; that’s how I die… I can change if I try,

But everytime see life pass me by, I drop rhymes and cry to die…

Listen to me this once, God: please, don’t let this mud

Turn back dark each one of my drops of blood!

I just hope I find myself, no matter who I am;

I’m telling You, devil ain’t my middle name!

Want to tell someone I love her; got to kiss this hate goodbye!

See, whoever I’ve been, now is far away!

See, I need to get back, no matter what way

And I’ma do it, no matter what this world of fools say!

But in this whole that I’ve got… Can’t rule by my own,

Thanks for that hour! Here I am: back alone…

 

 

It’s all a big gap! Think I need a new map!

Time to jump out of rhymes and my stocking cap,

Time to settle down, sleep next to someone warm!

Once on the right track, forget where I’m comming from…

 

And I run, but I just don’t know where to!

Sorry mom, God knows I’ve tried; been hard loving you!

No idol I need, I’m taking new life on my two feet,

This I throw away. Far as I can. Got so sick of it…

 

 

To know it, got to pass through it; if not, can’t taste the shit!

See, what I’m telling you is: I had enough of it,

To begg one’s company when none gives a spit on me,

Different ain’t it, a sign on a love C.D.?

Only if I can do it! Girl, I want you to see

How much did your care mean to me:

It’s my hope to be set free! Never had to see

Or talk to worms like me? Well, there’s a start for all…

Chaque Mat! Still loser, can’t stand it no more:

Sit in the back of the room with as many friends as nice words: NONE;

Go to school and dream same dream from eight to one,

And when comes the time to leave, the same hell I go through!

Tell me what to do, how to act like, where to go to,

Or am I too late for catching a chance? Shit,

Couldn’t learn trains do not wait for me, Goddamn it!

Maybe need a brain transplant… Please you, do the shit!

Got to feel like there’s someone can hang with.

Ask for no line — that’ s the last of mine!

Have you got the right army to save this… coal mine?

It’s a road from gold to nothing… Tired to do it alone!

I feel stuck in life’ s mouth — this Pitbull chews me like a bone!

 

I’m helpless, while knowing one thing: I’m at it’s pity!

This game can’t go on — I’m the lighten hero in the ‘DARK CITY’…

Somedays, you chicks tell me: I’m pleading stupid or nothing.

For each one of my lines, for each time been rhyming,

Hope there’s enough pain to suffer and pay the price…

Without vices, may be a doll played at dice!

What the hell am I doing? Tellling more lies?

When do I stop? Give one more advice!

Sometimes my tongue spits some crapp I don’t want!

But I’ve got it: time to turn around:

Sorry for those chicks I’ve said they like dope?

Said it just because I’ve hated them for being such sex bombs!

Can’t act like I’ve suffered a feels fracture;

I’m the best formula, Allina! Now I’m a add… culture!

Look girls, I’ve got the message, give me a number to reply!

No, no. It ain’t no lie, guess I’m no more high,

Guess I found the new road – I need gas to stick to this!

Time to show these female enemies

Been released for I’m no longer a beast.

The bollid found back its pist!

If I yelled, sworn or jumped over the line,

Blame mom and look to see: I’m no brute, none

Of these’s been my fault, try to understand…

 

 

It’s all a big gap! Think I need a new map!

Time to jump out of rhymes and my stocking cap,

Time to settle down, sleep next to someone warm!

Once on the right track, forget where I’m comming from…

 

And I run, but I just don’t know where to!

Sorry mom, God knows I’ve tried; been hard loving you!

No idol I need, I’m taking new life on my two feet,

This I throw away. Far as I can. Got so sick of it…

 

Out of senses

 

I.

A dream’s a challenge for you to dream on,

But when your dream’s to dream out of one,

If you keep dreaming, you’re as good as gone,

Because you must snap out when your dream’s done!

 

II.

I need just three words to say all about

Dads who give no damn on the kids they dump,

Men who came in mom’s life to throw me out…

Help me reach the top of a bridge; I’ll jump

Giving no damn on the consequences.

A mom who says her kid’s her greatest sin

Has probably taken leave of her senses –

I hate to be cruel but I must be mean

Cus these views’re knifes for a kid who lost all:

First a dad recognizing him no more,

Then a sick mom making a bottomless hole

Out of his future by locking up each door…

So, in few words: she’s a whore, dad’s a curse,

On top of all, stepfather’s even worse!

There’s just one dream that I dream everytime

I’m burying my eye in the pillow

And there’s one thing I like more than the rhyme

That only I hear in the song of a willow:

I’d like my stepfather to find his rest

Tasting the blood who’ll rush out of his heart;

I’ll lie back, watching his bleeding chest,

Cus he’s the cause of these dreams tiered apart.

I may be a sin for mom, as I’m just

A bullet for those who slept in her bed.

I’m a drop of gold in a sea of rust –

No matter how many blades want me dead,

The devil cn have all but my blood

And so, I’ll find my way back to… God!

 

II.

 

I know what you’ve got to tell this world about

Me: You think if you tell them that I live

In the same house with mom, often thrown out,

It’ll turn them on, but there’s no plow they give

For a freak who can’t see the mud on his boots

But keeps aiming heavy words about a guy,

Working round the clock just to find his roots,

Ready to burn him alive if he can’t die…

Damn right only about this I’m worrying

But’s better than shot myself with my own gun ,

It’s even better than run a-whoring

After strange Gods, like you do, and catch none.

It’s true mom throws me in a state of voma,

But it’s also true I’ve put her in coma…

 

III.

They say I’m out of senses. This makes no sense:

By fitting thoughts no one thought they could fit

And menacing menaces messing up mess,

I’m hitting the top. They can kiss my feet…

They say I should dance my life by their rithm,

They say’s a free world – I can die shot or worse –

Turn off those lights, so I can scream ‘Fuck Freedom!’.

Hating them. I can curse curses they don’t curse.

Still, viewer’s views must view dads hang by their tongue,

Crucified step dads begging for dizzines,

Moms dancing their feet on kids corpses all day long

Caught up between shackles and craziness,

To snap out of done dreams and drop their dances.

Lock up this madness and turn back to senses!… You, all…

 

Wicked Rhymes

 

From dippers to chains, from stage to a cage…

I’m defined by that feeling you call rage.

I’m so sick of all of you, that I wish that I

Would rot in prison; or I can even die…

If I take a look around, I’m afraid

I’d get the feeling I ain’t damn dead,

But when there’s nobody to give a shit

On you, then you just feel like this is it!

Today, laughs are only fairytales.

These tears are the worst nightmares

For those who just thought they were tough enough

To walk through pain, grit their teeth and laugh –

I’m worse than ever and I cannot change –

I need a bit of justice and revenge.

 

From love to hate and from nothing to whole;

Now that the devil’s gotten my soul,

My mom hates my Gods; she wishes that I

Would rot in prison where she’ll let me die.

So she sees me as dead as I could be!

What she doesn’t know’s that her hate feeds me

The fuel I need to live on forever

Degrading and hating more than ever.

It’s like two tired legs walking ahead

Since they were born and until they lie dead,

On a road, but the road goes on and on –

They’ll admit this only when they are gone!

This world’s dirty; I’ve swallowed what I could;

Give me the chance to spit all back! I would…

 

From school to Court, accused with no reason;

I’ve found myself walking straight to prison –

Armies of lawyers were accusing me.

Warrants were written, but all I could see

Were caps pointing guns at me and laughing

Thinking they’ve buried me and it’s nothing

More that I could’ve done to leave their sight;

They left me no chance to see the daylight…

I was tough enough to dig my way out

Of their woeful charges and it’s no doubt

I’m sick of highs beating me to the ground,

Teachers hating me for how my lines sound,

Dad walking out, mom wanting me no more,

Stepfather throwing me out on the door…

 

From being a star to crawl between mice;

Sick of this bad game, I’m throwing the dice

A long way behind me, walking to change –

I’ll only choose those things seeming too strange.

They said about me that I was nothing –

I’ll find myself nailing their coffin.

For me, it won’t be something new at all

For I’ve buried two coffins in a same hole,

Burying one, ain’t no challenge at all.

The real thing happens just when you fall

With it, in the same hole… You must get out!

Must remember ain’t helpful to shout!

Don’t open your mouth, do what you’ve dreamt at,

Or you’ll end up in grave, strangled or shot!

 

***

 

I’m tired of being mad all the time;

Feeling of anger must be in my blood,

But so is writing the wicked rhyme –

I’m so tired of swimming in this mud;

I’m like a dirty swamp getting cleaned up.

I’m sick being wimp; I’ve got to get tough,

I don’t care they say I’m always dope –

It gives me all the strength needed to laugh.

Days are only dice you’re throwing away

Losing once, getting up to lose once more –

It ain’t hard at all, you just have to say

The right words so you could swim back to shore.

If you get sunk, then it’s a tragedy!

Too bad it is just what they want to see…

 

I’ve got so sick nailing mom’s coffin,

Feeling pity for my wrists I’m cutting,

Helping creeps kiss my fists and die laughing,

Cutting dad’s head off, sweating when toughing

His skull in dunes of dung before dumping

It in the river watching how it’s eaten

By sharks, that way I can see him leaving

For good and I’ve got sick being beaten

With words and facts without any good reason.

I’ve found myself lying next to my cross;

I thought I was on my way to prison –

I’ve found out end’s one for any of us

What if one goes in glass and one in dust?

Golden flesh can only end up like rust…

 

I’m sick of any of their boasts and whims;

I’m starting to feel bored of this whole fame…

I’ve found out all words went out and it seems

Squeezing bullets in the gun’s no more a game.

Problems got a hold of me and I’ve got

To the point when I’d rather load my gun,

Point it at myself and take my best shot

Giving up any attempt to go on.

I may find myself again in coma:

See doctors writing and stamping my fate

Lying lost in a deep state of voma;

Till they throw on my death certificate.

After years of death, thrilled I may give up,

In one morning they’ll find me smoking dope…

 

***

 

They keep saying my hate has no reason,

They say I write this words trying to shock.

But knowing I can end up in prison,

I’ve got to be crazy to force my luck.

I’d say words are my only loaded gun

Which I can use to blow my breath away,

Or to put holes in this creeps when I’m done

So I can keep rhyming the other day.

They can try to envision how it’s like

To make out of your lyrics the mother

You never had and wait for words to strike

Hopping you can find in them a father,

They still can’t get to the level I’ve got!

For me’s real thing; for them’s just a thought…

 

If I only could turn back the time.

I’m afraid I never would’ve wrote

Any other dirty or wicked rhyme.

If I only could say it was my fault

That mom just couldn’t straight things right with me,

That dad just couldn’t find the right way back

Cus a jury couldn’t like my life. See,

That’s why they’ve hated my rhyme. This is wack,

This is much more dirt than I ever could

Put in my rhymes to make them curse this curse.

If I could, I’d write what I never should –

Making lines for self’s bad? For reader’s worse:

I’ma write their names on a coffin –

How can you choose lines sitting back’n laughing?

 

Lines helped me defeat all my worst fears.

But I think I’m done with any nice rhyme;

I’m waiting for the rain to drop tears,

I’m done with games. I’m running out of time!

They say before swimming, got to get drown…

They’ve made money from sinking lyrics in mud –

So put me in cuffs, I still can’t calm dawn –

I’m closing their coffin laying in blood.

I can’t sit back watching how they tear

Apart any line they can’t figure out.

Laughs dope them. They can’t taste any tear.

Go rhyme on their cross! Ain’t helpful to shout.

They’ll end up in grave, rhyming for money,

You’ll pass making art out of a hobby…

 

I’ve found myself on mom’s grave, smoking dope;

She hated me so I’ma hate her back…

Give me one reason not to tie this rope

Who waits around their throat to have it’s snack,

When all their critics crucify my soul

Only so they can burn me slice by slice –

I’ve juggled too much words to lose them all –

It has no baring losing lives at dice,

Still hearing no plows at the end of rhyme;

If you can, hear this, dear critics:

You’re toting big words but they aint’t like mine

For I bury fools but none of their lyrics…

You wrote your fate by burying my lines

Cus I’ma smoke dope on your graves’n shrines!

 

***

 

These feels’re killers for a dumped kid:

He’s always been a problem to them all;

The single weed he wanted to get rid

Of was his mom who showed no heart’n soul.

This kid’s sick of folks who don’t give a damn;

In his eyes, they all are too damn lousy

To change dippers but thrilled to pull a scam

So to make their kid’s fate act too drowsy…

Come on, I’m sure I can rhyme on their cuffs!

Whenever I feel like, I can break out…

Come on, just don’t buy their words from my cross!

They all make no sense; only mine counts…

May be worst menace but this helps my rhymes

Say more wisdom than all their hollow lines.

 

Watch this kid swallowing drug after drug! He’s done.

He waits for sparks to spark only once more,

He needs words to rhyme and acts to grasp on.

Wherever he goes, there’s no open door…

He’s only the fruit of a broken home.

Earrings squeeze the ears; he wants to rap:

Hell dopes; I’m done. I’ll smoke no more of them –

I have only this rope which I’ma frap

Mocking words to hurt whoever I could –

These problems dope me; I see no way out.

If I could close the eyes’n die, I would

Cus my own head’s all left for me to cut…

Once you’re victim of dopes, there’s no way back;

They say you can dream at one. This is wack!

 

Losing everything you possibly could

Is the cause of every damn bleeding wrist

And a reason why we highs feel we should

Rise upon creeps and jerks fist after fist.

My life only circles this goddamn thought:

I know in the world of highs, all’s dirty,

But I just wonder, do I have to cut

Every damn wrist so they can feel pity?

Cus if it’s so, I’ma let my blood

Rhyme some dirty words for my crazy mom,

Hope the next day won’t find me in same mud…

Shit, for me, tomorrow may never come!

I was so high I forgot about this,

Let’s cut the crap, this wasn’t in my dreams…

Imagine

A apărut o nouă lucrare ştiinţifică semnată Alin Barbu: PRIMARI VÂLCENI DE TOP

Coperta Cartea Primari valceni de top in 2013

Introducere

 

 

                Mulţi se vor întreba, cel mai probabil, ce are anul 2013 atât de special încât să apară un astfel de studiu monografic. Pentru că e unul dintre anii de criză? Nu neapărat, căci criza – mai ales cea financiară – e cam soră cu românul, deci suntem învăţaţi cu ea. Pentru că are terminaţia de 13, terrminaţie negativistă? Pe aproape, aş spune! Răspunsul corect este pentru că, la finele anului 2013, odată cu sărbătorirea a 24 de ani de la căderea Comunismului în România, am intrat în anul sfertului de veac din viaţa…. să-i spunem „democratică”, dar în loc să facem ceva, ceva-ul acela pentru care am râvnit moartea soţilor Ceauşescu, noi nu am făcut decât să ne luăm democraţia în cap şi să ne batem joc de tot ce ne lăsase Comunismul bun pe aceste meleaguri. Ca atare, scopul acestei cărţi este comemorarea cum se cuvine, adică printr-un acest să-l numesc aşa „alt fel de mesaj de deşteptare”, a împlinirii unui sfert de veac de cădere liberă în care singuri ne-am zvârlit în Decembrie ’89 neamul, ţărâna şi propriile fiinţe (ale noastre ca ale noastre, dar oare ale mai câtor generaţii?!).

Este destul de greu, mai ales într-o ţară precum România, să realizezi un top al primarilor în funcţie de realizările acestora pe parcursul unui an – ar trebui să spunem „an de criză”, căci este cazul anului 2013 – însă, la români, criză nu a fost numai acum, ci… dintotdeauna, căci indiferent cât de leneşi sau muncitori au fost aceşti aleşi locali, devreme ce încă nu a dispărut de pe harta patriei şi a lumii localitatea condusă de unul sau de altul, toţi au avut aceeaşi performanţă de top, anume aceea de a se zbate.

În rest, aprofundând puţin eforturile jurnalistice investigative, am închipuit totuşi un astfel de top, judecând după faptul că cel puţin atâta timp cât există şi primari care, pe lângă performanţa de a se zbate să rămână pe harta ţării doar ca să îi facă în ciudă crizei, au avut şi alte realizări, unele de-a dreptul măreţe, se poate vorbi despre un top al primarilor alcătuit pe seama realizărilor ce se merită a fi consemnate de istoria locurilor în principiu şi de istoria lumii, în general.

Acestea fiind spuse, vă facem cunoscute mai întâi principiile care au stat la baza demersului de faţă. Printre comunele vâlcene care au reușit să se dezvolte în timp de criză, printr-un management eficient din partea primarilor, se numără, nu neapărat în această ordine, dar cu siguranţă prima este localitatea social-democratului Ion Horia Horăscu Prundeni, urmată de: Suteşti, Galicea, Orleşti, Voiceşti, Şuşani, Drăgoeşti, din sudul Vâlcii şi Budești, Vlădești, Dăești, Costești, Slătioara, Berislăvești sau Perișani, din restul acestui judeţ, unele dintre ele fiind avantajate mai ales de apropierea de zona urbană. Iar în ceea ce priveşte mediile urbane vâlcene, au urcat pe podium, localităţi precum: Drăgășani, Călimănești şi Brezoi. În anul 2013, toți primarii vâlceni au depus eforturi mari în special pentru a menține administrațiile pe care le conduc pe linia de plutire. În toate localitățile, chiar și în municipiul reşedinţă de judeţ Râmnicu Vâlcea, s-a simțit acut lipsa banilor pentru investiții.

Primarii care se vor pricepe să acceseze și să administreze în continuare fondurile europene au șanse mari să-și dezvolte localitățile și în anii urmăori. Pentru activitatea din anul 2013 la nivelul comunităților locale, pe primele locuri în topul managementului local s-au evidențiat, în urma investigațiilor jurnalistice, comunele Prundeni, Suteşti, Orleşti, Galicea, Voiceşti, Şuşani, Drăgoeşti, Fârtăţeşti, Vlădești și Budești, iar dintre orașe, Drăgășani, Băbeni și Călimănești se situează pe primele trei locuri în topul performanței administrative.

La finele unui an, cu atât mai mult la finele unui an atât de tumultos, din mai toate punctele de vedere, aşa cum a fost proaspăt încheiatul 2013, un top al primarilor, bazat numai pe realizările lor… sau mai bine zis pe cum a încheiat acest an comunitatea pe care o conduce fiecare edil, chiar se impunea. Aşa că am gândit acest top, este drept implicând doar primarii localităţilor de la sud de Râmnicu Vâlcea, cu capitala de judeţ inclusă, căci altfel nu se cuvine, pe două categorii: primari de mediu rural (comune) şi primari de mediu urban (oraşe).

În ceea ce priveşte primarii de mediu rural din sudul Vâlcii, am analizat activitatea edililor mai noi sau mai vechi, mai de o culoare sau alta (politică bineînţeles) dintr-un număr de 60 de comune, dar după cum veţi citi, în cele ce urmează, abia dacă ne vom referi la o duzină de comune. De ce? Pentru că sunt, în sudul Vâlcii, primari atât de proşti încât dacă ne referim la ei, chiar şi la modul negativ, le facem reclamă mai multă decât ar fi primit din partea altcuiva, chiar dacă ar fi plătit bani grei pentru asta. Astfel de primari proşti găsim, spre exemplu, la Amărăşti, Glăvile, Pesceana, Scundu, Roşiile, Valea Mare, Diculeşti, Făureşti, Gheoroiu, Lăcusteni, Mădulari etc.

În ceea ce priveşte primarii de medii urbane, am avut patru comunităţi de analizat şi doar la trei dintre ele ne vom referi, pentru că şi în cazul lui Curelaru de la Bălceşti, nu se merită să consumăm cerneală, aşa cum şi el a crezut că nu se merită ca să ia măsurile necesare astfel încât localitatea sa măcar să aibă un aspect de comună ceva mai evoluată, dacă nu unul de oraş, aşa cum este declarat în scripte, de altfel, fapt pentru care s-a chinuit cât l-au ţinut curelele ca să conserve aspectul de comună primitivă al acestui oraş, crezând că dacă are o mână de blocuri, este suficient pentru localitatea Bălceşti ca să i se spună… „oraş”!

Cei mai buni primari din mediul rural al sudului judeţului Vâlcea au rămas, în continuare pesediştii Ion Horia Horăscu, de la Prundeni şi PNL-istul Constantin Cîrstina, de la Orleşti. Aşadar, şi în 2013, PSD-ul a dominat scena politico-administrativă.

Aşa se face că, iată, pe podiumul realizărilor, social-democraţii au doi primari, iar liberalii, noroc că l-a convins Emilian Frâncu, pe vremea când acesta conducea PNL-ul la Vâlcea, dar şi doctorul Gheorghe Folea, să treacă în barca lor, căci altfel, liberalii nu aveau nici un părimar pe acest podium, în sudul Vâlcii. Acum, la finele lui 2013 şi începutul anului 2014, PNL-iştii sunt reprezentaţi pe podiumul realizărilor, de un singur primar: fostul social-democrat din fruntea Orleşti-ului, Constantin Cîrstina!

1. Cristian Nedelcu – cel mai bun primar din istoria modernă a Drăgăşaniului

Cel de al doilea municipiu al Vâlcii, Drăgăşani, termină anul 2013 pe podium. Chiar în fruntea lui. Toate acestea, în timp ce locomotiva judeţului Vâlcea, municipiul reşedinţă de judeţ Râmnicu Vâlcea, deşi pare mai dezvoltat ca oricând, dacă nu ne lăsăm înşelaţi de aparenţe şi facem cercetări mai amănunţite, vom constata că a alergat mult după trenul acestui podium dar nu a reuşit să îl prindă, situându-se abia pe locul IV, după Drăgăşani, Băbeni şi Călimăneşti.

O răsturnare oarecum aşteptată de situaţie, din momentul în care capitala de judeţ a ajuns pe mâinile unui liberal, în persoana lui Emilian Frâncu, cel care taman pentru că şi-a dorit atât de mult acest post, trebuia să ne dea de gândit că nu va fi în stare să facă nimic (nimic pentru oraş, dar avere pentru el, da!), s-a produs la finele anului 2013 când, cel de al doilea municipiu al Vâlcii, Drăgăşani-ul, condus de un pesedist, bineînţeles, în persoana lui cristi Nedelcu, i-a luat-o cu mult înainte Râmnicului, devenind, din câteva puncte de vedere foarte importante, din cel de al doilea, cam… primul municipiu al Vâlcii, chiar dacă nu şi în scripte. Iar acesta este, în exclusivitate, numai meritul primarului social-democrat care se află la conducerea oraşului încă din anul 2008, atunci când a reuşit detronarea păguboasei dinastii Iordache prin care liberalii distruseseră oraşul preţ de 8 ani, respectiv Cristi Nedelcu, cel supranumit de presă „paradoxul primarilor vâlceni”, fiind informatician la conducerea capitalei hackerilor…

“Municipiul Drăgășani va arăta altfel până în anul 2015!”

Este solemna promisiune cu care a încheiat anul 2013 primarul PSD-ist Cristian Nedelcu. Pe lângă investiții publice importante în modernizare, administrația locală a municipiului Drăgășani a pus un accent deosebit pe finanțarea amenajării spațiilor publice urbane din centrul localității. Astfel, noua imagine urbanistică a centrului orașului a fost concretizată în această perioadă prin semnarea contractului de finanțare, în valoare de 8,894 milioane de lei. În cadrul acestui proiect sunt incluse lucrările de modernizare și de extindere a rețelei de iluminat stradal, reamenajarea peisagistică a trei parcuri din oraș, înlocuirea stâlpilor de iluminat, dar și a becurilor vechi cu unele economice, iar parcurile vor deveni mai atractive pentru petrecerea timpului liber. Concret, proiectul vizează modernizarea centrului municipiului Drăgășani, a străzilor, parcurilor, dar și a zonei Batca: „Drăgășaniul va arăta altfel în 2015, când vom finaliza acest proiect, care presupune modernizarea zonelor din parcuri prin reconfigurarea aleilor, a plantațiilor de arbuști, amenajarea unor locuri de joacă, piste pentru biciclete, realizarea unei piste de popice în aer liber, dar și iluminat public economic.”, a afirmat primarul Cristian Nedelcu. Drăgăşaniul este ferm deschis către accesarea intensă a fondurilor europene. A dovedit-o, pe 11 decembrie 2013, primarul PSD-ist Cristi Nedelcu, atunci când aflat, la acea dată, pentru prima oară la o semnare de proiect la Consiliul Judeţean, respectiv cel de acordare a sumelor necesare asfaltării drumului Şuşani – Mădulari, dar campion la semnat contracte cu finanţare europeană, primarul municipiului Drăgăşani, şeful executivului drăgăşenean s-a alăturat celor care au ţinut să mulţumească ADR Oltenia pentru sprijinul acordat în atragerea de fonduri europene în judeţul Vâlcea.

De altfel, primarul Cristi Nedelcu a semnat până acum 9 proiecte cu finanţare europeană pentru municipiul Drăgăşani. „Aşa cum am mai spus şi cu alte ocazii, momentul când se semnează proiecte este cel mai frumos, greul abia după asta vine. De mâine în acolo, eu cel puţin, pun presiune pe salariaţii Primăriei şi domnul preşedinte Ion Cîlea pe cei ai Consiliului Judeţean pentru ca acest proiect să se desfăşoare repede şi bine. Din punctul meu de vedere, colaborarea cu doamna director Bogheanu a fost deosebită în cei cinci ani, iată am intrat în al şaselea. Am reuşit să atragem bani europeni la Drăgăşani prin proiecte frumoase. Şi nu pot să spun că domnul preşedinte Ion Cîlea nu a sprijinit Drăgăşaniul la toate proiectele şi sunt convins că va sprijini municipiul mai departe. Felicit întreaga echipă şi de la Vâlcea şi de la Craiova pentru că munceşte!”, a spus primarul Nedelcu. Şi vicepreşedintele Consiliului Judeţean Vâlcea, Dumitru Persu, dar şi alţii prezenţi în sală, au scos în evidenţă eforturile preşedintelui Consiliului Judeţean Vâlcea, liderul organizaţiei vâlcene a PSD, Ion Cîlea, de a atrage cât mai multe fonduri europene în beneficiul localităţilor din judeţul Vâlcea. Primarii de la Guşoeni, Mădulari şi Şuşani s-au bucurat precum copiii de semnarea acestui proiect care va aduce, în sfârşit, asfaltul pe DJ 677, un drum plin de praf vara şi de nămol iarna. De menţionat că cea mai mare parte a drumului care va fi asfaltat trece prin comuna Şuşani, 13,30 kilometri, 8,68 kilometri sunt pe teritoriul comunei Mădulari, 1,12 kilometri pe teritoriul comunei Guşoeni, iar 0, 53 de kilometri pe teritoriul comunei Măciuca, acest drum făcând legătura cu municipiile Drăgăşani şi Râmnicu Vâlcea.

Străzile şi trotuarele Drăgăşaniului, intrate în proces de extindere şi modernizare!

Pe data de 5 decembrie 2013, în sala de şedinţe a primăriei municipiului Drăgăşani, a avut loc ultima conferinţă de presă pe anul 2013, al cărei scop a fost acela de a face cunoscut publicului larg un nou proiect pregătit pentru implementare în cel de al doilea municipiu al Vâlcii, mai exact cel vizând modernizarea spaţiilor publice urbane în Drăgăşani. Municipiul  Drăgăşani are  in  implementare proiectul intitulat: “Modernizarea Spaţiilor Publice Urbane În Drăgăşani”, finanţat prin Programul Operaţional Regional  2007 – 2013, Axa prioritară 1 – „Sprijinirea dezvoltării durabile a oraşelor – poli urbani de creştere”, Domeniul de Intervenţie 1.1 – „Planuri integrate de dezvoltare urbană”. Valoarea totală a proiectului: 8.893.852,81 lei noi (adică aproximativ 89  de miliarde de lei vechi). Valoarea totală eligibilă a proiectului: 7.064.146,94 lei (adică peste 70 de miliarde de lei vechi). Valoarea eligibilă nerambursabilă din FEDR: 5.676.042,07 lei (adică destul de mult peste 56,5 miliarde de lei vechi). Valoarea eligibilă nerambursabilă din bugetul  naţional: 1.246.821,93 lei (adică aproape 12,5 miliarde de lei vechi), în timp ce cofinanţarea eligibilă a beneficiarului, adică bani ce trebuie plătiţi de la bugetul local al municipiului Drăgăşani este de numai 141.282,94 lei noi (adică doar puţin peste 1,4 miliarde de lei vechi), bani cu care o persoană abia dacă şi-ar putea construi o fundaţie la o casă de o cameră în ziua de astăzi, asta ca să se vadă cât de mult se pricepe primarul celui de al doilea municipiu al Vâlcii, Drăgăşani, Cristian Nedelcu (foto mare, dreapta), ca să facă treabă în folosul comunităţii pe care o conduce cu foarte puţini bani din bugetul nostru al drăgăşenenilor, dar ştie să atragă foarte mulţi bani din afară…

Perioada de implementare a proiectului este de 21 de luni, iar scopul principal al proiectului este reprezentat de reabilitarea străzilor şi trotuarelor  din zona centrală a oraşului. Lungimea străzilor care se vor reabilita în proiect este de 4096 metri liniari. Obiectivul general al proiectului îl reprezintă contribuţia acestuia la regenerarea urbană a Drăgăşaniului prin modernizarea, dar şi prin reabilitarea infrastructurii rutiere în zona centrală a oraşului.

Obiectivele specifice ale proiectului:

–  fluidizarea  traficului rutier în oraş,  reducerea timpului de transport, eliminarea blocajelor rutiere şi  asigurarea traversării oraşului în condiţii de siguranţă.

–  aducerea  infrastructurii rutiere din centrul oraşului la nivelul corespunzător dintr-un oraş civilizat.

Beneficiarii proiectului  sunt cei 20.000 locuitori ai oraşului la care se  adăugă conducătorii şi pasagerii din cele 3000 de vehicule etalon care traversează zilnic oraşul.

Rezultatele proiectului:

– 3.752 ml străzi cu circulaţie rutieră modernizate, respectiv: strada Piaţa Panduri,  strada Traian, strada Prof. Nicoliţă Sanda, strada Gării, strada Dr. Bagdasar, strada Dobrogeanu Gherea,  strada Tudor Vladimirescu,  strada Regele Carol,  strada Popa Şapcă,  strada Decebal,  strada Gib Mihăescu (zona carosabilă )

– 344 ml Strada  cu circulaţie pietonală modernizată, respectiv strada Gib Mihăescu (zona pietonală).

Lucrările proiectului:

Se  vor realizarea declivităţi ale  străzilor în profil longitudinal şi transversal care să asigure scurgerea şi evacuarea rapidă a apelor pluviale de pe carosabil, dar şi utilizarea ca îmbrăcăminte a structurii rutiere a  mixturilor asfaltice. La trotuare, se vor executa reparatii la îmbrăcămintea din mixtura asfaltică, se vor înlocui dalele prefabricate degradate şi  se vor amenaja  spaţii speciale corespunzătoare asigurării acceselor persoanelor cu dizabilităţi locomotorii conform normativelor în vigoare.

Ca măsura obligatorie se va crea un sistem de colectare şi evacuare a apelor pluviale functional, prin  desfundarea canalizării existente şi suplimentarea gurilor de scurgere, după caz. Bordurile de încadrare se vor completa,  cele deteriorate se vor înlocui cu borduri noi, iar capacele căminelor de vizitare şi gurile de scurgere  se vor aduce la noua cotă a îmbracăminţii rutiere. Zonele destinate parcării autovehiculelor se vor  marca şi semnaliza corespunzător. Zonele verzi se vor amenaja astfel încît să evite staţionarea pământului sau a apei pe carosabil şi se vor prevede plantaţii de pomi şi arbuşti, gazon. Pentru amenajarea străzii Gib Mihăescu pe tronsonul pietonal dintre străzile Traian şi Dr. Bagdasar s-au prevăzut următoarele lucrări:

– Zona de carosabil se desface şi se înlocuieşte cu pavele din piatra naturală (granit roşiatic) având în vedere să se păstreze pantele de scurgere către canalizare. Pavelele aşezate  pe pat de nisip se montează în desene semicirculare jucate. Se înlocuiesc şi bordurile adiacente cu borduri de granit.

– Se montează borduri delimitatoare la zonele verzi şi se înlocuieşte solul vegetal din aceste zone, se însămânţează gazon şi se plantează flori.

– Se montează dale autoblocante la trotuare.

– Se păstrează arborii şi arbuştii existenţi înlocuindu-se doar exemplarele compromise.

– Trotuarele şi pateurile de verdeaţa se tratează şi la străzile ce intersectează pietonalul pe o lungime de cca 50 de metrii.

Semnalizarea rutieră:

– Pentru străzile ce se vor reabilita se vor confecţiona şi monta indicatoare pentru circulatia rutieră.

– În axul drumului se va realiza un marcaj longitudinal discontinuu pentru separarea sensurilor de circulaţie.

– Se vor realiza marcajele transversale la trecerile de pietoni, marcaje pentru spaţii interzise în zona de amenajare a  intersecţiilor şi marcaje pentru locurile de parcare pe partea carosabilă.

– La realizarea lucrarilor de construire se va respecta  legislaţia de mediu în vigoare.

Proiectarea străzilor cuprinse în proiect va fi făcută utilizînd exemplele de bună practică în domeniul egalităţii de şanse.  Prezentul proeict este un proiect de fluidizare a traficului, de reducere a aglomeraţiei şi de eliminare a blocajelor rutiere este unul din cele mai elocvente tipuri de proiecte în contextul dezvoltării durabile şi a eficienţei energetice.

Mai trebuie spus şi faptul că, fără doar şi poate, proiectul de faţă este unul clar de natură a se plia pe doleanţele omului pe care ziariştii Trustului de presă PRO ExpreS de Drăgăşani l-au supranumit, în repetate rânduri, “Nostradamus de Drăgăşani”, pentru faptul că este cel care a prevăzut înfiinţarea Alianţei Politice între partidul actualului primar, PSD, şi partidul actualului viceprimar, PNL, respectiv USL. Este vorba despre doctorul Alin Pavelescu. Acesta ne-a spus în repetate rânduri că şi-ar dori ca, sub umbrela USL-ului, conducerea Drăgăşaniului să ia măsurile necesare astfel încât măcar trotuarele dacă nu şi părţile carosabile să fie la standardele cele mai înalte ale UE, dacă nu chiar la un nivel occidental ridicat. Proiectul este o şansă ca această doleanţă a fostului lider PNL-ist drăgăşenean să prindă contur şi să se transpună perfect în realitate. “Până cel mai târziu la finele anului viitor, veţi vedea, stimaţi drăgăşeneni, un Drăgăşani totalmente schimbat, cel puţin la nivelul infrastructurii!”, a concluzionat primarul Nedelcu.

Iluminat public de aproape 80 de miliarde de lei vechi, la Drăgăşani…

Încă un proiect de aproape 80 de miliarde a fost semnat miercuri, 11 decembrie a.c., la Râmnicu Vâlcea. Este vorba despre un proiect ce prevede modernizarea şi extinderea iluminatului public la nivelul municipiului Drăgăşani, astfel încât şi această mult discutată problemă a drăgăşenenilor, mai ales a celor care se tem de maidanezii care au pus deja de foarte mult timp stăpânire pe cel de al doilea municipiu al Vâlcii, să-şi afle o rezolvare definitivă tot până în anul 2015. Lucrările vor începe, bineînţeles, în 2014.

Parcuri pe banii UE!

Primarul Drăgăşaniului, ing. Cristian Nedelcu, a descoperit că, prin proiecte europene, comunităţile locale pot continua dezvoltarea chiar şi în vremuri de criză economică. Şi aşa s-a adoptat iată, o asemenea soluţie, şi la Drăgăşani pentru ca atât drumurile, parcurile, cât şi problemele sociale să fie rezolvate. Printr-un proiect cu finanţare europeană, municipalitatea intenţionează să modernizeze şi să extindă reţeaua de iluminat stradal, dar şi să reamenajeze peisagistic 3 parcuri din oraş. Cu un buget de aproximativ 5,5 milioane de lei, Primăria Drăgăşani vrea să înlocuiască stâlpii de iluminat, dar şi becurile vechi cu unele economice, iar parcurile vor deveni mai atractive pentru petrecerea timpului liber. “Acest proiect, aşa cum l-am gândit noi, vizează modernizarea centrului municipiului Drăgăşani, străzile, parcurile, dar şi zona Batca. La început, era prevăzut şi un pasaj subteran dinspre Suteşti, dar am renunţat pentru că în zona respectivă, existau conducte de utilităţi pentru care am fi cheltuit sume de bani, dar şi timp să le mutăm. S-a făcut o evaluare şi am realizat că este mai bine să renunţăm şi să păstrăm doar celelalte investiţii”, a precizat primarul Cristian Nedelcu. Edilul oraşului Drăgăşani este convins că proiectul pentru care urmează să fie semnat contractul de finanţare va schimba faţa municipiului prin amploarea lucrărilor. „Drăgăşaniul va arăta altfel, în 2015, când vom finaliza acest proiect care presupune modernizarea zonelor din parcuri prin reconfigurarea aleilor, reconfigurarea plantaţiilor de arbuşti, amenajarea unor locuri de joacă, piste pentru biciclete, amenajarea unei piste de popice în aer liber, iluminat public economic”, a declarat primarul Capitalei Vinului Vâlcean Cristian Nedelcu.

La Drăgăşani, voluntari din patru ţări fac activităţi de protecţie a mediului

Vineri, 1 noiembrie 2013, la Biblioteca Municipală Drăgăşani a avut loc lansarea proiectului de voluntariat „Think Green”. Proiectul este finanţat de Comisia Europeană, prin Programul Tineret în Acţiune – Acţiunea 2- Serviciul European de Voluntariat şi implică patru voluntari din Portugalia, Georgia, Franţa şi Turcia, care vor desfăşura activităţi de protejare a mediului înconjurător şi educaţie ecologică în oraşul Drăgăşani şi localităţile limitrofe din jur. Durata stagiului de voluntariat este de 10 luni (perioada 1 octombrie 2013 – 1 august 2014). Obiectivele specifice ale proiectului sunt: implicarea activă a celor patru voluntari în rezolvarea unor probleme de mediu, educaţie ecologică şi protejarea mediului înconjurător; dobândirea de către cei patru voluntari de abilităţi, cunoştinţe despre măsuri active de protejare a mediului înconjurător; dezvoltarea solidarităţii şi tolerantei, prin implicarea directă în activităţi venite în sprijinul comunităţilor de romi; promovarea serviciului european de voluntariat în sudul judeţului Vâlcea. Activităţile principale de voluntariat desfăşurate de tinerii europeni şi tinerii din comunitatea locală vor fi: activităţi de ecologizare în oraşul Drăgăşani şi comunităţile rurale din împrejurimi; identificarea şi marcarea unor trasee de drumeţie în jurul oraşului Drăgăşani; organizarea de workshop-uri de educaţie ecologică în şcoli din Drăgăşani şi din jurul oraşului Drăgăşani. Acest nou proiect de voluntariat, inovativ pentru sudul judeţului Vâlcea, va aduce un nou suflu comunităţii locale în ceea ce priveşte implicarea în activităţi de voluntariat la nivel local.

Centru multifuncţional de Asistenţă Socială  în municipiul Drăgăşani

Municipiul  Drăgăşani are  în  implementare proiectul  intitulat „Centru Multifuncţional de asistenţă socială în municipiul Drăgăşani”, finanţat prin Programul Operaţional Regional  2007 – 2013. Axa prioritară 3- „Îmbunătăţirea infrastructurii sociale”, Domeniul de Intervenţie 3.2, privind  „Reabilitarea/ modernizarea/ dezvoltarea şi echiparea infrastructurii sociale”. Valoarea totală a proiectului: 2.888.030,36 lei, adică aproape 300 de milioane de lei vechi. Valoarea totală eligibilă a proiectului: 1.920.962,00 lei; Valoarea eligibilă nerambursabilă din FEDR : 1.632.817,70 lei; Valoarea eligibilă nerambursabilă din bugetul  naţional: 249.725,06 lei; Cofinanţarea eligibilă a beneficiarului: 38.419,24 lei. Perioada de implementare a proiectului este  de 22 luni.

Scopulproiectului:

Înfiinţarea unui centru multifuncţional de servicii sociale comunitare destinat copiilor aflaţi in  situaţii de risc si familiilor acestora , din Municipiul Dragasani.

Obiectivul general:

Îmbunătăţirea calităţii infrastructurii pentru serviciile sociale din judeţul Vălcea

Obiectivele specifice ale proiectului:

-Primul obiectiv specific al proiectului se referă la creşterea capacităţii autorităţilor administraţiei publice locale în asumarea problematicii copiilor aflaţi în situaţii de risc.

– Al doilea obiectiv specific constă în  dezvoltarea reţelei de servicii sociale comunitare, în funcţie de nevoile specifice identificate în plan local.

-Al treilea obiectiv specific vizează sprijinirea dezvoltării armonioase şi echilibrate pentru toţi copiii din comunitate, prin servicii sociale adecvate adresate copiilor şi părinţilor proveniţi din medii defavorizate

– Al patrulea obiectiv specific al proiectului constă în imbunătăţirea caracteristicilor tehnice ale unui imobil dezafectat şi valorificarea sa în cadrul comunităţii.

Justificarea necesităţii implementării proiectului

Incidenţa crescută a cazurilor de instituţionalizare a copiilor din comunitatea noastră, precum şi a cazurilor de abandon şcolar, a determinat autorităţile administraţiei publice locale să ia iniţiativa înfiinţării unui centru comunitar de servicii sociale pentru copil şi familie, care să asigure servicii de calitate şi adecvate nevoilor identificate în plan local, fără a fi necesară scoaterea copilului din mediul familial. Apropierea serviciilor de beneficiari reprezintă soluţia cea mai potrivită pentru a creşte accesul la serviciile sociale a persoanelor vulnerabile, asigurându-le în acest fel suportul de care au nevoie pentru depăşirea situaţiilor de dificultate cu care se confruntă. Pentru realizarea acestui proiect a fost solicitat sprijinul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Vâlcea, partener cheie al Consiliului Local în satisfacerea nevoilor copiilor şi familiilor acestora.  Amplasarea centrului în imediata apropiere a Şcolii Nicolae Bălcescu, unde învaţă un număr de 816 elevi, reprezentând peste 35% din populaţia şcolară a municipiului Drăgăşani, reprezintă un aspect foarte important de care am ţinut cont în concepţia proiectului. Centrul va veni şi în completarea activităţilor educative derulate în şcoală, desfăşurând campanii de informare şi conştientizare pe teme de interes pentru copii şi părinţi. Programul “Şcoala părinţilor” va contribui la îmbunătăţirea abilităţilor parentale şi creşterea gradului de implicare în activitatea şcolară a copiilor lor. În acest fel, se vor pune bazele unui parteneriat real şi extrem de important pentru evoluţia copiilor: FAMILIE- ŞCOALĂ –COMUNITATE. În acest fel, se vor pune bazele unui parteneriat real şi extrem de important pentru evoluţia copiilor: FAMILIE- ŞCOALĂ –COMUNITATE.

Impactul proiectului la nivel local/regional

În cadrul Centrului Multifuncţional de Asistenţă Socială Drăgăşani vor funcţiona două servicii complementare destinate protecţiei copilului:

-Centrul de zi pentru copii –  se adresează copiilor cu vârsta cuprinsă între 7 şi 14 ani, oferind activităţi de îngrijire, educaţie, recreere-socializare şi consiliere pentru copii în situaţii de risc. Centrul de zi îşi propune stimularea participării şcolare, atragerea copiilor în activităţi educative şi recreative de natură să favorizeze dezvoltarea armonioasă a personalităţii copiilor şi să le dezvolte ataşamentul faţă de valorile specifice unei societăţi civilizate. Centrul de zi va asigura copiilor o masă caldă în fiecare zi, în regim de catering şi ajutoare materiale acordate periodic (haine, încălţăminte, rechizite) pentru a stimula participarea şcolară, dar şi frecventarea centrului.

-Centrul de consiliere şi sprijin pentru părinţi şi copii – sprijină şi asistă părinţii  pentru a face faţă dificultăţilor psihosociale care afectează relaţiile familiale, pentru dezvoltarea competenţelor  parentale, pentru prevenirea separării copilului de familia sa şi sprijină copiii atunci când apar probleme în dezvoltarea acestora.

Centrul urmăreşte atât oferirea unor servicii de consiliere pentru copii şi părinţi,dar şi derularea programului „Şcoala părinţilor”, în scopul dezvoltării competenţelor şi abilităţilor parentale ale părinţilor din municipiul Drăgăşani.

Potenţialii beneficiari ai proiectului/ grupul ţintă

Centrul Multifuncţional Drăgăşani reprezintă un complex de servicii sociale de zi, ce se adresează tuturor copiilor din comunitate aflaţi în situaţii de risc social şi părinţilor acestora, în scopul prevenirii separării copiilor de părinţi, precum şi prevenirea părăsirii timpurii a şcolii.

Grupurile ţintă vizate de proiect sunt:

– copiii de etnie rromă;

– copiii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate;

– copiii cu dizabilităţi;

– părinţii de etnie rromă;

– persoanele care au în grijă copiii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate;

– părinţii copiilor cu dizabilităţi.

Beneficiari direcţi ai proiectului vor fi:

–  copiii şcolari din comunitate, aflaţi în situaţii de risc, cu vârsta cuprinsă între 7 şi 14 ani;

–  părinţii acestor copii.

Beneficiari indirecţi ai proiectului vor fi:

– angajaţii centrului, precum şi întreaga comunitate locală, care va avea la dispoziţie un centru nou de servicii sociale comunitare, ce va putea oferii sprijinul necesar familiilor cu copii aflate în situaţii de dificultate.

Rezultate anticipate:

-o echipă competentă de implementare a proiectului, capabilă să rezolve în termen toate problemele legate de proiect;

– înfiinţarea unui centru nou de servicii sociale comunitare pentru copiii aflaţi în situaţii de risc şi familiile acestora, cu o capacitate de 25 de locuri;

– obţinerea unui spaţiu fizic adecvat (funcţional, plăcut, modern, adaptat specificului serviciului social nou înfiinţat) pentru funcţionarea centrului multifuncţional;

– obţinerea, în urma reabilitării, a unui spaţiu util funcţional de 1968 mp;

– creşterea eficienţei energetice a imobilului (scăderea costurilor cu energia termică şi electrică cu aproximativ 50%);

– dotarea centrului cu mobilier, aparatură electrocasnică şi alte echipamente care să permită desfăşurarea activităţilor specifice centrului în cele mai bune condiţii;

– crearea a 7 noi locuri de muncă pe perioada nedeterminată (angajaţii centrului);

– crearea a  20 de locuri de muncă în faza de implementare a proiectului

Concordanţa cu politicile UE şi legislaţia naţională în privinţa egalităţii de şanse:

Principiul privind egalitatea de şanse stă la baza tuturor componentelor proiectului, atît în faza de elaborare, cît şi în cea de implementare.  La atribuirea şi în timpul derulării contractelor de lucrări şi servicii care vor fi încheiate pe durata implementării proiectului, solicitantul va urmări:

– Asigurarea egalităţii de şanse şi tratament între angajaţi, femei şi bărbaţi, în cadrul relaţiilor de muncă de orice fel, inclusiv prin introducerea de dispoziţii pentru interzicerea discriminărilor pe criteriu de sex, rasă, origine etnică, religie, vîrstă, dizabilităţi sau orientare sexuală.

– Asigurarea participării echilibrate a femeilor şi bărbaţilor în procesul decizional şi acces nediscriminatoriu la promovare la orice nivel ierarhic şi profesional.

– Stimularea agenţilor economici contractaţi pentru atragerea forţei de muncă feminine în sectoarele de activitate în care există decalaje de reprezentare între femei şi bărbaţi…

– Relaţiile de muncă, în cadrul centrului social înfiinţat prin proiect, vor avea la bază acelaşi principiu al egalităţii de şanse referitoare la: stabilirea remuneraţiei, evaluarea performanţelor profesionale individuale, promovarea profesională.

– Se vor lua măsuri pentru a asigura accesul beneficiarilor la serviciile sociale, fără discriminare pe criteriu de sex, rasă, origine etnică, religie, dizabilităţi sau orientare sexuală.

Proiect de extindere şi reabilitare a infrastructurii de apă şi apă uzată în judeţul Vâlcea

Joi, 14 noiembrie a.c., în sala de şedinţe a Bibliotecii Municipale a Capitalei Vinului Vâlcea, Drăgăşani, în prezenţa şefului judeţului Vâlcea, preşedintele Consiliului Judeţean Vâlcea şi totodată liderul vâlcean al social-democraţilor Ion Cîlea, a fost semnat contractul de lucrări în cadrul proiectului intitulat „Extinderea şi reabilitarea infrastructurii de apă şi apă uzată în Drăgăşani”, care face parte din proiectul  „Extinderea şi reabilitarea infrastructurii de apă şi apă uzată în judeţul Vâlcea”, cofinanţat prin fondul de coeziune al UE. Bugetul alocat acestui proiect este de 395.637.618 lei noi fără TVA, din care 77,81% reprezintă asistenţa financiară nerambursabilă de la Uniunea Europeană, 11,90%, contribuţie nerambursabilă de la bugetul de stat, 1,83%, contribuţie de la bugetul local şi 8,46%, contribuţia operatorului regional – SC APAVIL SA Vâlcea. Contractul de lucrări a fost atribuit în urma unei licitaţii deschise, cu respectarea prevederilor legislaţiei române în domeniu, societăţii SC Hidroconstrucţia SA, în timp ce SC APAVIL SA are calitatea de autoritate contractantă/beneficiar. Valoarea contractului este de 26 584 185,12 lei noi fără TVA, schema de finanţare fiind cea menţionată mai sus. În cadrul contractului, se vor realiza următoarele activităţi: alimentare cu apă – extinderea reţelei de alimentare cu apă cu 6.240 metri şi canalizare – reabilitarea reţelei de canalizare în lungime totală de 4.414 metri, extinderea reţelei de canalizare în lungime totală de 19.356 metri, staţii de pompare ape uzate – 4 bucăţi. Scopul proiectului constă în reabilitarea şi extinderea sistemelor de alimentare cu apă şi tratare şi a sistemelor de colectare şi tratare a apelor uzate în scopul de a îndeplini obligaţiile de conformitate din Tratatul de Aderare şi obiectivele Programului Operaţional Sectorial de Mediu. Acestea fiind spuse, ca şi date tehnice ale proiectului, pentru care atât primăria municipiului Drăgăşani cât şi preşedintele Consiliului Judeţean Vâlcea, Ion Câlcea, şi-au dat girul la mijlocul lunii noiembrie a anului 2013, se pare că Apavil-ul, la ora actuală, nu mai are practic nici o scuză pentru majorările de preţ practicate mai mult decât abuziv care au dus, în acest an, la un preţ pentru metrul cub de apă potabilă consumat de locatarii urbei vinului de zeci de ori mai mare decât cel practicat oriunde pe Globul Pământesc. Aceasta deoarece dacă iniţial se spunea că s-a majorat preţul pentru că Apavil-ul are în derulare acest proiect şi că, astfel, pentru investiţiile pe care trebuie să le facă are nevoie de bani, pe care nu îi poate lua din altă parte decât de la consumatori, acum, constatăm, citind datele tehnico-financiare ale proiectului că cea mai mică cheltuială pentru aceste investiţii îi revine acestui Apavil, de numai 1,83 de procente din valoarea totală a proiectului, deşi păguboasa societate cu pricina este trecută în proiect la rubrica beneficar, situaţie în care ar fi trebuit să suporte integral costurile lucrării. Dar autorităţile semnează, iar Apavil-ul îşi arogă atât banii cât şi produsul final al proiectului, dar nu vrea să îşi aroge şi faptul că îşi bate joc de contribuabili deşi acest lucru este adevărul golgoluţ. Deocamdată, citind datele financiare ale proiectului proaspăt semnat, constatăm, fără prea multă bătaie de cap, că noi, contribuabilii, nu numai cei din Drăgăşani, ci cei de pretutindeni, devreme ce proiectul presupune ca municipiul, judeţul, ţara şi chiar UE să plătească pentru costurile acestor lucrări, plătim practic de două ori pentru acelaşi lucru. Prima oară, drăgăşenenilor li s-a spus că Apavil a majorat preţul apei pentru că vrea să implementeze un proiect – despre cel în discuţie acum, semnat şli aprobat era vorba – prin care să le asigure servicii de o calitate superioară pe viitor, iar acum, aceeaşi drăgăşeneni află că pentru acest proiect se mai consumă bani şi de la bugetul local, judeţean, naţional şi european, toate constituite tot din taxele suportate de ei! În cadrul acestui contract, se va realiza alimentarea cu apă care cuprinde extinderea reţelei de alimentare cu apă cu 6.240 m, canalizare care presupune reabilitare reţea de canalizare în lungime totală de 4.414 m şi extindere reţea de canalizare în lungime totală de 19.356 m, precum şi patru staţii de pompare ape uzate. Scopul proiectului constă în reabilitarea şi extinderea sistemelor de alimentare cu apă şi tratare şi a sistemelor de colectare şi tratare a apelor uzate în scopul de a îndeplini obligaţiile de conformitate din Tratatul de Aderare şi obiectivele Programului Operaţional Sectorial de Mediu. „Mă bucur că se semnează contractul. Este momentul plăcut şi cel mai uşor când se semnează contractul, când cu toţii ne bucurăm, după care urmează implementarea, lucrurile grele, nemulţumirile…”, a spus primarul municipiului Drăgăşani, social-democratul Cristi Nedelcu. Şeful Judeţului, Ion Cîlea, le-a mulţumit primarului Cristi Nedelcu şi directorului Apavil Cristi Jianu, pentru invitaţia de a lua parte la semnarea unui proiect atât de important. Directorul Sucursalei Muntenia din cadrul SC Hidroconstrucţia SA a precizat că lucrările la acest proiect vor crea disconfort cetăţenilor din municipiul Drăgăşani, însă va lua toate măsurile ca acest disconfort să fie cât mai mic şi pe o durată cât mai scurtă şi că se bazează în acest deziderat pe sprijinul Apavil şi al Primăriei municipiului Drăgăşani.

Cristi Nedelcu – primarul de… o mie de miliarde într-un singur mandat!

            Numai dacă analizăm proiectele deja implementate pe alte fonduri decât cele de la bugetul local, în cei patru ani ai primului său mandat la conducerea celui de al doilea municipiu al Vâlcii, vom trage concluzia că inimosul primar social-democrat al urbei vinului a adus, în Drăgăşani, suma totală de 12.566.345,6 lei RON, adică puţin peste 125 de miliarde de lei vechi. Detaliat, proiectele implementate deja de Nedelcu pe baza unor fonduri externe, au avut următoarele valori:

1. Dezvoltarea Ambulatoriului Spitalului Municipal “Costache Nicolescu”. Valoarea proiectului=  2.606.707,00 lei.

2. Extindere reţea de alimentare cu apă şi canalizare în cartierele de romi Sfântul Gheorghe şi Troian din Drăgaşani. Valoarea proiectului implementat: 203.448 euro (895.171,2 lei RON).

3. Staţia de pretratare a deşeurilor menajere in Municipiul Dragasani. Valoarea proiectului implementat: 3.596.384 lei noi.

4. Dezvoltarea serviciilor de voluntariat pentru situaţii de urgenţa în zona Municipiului Drăgăşani. Valoarea proiectului: 107.661 Euro (473.708,4 lei RON).

5. Amenajare grădina publică în Municipiul Drăgăşăni. Valoarea totală a investiţiei: 1.429.124 lei.

6. Masterplanul de dezvoltare durabilă a Municipiului Drăgăşani – Instrument  la standarde europene pentru luarea deciziilor în mod eficient şi eficace la nivel politico-administrativ. Valoarea proiectului implementat: 734. 388 lei noi.

7. Implementarea sistemului de management al calităţii la nivelul Primăriei Municipiului Drăgăşani. Valoarea proiectului implementat: 296.800 lei noi.

8. Îmbunătăţirea eficacităţii organizaţionale în Primaria Municipiului Drăgăşani. Valoarea proiectului implementat: 291.230 lei noi.

9.”Înlocuire sistem clasic de încălzire cu panouri solare” la Primaria Dragasani si  Şcoala Tudor Vladimirescu. Valoarea investitiei a fost : 2.242.833 lei noi.

La această sumă, putem aduna şi valoarea totală de 48.339.905 lei RON, adică numai cu puţin sub 483,5 miliarde de lei vechi, pe care o însumează proiectele pe fonduri distincte de bugetul local al Drăgăşaniului, proiecte tot ale lui Cristian Nedelcu ce se află, încă, în diferite stadii de implemnetare, la finele primului mandat al acestui om social-democrat ce, pe drept cuvânt, poate fi numit cel mai bun primar din istoria Drăgăşaniului.

Detaliat, proiectele aflate, cu mai puţin de o lună, iată, înainte de un nou tur de scrutin local, în diferite stadii de derulare, au următoarele valori:

1.Ocolirea Municipiului Drăgăşani. Valoarea proiectului: 22.779.045 lei noi.

2.Infrastructură pentru educaţie de calitate la Colegiul Naţional ”Gib Mihăescu”. Valoarea totală a proiectului:7.138.494 lei noi.

3. Tradiţie şi modernizare la Şcoala „Tudor Vladimirescu”. Valoarea totală a proiectului: 4.342.269 lei noi.

4. Centrul  de recuperare neuromotorie de tip ambulatoriu – Drăgăşani. Valoarea totală a  proiectului: 3.216.479 lei noi.

5. Reabilitarea Muzeului Viei şi Vinului, monument istoric în Municipiul Drăgăşani. Valoarea proiectului: 5.260.004 lei noi.

6.Modernizarea infrastructurii fizice a serviciilor sociale în Municipiul Drăgăşani.Valoarea totală a proiectului: 3.603.614 lei noi.

7. ,,Promovarea potenţialului turistic al Municipiului Drăgăşani, prin organizarea Festivalului Anual al Vinului – FESTIVIN NOBILIAR”. Valoarea totală a proiectului: 2.000.000 lei noi.

La toate aceste sume, trebuie adăugată şi valoarea totală de 37.617.106 lei RON, adică puţin peste 376 de miliarde de lei vechi, care reprezintă suma pe care Nedelcu o va aduce Drăgăşaniului, în foarte scurt timp, în cadrul acestui al doilea mandat al său la şefia Capitalei Vinului Vâlcean. Aceasta, deoarece vorbim aici despre valoarea totală a unor proiecte deosebit de importante care, la finele primului mandat al inimosului social-democrat drăgăşenean, erau deja aprobate şi trimise pentru semnat… Este, bineînţeles,

vorba tot despre proiecte cu finanţare europeană, iar acestea urmează a aduce Drăgăşaniului, detaliat, următoarele sume:

1. Dezvoltarea şi modernizarea iluminatului public şi spaţiilor verzi în Drăgăşani. Valoarea totală a proiectului: 7.938.297 lei

2. Modernizarea spaţiilor publice urbane în Drăgăşani. Valoarea totală a proiectului: 17.603.998 lei

3.Parc de agrement într-o capitală a vinului. Valoarea totală a proiectului:  12.074.811 lei

Şi, la final, dar nu în ultimul rând, peste toate aceste sume, trebuie adăugată şi valoarea totală de 6.591.983 lei RON, adică puţin sub 66 de miliarde de lei vechi, ceea ce reprezintă suma pe care Nedelcu, tot în situaţia în care dvs., stimaţi drăgăşeneni cu drept de vot, vă pasă de viitorul copiilor şi nepoţilor dvs., şi din acest considerent veţi decide să-i mai acordaţi acestui primar deosebit încrederea dvs., pentru încă patru ani, o va aduce, din proiecte care acum, la finele primului său mandat în fruntea administraţiei drăgăşenene, se află deja depuse pentru evaluare. Detaliat, aceste proiecte au, fiecare, următoarele valori:

1.”Completarea sistemelor clasice de încălzire cu sisteme ce utilizează energie geotermală şi energie solară în Municipiul Drăgăşani”. Valoarea totală a proiectului: 2.222.223 lei noi.

2.“Completarea sistemului de încălzire clasic cu panouri solare” pentru Grupul Şcolar Brătianu. Valoarea totală a proiectului: 2.155.740 lei noi.

3.”Piste pentru bicilişti în Drăgăşani”. Valoarea totală a proiectului: 2.214.020 lei noi.

Aşadar, pe scurt, dat fiind faptul că a dus deja la îndeplinire, în primii săi patru ani la conducerea Drăgăşaniului, o serie de proiecte, are altele în curs de derulare – dintre acestea din urmă, Palatul de Cultură fiind cel mai în urmă, el fiind realizat doar în proporţie de 80%, în timp ce restul proiectelor aflate încă în curs de implementare, sunt finalizate în proporţie de peste 95 de procente, iar pentru viitor, are proiecte deja aprobate, însă trimise pentru semnat şi altele depuse pentru evaluare, putem spune, în urma unui calcul aritmetic elementar, că actualul edil-şef al municipiului Drăgăşani şi candidat pentru un nou mandat la primăria urbei vinului, din partea alianţei electorale PSD + PNL, USL, Cristi Nedelcu, este un primar care valorează 105.115.339,6 lei RON, adică, în lei vechi: 1.051.153.396.000 lei vechi, aşadar, la ora actuală, în persoana lui Cristi Nedelcu, Drăgăşaniul se poate considera o comunitate extrem de norocoasă, având un primar de peste o mie de miliarde de lei vechi.

I. Proiecte implementate în primul mandat

1. Dezvoltarea Ambulatoriului Spitalului Municipal “Costache Nicolescu”

Proiect finanţat prin PROGRAMUL OPERAŢIONAL REGIONAL (POR), pe Axa prioritară 3 – Îmbunătăţirea infrastructurii sociale, Domeniul major de intervenţie 3.1 – Reabilitarea /modernizarea/ echiparea infrastructurii serviciilor de sănătate.

Obiectivul general al proiectului a fost îmbunătăţirea

calităţii infrastructurii serviciilor de asistenţă medicală ambulatorie din Municipiul Drăgăşani, prin crearea unui Ambulatoriu integrat al spitalului municipal. Obiectivele specifice ale proiectului au fost:

1.Creşterea eficienţei şi calităţii actului medical ca urmare a:

-utilizării personalului medical înalt calificat din spital;

-dotării corespunzătoare a cabinetelor medicale de specialitate;

-obţinerii unei continuităţi a actului medical şi reducerea duplicării -actelor medicale, pierderea din evidenţă a pacienţilor;

-posibilităţii urmăririi pacienţilor de la prima consultatie pană la externarea din spital.

2.Creşterea satisfacţiei pacienţilor datorită:

-unui spaţiu de aşteptare modern, confortabil, care să nu adauge un -stres suplimentar experienţei bolii, prin ea însăşi traumatizantă;

-cabinete medicale renovate, amenajate, care să dea un plus de încredere în profesionalismul serviciilor oferite aici.

3.Creşterea satisfacţiei personalului medical, care:

-se bucură de un mediu de lucru mai plăcut, desfăşurandu-şi activitatea în cabinete modernizate şi echipate corespunzător;

-nu mai trebuie să parcurgă distanţa pînă la cabinetele de specialitate aflate în policlinica situată în afara incintei propriu-zise a spitalului.

            Au fost  amenajate, echipate  şi integrate în secţiile spitalului cu aceeaşi specialitate, un număr de 7 cabinete medicale de specialitate (Medicină internă; Neurologie; Chirurgie; Pediatrie; Psihiatrie; Ortopedie, Radiologie) , un centru de recoltări si dotarea lor cu instrumentar si aparatura. Valoarea= 2.606.707,00 lei noi.

 

2. Extindere reţea de alimentare cu apă şi canalizare în cartierele de romi Sfântul Gheorghe şi Traian din Drăgăşani

Investitia  este reprezentata de extinderea reţelei de apă şi canalizare în municipiul Drăgăşani, judeţul Vâlcea. Prin intermediul acestui proiect s-a urmărit îmbunătăţirea calităţii vieţii membrilor comunităţilor rrome din zona respectivă. Investiţia propriu-zisă a constat în extinderea reţelei de apă pe două străzi şi anume strada Digului (cartierul Sf. Gheorghe) şi strada Troian. Obiectivul general al Proiectului “Extindere reţea alimentare cu apă şi canalizare strada Digului şi Troian, municipiul Drăgăşani, judeţ Vâlcea” îl reprezintă îmbunătăţirea calităţii vieţii membrilor comunităţilor rrome din municipiul Drăgăşani, judeţul Vâlcea. Obiectivele specifice pe care le-a urmărit proiectul “Extindere reţea alimentare cu apă şi canalizare în municipiul Drăgăşani, judeţul Vâlcea” au fost următoarele:

-să aducă o îmbunătăţire a calităţii vieţii rromilor, prin extinderea reţelei de apă şi canalizare pe cele două străzi din municipiul Drăgăşani şi anume: strada Digului şi strada Troian;

-să aducă o îmbunătăţirea a  nivelului de calificare profesională a membrilor comunităţii rrome care pot fi atraşi în execuţia lucrărilor pentru proiectul mai sus menţionat;

-să încurajeze participarea activă a comunităţii rrome în procesul de reabilitare/ construcţie şi mică infrastructură.

Lungimea de reţea este de  cca 1950 m (pentru ambele  strazi) si are diametrele de  dn 90  pe strada Troian si  dn 160  pe strada Digului  dimensionate funcţie de  necesarul de apă  solicitat  prin tema de proiectare de către  beneficiar  -28 l/s  pentru  strada

Digului  si 17 l/s   pentru strada Troian. Acestea vor alimenta  locuintele  actuale, viitoarele locuinţe,obiective social –culturale, servicii  şi de producţie. Valoarea proiectului implementat: 203.448 euro.

3.Staţia de pretratare a deşeurilor menajere in Municipiul Dragasani

S-a realizat o staţie de pretratare, amplasată în interiorul fostului depozit de deşeuri al municipiului, scopul proiectului fiind reabilitarea şi protejarea mediului în zona de sud a judeţului Vâlcea, reducerea volumului deşeurilor eliminate final la depozitul de deşeuri al oraşului Drăgăşani şi crearea de valoare adăugată prin recuperarea deşeurilor reciclabile. În staţia de pretratare se realizeaza următoarelor activităţi:

-recepţionarea deşeurilor menajere;

-sortarea deşeurilor pe 6 categorii: metale feroase, sticlă, hîrtie, plastice, materiale inerte (deşeuri din construcţii) şi biodegradabile;

-tocarea şi presarea/compactarea sorturilor de hîrtie, plastic, biodegradabile;

-compactarea restului de deşeuri, în principal deşeuri biodegradabile, care merg către depozitare;

-Se valorifica deşeurile recuperate: hârtie şi carton, sticlă, metale

plastice (în două sub categorii, PET-uri şi alte plastice).

Staţia de pretratare este compusă din următoarelor:

-Hală recepţie gunoi;

-Sector sortare gunoi compus din – Hală sortare -632 mp (inclusiv suprafaţa aferentă silozurilor);

– Hală tocare şi presare biodegradabile – 320 mp;

Hală tocare şi presare plastic şi hîrtie -372 mp;

– sector silozuri ;

– reţea de apă, hidranţi incendiu;

– reţea de canalizare menajeră;

– staţie ecologică de epurare;

– drumuri, parcări în incintă;

– clădire administrativă, cabină poartă, cantar,  împrejmuire, iluminat exterior.

Valoarea proiectului implementat: 3.596.384 lei noi.

4. Dezvoltarea serviciilor de voluntariat pentru situaţii de urgenţa în zona Municipiului Drăgăşani

Scopul proiectului: perfecţionarea capacităţii sistemului instituţional de asigurare a unui management eficient al situaţiilor de urgenţă.

Grupurile ţintă: Consiliul Local al municipiul Drăgăşanişi şi consiliile locale ale comunelor Amărăşti, Creţeni, Drăgoeşti, Glăvile, Guşoieni, Lungeşti, Mădulari, Mitrofani, Orleşti, Prundeni, Suteşti, Scundu, Ştefăneşti, Şuşani şi Voiceşti.

Activităţile principale au cuprins:

– constituirea şi instruirea unităţii de implementare a proiectului;

-elaborarea şi adoptarea planului de management al proiectului,

-asigurarea vizibilităţii proiectului,

-pregătirea achiziţiilor publice de bunuri,

-achiziţia publică de bunuri, achiziţia publică de servicii,

– instruirea şi specializarea personalului tehnic, monitorizare, audit şi raportare.

            Obiectivul general al proiectului l-a reprezentat continuarea implementării reformei administraţiei publice în domeniul descentralizării şi deconcentrării, în general şi a serviciilor publice, în particular prin crearea unor abilităţi la nivelul de decizie cel mai apropiat de cetăţeni.

            Obiectivul specific l-a reprezentat  dezvoltarea capacităţii autorităţilor publice locale partenere în proiect de a implementa măsurile referitoare la reforma serviciilor de voluntariat pentru situaţii de urgenţă constituite în subordinea lor, ceea ce presupune organizarea şi dotarea acestora în raport cu cerinţele populaţiei şi impozitele plătite pentru funcţionarea lor.

            Valoarea proiectului: 107.661 Euro.

5. Amenajare grădină publică în Municipiul Drăgăşăni

Valoarea totală a investiţiei: 1.429.124 lei

Obiectivul proiectului s-a conformat cu Programul Naţional de Îmbunătăţire a Calităţii Mediului prin Realizarea de Spaţii Verzi în Localităţi, finanţat de Administrţia Fondului de Mediu şi  a constat  în realizarea unui parc pe o suprafaţă de 4,4 ha situat în zona Batca. Din punct de vedere constructiv s-au realizat 4 obiecte:

1.Lac de agrement;

2. Insulă, debarcader, pod care face legatură între parc şi insulă;

3. Grădina publică de agrement;

4. Parcare, acces, împrejmuire.

Accesul în parc se face pe latura estică din strada Aleea Câmpului. S-au prevăzut două intrări. Pe aceasta latură s-a realizat un parcaj pentru 36 autoturisme. Parcajul se continuă cu o alee perimetrală necesară lucrărilor de întreţinere. În zona centrală, s-a realizat un lac artificial cu o insulă. Lacul şi insula sunt realizate într-o cuvă de beton cu reborduri pe mal. Accesul pe insula se face pe un pod de legatura iluminat pe timp de noapte. S-a realizat o zonă de joacă pentru copii cu tobogan, groapă de nisip, leagăne şi un labirint din gard viu (60 cm înălţime). S-au prevăzut în zona centrală a insulei şi spre nord squaruri pentru statui, monumente sau  coloane. Insula dispune de un debarcader. Pe lac s-au adus bărci şi hidrobiciclete. Circulaţia pe pod se protejează cu balustrade metalice fixate în rebordul de beton. Mobilierul urban prevăzut constă din bănci, scaune legate în tronsoane de câte 5 locuri şi 4 mese. Mobilierul este din lemn cu schelet metalic care s-a ancorat în amplasament. S-au amplasat 4 cabine module din fibră de sticlă cu uşi si ferestre şi sisteme de siguranţă. Cabinele sunt folosite pentru portar, casa de bilete debarcader şi două pentru adăpostire unelte de grădinărit. Pentru vizitatori s-au amplasat 4 wc-uri ecologice – cabine mobile. Pe latura de nord si pe cea estică s-a realizat o împrejmuire din plasă de sîrmă bordurată plastifiată fixată pe stâlpişori metalici încastraţi în fundaţii locale. S-a prevăzut plantarea cu arbori, arbuşti si gazon. În acest fel s-a realizat pentru locuitorii municipiului Drăgăşani un parc de agrement ce are denumirea şi funcţiunea de grădină publică. Proiectul a fost depus la Administraţia Fondului de Mediu în anul 2007, contractul s-a semnat în anul 2008, implementarea si recepţia făcându-se în anul 2009.

6. Masterplanul de dezvoltare durabilă a Municipiului Drăgăşani – Instrument  la standarde europene pentru luarea deciziilor în mod eficient şi eficace la nivel politico-administrativ

 

Axa prioritară 1: „Îmbunătăţiri de structură şi proces ale managementului ciclului de politici publice”

Domeniul 1.1: Îmbunătăţirea procesului de luare a deciziilor la nivel politico-administrativ

Obiectivul general: Imbunătăţirea durabilă a capacităţii de planificare strategica, consolidarea cadrului de responsabilizare si creşterea calităţii deciziilor în primaria municipiului Dragasani  prin realizarea unor îmbunătăţiri de structură şi proces ale managementului ciclului de politici publice.

Scopul proiectului: Dezvoltarea eficienţei şi a capacităţii primăriei Drăgăşani de a realiza o mai bună reglementare şi planificare strategică şi  îmbunătăţire a performanţei administrative prin realizarea masterplanului de dezvoltare modernă şi durabilă, la standarde europene, a municipiului Drăgăşani.

Grupul ţintă direct (conform Ghidului Solicitantului este administraţia publică locală): cei 64 angajaţi ai primăriei municipiului Drăgăşani implicaţi direct în proiect (14 cu funcţii de conducere şi 50 cu funcţii de execuţie) şi cele 20 de persoane resursă selectate din rândul celor 64 de angajaţi ai primăriei. Cei 19 consilieri locali (ce sunt factori de decizie în dezvoltarea durabilă a municipiului) vor fi invitaţi ca şi persoane resursă la cursurile C2-C4.

Grupul ţintă indirect: restul de 36 de colegi ai echipei de specialişti implicaţi în proiect, angajaţi de asemenea în primărie

Beneficiari indirecţi: cei 19.987  locuitori ai municipiului Drăgăşani şi zonei limitrofe, comunitatea de afaceri, sectorul societăţii civile, locuitorii din judeţul Vâlcea care sunt factori interesaţi în dezvoltarea municipiului.

S-a realizat o strategie de dezvoltare a municipiului Drăgăşani cu specialişti din diverse domenii de activitate pentru perioada 2010-2020, necesară pentru aprobarea oricărei finanţări europene.

Valoarea proiectului implementat: 734. 388 lei noi.

7. Implementarea sistemului de management al calităţii la nivelul Primăriei Municipiului Drăgăşani

AXA PRIORITARĂ 2: Îmbunătăţirea calităţii şi eficienţei furnizării serviciilor publice, cu accentul pus pe procesul de descentralizare.

DOMENIUL DE INTERVENŢIE: Îmbunătăţirea calităţii şi eficienţei furnizării serviciilor.

Obiectivul general al proiectului: Să contribuie la îmbunătăţirea calităţii şi eficienţei furnizării serviciilor publice la nivelul administraţiei publice locale din România prin furnizarea unor servicii de calitate la nivelul Primăriei Municipiului Drăgăşani

Scopul proiectului: Să îmbunătăţească furnizarea de servicii publice la nivelul Municipiului Drăgăşani prin implementarea pe parcursul a 12 luni şi menţinerea permanentă a Sistemului de Management al Calităţii ISO 9001:2008 pentru serviciile publice oferite de Primăria Municipiului Drăgăşani şi prin formarea corespunzătoare a 73 dintre angajaţii instituţiei. Proiectul s-a încadrat în Strategia de Dezvoltare Socio-Economică a Municipiului Drăgăşani – în care este redefinită misiunea administraţiei publice locale punându-se în principal accentul pe orientarea către cetăţean. În acelaşi document se precizează explicit trasarea şi implementarea unei politici coerente în domeniul calităţii care să definească „orientarea către calitate” ca o consecinţă firească a „orientării către client” a instituţiei. „Declaraţia de misiune” a acestei politici impune ca Primăria Municipiului Drăgăşani:

-să devină un punct de referinţă pentru transformarea administraţiei publice din judeţul Vâlcea

-să confere tuturor activităţilor cel mai înalt grad de transparenţă ;

-să menţină un sistem de management care să conducă la îmbunătăţirea permanentă a calităţii serviciilor publice;

-să pună cetăţeanul în centrul preocupărilor;

-să creeze, prin motivare şi parteneriat în luarea deciziilor, o echipă profesionistă, unită, integră, modernă şi deschisă, care să

împărtăşească aceleaşi valori comune.

Valoarea proiectului implementat: 296.800 lei noi.

 

8.Îmbunătăţirea eficacităţii organizaţionale în Primăria Municipiului Drăgăşani

 

Obiectivul general al proiectului a fost: dezvoltarea şi îmbunătăţirea structurilor şi procesului ce contribuie la creşterea eficacitaţii  şi eficienţei organizaţionale în Primăria Municipiului Drăgăşani.  Scopul proiectului l-a constituit dezvoltarea nivelului de pregătire şi a competenţelor profesionale ale personalului cu funcţii de conducere şi execuţie  din cadrul Primariei Municipiului Drăgăşani  pentru a putea realiza un management public performant in administratia publică locală. Rezultatele proiectului au fost:

  1. 1Un număr de 80 de persoane din  primăria Drăgăşani, selectaţi pe baza unor  criterii obiective şi transparente, respectând egalitatea de şanse, au fost instruiţi în cel puţin unul dintre cursurile T1-T15 din care 80% au absolvit cel puţin unul din aceste cursuri, cu diplome recunoscute în cadrul APL.

2. Un număr de 15 persoane –specializate/perfecţionate ca formatori, cu diplome recunoscute în APL, absolvente ale cursului de formare formatori şi apte să predea colegilor din APL asigurând continuitatea proiectului după ce s-a terminat finanţarea.

3. Un număr de 480 de ore de curs au fost predate pentru cei 80 de

participanţi la cursurile T1-T15 (dintre care 30 ore privind protecţia mediului şi dezvoltarea durabilă şi un număr de 30 de ore privind egalitatea de şanse).

4. Un studiu privind analiza  atitudinii şi satisfacţiei în muncă a personalului primăriei a fost realizat de consultant şi aprobat de Consiliul Local.

5. Planul de formare pentru angajaţii Primăriei Drăgăşani a fost revizuit de consultant împreună cu factorii interesaţi din primărie, pe baza concluziilor studiului de atitudine şi satisfacţie în muncă a angajaţilor.

6. Un număr de două conferinţe de presă (iniţială-pentru lansarea proiectului şi conştientizarea factorilor interesaţi asupra impactului scontat al proiectului asupra eficientizării activităţii APL şi una finală pentru prezentarea rezultatelor proiectului).

Valoarea proiectului implementat:291.230 lei

9. „Înlocuire sistem clasic de încălzire cu panouri solare” la Primăria Drăgăşani şi  Şcoala Tudor Vladimirescu

 

Acest proiect a avut drept scop înlocuirea, pentru obiectivele de utilitate publică Primăria Drăgăşani şi Şcoala Tudor Vladimirescu, a sursei de energie care alimentează centrala termică cu energie solară. Acest proiect s-a încadrat în Programul de înlocuire sau completare a sistemelor clasice de încălzire cu sisteme care utilizează energie solară, energie geotermală şi energie eoliană sau alte sisteme care conduc la îmbunătăţirea calităţii aerului, apei şi solului, program finanţat de Agenţia Fondului de Mediu. Avantaje economice ale comunităţii din Drăgăşani:

– reducerea cu 70% a cheltuielilor cu energia termică, rezultând o economie reală la bugetul local.

– crearea de noi locuri de muncă prin modernizarea capacităţii de producerea energiei din surse neconvenţionale.

– diversificarea surselor  de producere a energiei, tehnologiilor şi infrastructurii pentru producţia de energie termică.

– reducerea dependenţei de importurile de resurse de energie primară şi îmbunătăţirea siguranţei în aprovizionare, protecţia mediului prin reducerea emisiilor poluante.

– realizarea de economii substanţiale cu efect direct în costurile de şcolarizare şi îmbunătăţirea actului de învăţământ pentru elevii scolii Tudor Vladimirescu.

– eliminarea factorilor poluanţi

– eliminarea costurilor de mediu.

Valoarea investiţiei a fost de 2.242.833 lei noi

II. Proiecte aflate in diferite stadii de implemetare

1. Ocolirea Municipiului Drăgăşani

Proiect finanţat prin PROGRAMUL OPERAŢIONAL REGIONAL, pe Axa prioritară:  2-  „Îmbunătăţirea infrastructurii de transport regionale şi locale”, Domeniul de intervenţie:  2.1. – „Reabilitarea şi modernizarea reţelei de drumuri judeţene, străzi urbane – inclusiv construcţia / reabilitarea şoselelor de centură”.

Proiectul constă în realizarea în extravilanul Municipiului Drăgăşani a unei şosele de ocolire cu statut de drum urban, în lungime de 5,9 km. Şoseaua va asigura fluidizarea traficului de pe drumul naţional DN64, drum care face legătura dintre sudul şi nordul Olteniei. S-a realizat o reţea nouă de canalizare pe străzile Avram Iancu, parţial Rahova, Căpitan Hoarcă. S-a reabilitat reţeaua de apă pe străzile Avram Iancu, parţial Rahova, Căpitan Hoarcă. S-a realizat un pasaj suprateran peste calea ferată.

Realizarea obiectivului va avea efecte benefice prin:

-reducerea poluării,

-scăderea riscului de accidente,

-scăderea costurilor de întreţinere a infrastructurii,

-scăderea consumului de carburant al vehiculelor,

-reducerea timpului consumat de participanţii la  trafic şi a stresului aferent la care aceştia sunt supuşi.

Un obiectiv specific al proiectului este deschiderea perspectivei unei ocupaţii economice noi în zonă, turismul viticol. În general, se spune despre toate şoselele de ocolire că îşi aduc aportul la dezvoltarea economică. Mecanismul previzionat este simplu: şoseaua de ocolire este un drum nou. În lungul ei se realizează construcţii, în general pentru activităţi industriale, care altfel nu s-ar fi făcut, deoarece nu ar fi existat drum de acces. Şoseaua de ocolire de la Drăgăşani contează pe un altfel de tip de stimulare a activităţii economice. Ea pune în valoare peisajul, cel care se „comercializează”, se „vinde” în activităţile de turism. Şoseaua de ocolire, o parte a ei, este localizată pe dealurile Drăgăşaniului. Participanţii la trafic vor vedea, atât dealurile plantate cu vii, cât şi, în unele locuri, albia Oltului, care este foarte largă în zonă, în urma amenajărilor hidroenergetice. Combinaţia vizuală între dealurile cu vii şi apa curgătoare cu lărgime remarcabilă este dintre cele cu efect sigur asupra consumatorului de turism. Şoseaua ocolitoare a Drăgăşaniului creează efect economic, fără a aglomera traficul cu construcţii industriale. Proiectul este realizat in procent de 90%.

Valoarea proiectului:  22.779.045 lei

2.Infrastructură pentru educaţie de calitate la Colegiul Naţional ”Gib Mihăescu”

 

Proiect finanţat prin Programul Operaţional Regional, pe Axa prioritară 3 – Îmbunătăţirea infrastructurii sociale, Domeniul major de intervenţie 3.4 – Reabilitarea, modernizarea, dezvoltarea şi echiparea infrastructurii educaţionale preuniversitare, universitare şi a infrastructurii pentru formare profesională continuă.

Proiectul – Infrastructură pentru educaţie de calitate la Colegiul Naţional „Gib Mihăescu” Drăgăşani – constă în extinderea pe verticală a corpului 2 aparţinînd liceului (colegiului) teoretic din municipiul Drăgăşani. Extinderea clădirii generează spaţii noi, moderne şi funcţionale, destinate desfăşurării unui proces educaţional de calitate cu şanse egale pentru toţi elevii. În principal s-au adăugat: o sală pentru activităţi opţionale legate de arta spectacolului, o sală pentru laborator lingvistic, o sală pentru laborator de chimie, dotarea cu echipament I.T. şi software educaţional. În construcţia actuală a liceului nu există spaţiu pentru

amplasarea acestor săli.

            Obiectivele specifice ale proiectului sunt următoarele:

-Crearea premiselor pentru îmbunătăţirea radicală şi diversificarea ofertei educaţionale în învăţămîntul preuniversitar din municipiul Drăgăşani.

-Contribuţia la factorul strategic de dezvoltare viitoare a municipiului Drăgăşani, printr-un aport esenţial la modelarea multidimensională şi anticipativă a capitalului uman tânăr.

-Proiectul este gândit în spiritul potrivit căruia educaţia reprezintă o cale spre dezvoltarea durabilă, prin prisma definirii acesteia ca proces de învăţare socială în căutare de soluţii inovatoare. În cadrul procesului educaţional, etapa aferentă liceului este singura care permite accesul la învăţămîntul superior.

-Ameliorarea sistemului de asigurare a calităţii în învăţământul susţinut la Colegiul Naţional „Gib Mihăescu” prin extinderea şi modernizarea spaţiilor aferente acestei structuri preuniversitare specifice, cu scopul dobândirii de noi statusuri ocupaţionale, adecvate cerinţelor de pe piaţa muncii din zona Drăgăşani şi a Regiunii Sud-Vest Oltenia.

-Să ofere sistemului educaţional de la Colegiul Naţional „Gib Mihăescu” un mediu fizic integrator liceenilor drăgăşăneni, în cadrul căruia aceştia să poată să-şi dezvolte ansamblul de aptitudini şi deprinderi necesare existenţei şi performanţei personale în lumea modernă.

-Cultivarea egalităţii de şanse prin atragerea în Colegiul Naţional „Gib Mihăescu” a tuturor tinerilor absolvenţi de gimnaziu, inclusiv a celor provenind din medii sau grupuri defavorizate.

Proiectul aduce dotări noi pentru liceu exclusiv din sfera tehnologiei informaţiei:

-Tablă interactivă.

-Laptop+retroproiector+ecran.

-Calculatoare.

-Sistem audio-box

-Soft educaţional.

-Sistem calcul, wireless, imprimantă, scaner, copiator.

-Sistemele aferente sălii pentru studierea disciplinelor opţionale legate de arta spectacolului sunt complet automatizate. (proiect implementat in procent de 95%).

Valoarea totală a proiectului: 7.138.494 lei noi.

3. Tradiţie şi modernizare la Şcoala „Tudor Vladimirescu”

Proiect finantat prin PROGRAMUL OPERAŢIONAL REGIONAL

Proiect promovat pe Axa prioritară:   3 – Îmbunătăţirea infrastructurii sociale, domeniul de intervenţie:  3.4 – Reabilitarea, modernizarea, dezvoltarea şi echiparea infrastructurii educaţionale preuniversitare, universitare şi a infrastructurii pentru formare profesională continuă.

Obiectivul general al proiectului: Îmbunătăţirea infrastructurii de educaţie corespunzătoare primelor 8 clase ale învăţământului obligatoriu din municipiul Drăgăşani, în vederea asigurării unui proces educaţional la standarde europene la nivelul comunităţii drăgăşănene şi implicit a judeţului Vâlcea.

Obiective specifice:

-Să contribuie, printr-un aport esenţial, la valorificarea capitalului uman tanăr, factor strategic de dezvoltare viitoare a municipiului Drăgăşani.

-Să ofere sistemului educaţional de la Şcoala generală „Tudor Vladimirescu” un mediu fizic propice, în cadrul căruia elevii drăgăşăneni să-şi poată dezvolta ansamblul de aptitudini şi deprinderi necesare existenţei şi performanţei personale în lumea modernă.

-Să ofere sistemului educaţional de la Şcoala generală „Tudor Vladimirescu” un set de dotări cu materiale didactice care să ajute la pregătirea copiilor pentru societatea informaţională actuală (calculatoare personale cu acces la Internet, table interactive, laborator fonetic digital).

-Să consolideze rolul de „şcoală de centru” pe care Şcoala „Tudor Vladimirescu” din Drăgăşani îl joacă deja în zona de sud a judeţului Vâlcea.

-Să cultive egalitatea de şanse prin atragerea în Şcoala generală „Tudor Vladimirescu” a copiilor de vârsta învăţământului obligatoriu din Drăgăşani şi împrejurimi, inclusiv a celor provenind din medii sau grupuri defavorizate.

Proiectul Tradiţie şi modernizare la Şcoala „Tudor Vladimirescu” este un proiect de investiţii în reabilitarea, repararea şi modernizarea spaţiilor de învăţământ. Mai mult, este şi un proiect de dotare a şcolii cu echipamente didactice care să ajute la pregătirea copiilor pentru societatea informaţională actuală (calculatoare personale cu acces la Internet, table interactive, laborator fonetic digital). Rezultate obţinute în urma implementării proiectului:

-Lucrări de amenajare a construcţiilor şi îmbunătăţire a instalaţiilor şcolii, suprafaţă reabilitată de clădire pentru învăţământ primar şi gimnazial fiind de 1.100 mp.

-Dotarea adecvată unei şcoli pentru clasele I-VIII, de prestigiu, cu echipamente I.T. si software educational în valoare de 381.670 lei

(proiect implementat in procent de 95%)

Valoarea totală a proiectului: 4.342.269 lei noi.

4. Centrul  de recuperare neuromotorie de tip ambulatoriu – Drăgăşani

Proiect finantat prin Programul operaţional regional, pe Axa prioritară 3 – Îmbunătăţirea infrastructurii sociale, domeniul de intervenţie 3.2 – Reabilitarea /modernizarea/ dezvoltarea şi echiparea infrastructurii serviciilor sociale.

Scopul proiectului: Crearea unui serviciu social nou, capabil să asigure furnizarea de servicii specializate la standarde superioare către potenţialii beneficiari.

Obiectivul general: Îmbunătăţirea calităţii infrastructurii pentru serviciile sociale în judeţul Vâlcea.

Obiectivele specifice:

-Creşterea capacităţii instituţionale a partenerilor, în sensul asigurării unor servicii eficiente, adaptate nevoilor sociale şi resurselor disponibile

-Creşterea numărului de servicii sociale comunitare destinate persoanelor cu handicap în judeţul Vâlcea

-Creşterea numărului beneficiarilor de servicii sociale în judeţul Vâlcea

-Maximizarea şanselor de recuperare/ reabilitare a persoanelor cu handicap

-Prevenirea situaţiilor generatoare de marginalizare şi excluziune socială, pentru persoanele cu handicap.

Proiectul vizează înfiinţarea, în municipiul Drăgăşani, a unui centru de recuperare neuromotorie de tip ambulatoriu pentru persoanele cu handicap locomotor sau neuromotor. Proiectul îşi propune reabilitarea unei clădiri dezafectate, echiparea şi dotarea sa pentru a permite furnizarea de servicii sociale la standarde superioare. Proiectul va contribui efectiv la dezvoltarea reţelei judeţene de servicii sociale, astfel încât, să fie echitabil distribuită, performantă, accesibilă potenţialilor beneficiari, capabilă să asigure incluziunea socială a tuturor categoriilor vulnerabile.

            Rezultatele estimate ale proiectului:

-înfiinţarea unui serviciu social nou pentru persoanele cu handicap;

-obţinerea unui spaţiu fizic adecvat (funcţional, plăcut, modern, adaptat specificului serviciului social nou înfiinţat) pentru funcţionarea centrului de recuperare neuromotorie;

-obţinerea, în urma reabilitării, a unui spaţiu util funcţional de 982,88 mp;

-creşterea eficienţei energetice a imobilului (scăderea costurilor cu energia termică şi electrică cu aproximativ 50%);

-dotarea centrului cu aparatură de recuperare, mobilier, aparatură;

-asigurarea unui flux de 30 de beneficiari/lună în centrul de recuperare;

-crearea a 14 noi locuri de muncă pe perioada nedeterminată (angajaţii centrului);

-crearea a 8 de locuri de muncă pe perioada efectuării lucrărilor de reabilitare electrocasnică şi alte echipamente, care să permită desfăşurarea activităţilor specifice centrului în cele mai bune condiţii;

-asigurarea unui flux de 30 de beneficiari/lună în centrul de recuperare;

-crearea a 14 noi locuri de muncă pe perioada nedeterminată (angajaţii centrului);

-crearea a 8 de locuri de muncă pe perioada efectuării lucrărilor de reabilitare.

Valoarea totala a  proiectului: 3.216.479 lei noi.

5. Reabilitarea Muzeului Viei şi Vinului, monument istoric în Municipiul Drăgăşani

Proiect finanţat în cadrul Programului Operaţional Regional 2007-2013, pe Axa prioritară 1 „Sprijinirea dezvoltării durabile a oraşelor – poli urbani de creştere”, domeniul major de intervenţie 1.1 „Planuri integrate de dezvoltare urbană”, sub-domeniul „Oraşe – poli urbani”.       Obiectivul general al proiectului: Sprijinirea dezvoltării durabile a municipiului Drăgăşani.

Obiective specifice:

-Transformarea   Muzeului Viei şi Vinului Drăgăşani intr-un motor pentru turism;

-Creşterea contribuţiei la promovarea vinurilor de Drăgăşani ca brand de ţară;

-Creşterea locurilor de muncă în municipiul Drăgăşani, în zonă şi regiune;

-Transformarea turismului viticol la Drăgăşani într-o componentă a dezvoltării regionale.

Rezultatele estimate ale proiectului:

-Construcţie în stil arhitectonic neo-românesc complet reabilitată.

-Imaginea oraşului în zona centrală devine mai atrăgătoare, prin contribuţia acestui monument al patrimoniului.

-Numărul de vizitatori ai Muzeului creşte.

-Activitatea legată de turism în municipiu şi zonele învecinate se intensifică.

-Cererea pe piaţă pentru vinul din podgoria Drăgăşani creşte.

Valoarea proiectului: 5.260.004 lei noi.

  1. 6.  Modernizarea infrastructurii fizice a serviciilor sociale în Municipiul Drăgăşani

 

Proiect finantat  în cadrul Programului Operaţional Regional 2007-2013, pe axa prioritară 1 „Sprijinirea dezvoltării durabile a oraşelor – poli urbani de creştere”, domeniul major de intervenţie 1.1 „Planuri integrate de dezvoltare urbană”, sub- domeniul „Oraşe – poli urbani”.

Proiectul de faţă este un proiect de modernizare a infrastructurii fizice a serviciilor sociale din Drăgăşani. Proiectul constă în amenajarea spaţiului necesar pentru funcţionarea unui Centru de zi destinat îngrijirii vîrstnicilor din municipiul Drăgăşani. Se va mansarda clădirea în care funcţionează la ora actuală cantina de ajutor social din oraş.

În urma amenajării va rezulta un etaj funcţional, ce va avea suprafaţa construită de 348 mp compartimentat astfel: palier casa scării cu suprafaţa de 45,00 mp, hol cu suprafaţa de 26,60 mp, sală I.T. cu suprafaţa de 23,00 mp, sală de întruniri şi activităţi fizice (dans, gimnastică)  cu suprafaţa de 117,00 mp şi sală de jocuri (table, şah, rummy etc.) cu suprafaţa de 103,80 mp, grup sanitar bărbaţi cu suprafaţa de 5,20 mp şi grup sanitar femei cu suprafaţa de 4,00 mp.

Rezultatele estimate ale proiectului:

-se va moderniza podul clădirii în care funcţionează în prezent Cantina socială, cu suprafaţa de 348 mp.

-centrul de zi va acorda servicii pentru 50 de varstnici echivalenţi zilnic

-se va forma o echipă de proiect capabilă să managerieze implementarea acestuia.

-se va identifica un sistem eficient de atragere şi selectare a beneficiarilor Centrului.

Proiectul este promovat eficient prin informare şi publicitate.

Valoarea totală a proiectului: 3.603.614 lei noi.

7. ,,Promovarea potenţialului turistic al Municipiului Drăgăşani, prin organizarea Festivalului Anual al Vinului – FESTIVIN NOBILIAR” – „Promovarea potenţialului turistic şi crearea infrastructurii necesare, în scopul creşterii atractivităţii României ca destinaţie turistică”.

            Obiectivul principal al acestui proiect constă în organizarea Festivalului Anual al Vinului la Drăgăşani „Festivin Nobiliar – Drăgăşani”, care presupune promovarea produselor specifice locale prin activităţi specifice de marketing, rezultatul fiind o optimă valorificare a produselor şi o  imagine bine definită şi atractivă a municipiului Drăgăşani, ca o zonă principală viticolă a României, având drept ţintă dezvoltarea şi consolidarea turismului intern.

Obievtive specifice:

-crearea premiselor la nivel local pentru o promovare adecvată a specificului viticol al municipiului Drăgăşani (prin asigurarea conlucrării tuturor actorilor locali, atât din spaţiul public, cât şi din mediul de afaceri, producători locali etc.)

-identificarea tuturor canalelor de promovare în vederea asigurării derulării unor acţiuni eficiente de promovare turistică a municipiului Drăgăşani.

-identificarea unui târg relevant la nivel naţional, pentru a asigura reprezentativitatea specificului viticol al Drăgăşaniului într-un astfel de eveniment.

-planificarea, coordonarea şi derularea unui eveniment anual la nivelul municipiului Drăgăşani dedicat promovării si marketingului acestei zone ca principal punct de referinţă viticol la nivelul României (evenimentul Festivalul Anual al Vinului la Drăgăşani „Festivin Nobiliar – Drăgăşani”).

 

III. Proiecte aprobate propuse pentru semnat

1. Dezvoltarea şi modernizarea iluminatului public şi spaţiilor verzi în Drăgăşani

 

        „Proiect finanţat  în cadrul Programului Operaţional Regional 2007-2013, pe Axa prioritară  1 – Sprijinirea dezvoltării durabile a oraşelor – poli urbani de creştere, domeniul major de intervenţie:  1.1 – Planuri integrate de dezvoltare urbană”, sub-domeniul „Oraşe – poli urbani. Valoarea totală a proiectului: 7.938.297 lei noi.

Obiectivul general al proiectului: „Dezvoltarea şi modernizarea iluminatului public şi a spaţiilor verzi în municipiul Drăgăşani” constă în sprijinirea dezvoltării durabile a municipiului Drăgăşani – centru urban de creştere prin integrarea optimă a spaţiilor verzi în arhitectura şi peisagistica generală a oraşului, creşterea gradului de atractivitate a municipiului şi implicit potenţarea turismului vîlcean, cu multiplicarea acestui efect în întreaga Regiune Sud-Vest Oltenia.

Obiective specifice ale proiectului:

– îmbunătăţirea calităţii, oportunităţii, durabilităţii şi succesului municipiului Drăgăşani prin transformarea spaţiilor verzi ale oraşului într-o resursă de mediu, socială şi economică pentru municipiul Drăgăşani şi zonă, care să ofere acces la diversitate şi alegere pentru fiecare, participarea la activităţi sănătoase menite să îmbunătăţească calitatea vieţii. Acest obiectiv specific răspunde şi

provocărilor modificărilor climatice din ultimii ani.

-creşterea contribuţiei la accesibilitatea internă a oraşului printr-un design care va recrea spaţii verzi mai sigure, va genera servicii durabile şi va pune în valoare spaţiul urban printr-un altfel de iluminat stradal.

-creşterea locurilor de muncă în municipiul Drăgăşani, în domeniul serviciilor de întreţinere a spaţiilor verzi şi a sistemului de iluminat public şi din dezvoltarea turismului, efect al  realizării obiectivelor proiectului de faţă.

Spaţiile verzi din Parcul Central, Parcul Gară, extinderea grădinii publice Batca şi iluminatul public aferent acestora fac obiectul proiectului „Dezvoltarea şi modernizarea iluminatului public şi a spaţiilor verzi în municipiul Drăgăşani”. În mod concret, proiectul propune:

-refacerea zonelor verzi amplasate în trotuare din zona centrală, de-a lungul străzii Gib Mihăescu, de la Primăria municipiului Drăgăşani până la Strada Tudor Vladimirescu, pentru care se vor prevedea: borduri de protecţie; dale autoblocante la trotuare şi zona pietonală aferentă Străzii Gib Mihăescu; reamenajarea locului de joacă pentru copii; plantarea de arbuşti, flori şi gazon; corpuri de iluminat înalte şi pitice.

-amenajarea scuarurilor din Piaţa Primăriei municipiului Drăgăşani, respectiv gară, pentru care se vor prevedea: refacerea fântânilor arteziene (din scuarurile primăriei, respectiv scuarul gării); dalarea aleilor; refacerea gazonului şi plantarea de arbuşti şi flori; montarea de corpuri de iluminat general şi iluminat de

grădină; ţâşnitori; reamenajarea locurilor de joacă.

-extinderea Grădinii Publice Batca, la partea vestică a acesteia, cu suprafaţa de 0,8 ha, pentru care se vor prevedea: accesul dinspre zona centrală cu trepte şi rampe; cădere de apă – cascadă; alei din beton cu borduri de protecţie; plantarea de arbori, arbuşti, flori şi gazon; extinderea iluminatului public general şi a celui de grădină (cu corpuri pitice); montarea de mobilier urban compus din jardiniere, semnale, bănci, coşuri de gunoi, ţâşnitori.

Valoarea totală a proiectului: 7.938.297 lei noi.

2. Modernizarea spaţiilor publice urbane în Drăgăşani

Proiect derulat prin intermediul programului Operaţional Regional 2007-2013, pe axa prioritară 1 – Sprijinirea dezvoltării durabile a oraşelor – poli urbani de creştere, domeniul de intervenţie 1.1 – Planuri integrate de dezvoltare urbană, Sub-domeniul: Centre urbane.

Obiectivul general al proiectului este să contribuie la regenerarea urbană a Drăgăşaniului prin modernizarea, dar şi prin reabilitarea infrastructurii rutiere în zonele critice ale acesteia.

Obiectivele specifice ale proiectului:

-să fluidizeze  traficul rutier în oraş, să reducă timpul de transport, să elimine blocajele rutiere şi să asigure traversarea oraşului în condiţii de siguranţă.

-să aducă infrastructura rutieră din centrul oraşului la nivelul corespunzător dintr-un oraş civilizat.

Rezultatele estimate ale proiectului:

-Realizarea unui pasaj inferior cu o lungime de 316 m în locul actualei treceri de nivel pe strada Gib Mihăescu, strada care preia traficul drumului naţional DN 67B în interiorul Drăgăşaniului.

-Modernizarea străzilor de intensitate maximă a traficului din oraş (3490 m).

-Realizarea unei străzi cu circulaţie pietonală de calitate ridicată (335m).

Valoarea totală a proiectului: 17.603.998 lei 

 

3. Parc de agrement într-o capitală a vinului

Proiect implementat în baza Programului Operaţional Regional 2007-2013, pe axa prioritară  5 – Dezvoltarea durabilă şi promovarea turismului, domeniul de intervenţie 5.2 – Crearea, dezvoltarea, modernizarea infrastructurii de turism pentru valorificarea resurselor naturale şi creşterea calităţii serviciilor turistice.

            Obiectivul general al proiectului  constă în sporirea atractivităţii municipiului Drăgăşani din punct de vedere turistic, prin crearea unor structuri de agrement turistic, în scopul creşterii numărului  turiştilor care aleg Drăgăşaniul ca destinaţie turistică pentru turismul viticol şi a duratei sejurului acestora

Obiectivele specifice:

-diversificarea ofertei turistice a municipiului Drăgăşani cu o  infrastructură modernă de agrement, care să includă atat componenta activă, sportivă, cat şi cea culturală.

-îmbunătăţirea accesului la servicii publice esenţiale, de înaltă calitate, mai exact diversificarea opţiunilor de recreere pentru locuitorii municipiului Drăgăşani.

-stimularea sectorului vitivinicol din localitate

Proiectul „Parc de agrement într-o capitală a vinului” contribuie la sprijinirea dezvoltării durabile a municipiului Drăgăşani prin valorificareacomplexă a potenţialului turistic al oraşului supranumit „oraşul vinului”, ceea ce duce, în final, la intensificarea competitivităţii turismului vâlcean şi creşterea contribuţiei turismului la dezvoltarea Regiunii Sud-Vest Oltenia.       Proiectul „Parc de agrement într-o capitală a vinului” este un proiect de creare a unei infrastructuri de agrement moderne în municipiul Drăgăşani, în ideea completării ofertei turistice a municipiului – în perspectiva turismului viticol în municipiul Drăgăşani. Prin proiect se vor construi:

– Un ştrand cu piscină modernă şi terasă

– Un teatru de vară unde pot avea loc manifestări artistice, în frunte cu binecunoscutele  evenimente ale fiecărui an: Ziua Municipiului Dragasani, Sărbătoarea Culesului Viilor, Festivalul Naţional „Lăutarul” şi Festivalul de muzică şi dans pentru copii „Batca”.

– Amenajare zona verde

Valoarea totală a proiectului:  12.074.811 lei noi.

 

4.Extindere retea apa si canalizare in Dragasani

Proiect aprobat “Extinderea şi reabilitarea infrastructurii de apă şi apă uzată în judeţul Vâlcea”.  Valoarea proiectului pentru

Drăgăşani : 21 milioane euro. Perioada de implementare: 2012-2014.

-Se va realiza extindere reţelei de alimetare cu apă  (proiect Extinderea şi reabilitarea infrastructurii de apă şi apă uzată în judeţul Vâlcea): str. Podgoriei, str. Vinului, str. Drumul Viilor, str. Rahova, str. Dealul Olt, str. V. Alecsandri, str. Primăverii, str. Avram Iancu, str. Braniştei, Aleea Morii, str. Progresului, str. Crişan, str. Viorelelor;

-Se va realiza extinderea reţelei de canalizare (proiect Extinderea şi reabilitarea infrastructurii de apă şi apă uzată în judeţul Vâlcea): Aleea Câmpului, Aleea Trandafirilor, str. Avram Iancu, str. Bârsanu, str. Branişte, str. Capul Dealului, str. Cărămizari, str. Crâmpoşiei, str. Crişan, Str. Dealul Olt, str. Drăgăşanilor, str. Drumul Viilor, str. Dumbravei, str. Duzilor, str. Ferdinand, str. Fermei, str. Fundătura Fântânii, str. Gării, str. I.C. Brătianu, str. Independenţei, str. Livezilor, str. Momoteşti, str. Primăverii, str. Rahova, str. Stadionului, str. Dr. Stătescu, str. Strugurilor, str. T. Vladimirescu, str. Târgului, str. V. Alecsandri, str. Viorelelor;

Se va realiza reabilitarea reţelei de canalizare: (proiect Extinderea şi reabilitarea infrastructurii de apă şi apă uzată în judeţul Vâlcea): str. 1 Decembrie, str. Căpitan Hoarcă, str. Dr. Şeteanu, str. Dr. Voiculescu, str. Izvoarelor, str. Primăverii, str. Stătescu, str. Unirii.

-Se vor realiza  5 staţii de pompare a apei potabile (proiect Extinderea şi reabilitarea infrastructurii de apă şi apă uzată în judeţul Vâlcea);

-Se va realizarea reţeua de canalizare şi staţia de epurare ape uzate urbane în cartierul Zlătărei, investiţie ce va include şi 3 staţii pompare;

IV. Proiecte depuse aflate in evaluare

1.”Completarea sistemelor clasice de încălzire cu sisteme ce utilizează energie geotermală şi energie solară în Municipiul Drăgăşani”

Valoarea totală a proiectului: 2.222.223 lei noi. Proiect finanţat de Administraţia Fondului de Mediu. Investiţia Completarea sistemelor clasice de încălzire cu sisteme ce utilizează energie geotermală şi energie solară în municipiul Drăgăşani vizează următoarele obiective:

-creşterea confortului termic şi a capacităţii de producţie a energiei termice din utilizarea pompelor de căldură geotermale şi a panourilor solare termice pentru Spitalul Municipal Drăgăşani, Maternitatea din Drăgăşani şi Colegiul Naţional „Gib Mihăescu”.

-reducerea dependenţei de importurile de resurse de energie primară şi îmbunătăţirea siguranţei în aprovizionare, protecţia mediului prin reducerea emisiilor poluante .

-diversificarea surselor  de producere a energiei, tehnologiilor şi infrastructurii pentru producţia de energie termică.

Avantaje economice ale comunităţii Drăgăşani:

-reducerea cu 70% a cheltuielilor cu energia termică, rezultând o

economie reală la bugetul local.

-crearea de noi locuri de muncă prin modernizarea capacităţii de producerea energiei din surse neconvenţionale.

2.“Completarea sistemului de încălzire clasic cu panouri solarepentru Grupul Şcolar Brătianu

Valoarea totală a proiectului: 2.155.740 lei noi.

Obiectivul principal al acestei investiţii este înlocuirea sistemului clasic de încălzire, la Grupul Şcolar Brătianu, care se realizează în prezent cu gaz metan, cu un sistem de încălzire care foloseşte energia solară, acţiunea încadrându-se în programul CASA VERDE finanţat de Administraţia Fondului de Mediu. Această investiţie aduce următoarele beneficii comunităţii din Drăgăşani:

-creşterea confortului elevilor din cadrul Grupului Şcolar Brătianu

-realizarea de economii substanţiale cu efect direct în costurile de şcolarizare şi îmbunătăţirea actului de învăţământ

-eliminarea factorilor poluanţi

-eliminarea costurilor de mediu.

 

3.”Piste pentru bicilişti în Drăgăşani”

Valoarea totală a proiectului: 2.214.020 lei noi.

 

            Obiectivele prezentului proiect se conformează cu Programul piste pentru biciclişti, finanţat de Administraţia Fondului de Mediu şi constau în:

-realizarea a 5,2 km pistă nouă pentru biciclişti

-realizarea a 6,4 km  pistă  pentru biciclişti amplasată pe trotuarele existente.

Realizarea acestor piste vor lega centrul oraşului cu cartierele principale, pe străzile Regele Ferdinand şi Tudor Vladimirescu din municipiul Drăgăşani. Realizarea pistelor pentru biciclişti se va realiza pe trotuarele existente, câte un sens pe fiecare trotuar, delimitate corespunzător  de marcaje laterale.

Construirea pistelor pentru biciclişti va stimula populaţia oraşului sa folosească din ce în ce mai mult bicicleta  ca mijloc de locomoţie în detrimentul transportului auto. Acest fapt va duce la scăderea poluării în oraş, economii însemnate de combustibil convenţional şi nu în ultimul rând menţinerea unui grad de sănătate mai ridicat al populaţiei prin mişcare în aer liber.

Centura Drăgăşaniului,inaugurată în aprilie 2013

Din punct de vedere financiar, fără doar şi poate, nu este cel mai important proiect derulat la nivelul municipiului Drăgăşani. După acesta, au fost demarate, de acelaşi primar social-democrat Cristi Nedelcu, alte proiecte şi mai valoroase, dintre care amintim numai: Proiectul de reabilitare, modernizare şi extindere a reţelei de alimentare cu apă potabilă, proiectul de înfiinţare, în parteneriat cu oraşul Bălceşti şi Consiliul Judeţean Vâlcea, a unui Parc Industrial la ieşire din Drăgăşani, spre comuna Suteşti sau proiectul de modernizare a infrastructurii locale care prevede reinventarea străzilor, parcurilor, trotuarelor şi iluminatului public la nivelul întregului municipiu şi aşa mai departe. Dar, ca utilitate, proiectul Centura Ocolitoare a Municipiului Drăgăşani este, de departe, cel mai important, ce-i drept gândit de fostul primar al urbei vinului, respectiv liberalul Gheorghe Iordache, dar realizat şi inaugurat de actualul edil social-democrat, Cristi Nedelcu. Proiectul este finanţat prin POR  2007 – 2013,  AXA PRIORITARĂ 2 – Îmbunătăţirea infrastructurii regionale şi locale de transport, DMI – 2.1 Reabilitarea şi modernizarea  reţelei de drumuri judeţene, străzi urbane – inclusiv construcţia / reabilitarea şoselelor de centură. Valoarea totală a proiectului este de 23.499.488,38 lei noi (adică puţin sub 235 de miliarde de lei vechi), din care: de la F.E.D.R. 16.211.385,44 lei noi (adică puţin peste 162 de miliarde de lei vechi), de la Bugetul Naţional 6.342.997,61 lei noi (adică aproape 63,43 miliarde de lei vechi), iar contribuţia beneficiarului, în speţă primăria municipiului Drăgăşani, numai 945.105,34 lei noi (adică puţin peste 9,45 miliarde de lei vechi). Proiectul a fost compus din executarea lucrărilor pe  obiecte distincte , după cum urmează:

Obiectul 1- Drum.

Obiectul 1- Drum.

Obiectul 2- Pod.

Obiectul 3- Devieri reţele de utilităţi publice

 

Obiectul 1- Drum:

 

În cadrul Obiectului 1, s-au executat  lucrări privind drumul propriu-zis şi toate lucrările aferente drumului (poduri, podeţe, rigole, parapeţi, trotuare etc.). Drumul de ocolire, în lungime de 5.891 m, porneşte din DN 64 (Râmnicu Vâlcea – Drăgăşani) din zona de Sud a oraşului de la intersecţia străzilor Tudor Vladimirescu (artera centrală a oraşului) şi Avram Iancu, spre Vest. Se continuă cu traseul străzii Rahova, pasajul de trecere peste calea ferată (linia C.F.R. 201), pasaj cu lungimea de 37,5 m şi rampele de acces aferente, zona străzii Braniştei, zona străzii Ferdinand, zona străzii Căpitan Hoarcă, zona străzii Dealul Olt, încheindu-se la intersecţia cu strada Tudor Vladimirescu, revenindu-se pe traseul în axa Sud – Nord a oraşului. Traseul drumului de ocolire este împărţit în 20 de tronsoane  și are următoarea structură rutieră  executată pe toată lungimea: 1.1. parte carosabilă :

– 17 cm straturi bituminoase

– 20 cm balast stabilizat cu min. 6% ciment,

– 25 cm balast cilindrat.

– a fost turnat ultimul strat de mixtură asfaltică de uzură.

1.2. trotuar :

– 3 cm strat de uzură  BA8,

– 10 cm beton de ciment C12/15,

– 10 cm fundaţie din balast

Au fost executate Poduri şi podeţe: pod peste valea naturală, podeţe dalate, podeţe de acces la proprietăţi, dar și marcajele rutiere longitudinale şi transversale. Pe zona rampelor podurilor au fost  prevăzute şi executate rigole de acostament, scări de acces şi casiuri pentru scurgerea apelor, precum şi parapet flexibil de tip greu. In zona pasajului CF, s-au realizat înierbări şi plantare de puieţi. Pentru păstrarea traseului drumului au fost executate  consolidări de maluri cu tehnologii specifice: saltele de gabioane,  gabioane precum ziduri de sprijin pe partea stângă a drumului. La intersecţiile principale, au fost realizate  sisteme de semaforizare și au fost montate semne de circulaţie rutieră corespunzătoare. Au fost realizate marcajele rutiere pe toată lungimea  drumului.

Obiectul 2 – Pod:

 

În cadrul obiectului 2, au fost prevăzute lucrări privind executarea pasajului superior peste calea ferată. Lungimea podului 37,50 m din care suprastructura are o lungime de 24,00 m şi zidurile întoarse ale culeelor 2 x 6,75 m (inclusiv rosturile de dilatare). Lăţimea pasajului 7,80 m parte carosabilă şi două trotuare de 1,00 m. Structura podului:

-Suprastructura este alcătuită din grinzi prefabricate din beton armat.

-Infrastructura este formată din două culee masive de greutate fundate direct în stratul de argilă plastică- vârtoasă la o adâncime de 3,50 m sub nivelul terenului natural.

-La partea superioară a elevaţiilor culeelor, s-a turnat bancheta cuzineţilor din beton în care se fixează aparatele de reazem din neopren.

-Pentru racordarea cu terasamentele, culeele au fost prevăzute cu ziduri întoarse în lungime de 6,70 m care susţin şi trotuarele pietonale.

-În spatele culeelor, s-a realizat un dren vertical din piatră brută cu filtru invers din geotextil spre terasament.

-La partea superioară pentru un racord al căii de pe pod cu terasamentul drumului, s-au prevăzut şi executat plăci de racord din beton armat în lungime de 3,00 m şi lăţime de 1,00 m, pe întreaga lăţime a părţii carosabile.

-Pentru micşorarea lungimii zidurilor întoarse ale culeelor s-au prevăzut şi executat ziduri de picior la baza sferturilor de con.

Obiectul 3.  Devieri reţele de utilităţi publice:

 

– Pe strada Căpitan Hoarcă şi strada Rahova, s-au executat lucrări pentru mutarea reţelei electrice aeriene, s-a montat un post de transformare de 400kVA şi s-a executat o linie electrică subterană de 20 kV.

– Pe strada Căpitan Hoarcă şi strada Avram Iancu, s-au executat lucrări de reabilitare a reţelei de canalizare, s-au înlocuit tuburile din beton cu ţeavă PVC şi s-au executat cămine de vizitare. Au fost executate 170 branşamente individuale cu ţeavă PVC Dn 160, până la limita proprietăţii.

– Pe strada Rahova, s-au executat lucrări de reabilitare a reţelei de apă şi canalizare, prin înlocuirea conductelor de oţel corodate, cu țeavă de polietilenă şi s-au montat 2 hidranţi. La reţeaua de apă, s-au branşat un număr de 75 de proprietăţi.

– S-au executat lucrări de protejare a conductei de transport gaze naturale 020 Hurezani-Corbu în tub de protecţie în lungime de 17m.

– Au fost inlocuite liniile electrice aeriene cu linii electrice subterane în zona rampei pasaj Caracal

– Au fost reamplasaţi stâlpii de susţinere ai liniilor electrice aeriene pe Str. Avram Iancu.

2. Ion Horia Horăscu – primar bun de clonat

Primarul Ion Horia Horăscu este unul dintre cei mai longevivi din judeţ, fiind în funcţie deja de 18 ani, mandat după mandat. În această perioadă, a reuşit să dea o altă faţă comunei pe care o conduce, realizând lucrări importante. Primarul Prundeniului s-a gândit că vinurile, tradiţionale pentru această regiune, ar putea să fie transformate în instrumente de atracţie turistică pentru toţi cei care trec prin Prundeni, fie în interes de afaceri sau în calitate de turişti, către alte obiective din judeţ. Astfel, a accesat de curând un proiect de un milion de euro, pentru a face cunoscut brandul viticol din acea zonă. În viitor, primarul Horăscu şi-a propus să nu stea cu mâna întinsă la Guvern, ci să implementeze numeroase proiecte europene: „Noi avem o strategie de dezvoltare a localităţii până în anul 2020, dar ţine de managementul administrativ, de experienţa fiecărui edil şi de maturitatea consilierilor locali să prioritizeze investiţiile şi cheltuielile. Noi avem un plus, acela de a scrie proiecte pe care putem să le implementăm, cu finanţare europeană. Până în 2020 încă sunt bani de cheltuit de la Uniunea Europeană, dar pentru asta nu trebuie să ratezi nici o sesiune de depunere a proiectelor. Prima investiţie pe care o vom promova este extinderea reţelei de canalizare. Apoi, vor urma şi altele… pentru care avem întocmite dosarele cu studiile de fezabilitate.”, a afirmat primarul din Prundeni. Comuna Prundeni, termină anul ca singura localitate vâlceană care a reuşit ce nu a reuşit nimeni, adică să aducă fonduri de la UE chiar şi pentru a plăti lăutari de calibru care să le cânte sătenilor de aici, de câteva ori pe an, preţ de câteva zile la rând, de fiecare dată. 500 de noi locuri d emuncă vor fi create în prima parte a anului 2014, la Prundeni, graţie investitorilor atraşi de Horăscu în anul 2013: două firme de panouri solare, o fabrică de tampoane şi o sucursală a celebrei firme de construcţii multinaţională BogArt. Era de aşteptat de la un primar care a derulat atât de multe investiţii în această comună că până şi capitala ţării ar merge mutată la Prundeni, unde graţie eforturilor primarului Ion Horia Horăscu (PSD), parcă şi aerul a devenit mai bun, ca să nu mai vorbim de condiţiile din primărie, dispensare, şcoli etc., unde nici luminile nu ştii cum se aprind, căci atât de sofisticate sunt sistemele implementate de edilul social-democrat, ce să mai spunem de încălzirea cu plasme fotosensibile şi alte lucruri.

Nu trebuie să uităm de Centrul de Informare Turistică, de sistemul After School care funcţionează mai bine ca în occident, de centrele sociale de zi pentru bătrâni şi copii sau chiar de faptul că Horăscu s-a miluit de sărmanii din localitatea sa nu numai ca să le dea nişte ajutoare alimentare de doi bani pe care oricum le dă Guvernul când şi-aduce aminte, dar le-a construit chiar case. Cunoaştem o familie care îşi creşte chiar şi calul într-una din canerele casei construite pentru ei de primarul Horăscu. Aşa a ajuns Horăscu, indubital, primarul numărul unu, nu al Sudului Vâlcii, dar al întregului judeţ, dezvoltând proiecte precum cele turistice care s-au extins până la Sibiu şi chiar şi mai departe, aşadar, făcând treaba celor aleşi să conducă această ţară.

Primarul social-democrat al comunei vâlcene Prundeni, Ion Horia Horăscu, s-a remarcat extraordinar mai ales prin faptele din ultimul său mandate, dar şi prin realizările din restul mandatelor, de 18 ani încoace. Printre cele mai notabile lucruri pe care Ion Horia Horăscu le-a făcut pentru comunitatea rurală din Prundeni, am remarcat, ca fiind cele mai importante, următoarele:

– Numai în ultimii patru ani a realizat 16 proiecte care au adus comunei Prundeni 312 miliarde de lei vechi

– A îmbunătăţit condiţiile de trai ale sătenilor din Prundeni aducându-le cât mai aproape de cele oferite de marile metropole urbane

– Elevii învaţă în condiţii peste cele mai exigente standarde impuse de Uniunea Europeană prin contractul de aderare a ţării noastre, crescând totodată şi gradul de siguranţă al elevilor, părinţii putând să vadă în orice moment poziţia copiilor, prin GPS, sistem unic în ţara noastră

– S-a ocupat de promovarea turistică a întregului judeţ, într-o perioadă în care partidul aflat la Putere primea fonduri enorme în acest sens, însă risipea banii pe săli de sport în localităţi cu primari PD-L

– Dintre cele 16 proiecte demarate în acest ultim mandat, două dintre ele au continuitate, având ca termen de finalizare anul 2014 şi sunt de o importanţă deosebită pentru comunitatea din Prundeni

– Este singurul primar care a găsit o soluţie pentru a le putea construi case celor mai sărmani dintre sătenii acestei comune, printre care oameni alungaţi în stradă de membrii partidului aflat încă la Putere.

În ceea ce priveşte planurile de viitor, cel mai bun primar din istoria judeţului Vâlcea, are nişte proiecte de viitor şi mai importante decât realizările edilului-şef de până acum. Printre cele mai importante dintre planurile de viitor ale edilului-şef din Prundeni, enumerăm 23 de proiecte pe care le-am considerat a fi cele mai importante. Astfel, în istoria judeţului Vâlcea, nu ştim alt primar care, raportat la întinderea, la numărul de locuitori şi la posibilităţile localităţii pe care o conduce, să realizeze atât de multe proiecte şi să aducă atât de mulţi bani, în numai patru ani. Practic, în ultimul mandat, cel din perioada 2008-2012, primarul social-democrat al comunei vâlcene Prundeni, Ion Horia Horăscu a realizat 16 proiecte care au adus aceste comunităţi suma de 312 miliarde de lei vechi, adică aproape cât bugetul total al municipiului Drăgăşani. Această realizare mă îndreptăţeşte să scriu despre pe Ion Horia Horăscu, la categoria talent principal, acela de a rescrie toate istoriile, fiind pentru prima dată întâlnită situaţia în care o comună să aibă numai proiecte cât toţi banii dintr-un municipiu, la care dacă mai adaugi şi bugetul consolidat din taxe, impozite şi din alte metode de întregire a acestuia, avem toate şansele să constatăm că localitatea rurală condusă de Horăscu a depăşit de mult timp Drăgăşaniul. Dacă va mai fi ales pentru încă patru ani, Horăscu are toate şansele să adune, numai din  fondurile obţinute în baza proiectelor sale cu finanţare europeană, un buget consolidat al Prundeniului mai mare decât cele al Capitalei judeţului Vâlcea, municipiul Râmnicu Vâlcea. Prin aceste proiecte, Horăscu a îmbunătăţit condiţiile de trai ale sătenilor din Prundeni, aducându-le cât mai aproape de cele oferite de marile metropole urbane. Aşa se face că, la ora actuală, elevii învaţă în condiţii peste cele mai exigente standarde impuse de Uniunea Europeană prin contractul de aderare a ţării noastre, crescând totodată şi gradul de siguranţă al elevilor, întrucât părinţii pot să vadă în orice moment poziţia copiilor, prin GPS, sistem unic în ţara noastră. De asemenea, Horăscu, în ultimii patru ani de când se află din nou la conducerea Prundeni-ului, s-a ocupat de promovarea turistică a întregului judeţ, nu numai a comunei pe care o conduce, într-o perioadă în care partidul aflat la Putere (PDL) primea fonduri enorme în acest sens, însă risipea banii pe săli de sport în localităţi cu primari democrat-liberali. Tot Ion Horia Horăscu este singurul primar care a găsit o soluţie pentru a le putea construi case celor mai sărmani dintre sătenii acestei comune, printre care oameni alungaţi în stradă de membrii partidului aflat încă la Putere. Dintre cele 16 proiecte demarate în acest ultim mandat, două dintre ele au continuitate, având ca termen de finalizare anul 2014 şi sunt de o importanţă deosebită pentru comunitatea din Prundeni. Dar să vedem lista completă a proiectelor demarate şi implementate de Horăscu:

1.Proiecte deja implementate:

– Proiect de Modernizare a Drumurilor de Interes Local pe fonduri de la SAPARD, realizat în 2003 = 43 miliarde lei

– Centru de zi pentru persoane vârstnice, realizat cu fonduri de la MIE, în 2003 1.620.300.000 lei

– Centru de zi, în 2003, cu fonduri de la MIE = 580.080.000 lei

– Centru de Informare, consiliere şi asistenţă a victimelor violenţei domestice, realizat în 2003, cu fonduri de la MIE = 514.600.000 lei

– Centru Comunitar de servicii sociale, realizat în 2003, cu fonduri de la FRDS = 1 miliard

– Cantină Socială pentru persoane vârstnice, realizată în 2004, cu fonduri de la MMDS = 1.641.948.870 lei

– Proiectul Economia bazată pe cunoaştere, realizat în 2007, cu fonduri de la Banca Mondială şi MCTI = 2.550.000.000 lei

– Alimentare cu apă potabilă în comuna Prundeni, realizat în 2007, cu fonduri de la Guvernul României = 39,4 miliarde de lei

– Înfiinţarea Serviciului Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanelor, în 2008, cu fonduri PHARE 2006 = 2.740.000.000 lei

– Colectare Selectivă a deşeurilor, în 2010 = 27,5 miliarde lei

– Proiect de consiliere şi formare profesională, realizat în 2011, pe fonduri POSDRU, Măsura 5.2 = 10,867 miliarde lei

– Proiect pentru creşterea accesului şi participării în învăţământul primar şi secundar pentru copiii din mediul rural, realizat în 2011, pe fonduri POSDRU, Măsura 2.2 = 15.407.000.000 lei

– Sprijin educaţional pentru şcolari şi preşcolari, realizat în 2011, pe fonduri POSDRU, Măsura 2.2 = 12.097.000.000 lei

– Proiect de formare Profesională pentru eficacitate organizaţională- ECDL, realizat în 2010, pe fonduri PDCA = 2,46 miliarde lei

– Înfiinţarea sistemului de canalizare (reţea publică de apă uzată şi staţie de epurare), extinderea reţelei publice de apă potabilă, îmbunătăţirea reţelei de drumuri de interes local, prima înfiinţare şi dotarea centrului local de îngrijire pentru copii şcolari (after-school) şi conservarea specificului local şi a moştenirii culturale, în comuna Prundeni, judeţul Vâlcea, proiect implementat în perioada 25.06.2009 – 25.03.2012, cu fonduri pe PNDR, Măsura 322 = 90.946.300.000 lei.

 

2. Proiecte în curs de implementare:

– Baza Sportivă Prima Prundeni, pe fonduri în baza OG7/2006, lucrări începute la data de 01.10.2009 şi cu termen de finalizare la data de 01.10.2012 = 7.738.289.600 lei;

– Drumul Vinului Vâlcean, pe fonduri POR- AP 5, DMI 5.3, demarat la data de 24.01.2012 şi cu termen de finalizare la data de 24.01.2014 = 9.960.651.200 lei;

– Centru de Informae Turistică în comuna Prundeni, pe fonduri în baza PNDR, Măsura 313, lucrări începute la data de 24.11.2011 = 3.269.020.000 lei;

– Proiect de redescoperire a turismului monahal vâlcean, pe fonduri POR- AP 5, DMI 5.3, demarat la data de 24.11.2011 = 9.960.651.200 lei.

 

3.Proiecte aflate în curs de evaluare:

– Proiectul Un viitor promiţător pentru fiecare dintre noi, fonduri POSDRU, Măsura 6.1 = 30.326.909.000 lei

– Un Pas Înainte către o Societate Incluzivă, fonduri POSDRU, Măsura 6.1 = 30.392.830.900 lei

– Solidaritate pentru cei de lângă noi, fonduri POSDRU, Măsura 6.1 = 29.646.411.400 lei

– Pentru Copii, un viitor mai bun, fonduri POSDRU, Măsura 6.1 = 30.291.215.400 lei

– Promovarea Incluziunii Sociale – abrodare integrată, fonduri POSDRU, Măsura 6.1 = 30.858.449.700 lei

– Fiecare poate contribui la o societate inclusivă , fonduri POSDRU, Măsura 6.1 = 31.352.992.800 lei

Practic, patima de-a dreptul nebună a edilului-şef de la Prundeni de a face în aşa fel încât comunitatea sa nu numai că să fie mândră că i-a acordat încrederea de a o conduce, dar şi de a-i oferi acestei comunităţi tot ce este mai bun, este cea care l-a propulsat pe Horăscu direct în istoria primarilor români. El a ajuns astfel, cel mai premiat dintre primarii ţării, cel mai mediatizat şi unul dintre cei mai longevivi. Astfel, la începutul lunii mai 2012, primăria comunei vâlcene Prundeni a primit premiul la categoria: “Cel mai bun proiect pe ordine publică din regiunea Sud Vest Oltenia”, la Concursul Naţional de Proiecte din Administraţia locală: “Cele bune să se-adune!”- ediţia 2012. Concursul cu tematica amintită anterior a fost organizat de către rrAPL – Revista Română de Administraţie Publică Locală, în perioada 3-5 mai 2012, la Hotel Grand Phoenicia din Bucureşti. În cadrul acestui concurs, comuna Prundeni s-a înscris cu 12 proiecte. Pentru fiecare proiect înscris în concurs, a fost depusă câte o ,,Fişă de prezentare a proiectului înscris la concurs“ cu următoarele caracteristici: în concurs au fost  înscrise numai proiecte finalizate sau în curs de finalizare; unitatea teritorial administrativă putând participa cu cel mult un proiect pentru fiecare domeniu. În cadrul Galei de decernare a premiilor, primăria comunei Prundeni a fost reprezentată, la acest eveniment,  de către primarul Ion Horia Horăscu şi de către administratorul public al comunei Prundeni, Marin Florea. Ceea ce nu trebuie uitat este că vorbim de un premiu acordat cu mult timp chiar înainte de jumătatea anului electoral 2012, iar primarul Horăscu nu era nici pe departe la prima realizare de acest gen. Astfel, premiul de la mijlocul lui 2012 a venit după ce Horăscu a mai fost premiat, la începutul aceluiaşi an, în cadrul întrunirii ce a avut loc la Bucureşti, respectiv cea de a XV-a Adunare Generală a Asociaţiei Comunelor, eveniment de la care Horăscu a venit acasă cu o diplomă jubiliară şi un trofeu, la care s-a mai adăugat şi un premiu de excelenţă pentru activitatea meritorie din cadrul primăriei comunei Prundeni.

Canalizare, de peste 2 milioane de euro, la Prundeni!

 

Primarul social-democrat al comunei vâlcene Prundeni, Ion Horia Horăscu, nu pierde nici o ocazie să dovedească faptul că scopul său, ca primar, este acela de a le asigura cetăţenilor care i-au acordat încrederea lor deplină, de la Revoluţie încoace, cele mai înalte standarde de viaţă. O dovedesc proiecte îndrăzneţe în valoare de milioane de euro. Şi mai important este fapul că Horăscu ştie foarte bine să aleagă domeniile în care este cazul să investească, astfel încât consătenii săi să aibă un trai mai bun… Un exemplu îl reprezintă faptul că localitatea Prundeni a avut în implementare proiectul Înfiinţarea sistemului de canalizare (reţea publică de apă uzată şi staţie de epurare), extinderea reţelei publice de apă potabilă, îmbunătăţirea reţelei de drumuri de interes local, prima înfiinţare şi dotare a centrului de  îngrijire pentru copiii şcolari (after school) şi conservarea specificului local şi  a moştenirii culturale în comuna Prundeni, judeţul Vâlcea, a cărui valoare din ofertă a fost de 2.026.000 de euro. Prin eforturi susţinute, atât din partea constructorului cât şi a echipei de management din cadrul primăriei Prundeni, proiect ajuns la final în momentul de faţă. S-au introdus în infrastructură 21,8 km de conductă de canalizare, iar pentru extinderea retelei de apă, s-au mai introdus 3,4 km de conductă. Partea cea mai interesantă din proiect este că, pe strada Filipescu, cât şi pe strada Cazane,   s-a introdus canalizare şi s-a modernizat întregul drum în lungime de 1 km, fiind turnat asfalt în două straturi. Concomitent, s-au executat şi şanţuri pluviale pereate. Şi încă ceva foarte important: pe strada Cazane, s-a construit şi un pod rutier peste pârâul Bărbuceni. Este o lucrare pe care cetăţenii din Prundeni o aşteptau demult, iar de Sfintele Sărbători Pascale din 2012, aceştia au avut plăcuta surpriză să fie recepţionată (fără tăieri de panglici). Deja a fost depus pe Fondul de Mediu şi proiectul de extindere canalizare. Imediat după Sărbătorile Pascale din 2012, primarul Horăscu a atacat încă două investiţii în infrastructura locală. Este vorba de introducerea canalizării şi modernizarea a încă trei străzi (drumuri comunale), respectiv Dealul Viilor, Drumul Dealului precum şi Drumul Bisericii. Până la încheierea celui de-al patrulea mandate consecutiv, primarul Horăscu şi-a propus să finalizeze şi aceste investiţii. Să reamintim şi alte proiecte aflate în implementare: centru de informare turístică în comuna Prundeni, judeţul Vâlcea (PNDR Măsura 3.1.3.), Redescoperă turismul monahal vâlcean (POR Măsura 5.3) şi Drumul Vinului Vâlcean (POR Măsura 5.3). Sunt proiecte care au menirea clară de avor aduce şi locuri de muncă, dar şi civilizaţia locuitorilor. Din bugetul local, de această dată, primăria Prundeni a amenajat spaţiul unei şcoli din satul Călina, comasată încă din 2011, cu săli de clasă pentru învăţământul primar şi preşcolar, inclusiv clasa 0. Spaţiul este reamenajat în totalitate, încălzirea este realizată prin plasme termice, fiecare sală este dotată cu camere de supraveghere, fiecare părinte având posibilitatea de a-şi vedea copiii cât timp sunt la şcoală. Urmează ca, până la începerea viitorului an şcolar, în septembrie 2013, aici să fie amenajate şi 4 locuri de joacă dotate cu echipament specific. Cu această ocazie, s-au construit deja şi două grupuri sanitare atât pentru fetiţe, cât şi pentru băieţi. Sălile de clasă sunt prevăzute şi cu apă curentă de la dozator, cât şi de la chiuvete. În curtea şcolii, se va amenaja şi un teren cu gazon sintetic cu dimensiunile de 40m/20m. Toate aceste eforturi, deja au dus la un învăţământ modern la nivel European, în comunitatea rurală de la o palmă de municipiul Drăgăşani.        Investiţiile au început imediat după Sărbătorile de Iarnă din 2011 şi iată, acum, comuna Prundeni se poate mândri cu această investitie realizată. Totodată, prichindeii sunt transportaţi la şcoală şi către domiciliu, cu autocare achiziţionate prin proiectul after school. Vorbim, aşadar, de o serie amplă de investiţii consemnate în plan cultural, atât la Centrul de Cultură de la Zăvideni, cât şi la Prundeni. Se lucrează încă, tot în regie proprie, şi la amenajarea întregului platou al Televiziunii TV SAT Prundeni, care va emite, în curând, nu doar pentru sătenii din Prundeni, dar şi pentru alte 3 judeţe.

„Drumul Vinului Vâlcean”, alt proiect de 10 miliarde de lei, la Prundeni

 

Obiectivul general al proiectului îl reprezintă dezvoltarea turismului şi creşterea vizibilităţii comunei vâlcene Prundeni şi a localităţilor limitrofe, prin promovarea vinului şi prin activităţi de marketing specifice. Proiectul şi-a propus promovarea turismului şi a produselor viticole, vinul, în comuna Prundeni şi în localităţile limitrofe, deoarece există un potenţial turistic ridicat în acest sens. Acest proiect a vizat activităţi menite să facă din comuna Prundeni şi localităţile apropriate, destinaţii atractive pentru turism, afaceri, prin dezvoltarea produselor viticole şi creşterea utilizării internetului în serviciile de promovare turistică. Proiectul, în valoare exactă de 995.143,17 lei RON, adică aproape 10 miliarde de lei vechi, a presupus promovarea turismului viticol şi a produsului viticol prin acţiuni de marketing şi organizarea de evenimente care cuprind localităţi cu tradiţie veche în cultivarea viţei de vie şi producerea vinurilor în vederea promovării produselor specifice acestei zone. Printre obiectivele specifice ale acestui nou proiect al primarului social-democrat excepţional Ion Horia Horăscu, am remarcat:

– Promovarea potenţialului turistic al comunei şi al zonelor limitrofe prin promovarea produselor viticole;

– Creşterea numărului de turişti cu 5% în comuna Prundeni şi în zonele limitrofe prin acţiuni de promovare şi realizarea de evenimente cu specific viticol;

– Creşterea vizibilităţii comunei Prundeni şi a zonelor limitrofe prin includerea zonei în circuite turistice cu impact la nivel naţional;

– Menţinerea şi crearea de noi locuri de muncă, drept rezultat al creşterii turismului în zonă;

– Creşterea veniturilor factorilor economici locali în perioada determinantă, prin stimularea vizitatorilor de a cheltui.

„Proiectul nostru are ca scop promovarea, dezvoltarea turismului în vederea valorificării produselor viticole şi creşterii calităţii serviciilor turistice din zona  noastră, în ceea ce priveşte  cunoaşterea produselor viticole româneşti şi a turismului în acest domeniu. Implementarea proiectului va avea un impact la nivel naţional, prin promovarea şi valorificarea potenţialului turistic din această zonă şi, implicit, promovarea internaţională a atracţiilor României şi dezvoltarea turismului intern. Obiectivul general al proiectului este în concordanţă cu domeniul major de intervenţie 5.3 – Promovarea potenţialului turistic şi crearea infrastructurii necesare, în scopul creşterii atractivităţii României ca destinaţie turistică şi a Operaţiunii – ”Dezvoltarea şi consolidarea turismului intern prin sprijinirea promovării produselor specifice  şi a activităţilor de marketing specifice” , prin instrumente şi acţiuni de marketing menite să promoveze la nivel naţional turismul şi produsul viticol, rezultatul promovării fiind dezvoltarea şi crearea infrastructurii necesare turismului şi creşterea atractivităţii României ca destinaţie turistică pentru turiştii români şi străini.”, a povestit primarul-minune Ion Horia Horăscu. Proiectul aduce o valoare adăugată la realizarea obiectivelor specifice ale POR şi anume: „Creşterea contribuţiei turismului la dezvoltarea regiunilor”, prin promovarea potenţialului turistic care va conduce la o dezvoltare la nivel regional şi la valorificarea patrimoniului natural al regiunii şi al comunei Prundeni. Totodată, prin implementarea obiectivelor specifice ale proiectului, administraţia locală din comuna “patronată” de Horăscu a contribuit esenţial la unul din obiectivele axei prioritare 5 “Dezvoltarea durabilă şi promovarea turismului”,  prin sporirea gradului de atractivitate a  regiunii din care fac parte pentru mediul de afaceri, „(…) prin urmare vom crea şi noi locuri de muncă. Toate acestea vor conduce  la o dezvoltare durabilă şi la eliminarea diferenţelor între zonele rurale şi cele urbane, prin creşterea competitivităţii regiunilor ca locaţii pentru afaceri.”, a mai punctat edilul-şef.

Proiectul va contribui esenţial la valorificarea avantajelor oferite de potenţialul turistic pentru identificarea şi consolidarea identităţii, cât şi la păstrarea şi conservarea  tradiţiilor din regiunea noastră. Prin intermediul acestui proiect, se doreşte crearea de noi oportunităţi de creştere economică regională şi locală, care vor conduce la dezvoltarea zonei din punct de vedere economic şi social, prin crearea de noi locuri de muncă dar şi prin îmbunătăţirea calităţii vieţii locuitorilor din Prundeni şi, implicit, a localităţilor apropiate. „Proiectul nostru îşi propune creşterea turismului în zonă, prin promovarea la nivel naţional şi internaţional şi implicit creşterea numărului de turişti şi atractivitatea mediului de afaceri în acest domeniu şi alte domenii conexe.”, ne-a mai explicat şeful executivului local din Prundeni, Ion Horia Horăscu. Prin implementarea acestui proiect, în perioada  18-19 mai 2012, la Prundeni, a avut loc şi Festivalul Vinului, festival cu participare naţională. Au fost prezente la eveniment personalităţi naţionale şi judeţene, renumite case de vinuri, degustători de vinuri şi nu în ultimul rând, solişti de muzică populară ce au menţinut buna dispoziţie pe toată perioada derulării evenimentului, precum: Ion Ghiţulescu, Maria Loga, Victoriţa Lăcătuşu, Olguţa Berbec, Roberta Crinţă, Claudia Torop, Mirela Lătăreţu Capotă, Georgiana Bîrsac, Natalia Gorjanu, Reli Sanda, Alexandra Bleajă, Nicuşor Micşoniu, Valentin Samfira, Maria Bosneanu, Petrică Mâţu Stoian, Mariana Ionescu Căpitănescu, Constantin Enceanu, toţi aceştia fiind acompaniaţi de Orchestra şi soliştii vâlceni de la “Rapsodia Vâlceană”.

Servicii occidentale de asistenţă socială, la Prundeni

Primarul comunei vâlceni Prundeni s-a preocupat îndeaproape şi de soarta celor mai mici membrii ai comunităţii pe care o reprezintă cu cinste şi cu mult har de la Dumnezeu, precum şi de cea a bătrânilor ori a victimelor violenţelor domestice. Aşa s-a ajuns la situaţia ca aşezarea rurală condusă de Ion Horia Horăscu să dispună de cele mai moderne servicii de asistenţă socială de pe raza întregului nostru judeţ. La nivelul comunei vâlcene Prundeni, funcţioneazã exemplar Serviciul de asistenţã Socială şi Autoritate Tutelarã, care desfăşoarã activitãti specifice conform legii. Complementar serviciilor de autoritate tutelarã furnizate, conform Legii administraţiei publice locale 215/2000 şi politicii naţionale în domeniul asistenţei sociale, primăria comunei Prundeni, în parteneriat cu A.A.S.P Vâlcea (Asociaţia Asistenţilor Sociali Profesionişti) a  înfiinţat servicii sociale, prin centre sociale multifuncţionale care să furnizeze servicii sociale la standarde profesionale. În ceea ce priveşte serviciile sociale comunitare oferite copilului aflat în dificultate şi familiei acestuia la nivelul localitãţii se deruleazã douã proiecte sociale: Centru Comunitar de Servicii Sociale (proiect finanţat de FRDS) şi un Centru de zi (proiect finanţat de către MIE). Serviciile sunt oferite de echipe pluridisciplinare, formate din specialişti în domeniu, respectiv medici de medicinã generalã, psihologi, jurişti, educatori, asistenţi sociali, asistenţi medicali. Beneficiarii direcţi (utilizatorii de servicii) sunt:

– copii proveniţi din familii fără venituri/cu venituri insuficiente;

– copii proveniţi din familii numeroase;

– copii proveniţi din familii monoparentale;

– copii proveniţi din familii in risc de abandon sau de instituţionalizare a copilului;

– copii proveniţi din familii în risc de degradare/ruptură a legăturii familiale (divorţ, violenţă domesticã);

– copii protejaţi temporar într-o familie subsitutivă;

– mame adolescente;

– copii cu cerinţe educative speciale (deficienţe, handicapuri, tulburări şi dificultăţi specifice);

– copii la risc de abandon şcolar sau care au abandobdonat cursurile obligatorii fiind nevoiţi să munceascã;

– copii proveniţi din familii aflate în situaţii de risc (sunt orfani, săraci, crescuţi de bunici, au unul sau ambii părinţi în una din următoarele situaţii: şomeri, alcoolici, privaţi de libertate, analfabeţi sau cu un nivel scăzut de educaţie, suferă de o boală cronică invalidantă);

– femei sărace/marginalizate cu risc obstetrical crescut.

Centrele de îngrijire de zi vin în întâmpinarea dreptului fiecărui copil de a-şi păstra relaţiile familiale oferind servicii adecvate familiei în situaţie de risc de  abandonare a copilului.

Prin crearea unor astfel de centre se urmăreşte prevenirea instituţionalizării copiilor aflaţi in situaţie de risc, printr-o intervenţie timpurie asupra cauzelor care favorizează abandonul, respectându-se, astfel, interesul superior al copilului. Prin intermediul acestui centru, se urmăreşte, de către conducerea acestei aşezări rurale, în primul rând prevenirea instituţionalizării copiilor prin oferirea unor servicii precum: îngrijire şi supraveghere pe timpul zilei; ajutor nutriţional; însuşirea de către copii a deprinderilor de igiena corporala; formarea deprinderilor de autogospodărire (participarea copiilor la aşezarea si strângerea mesei, strângerea jucăriilor si aranjarea în rafturi, etc.); înscrierea copilului la medicul de familie (unde este cazul). În al doilea rând, se doreşte acordarea de şanse egale la educaţie si integrare socială tuturor copiilor, fără deosebire. Un alt obiectiv primordial îl constituie organizarea şi stimularea participării la activităţi variate, interesante, apropiate de preocupările şi interesele copiilor, dar şi creşterea interesului copilului pentru cunoştinţe noi, prin desfăşurarea de activităţi educativ-recreative. De asemenea, se are în vedere educarea copilului în spiritul respectului faţă de drepturile omului, faţă de părinţi şi valorile culturale, dezvoltarea spiritului de înţelegere, de pace, de toleranţă şi prietenie prin activităţi cultural-educative; prevenirea vagabondajului şi delincvenţei juvenile prin activităţi privind planificarea timpului liber (organizarea de excursii, vizionarea unor spectacole, sărbătorirea aniversărilor copiilor, jocuri si întreceri sportive, etc.); dezvoltarea capacităţii creatoare a copilului prin joc. Jocul satisface în cel mai înalt grad nevoia de activitate a copilului, generată de trebuinţe şi dorinţe, contribuind esenţial la dezvoltarea fizică si psihică a copilului. Jocul constituie forma predominantă de activitate a preşcolarului. Se desfăşoară, în cadrul acestui centru activitãţi instructiv educative pentru preşcolari şi şcolarii mici vor avea ca scop acumularea de cunoştinţe despre realitate prin activitãţi ludice: jocuri de rol, jocuri simbol, jocurile exerciţiu de imitaţie al adulţilor, dezvoltarea creativitãţii şi imaginaţiei prin desen, lucrul manual, iar pentru şcolari – sprijinirea în rezolvarea temelor pentru acasã în pregătirea lecţiilor, urmãrindu-se atât dobândirea unor cunoştinte noi, cât şi consolidarea celor existente. Copiii vor fi îndrumaţi cum sã înveţe, cum sã se descurce atunci când se aflã în faţa unor situaţii problemã. De asemenea, se urmăreşte transmiterea de informaţii adecvate vârstei mentale şi cronologice cu deosebire a cunoştinţelor care nu le-au fost accesibile din cauza condiţiilor materiale precare a familiei. Se desfăşoară totodată, o serie amplă de activitãţi de resocializare care au în vedere sensibilizarea copiilor la valorile culturale, locale şi naţionale şi responsabilizarea în ocrotirea şi păstrarea patrimoniului cultural, dezvoltarea spiritului tolerant prin acceptarea aproapelui, dezvoltarea spiritului civic şi a celui participativ. Centrul de zi de la Prundeni are şi posibilitatea de a le dezvolta copiilor următoarele deprinderi:

– formarea şi dezvoltarea aptitudinilor de comunicare;

– educarea spiritului de echipă;

– stimularea exprimării libere a opiniei copilului;

– descoperirea şi încurajarea exersării aptitudinilor, abilităţilor de care dispune fiecare copil;

– acordarea de şanse egale la educaţie şi integrare socială tuturor copiilor fără deosebire;

– respectarea cu precădere, în orice situaţie, a interesului superior al copilului;

– medierea comunicării interinstituţională în interesul copilului şi familiei acestuia.

În cadrul acestui centru, pot fi educaţi şi părinţii într-un mod exemplar, astfel:

– atragerea părinţilor în diverse activităţi alături de copii; (excursii, organizarea serbărilor, a aniversarilor, etc.)

– consilierea părinţilor în scopul depăşirii situaţiilor de criză şi dezvoltării relaţiei părinte-copil;

– dezbaterea problemelor ivite în relaţia părinte-copil, prin invitarea părinţilor la întâlniri de grup.

De la implementarea proiectului şi până în prezent, s-au înregistrat deja rezultate notabile precum:

– Prevenirea abandonului/ instituţionalizării copiilor cu 70 %

– Prevenirea abandonului şcolar cu 70 %

– Îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale familiilor copiilor

– Creşterea capacităţii comunităţii de a răspunde problemelor sociale cu care se confruntă cu 80 %

– Dezvoltarea unui centru de zi pentru copiii aflaţi în dificultate în comună

– Creşterea nivelului de educaţie al copiilor, beneficiari serviciilor centrului de zi

– Socializarea copiilor, beneficiarii serviciilor centrului de zi

– Prevenirea comportamentelor anti-sociale în rândul copiilor, beneficiarii serviciilor centrului de zi

– 65 de copii beneficiari ai serviciilor centrului de zi (trimestrial şi la sfârşitul finanţării);

– 55 familii ai căror copii beneficiază de serviciile centrului de zi (trimestrial şi la sfârşitul finanţării);

– Număr de familii aflate în situaţie de risc social (trimestrial şi la sfârşitul finanţării): 15 familii monoparentale, 10 familii cu peste 2 copii în întreţinere, 30 familii cu probleme de cuplu, 15 familii in care au fost sesizate diferite abuzuri (abuz fizic, emoţional, sexual), Vârsta copiilor, beneficiari serviciilor ai centrului de zi (4 – 11 ani), Sexul copiilor, beneficiari serviciilor ai centrului de zi: 40 fete, 25 băieţi.

În cadrul acestui centru de zi din comuna Prundeni, (trimestrial şi la sfârşitul finanţării), s-au înregistrat 70 consilieri sociale, 65 consilieri psihologice, 20 consilieri juridice, 70 consilieri medicale. Impactul acestui proiecte este unul major, pe mai multe laturi dintre care: copiii, beneficiari ai serviciilor oferite de centrul de zi, nu mai intră în sistemul de protecţie; s-a îmbunătăţit calitatea vieţii copiilor defavorizaţi prin asigurarea unei mese  zilnice, s-au format deprinderi de igiena corporala, protecţia împotriva abuzurilor şi exploatării de orice fel, s-a creat un sentiment de securitate; a crescut nivelul de socializare şi educaţie a acestor copii; se previne abandonul şcolar; se previne şi combate vagabondajul şi delicvenţa juvenilă; s-a diminuat violenţa în familie; s-a armonizat relaţia părinte – copil. Iar ca activităţi viitoare ale acestui proiect, conducerea Prundeni-ului propune: îmbunătăţirea sistemului educaţional local (prevenirea abandonului şcolar, furnizarea de rechizite şcolare, organizarea de cluburi pentru copii, îmbunătăţirea programului şcolar) întărirea rolului copiilor şi tinerilor ca agenţi ai transformării comunităţilor în care trăiesc. Un alt obiectiv propus pentru viitor este îmbunătăţirea stării de sănătate ce implică evaluarea şi monitorizarea copiilor, furnizarea de medicamente şi vitamine pentru aceştia.

De reţinut, mai ales faptul că toate acestea se întâmplau la Preundeni, încă din anul 2012, când la Drăgăşani, locuinţele sociale se limitau tot la barăcile din carton, placaj şi câteva cărămizi puse haotic, de pe strada Primăverii… Tot la Prundeni, funcţionează şi un Centrul de Informare, Consiliere şi Asistenţă a victimelor violenţei domestice. Prin implementarea acestui proiect la Prundeni, primarul Ion Horia Horăscu a urmărit sprijinirea procesului de reintegrare socială a femeilor, copiilor şi a adolescenţilor care sunt victime ale abuzurilor în familie… Obiectivul primordial al acestui proiect îl reprezintă promovarea drepturilor pentru femei, victime ale violenţei în familie, în campanii de informare şi sensibilizare a comunităţii locale. Totodată se organizează şi campanii de sensibilizare şi informare a comunităţii asupra problematicii femeilor şi copiilor victime ale violenţei în familie.

Tot prin implementarea acestui proiect, s-a avut în vedere informarea şi sensibilizarea comunităţii locale asupra problematicii violenţei în familie, prin articole, comunicate de presă, interviuri, emisiuni radio-tv prin intermediul mass-mediei locale. Primarul Horăscu a urmărit şi dezvoltarea unor servicii  specializate pentru victimele abuzurilor în familie – femei, adolescenţi şi copii, consilierea socială, juridică, psihologică, medicală, terapia de grup (grupuri de suport), psihoterapia, consilierea şi nu în ultimul rând orientarea profesională. De asemenea, la Prundeni, se pot dezvolta programe de socializare şi creşterea stimei de sine, precum şi cursuri de reconversie profesională. De asemenea, în urma implementării acestui proiect, victimele violenţei domestice pot fi reprezentate gratuit şi în instanţă. Primarul comunei Prundeni a reuşit astfel să creeze un adăpost temporar ultramodern de asistenţă pentru victimele abuzurilor în familie (mamă şi /sau mamă şi copii). Adăpostul are o capacitate de 4 locuri (mamă şi copil), asigurându-se găzduire pentru o perioadă de aproximativ o lună cu posibilitate de prelungire, în funcţie de caz. Horăsu a implicat şi o serie de alte organizaţii neguvernamentale şi non-profit în formularea şi implementarea unor politici eficiente în beneficiul victimelor violenţei în familie. Totodată a realizat şi un parteneriat cu Asociaţia Asistenţilor Sociali Profesionişti Vâlcea şi Primăria Comunei Prundeni, care urmăreşte oferirea de servicii specializate la standarde profesionale, în beneficiul victimelor violenţei în familie. La scurt timp de la implementarea proiectului, Horăscu se poate lăuda deja cu rezultate notabile precum:

– creşterea nivelului de informare a victimelor violenţei în familie asupra drepturilor pe care le au cu 60%;

– aplanarea fenomenului de violenţă domestică în comunitate;

– creşterea gradului de informare a comunităţii asupra fenomenului de violenţă domestică cu 45%;

– creşterea nivelului de sensibilizare a comunităţii asupra fenomenului de violenţă domestică cu 45%;

– creşterea capacităţii serviciului de asistenţă socială al primăriei de a rezolva problemele sociale cu care se confruntă comunitatea cu 60 %;

– creşterea  gradului de cunoaştere a procesului legal de înaintare şi soluţionare a unei plângeri legată de abuzuri în familie cu 60 %, femeile reuşind să elimine mentalităţi vechi şi să reclame orice formă de abuz la care sunt supuse ele sau copiii lor;

– 63 de femei, victime ale violenţei domestice apelează la serviciile centrului (trimestrial şi la sfârşitul finanţării);

– 75 de copii, victime ale violenţei domestice, apelează la serviciile centrului (trimestrial şi la sfârşitul finanţării);

– 17 –77 ani, vârsta femeilor, victime ale violenţei în familie care apelează la serviciile centrului (trimestrial şi la sfârşitul finanţării);

– 17 – 65 ani, vârsta bărbaţilor, agresori (trimestrial şi la sfârşitul finanţării);

– nivelul de educaţie al femeilor (fără studii şi şcoală primară), victime ale violenţei în familie care apelează la serviciile centrului (trimestrial şi la sfârşitul finanţării);

– nivelul de educaţie al bărbaţilor agresori – fără studii şi şcoală primară – (trimestrial şi la sfârşitul finanţării);

– număr de beneficiari ai adăpostului: femei (40) şi copii (55) (trimestrial şi la sfârşitul finanţării);

– tipuri de abuz asupra femeilor: abuz fizic (65 cazuri) , emoţional (100 cazuri), sexual asupra femeilor (10), victime ale violenţei în familie care apelează la serviciile centrului (trimestrial şi la sfârşitul finanţării);

– tipuri de abuz asupra copiilor: fizic (15), emoţional (75), victime ale violenţei în familie care apelează la serviciile centrului (trimestrial şi la sfârşitul finanţării);

– tipuri de familie: monoparentală (10), dezorganizată (25) , familie naturală (50), concubinaj (15) (trimestrial şi la sfârşitul finanţării);

– 15 divorţuri înregistrate (trimestrial şi la sfârşitul finanţării);

– 60 consilieri sociale (trimestrial şi la sfârşitul finanţării);

– 45 consilieri psihologice (trimestrial şi la sfârşitul finanţării);

– 25 consilieri juridice (trimestrial şi la sfârşitul finanţării);

– 20 de adeverinţe medicale de la medicul legist (trimestrial şi la sfârşitul finanţării);

– 25 acţiuni în instanţă (trimestrial şi la sfârşitul finanţării);

Înfiinţarea Centrului de informare, consiliere şi asistenţă a victimelor violenţei domestice în comuna Prundeni a constituit un element de noutate în încercarea de rezolvare a situaţiei acestei populaţii defavorizate. S-a urmărit dezvoltarea spiritului de ajutor între locuitorii comunei prin implicarea acestora în derularea proiectului şi prin sesiuni de sensibilizare a acestora asupra problematicii pe care o implică problematica violenţei domestice.

Prin scopul şi obiectivele sale, proiectul s-a încadrat în dorinţa administratiei publice locale de a rezolva problemele sociale cu care se confruntă comunitatea. Centrul  de informare, consiliere şi asistenţă a victimelor violenţei domestice vine să contribuie la multiplele încercări de rezolvare a situaţiei celor care sunt victime ale violenţei domestice, încercări ale diverselor organizaţii neguvernamentale sau instituţii publice. Serviciile pe care le-a oferit Centrul de informare, consiliere şi asistenţă a victimelor violenţei domestice au fost de bună calitate, ceea ce obligă ca strategia de dezvoltare ulterioară (după finalizarea finanţării) să se bazeze pe contribuţia financiară a potenţialilor interesaţi de acest proiect şi pe constituirea unei baze materiale, a unei baze de date, a unor puncte de informare utile, care se vor accesa contra cost.”, a punctat şeful executivului local din Orundeni, primarul social-democrat Ion Horia Horăscu.  De reţinut că proiectul a avut un impact deosebit mai ales în următoarele direcţii:

– s-a realizat un centru, care  oferă suport şi servicii profesionalizate,

– a crescut gradul de  instruire şi informare pentru comunitatea locală şi, în special, pentru victimele abuzurilor în familie;

– s-a realizat o bază de date care să cuprindă informaţii despre cazurile existente, soluţiile propuse, modalităţile de abordare a căilor legale de rezolvare a problemelor;

– prin informare şi consiliere, a crescut gradul de cunoaştere a procesului legal de înaintare şi soluţionare a unei plângeri legată de abuzuri în familie, femeile reuşind să elimine mentalităţi vechi şi să reclame orice formă de abuz la care sunt supuse ele sau copiii lor;

– a crescut nivelul de cunoştinţe al femeilor despre cum să se protejeze pe ele însele şi să-şi apere copiii împotriva unor situaţii periculoase;

– s-a înlăturat bariera psihologicã a lipsei de informare şi educaţie, privind drepturile omului, ceea ce a determinat creşterea gradului de încredere în forţele proprii şi sporirea şanselor de viitor pentru victimele violenţei domestice. Tot aici, Horăscu a amenajat şi un ultramodern Centru de zi pentru persoanele vârstnice, cu scopul de înfiinţare a unui Centru de zi pentru persoanele vârstnice defavorizate de pe raza comunei vâlcene Prundeni, proiect ce contabilizează o complex serie de obiective, dintre care nu putem să nu ne oprim asupra unora precum:

1. Dezvoltarea unui Centru de zi pentru persoane vârstnice defavorizate- acest centru oferă servicii individualizate, prin intermediul serviciilor comunitare de tip „centru de zi”, în concordanţă cu nevoile specifice şi reale ale fiecărui bătrân. Se oferă îngrijire temporară, găzduire – timp de 6-8 ore pe zi, o masă caldă şi se desfăşoară activităţi cu bătrânii, în timpul liber, activităţi cu rol în relaxare, stimularea creativităţii, imaginaţiei, dezvoltare personală etc.

2. Îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale persoanelor vârstnice defavorizate prin oferirea de servicii individualizate în concordanţă cu nevoile specifice şi reale ale fiecărui bătrân, la domiciliu:

– supraveghere temporară şi/sau ajutor parţial în realizarea activităţilor de bază ale vieţii de zi cu zi,

– sprijin în desfăşurarea unora dintre activităţile instrumentale cotidiene,

– consiliere socială, psihologică, juridică, medicală,

– servicii medicale sub forma consultaţiilor şi îngrijirilor medicale la domiciliu sau în instituţii de sănătate,

– sprijin material prin procurarea de medicamente şi alimente de bază.

3. Înfiinţarea unei cantine sociale pentru persoane vârstnice defavorizate.

Prin prezentul proiect, s-a avut în vedere amenajarea unei cantine sociale pentru persoanele vârstnice defavorizate, unde aceştia să beneficieze de o masă pe zi, gratuită. De cantina social beneficiază atât beneficiarii centrului de zi cât şi beneficiarii serviciilor comunitare asigurate la domiciliu, respectiv pentru cei care nu se pot deplasa. Capacitatea cantinei este de 40 de locuri.

Obiectivele proiectului au fost realizate. Pentru realizarea obiectivelor a fost necesară angajarea de personal specializat: 1 coordonator proiect, 2 medici, 2 asistenţi medicali, 2 infirmieri, 1 asistent social, 1 psiholog, 1 jurist, 1 contabil, 1 administrator, 2 bucătari, 4 ospătari, 2 îngrijitori, 2 fizioterapeuţi. S-au accesat fonduri pentru extinderea serviciilor de cantină socială prin Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale. Cantina are o capacitate de 50 de persoane şi se află în vecinătatea centrului de zi. Printre rezultatele principale ale proiectului, se numără:

-Îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă cu 70% a persoanelor vârstnice, defavorizate;

-Creşterea încrederii în sine a beneficiarilor cu 70%;

-Creşterea capacităţii comunităţii de a face faţă problemelor sociale cu care se confruntă cu 80%;

-Creşterea speranţei de viaţă în rândul persoanelor vârstnice din comunitate;

-Amenajarea unui centru de zi, a unei cantine sociale şi a unui club unde persoanele vârstnice vor găsi sprijin din partea unui personal specializat;

-trimestrial şi la finele finanţării, 55 de persoane au beneficiat de serviciile centrului de zi, 80 de persoane au beneficiat de activităţiile de club, 50 de persoane au beneficiat de serviciile de cantină socială, 55 de persoane au beneficiat de serviciile comunitare la domiciliu, 65 persoane nu au familie sau nu se află în întreţinerea unei sau unor persoane obligate la aceasta, 20 persoane nu au locuinţă şi nici posibilitatea de a-şi asigura condiţiile de locuit pe baza resurselor proprii, 60 persoane nu realizează venituri proprii sau acestea nu sunt suficiente pentru asigurarea îngrijirii necesare, 65 persoane nu se pot gospodării singure sau necesită îngrijire specializată, 30 persoane se află în imposibilitatea de a-şi asigura nevoile socio-medicale datorită bolii ori stării fizice sau psihice, 40 persoane cu vârste cuprinse între 45 ani – 55 ani, 80 persoane cu vârste cuprinse între 55 ani – 60 ani, 120 persoane cu vârste cuprinse între 60 ani – 90 ani, 130 persoane de sex femeiesc, 110 persoane de sex bărbătesc, 40 persoane cu afecţiuni ce necesită îngrijire specială, 100 persoane ale căror capacităţi de a se autogospodării şi de a îndeplini cerinţele fireşti ale vieţii cotidiene sunt reduse, 120 persoane cu condiţii precare de locuit, 190 persoane cu venituri obţinute reduse;

-nevoile persoanelor vârstnice aflate în situaţia de pierdere totală (40) sau parţială (80) a autonomiei, care pot fi de natură medicală, sociomedicală, psihoafectivă;

-70 de persoane au beneficiat de servicii de consiliere socialã;

-45 de persoane au beneficiat de servicii de consiliere psihologică;

-20 de persoane au beneficiat de servicii de consiliere juridicã;

-90 de persoane au beneficiat de servicii de consiliere medicalã;

-au beneficiat, de asemenea, de servicii comunitare la domiciliu un numar de 55 persoane.

În viitorul foarte apropiat, primarul Ion Horia Horăscu are în vedere “(…) achiziţionarea de aparatură medicală modernă, facilitarea accesului la o mai largă paletă de servicii socio-medicale, ajutor în procurarea de medicamente de strictă necesitate, ţinând cont de afecţiunile des întâlnite la persoanele monitorizate, extinderea activităţilor de natură să stimuleze o mai bună reintegrare şi comunicare, prin care să-şi recâştige încrederea şi respectul de sine.”.

Bază sportivă ultramodernă lângă Drăgăşaniul care nu are nici sală de sport la norme europene

O altă dovadă a faptului că primarul social-democrat al comunei vâlcene Prundeni, Ion Horia Horăscu susţine cu înflăcărare sporturile de orice natură, o constituie ultima sa realizare în acest domeniu. Aceasta, deoarece Horăscu nu se interesează numai de promovarea unor proiecte de genul celor agricole, sociale, culturale, de infrastructură etc., dar şi de proiecte care au în centrul lor tinerii care altfel ar migra definitiv şi irevocabil către mediile urbane care le-ar putea oferi un orizont mai larg în ceea ce priveşte posibilitatea de recreere, de practicare a sporturilor drage etc. Nu se mai poate pune această problemă în comunitatea rurală aflată la o aruncătură de băţ de cel de al doilea municipiu al Vâlcii şi pe care o “patronează” cu mult har de la Dumnezeu, inimosul primar PSD-ist, comună unde acţiunile fotbalistice şi mai ales cele de softball sunt ca la ele acasă de ceva ani buni încoace. Ultima realizare demnă de un scenariu hollywood-ian a primarului Horăscu constă din amenajarea a două terenuri de sport. Mai exact: un teren cu gazon sintetic de dimensiuni 40/20 metri liniari, ce poate fi folosit şi ca teren de tenis de câmp, dar şi ca teren de minifotbal şi handbal şi încă un teren de sport acoperit cu tartan (covor de cauciuc special). Acesta din urmă are dimensiunile de 20/10 metri liniari şi este marcat ca un teren de volei, dar poate deservi foarte uşor şi ca un teren de baschet, minifotbal dar şi un teren pentru tenis cu piciorul. Este delimitat şi acoperit cu plase speciale. La această oră, se lucrează la amenajarea cabinelor pentru sportivi, care urmează a fi dotate, conform cu proiectul, cu: vestiare, grupuri sanitare şi duşuri. De asemenea, complexul sportiv va fi dotat cu tribune pentru spectatori, pentru VIP-uri, dar şi loje acoperite.         Concomitent, se lucrează şi la pregătirea unui alt teren, de data aceasta numai pentru fotbal; teren care va avea următoarele dimensiuni: 60/40 metri liniari. Acest teren se va omologa pentru întrecerile juniorilor. Covorul sintetic este transportat de la un club sportiv din Belgia, iar valoarea totală a investiţiei se cifrează la suma de 450.000 lei noi, adică puţin peste 100 de mii de euro. Baza sportivă a echipei de fotbal Prima Prundeni este un alt proiect care arată câtă grijă are actualul şef al administraţiei locale din Prundeni de sportivi şi de cei pasionaţi de sport. Aici, se implementează un proiect finanţat prin OG 7/2006 şi care are o valoare de un milion de lei noi, cu tva inclus. Pe acest stadion, au fost derulate o serie de competiţii nu numai cu caracter local şi judeţean, dar şi cu valoare naţională şi internaţională precum cele de softball şi baseball (memorialul „Dragoş Avram”) care au promovat Prundeniul atât de mult încât comuna a devenit una cunoscută peste tot în lume…          Prin modernizarea bazei sportive din satul  Călina, comuna Prundeni, stadionul va beneficia de condiţii moderne şi propice desfăşurării unor competiţii sportive locale, judeţene, naţionale şi chiar internaţionale, deoarece în anul viitor, Primăria Prundeni va organiza Campionatul European de Softball şi Baseball destinat juniorilor. Se doreşte ca stadionul comunal din Prundeni (satul Călina) să dispună, până la acea dată, de un teren adecvat sportului de masă, dotat şi cu o tribună modernă de 500 de locuri, dar şi cu vestiare şi cabine de duşuri pentru sportivi şi arbitrii la standarde occidentale, dar şi de o parcare pentru autovehicule.

Participare activă la târgurile de turism a comunei inimosului Ion Horia Horăscu

Incredibilul primar al frumoasei comune vâlcene Prundeni, Ion Horia Horăscu, nu se dezminte încă, mai ales atunci când vine vorba de acţiuni ce vizează turismul nu numai local şi judeţean, dar cel naţional. Cu cele mai multe proiecte şi activităţi turistice la activ, nici nu ne-am putea aştepta ca lucrurile să se prezinte altfel, iar comunitatea păstorită cu mult har dumnezeiesc de Horăscu să lipsească de la vreun eveniment de gen…

Astfel, după cum v-am mai informat, comuna Prundeni are în implementare nu mai puţin de trei proiecte turistice cu finanţare europeană. Este vorba despre „Centrul de informare şi promovare turistică” finanţat de PNDR prin fonduri FEDR; „Redescoperă turismul monahal Vâlcean” şi, nu în ultimul rând, „Drumul vinului Vâlcean”, ultimul fiind, din punctul nostru de vedere şi nu numai al nostru, poate şi cel mai important şi cel mai complex din câte s-au implementat vreodată.

Până în prezent, UAT Prundeni a participat cu standuri proprii la Târgurile de turism de la Timişoara, Bacău, Cluj-Napoca şi Bucureşti. În perioada 14-17 martie 2013, la ROMEXPO – Bucureşti, s-a desfăşurat cel mai mare „Târg de turism al României” de după Revoluţie încoace – ediţia a 27-a, unde alături de firme prestigioase de turism din România, dar şi din străinătate, a participat şi comuna vâlceană Prundeni cu două standuri mai mult decât generoase atât ca suprafaţă cât şi ca oferte. Din informaţiile oferite de tânărul inspector te turism de la Primăria Prundeni, Cristina Durlă, ofertele promovate cu ajutorul broşurilor, hărţilor şi CD-urilor s-au bucurat de numeroase aprecieri din partea vizitatorilor. Atrase de multitudinea destinaţiilor turistice prezentate în cadrul proiectelor, agenţiile de turism şi-au manifestat interesul de a colabora cu Comuna Prundeni. La sfârşitul aceleiaşi săptămâni, proiectele mai sus menţionate au fost invitate la un nou târg de turism, de data aceasta la Cluj-Napoca. Este vorba despre un târg devenit deja tradiţional aflat la a 8-a ediţie, „Târgul de turism Touristica” care a reunit peste 60 de expozanţi, printre care şi Comuna Prundeni din judeţul Vâlcea.

Irigaţiile – încă un succes marca Horăscu!

Primarul comunei vâlcene Prundeni, Ion Horia Horăscu, le-a dt din nou o lecţie dură omologilor săi care, în loc să se zbată pentru a aduce bani şi a gândi proiecte pentru comunitatea lor, se smiorcăie, cât este ziua de mare, că nu le vin bani de la Guvern. Păi, fără muncă nici nu vor veni vreodată! Cam aşa ar suna lecţia în comuna aflată la o aruncătură de băţ de Drăgăşani!

Doi artişti de talie naţională, sărbătoriţi la Prundeni

Se întâmplă acest lucru pentru că, la Drăgăşani, deşi este municipiu, chiar dacă se vroia, din pricina faptului că vechea casă de cultură a fost făcută una cu pământul şi înlocuită cu un supermarket, pe nume Profi, în urma regtrocedării, graţie zgârceniei fostului edil liberal al urbei vinului, Gheorghe Iordache, care s-a zgârcit la 120 de milioane de lei vechi pentru a o răscumpăra, iar actuala casă de cultură se află încă în lucru şi pare că aceste lucrări nu au de gând să se mai termine, nu avea unde să se organizeze un asemenea eveniment… Practic, nici nu exista altcineva mai capabil să sărbătorească exemplar nişte nume mari ale cântecului tradiţional românesc decât inimosul primar social-democrat al frumoasei comune vâlcene Prundeni, Ion Horia Horăscu, situaţie în care iată, Drăgăşaniul este eclipsat de comunele din jurul său şi la acest capitol.  Dar nici solişti de muzică populară care să facă un spectacol mai grandios decât cel oferit la Prundeni, la începutul lunii februarie 2013, nu existau.

Astfel, sâmbătă, 2 februarie 2013, pe scena Ateneului Sătesc din satul Zăvideni, comuna Prundeni, a fost sărbătorit îndrăgitul interpret Ion Lupu, într-o gală a cântecului popular românesc care i-a purtat numele, iar duminică, 3 februarie 2013, pe scena aceleiaşi deja arhicunoscute instituţii culturale din întreg judeţul nostru, datorită evenimentelor de cultură grandioase ce au început să aibă loc aici frecvent, adică aproape trimestrial, au urcat pe scenă nume la fel de mari ale muzicii populare româneşti pentru a-l serba pe un alt îdrăgit solist, Marcu Nicolici, la fel, într-o gală a Cântecului Popular Românesc care i-a preluat numele. Spectacolul a fost organizat în colaborare cu TV. H2.0, (TVRM), care a şi înregistrat şi difuzat evenimentul cu pricina, avându-l ca şi co-producător şi prezentator pe vâlceanul Georgel Nucă, omul la a cărui lansare în lumea folclorică şi a televiziunii de gen, primarul vâlcean in Prundeni, Ion Horia Horăscu a avut o contribuţie esenţială, am putea spune parentală, lucru de care prezentatorul evenimentului nu a uitat să amintească de foarte multe ori pe parcursul spectacolului.„Mă bucur că am putut aduce la Prundeni rapsozi de calibru şi că le-am putut oferi oamenilor un spectacol frumos. Am în plan multe asemenea evenimente. Toată lumea ştie că iubesc folclorul şi că sunt unul dintre păstrătorii tradiţiei şi portului popular românesc” – ne-a declarat primarul Horia Horăscu, principalul organizator al evenimentului folcloric de o înaltă ţinută culturală, cum rar ne-a fost dat să vedem chiar şi în Capitala Culturală a Patriei Noastre, respectiv Sibiul, darămite, într-o aşezare rurală românească. Aşa cum spuneam, în ediţia anterioară a ziarului nostru, nu au lipsit nici surprizele. Astfel, la propunerea sfătuitorului său în materie de artă, profesorul Cornel Roşianu, Horăscu a conceput evenimentul ca fiind unul presărat cu momente inedite.

Unele dintre acestea au fost reprezentate de prezenţa în spectacol a Mirabelei Dauer şi a Vetei Biriş, în prima seară, dar şi a Angelei Similea, în cea de a doua seară. Toate aceste personaje au fost interpretate de un travestit şi, spre surprinderea tuturor, chiar şi a organizatorilor, a prins enorm la public. Cea mai grea sarcină au avut-o însă membrele grupului folcloric Mândrele din Prundeni, creaţia proprie a primarului Horăscu şi a profesorului Roşianu, ele dansând de la începutul până la finalul fiecărei seri de folclor de la Zăvideni, din primele zile ale lunii februarie a anului în curs. Momente destul de comice, pe acorduri folcorice, a pus în scenă chiar şi prezentatorul Georgel Nucă, acoperind astfel pauzele tehnice care trebuiau făcute de către echipa de televiziune care s-a depăşit pe sine prin desfăşurarea de forţe masivă pentru un eveniment dintr-o localitate rurală românească, ceea ce nu poate decât să ne bucure din nou, foarte mult. În prima seară, sâmbătă, 2 februarie 2013, au urcat pe scenă, pentru a cânta în cinstea îndrăgitului interpret Ion Lupu, solişti de renume, printre care: Dumitru Margine, Maria Loga, Gabriel Zăvoianu, Marius Ţugulescu, Dumitru Margine, Dumitru Miuţă, Ioana State, Maria Loga, Valentin Samfira, Tudoriţa Gorjanu, Gabriel Zăvoianu, Doina Mete, Ilie Dură, Marius Ţugulescu, Ana Maria Gheorghescu, Nina Predescu, Ana Maria Cârjan, Ana Maria Iorga, precum şi copiii: Andreea Dobre, Romina Vâlceanu, Radu Condurache, Alexandra Cîrceag şi mulţi alţii.

În cea de a doua seară a Regalului Folcloric de la Prundeni,a venit rândul a doi profesori de marcă, respectiv Cornel Roşianu şi Constantin Ceauşu, să îi bucure pe invitaţi. Astfel, Cornel Roşianu şi-a dezvăluit şi latura artistică. Puţini se aşteptau ca profesorul de limba şi literatura română (pensionar, ce-i drept, la ora actuală), Cornel Roşianu, să fie şi un atât de iscusit actor de comedie, încât să îl imite perfect pe regretatul maestru Amza Pelea. Inevitabilul s-a produs însă şi Roşianu i-a lăsat mască pe toţi cei prezenţi la eveniment. Bravo Maestre! A venit şi rândul profesorului de muzică, fost director adjunct al Şcolii cu clasele I-VIII “Tudor Vladimirescu” din Drăgăşani, până nu demult şi director al Casei De Cultură – din păcate aflată încă în construcţie – a municipiului Drăgăşani, Constantin Ceauşu ca să îi încânte pe spectatori, omul făcând magie nu numai cu naiul, dar şi cu vocea. Ceauşu a interpretat live o doină cu versuri proprii despre care a făcut menţiunea că încă nu a înregistrat-o. Aşadar, maestrul a făcut un recital în premieră pentru publicul numeros strâns la Prundeni, cu această ocazie, la numai două zile de la aniversarea zilei sale de naştere, prilej numai bun pentru spectatori şi interpreţi să îi cânte, în cor, un călduros “La Mulţi Ani!”. Trebuie să facem, de asemenea, precizarea, despre aceste două valori ale scenei româneşti, Cornel Roşianu şi Constantin Ceauşu că sunt fii ai locului, fapt ce justifică poate şi dragostea cetăţenilor pentru frumosul tradiţional şi, de ce nu, şi implicarea lui Horăscu în organizarea unui număr atât de mare de evenimente culturale de acest gen.

Trebuie spus şi că toţi cei prezenţi au apreciat iniţiativa, atât a organizatorilor, cât mai ales a  artiştilor prezenţi la eveniment, de a promova tinerele talente de oricâte ori li se oferă ocazia să facă acest lucru. Aşa se explică şi faptul că fiecare invitat a fost însoţit şi de voci mai tinere, lucru care nu poate decât să ne bucure la culme, pentru că avem dovada clară acum a faptului că muzica populară românească şi obiceiurile tradiţionale, nu vor peri în neant. Mai trebuie menţionat şi faptul că toţi soliştii au avut, prin grija prezentatorului Georgel Nucă, posibilitatea de a cânta şi live, nu numai pe negative… Iarăşi un lucru pe care nu îl mai vedem, din păcate, prea des, în România acestui mileniu al III-lea. În afara acestora, duminică, 3 februarie 2013, în cadrul Galei Cânteculuin Popular Românesc ce a luat numele sărbătoritului, mult îndrăgitul Marcu Nicolici, au mai urcat pe scenă, în afara celor menţionaţi deja, alte nume mari ale scenei muzicii tradiţionale româneşti, dintre care nu putem să nu îi amintim pe: Cristina Udrea, Mioara Raica, Maria Ghinea, Rodica Nicolescu, Constantin Sprâncenatu, Vasilica Dinu, Neta Soare, Mihai Mihalache, Constantin Ceauşu, Marian Nicolici, Mihai Sima, Nineta Popa Ionescu, Alin Pavelescu, Elena Chirca, Ana Maria Ion Oprişan, Olguţa Berbec, Ionuţ Tudorescu, Marius Brutar, Ştefan Vlad, Ion Drăgan, Teodor Pană şi copiii: Gabriel Andrei, Samir Ionescu, Adnana Dinea, Cătălin Diaconu, Sandra Ştefan. Haiducii din Amărăşti, conduşi de primarul comunei vâlcene Amărăşti, prof. Constantin Drăghici, au onorat cu mare cinste invitaţia omologului conducătorului acestui grup, Ion Horia Horăscu, de a veni în comuna condsă de acesta şi de a încânta publicul de aici, dar şi grupurile vocale Rapsozii Oltului, Mândrele din Prundeni, De pe Plaiuri Vaideene şi Doruri Muscelene au fost la mare înălţime, cu toţi.

Primarul Horăscu a amenajat la Prundeni un centru de informare turistică unicat în Oltenia

În comuna vâlceană condusă de cel mai ambiţios primar, perfecţionistul social-democrat Ion Horia Horăscu, s-au derulat, mai ales în ultimii ani, proiecte fără precedent pentru întreg judeţul Vâlcea. Unele dintre acestea chiar au vizat întregul judeţ, iar nu numai comuna cu pricina sau chiar s-au extins la nivel naţional, cum este, de altfel, şi cazul Centrului de Informaţii Turistice (CIT) care nu mai este demult numai un proiect, devreme ce a căpătat şi un sediu nou şi ultramodern, dotat la cele mai ambiţioae standarde ale Uniunii Europene, aşa cum îi place, de altfel, primarului Horăscu. Este vorba de clădirea unde a funcţionat, până  nu demult, fostul Centru PAPI din satul Călina, al acestei frumoase aşezări rurale. Un astfel de centru se impunea mai ales sprin faptul că, la nivelul acestei frumoase aşezări ruale, s-au desfăşurat două proiecte cu caracter turistic de o importanţă naţională aparte. Este vorba despre proiectului Drumul Vinului Vâlcean, proiect prin care s-a urmărit promovarea potenţialului turistic al întregii zone vitivinicole a Vâlcii, cu accent pe sudul judeţului şi, bineînţeles, pe comunitatea din Prundeni şi de proiectul Vâlcea Monahală care a avut ca obiectiv promovarea turismului monahal care, la Vâlcea este un potenţial deosebit, dat fiind faptul că aici se regăsesc cele mai multe, mai valoroase din pucnt de vedere cultural-istoric, dar şi cele mai frumoase locaşuri de cult, constând din mănăstiri, chituri sau chiar simple biserici. În ce priveşte acest proiect, facem specificaţia că graţie primarului Horăscu, au fost făcute mult mai cunoscute chiar şi obiective de la graniţa Vâlcii cu Sibiul. De asemenea, puteţi accesa, pentru o documentare mai amplă, paginile de internet următoare: http://www.primariaprundeni.ro, http://www.drumulvinuluivalcean.ro şi, nu în ultimul rând, http://www.valceamonahala.ro, site-uri pe care le puteţi accesa şi de pe pagina de internet a ziarului local PRO ExpreS de Drăgăşani, la orice oră, http://www.publipro.ro. cu care sunteţi deja familiatizaţi. Şi ca să fie treaba treabă şi să se asigure că proiectul nu va rămâne o investiţie fără succes, a dat centrul de informare turistică pe mâna celor mai pricepute fete din administraţia locală a Prundeniului, este vorba despre mâna dreaptă a primarului, fosta lui şefă de cabinet, Mihaela Braneţ şi de Cristina Durlă. Cele două au amenajat centrul cum se cuvine, s-au ocupat atent de promovarea lui şi mai ales a celor trei web-site-uri şi se ocupă, în prezent, foarte serios de atragerea turiştilor către zona Prundeniului.

Firma primăriei lui Horăscu, pe primul loc în Topul Afacerilor din România!

Nici nu ne puteam aştepta la altceva decât ca, într-un timp mai mult decât record de la înfiinşarea sa, firma primăriei Prundeni, numită mai mult decât predestinat SC PRIMA PRUNDENI SRL să ajungă pe primele locuri, în cele mai importante topuri, la nivel naţional, în domeniul afacerilor şi al afaceriştilor… Evenimentul s-a produs spre finele anului 2012. Astfel, potrivit unei informări din partea specialiştilor care au realizat Topul Afacerilor din România pentru Întreprinderi Mici, se confirmă în mod cert faptul că firma Primăriei frumoasei comune vâlcene Prundeni, SC PRIMA PRUNDENI SRL,  a obţinut locul I, în concursul amintit anterior. De menţionat este, mai ales, faptul că Prima Prundeni este o societate cu capital privat şi aparţine Primăriei Prundeni. Ea a preluat întregul personal al serviciului administrarea domeniului public. Rezultatul muncii lor este cu atât mai important cu cât, aprecierea vine la scurt timp de la înfiinţare, respectiv în anul 2010. Iată că, printr-un management de calitate, marca Ion Horia Horăscu, se poate face “performanţă” şi în administraţia publică locală din mediul rural vâlcean. Aşadar, iată, stimaţi cititori, cum, Ion Horia Horăscu, inimosul social-democrat ce se află de aproape două decenii, fără nici o întrerupere, la conducerea acestei frumoase comune vâlcene, este, încă o dată, un exemplu viu al faptului că dacă se vrea, cu adevărat, chiar se poate orice, indiferent cât de imposibil ar părea…

Cum spuneam, nici nu ne puteam aştepta la altceva decât la o reuşită de asemenea proporţii din partea unui om ca Horăscu care, după cum se ştie, a prosperat dintotdeauna în afaceri şi, în ultimele două decenii, iată, nu contenesc să apară dovezi cum că şeful executivului local din cea mai ambiţioasă comunitate rurală vâlceană, poate excela şi în administraţie la fel de bine! Pentru cei care nu cunosc amănuntele, facem precizarea că Horăscu a înfiinţat această societate atunci când, criză acută fiind şi în ţara noastră, premierul de atunci, democrat-liberalul Emil Boc, a emis o ordonanţă prin care se impunea reducerea numărului de angajaţi al primăriilor. Asta ar fi însemnat ca mulţi oameni să rămână muritori de foame, atât ei cât, mai ales, copiii lor. Iar pentru ca asta să nu se întâmple, mai mulţi primari, au inventat, ca formlă de salvare a angajaţilor aflaţi pe lista neagră, înfiinţarea de societăţi comerciale având ca acţionar unic Consiliu Local al fiecărei localităţi. Facem precizarea că Horăscu nu este, nici pe departe, singurul care a adoptat o astfel de măsură. S-a adoptat o măsură similară, spre exemplu, şi la Drăgăşani.

Dar, iată că Prundeniul, deşi aşezare din mediul rural, a reuşit să eclipseze nu numai alte comunităţi rurale, dar chiar municipiul Drăgăşani, devreme ce societatea SC SERE SRL  a urbei vinului nu a obţinut un astfel de premiu precum cea a lui Horăscu. Aşadar, concluzionând, încă odată, Ion Horia Horăscu este cel mai iscusit primar din judeţul vâlcea!

Numai la Prundeni, Şcoală Românească… la pretenţii Europene!

Edilul comunei Prundeni s-a obişnuit ca, la fiecare început de an, atunci când clopoţelul va suna, să ofere şcolarilor localităţii noi surprize. Astfel, părinţii ce şi-au însoţit copii la deschiderea festivă a noului an şcolar 2012-2013, au avut plăcerea de a admira terenurile de sport cu gazon sintetic şi de tartan, amenajate pentru jocuri de fotbal, handbal, baschet, volei şi tenis de câmp, clasele igienizate, grupurile sanitare moderne, tablele inteligente tip „smart”, calculatoarele conectate la internet în fiecare sală de clasă, camerele de supraveghere video, încât  părinţii ar putea să-şi monitorizeze copiii de acasă etc. Însă, surpriza surprizelor a fost în satul Călina unde, din bugetul local, s-au reabilitat două localuri ce păreau părăsite după comasarea şcolilor. Spunem că aceasta este principala surpriză, deoarece pur şi simplu te declari şocat atunci când intri în acea şcoală, mai ales la gândul că Ion Horia Horăscu este într-adevăr un geniu, devreme ce a reuşit să facă numai cu bani de la bugetul local ceea ce alţii nu au reuşit nici cu milioanele de euro din bugetul Uniunii Europene…

Practic, dacă este să catalogăm o şcoală mai frumoasă decât Tudor Vladimirescu de la Drăgăşani – modernizată tot în vara anului 2012, dar cu peste 50 de miliarde de lei vechi, bani de la Uniunea Europeană, atunci acea şcoală care întrece în frumuseţe lăcaşul de învăţământ amintit anterior, din Drăgăşani, este această şcoală din satul Călina al comunei vâlcene Prundeni. Aşadar, încă un capitol la care Horăscu reuşeşte să aducă Prundeni-ul, aşadar o aşezare rurală, cu mult deasupra Drăgăşani-ului care nu este numai oraş, ci chiar municipiu… Este vorba de două clase pentru grădiniţă, o sală pentru clasa pregătitoare, patru clase pentru învăţământul primar. Fiecare clasă este zugrăvită în culori pastelate personificate cu covor adecvat grupelor de grădiniţă, mobilier nou şi geamuri termopan. O noutate este că s-a renunţat la încălzirea cu gaze naturale, în favoarea plasmelor termice cu infraroşu, s-au amenajat şi aici 3 grupuri sanitare pentru băieţi şi fete, iar fiecare local este prevăzut cu camere de supraveghere. Alături, într-un alt spaţiu, fiinţează şi biblioteca dotată cu o sală de lectură digitalizată, o sală de conferinţe şi o sală de training. Printr-o hotărâre de consiliu, s-a aprobat şi finanţarea activităţii de after-school, şcolarii beneficiind de serviciile de masă pentru prânz, în mod gratuit. Este cunoscut faptul că şcoala de la Prundeni a beneficiat de un program european de finanţare pentru activităţi after-school, de altfel singurul proiect de acest fel din ţară, finanţat prin fonduri europene. Edilul din Prundeni are un totuşi un mare regret, anume că fosta conducere a Inspectoratului Şcolar Judeţean, nu a catadicsit să vină măcar câteva minute pentru a se informa şi a-l da exemplu în judeţ căci, slavă Domnului, Horăscu este un geniu care merită dat ca exemplu întregii Europe şi nu credem că greşim dacă îl prezentăm la nivelul întregii planete, la cât de multe a realizat aici… Noutatea anului şcolar 2012-2013, la Prundeni, este că, printr-un contract de voluntariat, cadrele didactice s-au angajat să presteze ore suplimentare fără a solicita ceva în plus la salariu. Programul after-school este întocmit de către conducerea şcolii după consultarea cadrelor didactice, a părinţilor şi, bineînţeles, a autorităţii locale. Transportul copiilor se asigură, în prezent, cu două microbuze şi un autocar, proprietate a primăriei comunei Prundeni, în urma proiectelor anterioare. Facem precizarea că, la Prundeni, nu există nici un  microbuz şcolar repartizat de Ministerul Învăţământului, cele enumerate anterior fiind obţinute prin proiectele şi eforturile proprii ale primarului Ion Horia Horăscu. Surprizele nu se vor opri însă aici. Un lucru foarte important de reţinut – pentru care tot şeful executivului local de la Prundeni are un merit deosebit – este acela că nici un cadru didactic nu a fost disponibilizat, cu toţii fiind implicaţi în modulul after-school. O altă noutate pentru anul şcolar 2012.2013, la Prundeni, a fost faptul că, odată cu începerea anului universitar, studenţi ai facultăţilor de profil vâlcene (comunicare, asistenţă socială şi pedagogie) îşi vor desfăşura perioada de practică aici, la Prundeni. Iată că localitatea Prundeni beneficiază şi de un program pilot al Învăţământului Românesc, cu noutăţi de tot felul, în materie. Putem spune că Europa a venit la Prundeni şi nu numai.

Intelectualilor României, tot la Prundeni le place să se adune frecvent

 

Aşa cum ne-a obişnuit, de altfel, lui Horăscu nu îi place să investească în lucruri nefolositoare. Ca atare, a avut grijă ca una dintre investiţiile sale de suflet, respectiv moderna bibliotecă din satul Călina să găzduiască evenimente unice în ţară. Şi nu numai că există activitate, dar aceasta are şi o importanţă deosebită pentru întreaga suflare din comuna vâlceană Prundeni. Astfel, în timp ce alţii pierd vremea cu nimicuri electorale, inimosul primar social-democrat de la Prundeni, Ion Horia Horăscu este mai preocupat de întâlniri culturale de rang naţional, din dorinţa de a face din comunitatea de la Prundeni una dintre cele mai cultivate din ţara noastră. Facem precizarea că activitatea, în cadrul Bibliotecii din Satul Călina a început cu întâlniri regulate unde, sub forma unor cenacluri literare, mari nume din lumea scriitorilor, vâlceni dar nu numai, veneau şi le citeau din lucrările lor, dar şi din alte lucrări tuturor sătenilor din Prundeni. Vineri, 25 mai 2012, astfel, a avut loc, la Prundeni, cea de a doua ediţie a unui eveniment cultural cu valoare naţională, simbolic intitulat “Rotonda Plopilor Aprinşi”.         În frumoasa comună europeană Prundeni, s-a discutat mult despre lucrarea “Ultimul Ţăran” a lui Constantin Argeşanu, autorul chiar subliniind că nu prea ştie cum să îşi mai susţină discursul, căci, la Prundeni, a găsit o bibliotecă mult diferită chiar şi de cele din mediul urban. Acesta a spus că  nu prea este adecvată discuţia despre lucrarea “Ultimul Ţăran” într-o bibliotecă de la ţară care este printre primele din Europa, dacă este să ne ghidăm după calculatoarele, conexiunile la internet şi chiar mobilierul şi clădirea. “Ce să fac, aşa sunt eu, mai excentric. Dacă mă apuc să investesc, îmi place să o fac ca lumea, nu cu jumătate de măsură. În plus, este şi util că având şi calculatoare, şi internet, dar şi cărţi expuse în formula tradiţională,  mă gândesc că cei care citesc pe internet, s-ar putea lăsa atraşi şi de rafturile cu cărţi, iar cei care sunt pasionaţi de carte, pot şi ei să fie atraşi de internet, şi aşa facem ca să determinăm tot mai mulţi oameni, să citească. Să citească şi carte, şi pe internet. Cum o fi, numai să citească! Dacă acest salon se va extinde, vom face tot posibilul ca, în anii viitori, să găsim şi spaţii mai mari!”, a promis inimosul primar Ion Horia Horăscu. De asemenea, Horăscu a făcut invitaţia către toţi scriitorii ca atunci când îşi lansează un volum, să se prezinte şi în faţa prundenarilor şi să vorbească despre lucările lor în furmoasa sala de lectură a bibliotecii din satul Călina al comunei Prundeni. Titlul lucrării aduse în discuţie este însă unul cât se poate de înşelător, ideea publicaţiei fiind cu totul alta, anume că ţăranii de astăzi se numesc astfel doar pentru că locuiesc în mediul rural, realitatea cea tristă fiind aceea că ţăranii adevăraţi au dispărut demult. Azi nu se mai dă cu sapa, nu se mai seamănă cu călcâiul, ci cu semănători chiar cu aer condiţionat în cabină şi aşa mai departe.

Aşa se face că, după părerea noastră, cadrul oferit de Biblioteca lui Horăscu, de la Călina a fost unul propice dezbaterilor despre această lucrare, taman pentru că Prundeniul nu mai este demult o aşezare de la ţară, ci dimpotrivă, este o localitate chiar mult mai modernă decât marile metropole urbane, graţie, aşa cum spuneam, eforturilor consolidate ale celui care de aproape 18 ani deja se află la conducerea acestei aşezări minunate, respectiv inimosul primar social-democrat Ion Horia Horăscu. Prezent la manifestarea culturală deosebită ce a avut loc spre finele lunii mai a anului 2012, în satul Călina al comunei Prundeni, primarul comunei Corbu din judeţul Olt, Constantin Dinuţ, i-a oferit şefului executivului local din Prundeni un alt trofeu pe care Horăsu să îl adauge în impresionanta sa vitrină cu amintiri constând din premii, diplome şi diferite distincţii cu care a fost decorat de oricâte ori a luat parte la un eveniment de anvergură naţională şi nu numai. Este vorba despre un trofeu realizat cu foiţă de aur de către Rovana Popescu, artist plastician originar din Oltenia, însă stabilită în Sibiu. Noul trofeu, venit iată, de această dată, din judeţul Olt, a ajuns în vitrina lui Horăscu la scurt timp după ce edilul-şef al comunei europene Prundeni a fost decorat cu Trofeul Cerurile Oltului.

Vis-a-vis de acest din urmă trofeu, facem precizarea că l-am remarcat încă de când am trecut pragul Bibliotecii din satul Călina, fiind expus chiar la intrare. Acest trofeu i-a fost acordat lui Horăscu pentru contribuţia excepţională în promovarea Culturii Române. De reţinut este faptul că atunci când omologul său din judeţul Olt îi înmâna trofeul, Horăscu a primit aplauzele unei săli arhipline în care se aflau numai academicieni şi oameni remarcabili din presa centrală, pentru tot ceea ce a realizat în această localitate.

 

Peste o sută de nume mari ale muzicii populare româneşti au cântat la Festivalul Vinului Vâlcean, la Prundeni, în 2013!

 

            Duminică şi luni, pe data de 13, respectiv 14 octombrie 2013, Prundeni-ul inimosului primar social-democrat Ion Horia Horăscu a găzduit cea de a doua ediţie a unui Festival Naţional împământenit deja pe aceste meleaguri, respectiv Festivalul de muzică şi dans popular Drumul Vinului Vâlcean. Proiect realizat de administraţia locală, la iniţiativa edilului-şef Ion Horăscu, un mare iubitor de cultură şi tradiţii, proiect prin care primarul din Prundeni doreşte să promoveze Podgoria Drăgăşani, zonă cu încărcare istorică în cultivarea viei, din care face parte şi cea din Prundeni. Edilul-şef Ion Horăscu a reuşit să facă din acest proiect unul de nivel naţional şi de mare importanţă, ducând astfel renumele comunei în toată ţara. Un eveniment gustat, care a fost unul foarte reuşit şi apreciat de locuitorii comunei, invitaţi şi personalităţile prezente. Evenimentul a debutat duminică, 13 octombrie, în sala de Festivităţi a Ateneului Sătesc din Zăvideni, cu un foarte interesant simpozion despre „Tradiţia şi modernismul în fabricarea vinului”, unde specialiştii în domeniu de la Universitatea din Craiova (Institutul Agronomic) şi de la Staţiunea de Cercetare Vitivinicolă Drăgăşani, dar şi de la Direcţia Agricolă a judeţului Vâlcea, au făcut adevărate demonstraţii de ceea ce înseamnă cultivarea, prelucrarea şi depozitarea vinului, susţinute şi de reprezentaţii powerpoint şi video. A avut loc o adevărată dezbatere între specialişti şi participanţi pe această temă foarte importantă pentru zona Drăgăşanilor. Trebuie amintit că, la întâlnire, au participat şi specialişti din judeţul Teleorman. S-a discutat şi pe o temă inedită „Tratarea cu ozon a vaselor pentru vin”, lucru foarte puţin uzitat la noi în ţară şi despre care specialişti au spus că este unul benefic pentru vinificaţie. Toţi participanţii prezenţi în sală au apreciat lucrările discutate la simpozion, chiar şi localnicii care produc vinul pentru uz gospodăresc s-au arătat foarte interesaţi de unele puncte dezbătute şi au intrat în contact cu specialiştii la sfârşitul întâlnirii. În final, a avut loc o degustare de vinuri din podgoria Drăgăşani, cât şi din alte podgorii, la care au participat toţi cei de faţă, în prezenţa unor cunoscuţi oenologi. Manifestările au continuat într-o atmosferă de mare sărbătoare cu un regal de muzică populară în care şi-au dat concursul: Orchestra de muzică populară „Rapsodia Vâlceană”, cu soliştii Cristian Udrea, Mioara Raica, Alin Pavelescu, Luminiţa Tănase; Grupul Vocal „Mândrele de la Prundeni”; Victoriţa Lăcătuşu, Maria Loga, Valentin Sanfira, Cris­tian Bănăţeanu, Jeni Nicolau, Cris­tina Giuvelescu, Nelu Bățană, Liviu Dica, Cornelia Tică, Mădălina Pescaru, Cristi Tas, Laura Drăguţ, Luiza Ciudin, Maria Corlan Mischie, Florin Racoci, Constan­tin Gaciu, Ionuţ Tudorescu, Anamaria Oprişan, Gabriel Andrei, Anamaria Cârjan, Samir Ionescu, Cătalin Diaconu. Acest regal de muzică populară s-a încheiat cu un recital de muzică folk, susţinut de Ion Mielcioiu Boştină şi Mircea Vintilă. Actriţa de revistă Jeni Nicolau a fost însă, de fapt şi de drept vedeta primei seri a Regalului marca Horăscu din curtea Ateneului Sătesc din Zăvideni, comuna Prundeni. Aşa cum ne aşteptam de altfel, în timp ce restul artiştilor au stat nemişcaţi în scenă ca nişte mari dive de la Hollywood care nu se pot mişca din locul marcat cu “X” de teamă că nu mai intră în cadru şi nu mai dau bine pe camerele d eluat vederi, Jeni Nicolau i-a pus din nou la muncă pe cameramani, obişnuită fiind să facă spectacol pentru public, iaur nu pentru micile ecrane ale televizoarelor din casele fiecăruia… Cum valoarea artistică a artistei doljence este prea mare, nu ar fi avut loc pe scena altfel destul de mare şi frumoasă, fapt pentru care a coborât printre oamenii aflaţi în public, s-a folosit de şepcile bătrânilor, a fost suavă cu toţi tinerii prezenţi şi toate acestea în timp ce, indiferent de vârstă, i-a determinat pe toţi cei peste 500 de oameni prezenţi să râdă cu gurile până la urechi, prilej numai bun să poată uita de nenorocirile pe care ni le scoate fiecăruia dintre noi, zi de zi, în cale, această viaţă în aceasstă ţară greu încercată… Am rămas plăcut surprinşi de faptul că nu cei mai în vârstă au fost cei ce s-au înghesuit la joc, ci prichindei care nici măcar nu merseseră încă la şcoală, au deschis şi au şi închis ringul de dans din imediata vecinătate a scenei. De ce este acesta un lucru extrem de îmbucurător?

            Păi, în primul rând, poate pentru că acţiunile culturale ale lui Horăscu, chiar dacă se organizează, iată, într-un mediu rural, şi-ating scopul pe care ne place să credem că toate activităţile similare, indiferent cât sunt de reuşite sau nu, anume acela de a-i atrage pe tineri, chiar pe cei mai mici dintre ei, către muzica populară şi restul tradiţiilor noastre naţioanle din moşi strămoşi, lucru pe care, din păcate, nu îl constatăm şi la acţiunile din mediul urban. Aşa cum am scris-o de cele mai multe ori, la Prundeni, lucrurile acestea se fac cu un scop binedefinit, chiar dacă este doar o comună, iar în mediile urbane, precum Drăgăşaniul, se fac la întâmplare, ori chiar mai rău de atât, cu boşorogi bocitori pe care te aştepţi ca tanti cu coasa să îi surprindă pe scenă şi taman graţie lipsei de calibru a artiştilor invitaţi cu aceleaşi cântece an de an, tinerii din mediul urban nu sunt atraşi către acest gen de cultură, cum sunt tinerii din mediul rural condus de incredibilul Ion Horia Horăscu.

            Şi ca totul să fie perfect, ziua s-a încheiat cu un superb foc de artificii. Cea de a doua zi a acestui regal folcloric de zile mari marca Ion Horia Horăscu a început cu recitalurile folk ale lui Jean Băiatul de la ţară şi ale lui Mircea Vintilă. Dar, imediat după ce acordurile de chitară ale acestora au anunţat publicul iubitor de muzică de calitate ridicată că este cazul să iasă din nou din case pentru o a doua zi de regal muzical, au urcat pe scenă, printre mulţi alţii: Nineta Popa Ionescu, Nina Predescu, Anica Ganţu, Irina Zoican, Angela şi Ion Ma­gheru, Cristina Turcu Preda, Rodica Mitran, Rodica Nicolescu, Sandra Ştefan, Daniela Cernea, Diana Călinescu, Marius Voicu, Georgel Nucă, Grupul vocal „Mândrele” din Prundeni – Vâlcea, Grupul vocal „Haiducii din Amărăşti, Grupul „Domniţele” din Costeşti – Vâlcea, Ion Lupu, Dumitru Margine, Dumitru Miuţă, Mihai Enescu, Ion Drăgan, Elisabeta Vasile, Cristina Olteanu, Teodora Pană, Daju Mihaela, Ilie Dură, Ana Maria Gheorghescu, Anamaria Iorga, Marius Tugulescu, Silvana Savoiu, Andreea Vulcu, Alexandru Urs, Florin Parlan, Ancuţa Corlatan, Loredana Streche, Ionuţ Apatachioaie, Ovidiu Furnea, Iulia Bucur, Monica Parlea, Alina Ceuca, Costel Popa. Pe parcursul acestor frumoase manifestări, producătorii şi comercianţii şi-au expus produsele într-un adevărat bazar, ce a fost amenajat lângă Ateneului Sătesc Zăvideni. De asemenea, tot aici, a fost deschisă şi o expoziţie de utilaje tradiţionale specifice fabricării vinului, care a fost un punct important de atracţie pentru cei prezenţi. Regalul muzical a fost prezentat de binecunoscutul realizator de emisiuni folclorice de la TVH (TVRM), Georgel Nucă, care a adus pe scenă solişti cu nume şi renume. Evenimentele derulate pe parcursul celor două zile au fost filmate de TVH şi vor fi difuzate în duminicile următoare, începând cu ora 13.30, în cadrul emisiunii „Gala Cânte­cului Românesc”, realizată de Georgel Nucă, un prieten al comunei Prundeni. Festivalul a fost, de asemenea, transmis şi în direct la Radio HORION. Şi ca o noutate, spectacolul a fost înregistrat şi va fi difuzat şi la noul post de televiziune local TV SAT PRUNDENI, care îşi va începe emisia în curând.

            Iar dacă în prima zi de spectacole, principala atracţie a reprezentat-o actriţa de revistă Jeni Nicolau, luni, 14 octombrie 2013, a făcut senzaţie pe scena din curtea Ateneului Sătesc din Prundeni ansamblul folcloric Floricica de la Costeşti care au închipouit organizarea unei nunţi perfecte, au bărbierit ginerele după tradiţii riguroase în faţa publicului şi l-au cinstit din ploscă, bineînţeles cu vin, pe primarul comunei Prundeni, inimosul producător al acestui festival, Ion Horia Horăscu. Mai trebuie spus neapărat şi faptul că proiectul în baza căruia au fost posibile toate aceste activităţi culturale de înaltă ţinută artistică a fost semnat pe data de 29 decembrie 2011 între Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, în calitate de Organism Intermediar pentru Turism, în numele şi pentru Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Regional 2007-2013 şi Comuna Prundeni, în calitate de Beneficiar. Obiectivul general al proiectului îl reprezintă dezvoltarea turismului și creșterea vizibilității comunei Prundeni și a localităților limitrofe, prin promovarea vinului și prin activități de marketing specifice. Proiectul își propune să promoveze turismul viticol, tradiţiile în comuna Prundeni și a localităților limitrofe, deoarece există un potențial turistic ridicat în acest sens. Proiectul vizează activități menite să facă din Comuna Prundeni și localitățile apropriate destinații atractive pentru turism, afaceri, prin dezvoltarea tradițiilor viticole și creșterea utilizării internetului în serviciile de promovare turistică.

            Proiectul presupune promovarea turismului viticol prin acțiuni de marketing și organizarea de evenimente care cuprind localități cu tradiție veche în cultivarea viței de vie și producerea vinurilor în vederea promovării produselor specifice acestei zone.

 

Simpozion cu tema „Tradiţie şi modernism în fabricarea vinului”, la Prundeni

 

            Comuna Prundeni implementează proiectul „Drumul vinului vâlcean” în cadrul Programului Operaţional Regional de pe axa prioritară 5 – Dezvoltarea durabilă şi promovarea turismului, 5.3 Promovarea potenţialului turistic şi crearea infrastructurii necesare în scopul creşterii atractivităţii României ca destinaţie turistică. În cadrul acestui proiect, Comuna Prundeni, a stabilit o serie de activităţi şi în acest sens, în zilele de 13-14 Octombrie 2013, a avut loc la Prundeni ediţia a II-a  a Festivalului  „Drumul vinului vâlcean”. Pe esplanada Ateneului Sătesc Zăvideni, au fost organizate  standuri pentru degustări de vinuri coordonate de sommelieri cu renume internaţional, expoziţii tradiţionale de vinuri ale unor podgorii renumite, expoziţii de produse agricole. Festivalul a debutat cu un simpozion, dedicat viţei de vie şi vinului, denumit „Tradiţie şi modernism în fabricarea vinului”. Au fost prezentate teme precum: „Tratarea cu ozon a vaselor pentru vin”, expusă  de lect. dr. ing. Nicolae Drăgănescu, tema „Plaiul viticol Prundeni-un centru viticol renumit în viticultura naţională şi internaţională” expusă de drd. ing. Gorjan Florin, „Tehnologii şi utilaje viniviticole”, material prezentat de Marian Cernătescu, directorul DADR Vâlcea, „Tradiţie şi modernism”, material prezentat de lect univ. dr. ing. Felicia Stoica, din cadrul Universităţii din Craiova, Facultatea de agricultură şi horticultură şi  prof. dr. ing. Constantin Cimpoacă, din cadrul Facultăţii de Ştiinţe a Universităţii din Piteşti, care a  prezentat tema „Arta degustării vinului”.

            Proiectul „Festivalul drumul vinului vâlcean” a devenit deja, foarte repede, iată, numai după aceste două ediţii (2012 şi 2013) un eveniment cu puternice răsunete internaţionale care îşi propune să promoveze zona viticolă a Podgoriei Drăgăşani. Primarul comunei Prundeni, Ion Horia Horăscu, prin acest demers al său, şi-a dovedit capabilitatea de a se ocupa de turism, la nivelul întregii ţări, nu doar la nivelul Prundeni-ului sau al judeţului Vâlcea, fiind pentrua  doua oară când îşi arată forţa şi capacitatea, după proiectul „Turismul Monahal Vâlcean”, în cadrul căruia şi-a extins „atribuţiile” chiar până în judeţul Sibiu.

            Aceasta deoarece promovarea arealului vitivinicol Drăgăşani ar fi o chestiune de datoria celor care conduc ţara, nici măcar a celor care conduc doar Vâlcea şi cu atât mai puţin treaba unui primar al unei comune din sudul Vâlcii. Văzând însă situaţia deplorabilă în care a ajuns cultura vitivinicolă a acestor meleaguri, pe Horăscu nu l-a răbdat inima să stea deoparte şi a schimbat deja semnificativ statisticile la nivel naţional şi mondial. Să nu uităm că, până la implementarea acestor proiecte, aşa cum arătam şi în lucrarea mea monografică „Drăgăşani, la vreme de ‘oleră – adevărata monografie a Drăgăşaniului”, ieşită de sub tipar pe data de 2 aprilie 2013, Drăgăşani-ul deja nu mai figura de ani buni – de deja mai bine de o jumătate de deceniu, chiar – pe lista marilor producători interni de vin. Şi, din această pricină, vorbeam eu, atunci, în lucrarea monografică amintită anterior despre un Drăgăşani, ca despre o capitală a vinului cu trecut dar fără viitor: „În ciuda faptului că numai firma fostului primar al municipiului Drăgăşani, liberalul Gheorghe Iordache, a înregistrat, în 2006, per total, o cifră de afaceri de 100 de miliarde de lei vechi, oraşul dintre vii nu se înscrie în rândul producătorilor de vin. Un ziar central dădea publicităţii, în vara anului 2007, o listă cu marii producători de vinuri de unde nu lipsesc: „Murfatlar“, apreciată pentru că exploatează o suprafaţă de circa 2.600 de hectare şi are o cifră de afaceri de 36 de milioane de euro, „Jidvei“, deţinând o pondere de circa 14,5% din piaţă, şi o cifră de afaceri de 20 de milioane de euro şi „Cotnari“, cu o cifră de afaceri de 22,5 milioane de euro.„. („Drăgăşani, la vreme de ‘oleră – adevărata monografie a Drăgăşaniului”, de Alin Barbu, ediţia 2013, Editura Rotipo, Iaşi, pagina 24).

            În acest sens, s-au editat ghiduri, broşuri, flyere, C.D.-uri cu aspecte din munca şi activitatea producătorilor de vin din regiune. Se încearcă astfel dezvoltarea turismului viticol în arealul renumitei podgorii vâlcene şi prin intermediul site-ul proiectului http://www.drumulvinuluivalcean.ro cât şi prin site-ul Centrului de Informare şi Promovare Turistică Prundeni, care conţin informaţii suficiente şi de actualitate referitoare  la acest mai nou turism viticol. Proiectul include şi o activitate tradiţională Festivalul „Drumul Vinului Vâlcean”, ajunsă în anul 2013, la a 2-a ediţie.

 

Seminar pe tema Turismului Monahal, la Prundeni

 

            Comuna Prundeni a organizat în data de 22.10.2013, un seminar de informare al proiectului Redescoperă Turismul monahal vâlcean, SMIS 26832, implementat prin Programul Operaţional Regional, Axa prioritară 5 – Dezvoltarea durabilă şi promovarea turismului, Domeniul major de intervenţie 5.3 – Promovarea potenţialului turistic şi crearea infrastructurii necesare, în scopul creşterii atractivităţii României ca destinaţie turistică.

Obiectivul general al proiectului l-a reprezentat dezvoltarea turismului şi creşterea vizibilităţii Comunei Prundeni şi a localităţilor limitrofe, prin promovarea a 16 biserici, mănăstiri şi schituri din zonă şi prin activităţi de marketing specifice. Acest proiect vizează activităţi menite să facă din Comuna Prundeni şi localităţile apropriate, destinaţii atractive pentru turism, afaceri, prin dezvoltarea culturii ecumenice, a accesului la schituri, mănăstiri şi biserici şi creşterea utilizării internetului. Proiectul presupune promovarea turismului monahal şi a culturii monahale prin acţiuni de marketing, promovare ce vizează schituri, mănăstiri şi biserici cu tradiţie veche.

            Obiectivele specifice ale proiectului sunt:

– Promovarea potenţialului turistic al Comunei şi zonelor limitrofe prin creşterea vizibilităţii bisericilor, schiturilor şi mănăstirilor din această zonă, cu scopul de a răspândi turismul şi cultura monahală şi având impact la nivel naţional şi internaţional;

– Creşterea numărului de turişti cu minim 5% în Comuna Prundeni şi în zonele limitrofe, prin acţiuni de promovare şi marketing specifice;

–  Creşterea vizibilităţii Comunei Prundeni şi a zonelor limitrofe, prin includerea zonei în circuite turistice;

–  Menţinerea şi crearea de noi locuri de muncă ca rezultat al creşterii turismului în zonă;

– Creşterea veniturilor factorilor economici locali în perioada determinantă prin stimularea vizitatorilor de a cheltui.

            Comuna Prundeni, judeţul Vâlcea a fost prezentă la următoarele târguri de turism în vederea promovării  obiectivelor din cadrul proiectului „Redescoperă Turismul Monahal Vâlcean”, SMIS 26832, informaţii ce ce regăsesc şi pe site-ul proiectului http://www.valceamonahala.ro:

1.Târgul de Turism Shop-ul de Vacanţă – Timişoara 09-11 noiembrie 2012

2.Târgul de Turism al României – Romexpo Bucureşti 15-18 noiembrie 2012

3.Târgul de Turism Bacău –  23-25 noiembrie 2012

4.Târgul de Turism Bacău –  01-03 martie 2013

5.Târgul de Vacanţe – Expo Transilvania- Cluj-Napoca 08-10 martie 2013

6.Târgul de Turism al României – Romexpo Bucureşti 14-17 martie 2013

7.Târgul de Turism Touristica – Cluj-Napoca 22-24 martie 2013

8.Târgul  Transilvania Tourism Fair – Braşov 29-31 martie 2013

9.Târgul de Turism Baia Mare 05-07 aprilie 2013

10. Târgul de Turism „Bursa Litoral-Delta Dunării 2014”, Constanţa 03 septembrie 2013

            Standul Comunei Prundeni a fost vizitat, la absolut fiecare dintre aceste târguri, de un număr mare de vizitatori interesaţi de obiectivele promovate în cadrul proiectului, atraşi fiind de materialele de promovare distribuite, în special de filmul cu prezentarea obiectivelor promovate ce rula pe ecranul special amenajat în cadrul standului. Vizitatorii standului aparţin diverselor categorii: turişti români sau străini, locuitori ai oraşelor respective, locuitori din alte zone ale ţării, reprezentanţi ai firmelor de turism sau agenţii de turism.

            De asemenea, persoanele ce au trecut prin standul Prundeniului nostru au aparţinut diverselor categorii de vârstă, studii, sex, situaţie familială şi venituri lunare, conform chestionarelor completate la aceste evenimente.

 

500 de locuri de muncă, la Prundeni, pentru anul 2014!

 

            Primarul social-democrat al comunei vâlcene Prundeni, Ion Horia Horăscu a încheiat anul 2013, aşa cum îi stă lui bine şi cum a obişnuit deja populaţia, în cei 18 ani de când este primar peste prundenari, fără întrerupere, promiţând o realizare şoc pentru anul 2014: crearea a 500 de noi locuri de muncă pe raza comunei pe care o păstoreşte. Astfel, Horăscu a informat că, până în primăvara anului 2014, în localitatea sa, se va rezolva o nouă problemă cu care se confruntă şi alţi edili însă aceştia nici nu au reuşit, dar nici nu şi-au bătut prea mult capul pentru a găsi soluţii. Este vorba despre lipsa locurilor de muncă, o problemă pe care nici măcar primarii din mediile urbane cu mare putere economică nu au rezolvat-o. Aşa se face că Ion Horia Horăscu va fi, din nou, şi la acest capitol un exemplu din care ar avea de învăţat cam toţi omologii săi din ţară, nu numai din judeţul nostru. Astfel, primăvara anului 2014 va aduce şi circa 500 de locuri noi de muncă pentru prundenarii atât de mult iubiţi de către primarul lor.

            În caz că vă întrebaţi, iar aici ne adresăm mai ales acelor primari care susţin clar şi răspicat că nu este deloc de datoria lor să creeze locuri de muncă pentru comunitatea care i-a ales să o reprezinte, vă facem cunoscut faptul că nu este deloc greu pentru un primar ca să facă acest lucru şi nu îl costă nimic. Este şi cazul lui Horăscu: nu le va plăti el salariile acestor 500 de oameni. El doar a creat condiţii unice din toate punctele de vedere, în această comună, astfel încât a atras tot felul de investitori, mai mici, mai marin dar şi de renume. Astfel, aşa cum v-am informat deja de mai multe ori, în ediţiile anterioare ale ziarului nostru, l-a Prundeni, s-au înfiinţat două firme de panouri fotovoltaice.  Una dintre ele a fost dată şi oficial în funcţiune miercuri, 4 decembrie a.c. Un alt investitor deja are, într-un stadiu mult avansat de amenajare, o fabrică pentrru absorbante (tampoane). Acestora li se mai adaugă şi deja celebra firmă de construcţii multinaţională BogArt care va deschide şi la Prundeni, până la primăvară, o fabrică în care se vor construi chiar şi hale, precum şi alte materiale ce vor fi exportate pretutindeni în lume. Şi această firmă este aşteptată să-şi înceapă activitatea de producţia chiar mai înainte de răsărirea ghioceilor anului viitor. Acestewa fiind spuse, numai fabrica de tampoane pentru femei va avea nevoie de cel puţin 150 de angajaţi şi cum investitorul este de undeva din zona Cluj-ului, este de la sine înţeles că va avea nevoie de angajaţi din zonă. Şi mai important de reţinut este faptul că marca de absorbante nu este nicidecum una dintre cele deja cunoscute şi utilizate, de import, ci este marcă proprie… Un alt motiv pentru care Prundeni-ul primarului Horăscu va deveni cunoscut în toată ţara, pe toate rafturile, în toate magazinele mai mici sau mai mari, lucru care este aproape mai important chiar şi decât numărul de locuri de muncă ce se vor crea aici, la mai puţin de zece kilometri distanţă de cel de al doilea municipiu al Vâlcii unde nu se face nimic la acest capitol de foarte mult timp deja. De asemenea, firmele de panouri fotovoltaice vor avea nevoi de cel puţin încă pe atâţia oameni, iar halele firmei Bogart nu se construiesc nici ele fără minim o sută de angajaţi per totalul lor. Şi aşa se ajunge, în urma unei aritmetici simple aproape de cifra de cinci sute de noi locuri de muncă, astfel că Paştele din anul 2014 va fi, cu certitudine, unul mai fericit pentru câteva sute dacă nu chiar o mie de prichindei de la Prundeni.

            De reţinut este faptul că este demn de cartea recordurilor acest demers al lui Horăscu mai ales dacă facem un calcul simplu. Ar reieşi în urma acestui calcul simplu că, într-o comună, cu o populaţie totală de câteva mii de oameni, s-au creat locuri de muncă pentru cinci sute. Poate pentru un municipiu precum Bucureştiul, spre exemplu, 500 de noi locuri de muncă ar fi însemnat mai nimic, dar pentru prundeni este deja enorm. Dar cum reuşeşte Horăscu să scrie istorie la Prundeni? Foarte simplu: este genul de primar omniprezent, dedicat şi inimos din cale afară. Astfel, Horăscu ia parte la toate acţiunile de pe raza comunei sale, chiar şi la cercurile pedagogice care au loc la Prundeni, aşadar tratează cu foarte mare seriozitate chiar şi acele acţiuni nu tocmai de o importanţă deosebită, mai ales pentru administraţia locală.

            Faptul că tratează cu acelaşi respect, indiferent de importanţă, orice eveniment ce are loc pe raza comunei sale, îi conferă lui Horăscu un caracter aparte, care multor primar le lipseşte, un caracter de primar aparte în rândul primarilor româneşti şi îl felicităm pentru că îi pasă atât de mult de consătenii săi care, deja de mai bine de 18 ani îi acordă neîntrerupt încrederea lor deplină spre a-i conduce. Şi îi conduce bine. Până acum, primarul vâlcean care intrase în arhiva presei cu reuşita sa de a aduce şomajul aproape la zero, era tot un social-democrat, respectiv primarul comunei Suteşti, Ion Stănescu. Fără doar şi poate, pe podium, la acest capitol, va urca, până în primăvara anului 2014, primarul comunei Prundeni, Ion Horia Horăscu. Nu de alta, dar aşa îi stă lui bine: mereu pe primul loc, la toate capitolele. Şi poaste şi această ambiţie îl ajută enorm pe edilul-şef din Prundeni ca să izbutească în a realiza tot ceea ce îşi propune…

3. Ion Stănescu – un primar cât o… istorie

Investiţional a fost un an greu şi pentru comuna Suteşti, dar edilul Ion Stănescu spune că a reuşit să mai facă lucrări în comuna pe care o administrează. „Anul acesta a fost greu, am încercat să finalizăm lucrările începute deja, pe unele am reuşit să le recepţionăm. Am avut şi contract de finanţare şi nu am primit bani pentru o lucrare, dar am înţeles că este posibil să se rezolve această problemă, a finanţării. Nu pot să acuz pe nimeni, dar sper să primim mai mulţi bani în 2014. A cam fost cu ghinion anul acesta, 2013, dar nu pot spune că a fost devastator, aşa cum i-am auzit pe alţi colegi. Avem şi noi un proiect pe care nu l-am putut realiza şi care presupunea asfaltarea drumurilor comunale şi a străzilor adiacente, dar nu am primit finanţarea, deşi aveam contractul semnat cu Ministerul Dezvoltării. Valoarea acestuia este de 4,8 milioane”, a declarat Ion Stănescu. Problema finanţării proiectelor a fost una generalizată în comunele vâlcene, nici Suteştiul nu a făcut excepţie în 2013. „A fost o problemă cu plata arieratelor în acest an, dar etapizat am mai reuşit să le achităm. Nu avem debite majore, plata indemnizaţiilor persoanelor cu handicap şi însoţitorii acestora este o problemă importantă pentru care facem eforturi să o rezolvăm. Am plătit doar primele două luni din acest an, sperăm să ajungem la zi”, spune Ion Stănescu, edilul comunei Suteşti. Referitor la proiectul de buget pentru 2014, primarul din Suteşti spune că s-a gândit cum va arăta, dar aşteaptă date concrete despre posibilităţile de finanţare ca să poate stabili o listă de investiţii. „Cred că în 2014 ne vom axa pe realizarea investiţiilor începute, modernizarea drumurilor şi construcţia unui Cămin de Bătrâni. Acesta este finanţat printr-un proiect UE şi sper ca la începutul anului viitor să ne începem lucrările”, a adăugat primarul Ion Stănescu.

Comuna Suteşti, aflată la numai o aruncătură de băţ de cel de al doilea municipiu al Vâlcii, Drăgăşani, este, pe alocuri, poate chiar cu mult mai evoluată decât urbea vinului, ceea ce se datorează exclusiv faptului că la cârma acestei aşezări rurale s-a aflat un pesedist cu multă tragere de inimă, în persoana inimosului Ion Stănescu, în ultimele decenii, în timp ce Drăgăşaniul a fost asuprit, vreme de opt ani, de liberali, prin intermediul păguboasei dinastii a lui Gheorghe Iordache. Aşa se face că, în centrul civic al comunei Suteşti, păstorite de Nelu Stănescu, există până şi o cantină socială, pentru cei mai sărmani dintre săteni şi nu numai că există dar este dotată şi funcţionează la cele mai înalte standarde occidentale, cu un deceniu înainte ca la Drăgăşani să apară măcar ceva de genul acesta, nu mai spunem să fie şi modernizată… Lângă aceasta, Stănescu a înfiinţat un Centru de Urgenţă pentru Sănătatea Publică, dotat în conformitate cu ultimele standarde ale Uniunii Europene, precum şi un Complex de pregătire şi învăţământ pentru preşcolari, lucruri cu care, din păcate, Drăgăşaniul, care încă mai are de plătit miliarde bune de pe urma lui Iordache, nu se poate încă mândri!… Inimosul primar social-democrat al frumoasei comune vâlcene Suteşti, Ion Stănescu, este unul dintre edilii care a făcut o seamă de investiţii în localitatea pe care o reprezintă cu succes de aproape un sfert de veac, fără întrerupere, cu un scop deosebit de important: acela de a le oferi tinerilor toate condiţiile necesare pentru a nu mai pleca din localitatea natală spre zări mai bune. Şi are de gând să continue demersurile pe aceeaşi linie şi în viitor. Astfel, primarul Ion Stănescu a construit un adevărat complex sportiv şi de agrement în zona stadionului din Suteşti.

Primul pas pe care social-democratul l-a făcut după finalizarea lucrărilor a fost să înscrie echipa locală de fotbal în Liga a IV-a. Primarul a amenajat baza sportivă în aşa fel încât aceasta să poată fi folosită pentru practicarea mai multor discipline. Astfel, pe terenul din Suteşti, se pot organiza atât meciuri de fotbal, cât şi partide de tenis de câmp sau întreceri de atletism. Noul stadion beneficiază chiar şi de o instalaţie modernă de nocturnă. „Am construit acest teren de sport pentru că, din punctul meu de vedere, mişcarea reprezintă cea mai bună modalitate prin care ne putem îmbunătăţi starea de sănătate. Din păcate, până şi tinerii din ziua de astăzi au cam uitat să facă sport. Sper că acum, având aceste condiţii foarte bune, ei îşi vor dori mai mult să facă mişcare. În plus, în apropierea bazei sportive, a fost amenajat un loc de joacă pentru copii.”, a declarat primarul Ion Stănescu. Deşi localitatea pe care o reprezintă arată mai bine ca multe municipii româneşti, mai ales din punctul de vedere al infrastructurii, primarul Stănescu are planuri mari şi în ceea ce priveşte drumurile de pe raza comunei, şi în anul 2013. Ca atare, aşteaptă nerăbdător finalizarea bugetului pe anul în curs ca să ştie încotro să se îndrepte pentru a asfalta mai multe drumuri. Aşadar, alte demersuri pentru încurajarea tineretului dar mai ales pentru crearea de standarde ridicate de trai pentru toţi cetăţenii. Reprezentantul PSD a afirmat că are nevoie de fonduri pentru a continua, în 2013, o serie de investiţii foarte importante pentru comuna sa, dar şi pentru a demara altele noi.

Un exemplu în acest sens îl reprezintă lucrările de asfaltare a drumurilor comunale 57, 58 şi 98, cu fonduri pe HG 577. Valoarea totală a proiectului se ridică la aproximativ 37 miliarde lei vechi. În acelaşi timp, Ion Stănescu are în plan realizarea unei alte investiţii de anvergură. Este vorba despre construirea unui azil modern pentru bătrâni, cu o capacitate de 60 de locuri. Primarul din Suteşti a depus documentaţia pentru acest proiect la ADR Craiova, iar acum aşteaptă să primească fondurile necesare pentru începerea lucrărilor. În acest caz, valoarea investiţiei se ridică la circa 500 mii Euro. Dacă toţi primarii – de preferat mai ales cei din mediul urban – şi-ar da interesul aşa cum face primarul unei mici dar extrem de frumoasă şi interesantă comună din sudul judeţului nostru, respectiv Suteşti, condusă de Nelu Stănescu, am avea poate cele mai frumoase localităţi din întreaga ţară. Doar că este foarte greu ca atunci când dispui de borcanul plin cu miere, să nu vrei să-ţi mozoleşti degetele. Nelu Stănescu este acel gen de primar care nu este interesat deloc să îşi umple propriile buzunare necinstit, întrucât dispune de un potențial financiar foarte mare chiar dinainte de a câștiga primul mandate, însă este foarte interesat să facă treabă pentru comunitate. Şi chiar face: cu numai câteva miliarde de lei vechi, spre exemplu – bani de la bugetrul local – centrul comunei Suteşti a devenit o zonă care a lăsat cu gura căscată toți drăgășenenii, în 2009 când, la Râmnicu Vâlcea, spre exemplu, în municipiul reședință de județ al Vâlcii, condus pe atunci încă de PD-L-istul Mircia Gutău, abia ce se finalizaseră nişte sensuri giratorii extreme de costisitoare (cel mai ieftin a fost de 11,8 miliarde de lei vechi, adică de aproape 6 ori cât a investit Stănescu, la Suteşti, în întreg central comunei, iar ce a făcu moldoveanul Gutău arestat ulterior, din fericire, arăta execrabil faţă de ce se făcuse la Suteşti). Este el frumos central Suteşti-ului şi ziua, însă noaptea, când intri în comuna lui Stănescu, poţi spune că ai păşit pe tărâmuri de basm. Suteşti arată, aşadar, ca o adevărată poartă de acces la standardele UE, în judeţul Vâlcea, dinspre Târgu Jiu, spre deosebire de Drăgăşani care, deşi municipiu, când ieşi din comuna Suteşti şi intri în capital vinului vâlcean, chiar de la intrare, îţi rupi maşina într-o denivelare a asfaltului improprie chiar şi Epocii de Piatră, darămite unui municipiu de mileniu III.

Cupa Etalon tv la Fotbal de Sală, la Sala Sporturilor Suteşti

Pentru că, în Drăgăşani, nu ar fi avut unde să se organizeze un astfel de eveniment sportiv graţie dotărilor acestui oraş cu pretenţii de municipiu care iată, încă odată, este eclipsat de comunităţile rurale din jurul său… Astfel, vineri, 11 noiembrie 2011, pe parcursul întregii zile, cu începere de la ora 10.00, s-au disputat, în superba Sală a Sporturilor din comuna Suteşti, mai multe meciuri între câteva echipe de fotbal constituite cu prilejul Cupei Etalon tv la Fotbal de Sală, organizată de ministrul secretar de stat în relaţia cu Parlamentul de la acea dată, pedelistul Valentin Adrian Iliescu şi primarul social-democrat al comunei Suteşti, Ion Stănescu. La competiţia cu pricina, au luat parte un număr de opt echipe de fotbal şi anume: Poliţia Drăgăşani, A.S. Creţeni, Dinamo Şuşani, Inter Suteşti, jandarmii de la Alma Lex Drăgăşani şi două echipe ale tv Etalon, anume Steaua Drăgăşani şi Juventus Drăgăşani. Echipa din Suteşti a luat locul I, iar pe locul al II-lea, s-a clasat echipa Poliţiei drăgăşenene. Pe poziţia a treia a podiumului a urcat şi una dintre echipele Etalon tv, respectiv Juventus Drăgăşani. De remarcat că, de fiecare dată când s-a ajuns la loviturile libere pentru departajare, decizia a stat în şutul primarilor sau al şefilor instituţiilor fiecărei echipe…

La Suteşti, elevii au pază militarizată chiar şi în… microbuze

Într-un judeţ ca Vâlcea care, în mandatul 2008-2012, cel puţin, a fost numai pe hârtie al mileniului III şi membru NATO şi UE, devreme ce sub ochii unui prefect exponent al celui mai mare virus care a cuprins vreodată România, şi anume PD-L-ul, copiii mergeau la şcoli în maşini care stau să se dezmembreze pe drum, exista şi există încă, din fericire, şi un primar care nu ţine cont de nimic şi care face numai lucruri bune acţionând pe cont propriu, în mare măsură. Este vorba despre acelaşi social-democrat de la Suteşti, Nelu Stănescu. Astfel, la Suteşti, nu nunmai că transportul copiilor la şcoli se face în condiţii de maxim confort, însă aceştia beneficiază şi de o securitate ieşită din comun, însă benefică, se înţelege. Aceasta, deoarece, la Suteşti, elevii sunt păziţi chiar şi în mijloacele de transport în comun… Paza este militarizată, fiind asigurată de către agenţii de poliţie comunitară care pe lângă faptul că îşi fac meseria cum se cuvine, beneficiază şi de un antrenament aparte, deoarece trebuie să o spunem din nou: în sudul judeţului Vâlcea, poliţia comunitară a fost inventată, prima oară, la Suteşti, nu în municipiul Drăgăşani, cum, în mod normal, ar trebui să se fi întâmplat… Nelu Stănescu face încă o dată cinste doctrinei social-democrate în baza căreia a fost, de atâtea ori, ales ca să reprezinte interesele acestei localităţi, în timp ce alţi edili nu dau nici măcar două parale pe siguranţa copiilor, deşi sunt şefi ai administraţiei locale din oraşe şi municipii, cum ar fi Drăgăşaniul, unde am făcut numeroase sesizări, de patru ani încoace, însă tot nu a fost nimeni în stare să găsească o soluţie pentru a înfiinţa posturi permanente cu câte un poliţist comunitar măcar la intrare, în fiecare şcoală.

Drăgăşaniul trebuie să se unească cu Suteştiul dacă vrea o poartă de acces frumoasă dinspre Târgu Jiu!

Majoritatea municipiilor dar şi alte tipuri de localităţi care se respectă au cel puţin o poartă de intrare amenajată după ultimele standarde. Drăgăşaniul însă este acel municipiu care, din nefericire, nu se poate mândri cu aşa ceva la nici una dintre cele patru intrări principale de care dispune: drumul spre Vedea- Piteşti lasă de dorit, intrarea dinspre Slatina se face peste Podul Pesceanei unde nu mai vorbim de amenajarea zonei, dar şi asfaltul zici că este după ultimul bombardament dintr-unul din războaiele mondiale, intrarea dinspre Râmnicu Vâlcea, Dumnezeu cu mila, iar cea dinspre Suteşti… face diferenţa. Însă trebuie reţinut că nu Drăgăşaniului i se datorează acest lucru, ci micii comune pe care o conduce social-democratul Nelu Stănescu, la o aruncătură de băţ de cel de al doilea municipiu al Vâlcii. Cu numai două miliarde, primarul Stănescu de la Suteşti a creat un centru civic excepţional care face punctul de acces  în Drăgăşani dinspre Târgu Jiu, unul care nici măcar nu are grad de comparaţie cu celelalte puncte de acces, dinspre Piteşti, Slatina sau Râmnicu Vâlcea.

Ca atare, o primă concluzie a celor care vizitează Drăgăşaniul este că, devreme ce o comună arată mai bine decât cel de al doilea municipiu al Vâlcii, devreme ce aceste amenajări s-au făcut pe vreme de criză dar la un preţ incredibil de mic, singura şansă a Drăgăşaniului, ca municipiu, este ca acesta să se unească cu localitatea condusă de inimosul Nelu Stănescu, Suteşti şi, eventual, acesta să fie desemnat şi primarul noului municipiu ce va rezulta acestei alipiri. Noi, cu siguranţă, credem în această idee de reorganizare a urbei vinului.

Centru social ultra modern marca Ion Stănescu

În timp ce alţi primari, chiar din municipii, se chinuie încă să găsească soluţii pentru a realiza aşa ceva, şeful executivului local din Suteşti, social-democratul Ion Stănescu a demarat deja procedurile necesare pentru construirea, amenajarea şi dotarea la standarde occidentale, aşa cum îi place primarului minune de aici ca să facă orice lucrare ce poartă semnătura sa, unui centru social încă din luna aprilie a anului 2013. Detaliat, este neapărat necesar să vă aducem la cunoştinţă, stimaţi cititori, că în anul 2012, primarul social-democrat al frumoasei comune vâlcene Suteşti, Ion Stănescu, a primit de la ADR Sud-Vest Oltenia o comunicare prin care i s-a adus la cunoştinţă că unul dintre cele mai importante dar şi mai complexe proiecte ale sale, respectiv cel care vizează construirea unui centru social la Suteşti a fost declarat eligibil. Potrivit afirmaţiilor reprezentantului PSD, principalul obiectiv al investiţiei constă în mărirea capacităţii instituţionale şi a numărului  de servicii sociale comunitare destinate persoanelor vârstnice.          În acelaşi timp, se are în vedere creşterea numărului beneficiarilor de servicii sociale şi prevenirea situaţiilor generatoare de marginalizare şi excluziune socială. „Din discuţiile pe care le-am purtat cu reprezentanţii ADR S-V Oltenia, am încredere că vom fi chemaţi la Craiova, pentru a semna contractul de finanţare, cel târziu la sfârşitul lunii iulie 2013.”, a declarat Ion Stănescu, primarul din Suteşti. Din informaţiile pe care le avem, se pare că proiectul a intrat deja în linie dreaptă, la finele anului 2013, fapt pentru care, în cel mai scurt timp, banii vor lua drumul spre Suteşti, se va organiza licitaţia, se va atribui lucrarea de construire, după care în maxim doi ani, Suteştiul va dispune de încă un lucru pe care nu îl au multe oraşe sau chiar muncipii din ţara noastră. Astfel, aşa cum ne place nouă să subliniem de fiecare dată, mai lipseşte ca edilul-şef să-şi ducă la îndeplinire şi visul său celebru, acela de a construi şi da în folosinţă o Universitate la Suteşti, fie ea şi una particulară, dacă nu chiar de stat, şi atunci poate să stea liniştit în fotoliul de la primărie, căci practic nu va mai avea nici o activitate de întreprins, acesta deoarece Suteşti-ul deja, la ora actuală, le are pe toate: de la cantină socială, al magazin mare cu restaurant, hotel şi sediu impunător pentru organizaţia PSD Suteşti, înfiinţat pe banii proprii ai edilului-şef, până la asfalt pe orice ulicioară, fântâni arteziene cu jocuri de lumini, rata cea mai scăzută a şomajului la ora actuală din România (aproape de zero), până la primărie făcută după o copie fidelă a proiectului celei din capitala Italiei, Roma.

Primarul Ion Stănescu de la Suteşti – un exemplu de mărinimie şi un talent în administraţia publică

 

            La mijlocul lunii septembrie 2013, am avut nespusa plăcere să îl urmărim aproape o zi întreagă la lucru, pe primarul social-democrat al frumoasei comune vâlcene Suteşti, aflată la o aruncătură de băţ de Capitala Vinului Oltean, Drăgăşani, Ion Stănescu. Am avut astfel prilejul să contemplăm un monument de omenie şi de talent administrativ unic, în mijlocul cetăţenilor pe care îi reprezintă. Am putut vedea cum Nelu Stănescu îşi respectă fiecare cetăţean în parte pentru că i-a acordat încrederea. Îi îndrumă personal pe oameni, spunându-le nu numai ce au de făcut ca un adevărat dascăl, dar chiar şi pe bătrâni îi conduce în biorourile noului sediu al primărie cu care o mare parte dintre aceştia încă nu s-au familiarizat, dată fiind suprafaţa destul de mare a clădirii cu pricina. Totul cu o vorbă blajină şi cu dorinţa clară de a-i ajuta cât mai mult pe consătenii săi care îi sunt atât de dragi. Câteva dintre principalele obiective pe care primarul Ion Stănescu şi le-a stabilit pentru acest mandate pe care l-a început în vara anului 2012 vizează modernizarea şi dotarea Căminului Cultural Suteşti, construirea unui azil modern pentru bătrâni şi asfaltarea drumurilor din zonele Bîra, Peret şi Fusaru. De asemenea, Ion Stănescu intenţionează să finalizeze lucrările de introducere a sistemului de canalizare în toată comuna, să reabiliteze fântânile şi să construiască un pod pe strada Sânzienelor.

            Un alt obiectiv foarte important din agenda de lucru a primarului PSD vizează dezvoltarea fotbalului, handbalului, atletismului şi rugby-ului la nivel local. Primarul Ion Stănescu este membru al PSD încă din anul 1992, fiind unul dintre fondatorii acestui partid la nivelul judeţului Vâlcea. “Sunt din anul 1992 în PSD, sunt unul dintre membrii fondatori ai acestui partid şi nu mi-a plăcut niciodată, sub nici o formă, traseismul politic. Consider că atunci când alegi să mergi cu un partid, trebuie să mergi cu el până la capăt, indiferent dacă este la guvernare sau în opoziţie. Într-adevăr, când eşti în opoziţie, este mult mai greu să accesezi fonduri guvernamentale, dar ce credibilitate ai tu în faţa oamenilor dacă te dai după ce culoare are partidul care vine la guvernare? Poate merge o dată, de două ori, dar apoi clar nu mai merge… Nu ai cum să te regăseşti în doctrina tuturor partidelor. Recunosc că am avut oferte, dar le-am refuzat!”, a spus Stănescu, despre exemplara sa verticalitate politică. Întrebat dacă s-a simţit vreodată dezavantajat de faptul că la putere a fost – şi încă mai este, dacă luăm în calcul existenţa lui Băsescu la ora actuală, la conducerea ţării noastre – PDL-ul şi dacă este de părere că se putea face mai mult pentru comuna Suteşti, Ion Stănescu a punctat: “Într-adevăr, se putea face mai mult, dar aflându-te în opoziţie, nu ai cum să ai prea mult de câştigat.

            Am reuşit să atragem şi aşa fonduri, dar nu suficiente. Eu sunt un om care nu se mulţumeşte cu puţin şi căruia îi place să facă lucrurile cum trebuie, dar pentru asta am nevoie de bani. Nu mi-a plăcut niciodată să stau cu mâna întinsă la unul şi la altul… Ca atare, am încercat să mă organizez în aşa fel încât să fac acel lucru, chiar dacă nu am primit sprijin. De exemplu, pentru şcoli nu am primit nici un fel de ajutor şi totuşi am reuşit să le dotez cu tot ce a fost necesar. Acest centru administrativ, la fel, este realizat cu bani de la bugetul local şi nu ne-a costat puţin. Este vorba de 31 de miliarde de lei vechi. Era, într-adevăr, mult mai simplu dacă primeam şi noi sprijin. Multe lucruri, în comună, se făceau astfel mai din timp şi poate şi mai ieftin.”. Ca reproşuri din anii cât a fost primar, Stănescu are un of mare: “Singurul lucru pe care mi-l reproşez este faptul că nu am avut sprijin politic, pentru că eu mi-am dorit să fac mult mai multe lucruri bune pentru localitate. Fiind în opoziţie, a fost destul de greu să facem rost de bani. Poate, acum, lucrurile se vor schimba în bine şi vom putea face şi noi mai multe pentru comună. Cele mai importante probleme ale comunei sunt reprezentate de schimbările foarte dese ale legislaţiei care încurcă şi chiar anulează derularea unor proiecte vitale şi perioada destul de lungă de implementare a unora dintre ele. De fiecare dată este nevoie de o grămadă de hârtii pentru începerea unui proiect: de la avize, studii de fezabilitate, proiecte tehnice etc. până la lucrările de finalizare. Se cheltuiesc o grămadă de bani pentru aceste formalităţi care, de cele mai multe ori, nu ne ajută cu nimic, pentru că proiectele nu pot fi finalizate. Bineînţeles, cea mai mare problemă este lipsa fondurilor pentru realizarea obiectivelor necesare comunităţii, care sunt foarte multe.”, ne-a explicat şeful executivului local al comunei vâlcene Suteşti.

            Întrebat cum crede că sunteţi perceput de cetăţeni, Ion Stănescu a spus: “Cred că sunt perceput bine de cetăţeni. Nemulţumiri mai sunt, dar cei care m-au votat în toate cele trei mandate mi-au dat încredere în mine şi, în continuare, eu am fost aproape de ei şi am încercat să nu-i dezamăgesc. Dacă omul te apreciază, observi acest lucru după cum te priveşte, după cum te salută, respectul îl simţi atunci când te întâlneşti cu cetăţenii. Eu, la rândul meu, am încercat să-i respect pe oameni prin lucrurile care se văd şi prin facilităţile pe care am încercat să le ofer comunităţii şi cred că, până în momentul acesta, le-am arătat că îi respect, dar mai sunt multe de făcut în comună. Avem 68 de persoane cu dizabilităţi şi ne descurcăm foarte greu cu ele, întrucât fondurile prevăzute nu sunt suficiente, iar noi ne zbatem zi de zi cu oamenii în acest sens. Omul crede că nu vrei să-l ajuţi, dar întotdeauna noi am fost alături de ei, chiar şi de sărbători, am încercat să le aducem un pic de bucurie, atât cât am putut… Plata către aceste persoane este cea mai grea problemă cu care se confruntă administraţia locală.”, conchide Ion Stănescu, omul pe care l-am urmărit, îndeaproape, circa o zi şi am remarcat cât de mult ţine la consătenii săi, fapt pentru care îl felicităm şi îl prezentăm ca un exemplu pentru restul primarilor vâlceni şi la acest capitol.

 

4.Ion Năfliu, primarul comunei celor mai mari proiecte vâlcene

Deşi, la nivelul comunelor vâlcene, Prundeni-ul condus de către primarul social-democrat Ion Horia Horăscu este, fără doar şi poate, la finele anului 2013, ocupanta primului loc al podiumului unui top al primarilor, alcătuit exclusiv în funcţie de realizările administraţiilor conduse de aceştia, în folosul comunităţii, primarul care ar merita acest loc ar fi cu siguranţă liberalul Ion Năfliu, da la Galicea. Aceasta deoarece, în numai două mandate, Năfliu a atins performanţa de a transforma comuna Galicea dintr-o aşezare ce nu diferea cu mult de un grajd neîngrijit de animale, într-o localite ce poate rivaliza oricând cu marile metropole ale lumii, deşi pe harta mondială, este doar o aşezare românească, vâlceană, de trip rural, într-un tip mult mai scurt, aşadar, în comparaţie cu cei 18 ani de când conduce Prundeni-ul acelaşi social-democrat Ion Horia Horăscu. În anul 2007, s-a întocmit, pentru prima dată, în localitatea Galicea, strategia de dezvoltare  locală pentru anii 2008-2013, cuprinzând principalele obiective necesare a se executa în perioada amintită. O parte s-au executat, dar din motive obiective,  o parte au rămas la stadiul de a fi executate. În acest sens, deoarece proiectul cuprinzând Planul de dezvoltare Regională şi a strategiei de dezvoltare pentru perioada 2007-2013 au expirat deja la finele lui 2013, Primăria Galicea are obligaţia  de a o reactualiza pe o perioadă de încă 5 ani.

Obiectivele generale ce au stat la baza elaborării strategiei comunei Galicea au avut o coerenţă proprie fondată pe respectarea urgenţelor istorice, de infrastructură şi de mediu şi mai ales pe coordonarea cu direcţiile generale de dezvoltare ale judeţului şi ale regiunii. Activitatea publică locală va fi orientată spre următoarele direcţii:

– sprijinirea dezvoltării comunităţii locale în scopul rezolvării tuturor  problemelor comunei;

– susţinerea dezvoltării infrastructurii prioritate pentru comunitate (apă, gaze etc.);

– sporirea responsabilităţilor persoanelor cu funcţii de răspundere pentru depăşirea limitelor stabilite de cheltuieli şi utilizarea neeconomică a alocaţiilor bugetare;

– controlarea strictă a bugetului local şi distribuirea lui în mod eficient;

– ajustarea cheltuielilor bugetare la posibilităţile reale  de acumulare a veniturilor la buget.

Planul local de dezvoltare, din punct de vedere financiar, este greu de realizat datorită schimbărilor legislaţiei. De aceea,  bugetul local pe următorii 5 ani nu se poate exprima exact. Obiectivele propuse privind Agricultura, Silvicultura şi dezvoltarea rurală  constau în optimizarea condiţiilor pentru sprijinirea activităţiilor rentabile în agricultură şi în zootehnie, oferirea de consultanţă specializată pentru întreprinzătorii agricoli, susţinerea înfiinţării asociaţiei de producători şi sprijinirea I.M.M. în domeniul zootehniei. Pentru infrastructură şi mediu, va trebui să ne axăm pe modernizarea drumurilor comunale şi săteşti, realizarea reţelei de canalizare, a staţiei de epurare şi tratare a apelor uzate, modernizarea sistemului rutier, lucrări de cadastru şi realizarea P.U.G., finalizarea alimentării cu apă. O atenţie sporită va trebui acordată educaţiei, culturii,sănătăţii şi protecţiei sociale. La educaţie şi cultură, vor trebui efectuate lucrări atât la Şcoala I-IV Galicea cât  şi la Şcoala V-VIII, extinderea parcurilor de joacă actuale,  amenajarea şi dotarea altor centre de joacă şi recreere  pentru copiii comunei precum şi construcţia unei grădiniţe cu program prelungit. Cultura va trebui să fie susţinută prin construcţia unei Case de Cultură  precum şi împărtăşirea obiceiurilor şi tradiţiilor generaţiilor viitoare.

Strategia de dezvoltare pentru perioada următoare  se va creea pentru planificarea şi stabilirea eligibilităţii proiectelor ce vor fi finanţate  prin diferite programe. Consiliul Local Galicea va trebui să furnizeze asistenţă tehnică pentru punerea lor în practică.

Cum a evoluat Galicea, din pragul dezastrului, în cea mai frumoasă aşezare europeană: 2014 – al 11-lea an de la salvarea comunei din furia intemperiilor!

A trecut cel mai greu deceniu din întreaga existenţă a frumoasei comune vâlcene Galicea. Ţinem ca, în această ediţie a revistei noastre, să vă reamintim că, în urmă cu zece ani, primarul de atunci şi de acum, Ion Năfliu, se văieta dând interviuri la presa acelei vremi, a se vedea arhiva ziarului Curierul de Vâlcea, Info Puls, Impact Real de Vâlcea sau Monitorul de Vâlcea, că dacă aveau să continue calamităţile natural din acea perioadă – şi ne referim exclusive la eroziunile provocate de râul Topolog, supraumflat în acea perioadă şi la alunecările de teren în special la cele din satul Valea Râului, în dreptul Schitului Flămânda, aşadar cele de la graniţa Galicei cu comuna Nicolae Bălcescu – comuna Galicea ar mai fi existat pe hartă doar 10 ani! Şi acesta era răgazul maxim pe care îl dădeai primarul Năfliu la acea vreme. Şi toate acestea deoarece lucrările de reabilitare a albiei Topologului care, la începutul lui 2004 ar fi costat autorităţile circa 40 de milioane de lei noi, la mijlocul aceluiaşi an se ridicau deja la cifra de 60 de milioane de lei noi şi cum nimeni nu găsea o sursă de finanţare, suma avea să crească vertiginous… Un motiv, se pare, destul de grav la acea perioadă pentru ca primarul Ion Năfliu să treacă la prognoze sumbre. Exasperat de alunecările şi eroziunile de teren care au făcut ravagii în această comună vâlceană, primarul Ion Năfliu cerea atunci sprijin din toate direcţiile, însă, tipic noii gene raţii de demnitari români, se alegea numai cu promisiuni! În satul Bratia Vale, spre exemplu, automobilele se balansau, într-o veselie, pe o  o conductă de petrol, iar în Valea Râului, sătenii aproape că se înfrăţeau cu amfibienii! Comuna Galicea se compune din şapte sate, în care locuiesc peste 4.200 de persoane. În patru din acestea, acum un deceniu, oamenii stăteau zilnic cu teama că, în orice moment, puteau fi şterşi de pe hartă din cauza eroziunilor şi a alunecărilor de teren. Bugetul local abia dacă ajungea pentru cârpeli la drumuri, lucrări de pietruire sau, pe ici pe colo, câte un petec de asfalt. Încă de la începutul acelui an, Primăria Galicea informase Consiliul Judeţean Vâlcea că Drumul Judeţean 678, la kilometrul 28+100 şi 28+200, este afectat de alunecări de teren.      Acestea s-au produs pe o lungime de 30 de metri. A fost distrus taluzul drumului şi a fost afectată partea carosabilă (în dreptul kilometrului 28+200). La kilometrul 28+100, pe partea dreaptă, s-a produs o altă alunecare de teren, pe o lungime de peste 15 metri. Podul aflat între cele două zone era în pericol, alunecările de teren producând, în timp record, adâncirea albiei. La sfârşitul acestui drum, alunecările se extindeau pe o suprafaţă care depăşea deja cu mult 500 mp. Din studiul ce a fost executat asupra satului Cremenari a rezultat necesitatea intervenirii în regim de urgenţă prin lucrări de subzidire, amenajare a unor praguri de colmatare şi a unor ziduri de sprijin. Fără aceste lucrări, orice încercare de refacere a sectorului de drum afectat ar fi fost în zadar. Valoarea estimativă a lucrărilor în cauză era de cel puţin 400.000 RON. Autorităţile din Galicea atrăgeau însă atenţia şi că exista riscul ca podul suspendat la început de an să coste bugetul judeţean cam cât întreaga lucrare de refacere a zonei: „La un prim calcul, refacerea podului costa cam cu 10.000 RON mai mult cu fiecare lună care trece. Dacă la începutul anului 2004, îl rezolvam cu vreo 30.000 RON, acum, abia dacă i-am face faţă cu 50.000 RON. Cred că până când vom primi banii, o să ne coste vreo 200.000 RON”, spunea atunci Năfliu. Acelaşi Drum Judeţean 678 A dădea dureri de cap autorităţilor din Galicea, de această dată însă pe ruta Tătărani – Cocoru – Nicolae Bălcescu. Aici, în dreptul kilometrului 3+800, încă din toamna anului 2004, dealul a luat-o la vale spre Olt.             Topirea zăpezilor şi ploile de la început de an au făcut ca balastul aşternut cu efortul autorităţilor locale să fie spălat. Primarul comunei Galicea solicita, la început de primăvară, în 2005, sprijinul Regiei Autonome Judeţene de Drumuri şi Poduri: „Avem nevoie de intervenţia RAJDP cu lucrări ample. Trebuie neapărat să fie realizat un zid de sprijin”. Pentru evitarea suspendării totale a circulaţiei spre localităţile Nicolae Bălcescu, Galicea, Stoileşti, Olanu şi Drăgoeşti, a fost nevoie de un efort consistent din partra Primăriei Galicea în sensul că sectorul de drum cu pricina a fost stabilizat cu câteva tone de balast plasate în zonă aproape în fiecare săptămână.

Societatea comercială SECON Govora a furnizat gratis balastul necesar în zona cu pricina, iar RAJDP-ul a pus la dispoziţia Consiliului Local Galicea utilajele de care era nevoie pentru tasarea materialului depus. „Acestea sunt singurele măsuri care s-au luat în zonă de către mai-marii judeţului. Aceasta, în condiţiile în care, de la depunerea solicitărilor, preşedintele de atunci al Consiliului Judeţean Vâlcea, Dumitru Buşe, a întreprins cel puţin trei vizite în zonă. Aşa se face că, la data de 4 martie 2005, şeful judeţului a văzut pentru prima dată situaţia la faţa locului. În urma tuturor acestor vizite, ne-am ales cu promisiuni, dar când am întrebat de fapte concrete ni s-a spus fie că nu întocmim noi bine proiectele, fie că, pur şi simplu, nu sunt bani.”, se mai destăinuia, la vremea cu pricina, edilul-şef al comunei Galicea, Ion Năfliu. Şi mai rău, încă din primăvara anului 2003, Topologul a început să contrazică temerile localnicilor cum că ar sta să sece. În august, 2003, autorităţile din Galicea sperau într-o minune a stagnării fenomenului o dată cu instalarea anotimpului rece. Lucru care s-a şi întâmplat, dar, la începutul anului 2004, istoria s-a repetat. În numai şapte luni, eroziunea malului stâng al râului Topolog s-a extins, în lăţime, pe mai bine de 90 de metri. La începutul verii anului 2004, viteza cu care înainta spre casele oamenilor era de 30 de metri pe săptămână. „Unde ia, Dumnezeu mai şi pune! Este o lege care pe aceste tărâmuri a funcţionat dintotdeauna!” – spuneau atunci sătenii din Valea Râului, după seceta care s-a abătut în ultimele două luni.

Din păcate însă lipsa de precipitaţii nu a ajutat decât la o încetinire uşoară a ritmului de înaintare a eroziunii. Primarul Ion Năfliu susţinea că în situaţia în care natura se comportă identic, iar autorităţile naţionale nu intervin decât cu promisiuni, comuna Galicea va mai exista pe hartă mai puţin de zece ani. Aceasta, în măsura în care între comunele Nicolae Bălcescu şi Galicea, sătenii se temeau deja să se mai deplaseze chiar şi pe picioare. Circulaţia autovehiculelor se desfăşura pe o rută ocolitoare de mai bine de 15 kilometri, iar vina pentru această situaţie, în opinia multora, era a secretarei de partid de pe vremea comuniştilor sau a prietenilor unor şefi de instituţii, proprietari de terenuri în zona respectivă. În permanenţă, potrivit sătenilor, aceştia au desfăşurat lucrări de schimbare a albiei Topologului spre un teren unde solul este nisipos şi afânat. Lucrările de regularizare a albiei, apărările de maluri şi de refacere a drumului pe o lungime totală de 240 de metri ar fi costat autorităţile, în anul 2004, vreo 300.000 RON. În zonă, mai era însă necesară şi realizarea unor ample lucrări de decolmatare şi consolidare a malurilor, prin îndiguire. Pe o lungime de 18 kilometri, de o parte şi de cealaltă, aceste lucrări ar fi costat, pe puţin, 50.000.000 RON. „Să ne gândim numai la faptul că la punctul de vărsare a Topologului în Olt, Drumul Judeţean 678 se află la peste un metru sub nivelul apei! Condiţii în care, numai un proiect naţional ne-ar putea fi de folos. Altfel, riscăm ca Topologul să-şi construiască singur albia printre casele oamenilor!”, puncta Năfliu atunci. Asfaltarea satului Valea Râului, mai exact visul de aur al celor care locuiau de o parte şi de cealaltă a DJ 678, părea atunci amânat şi el pentru mileniul urmărtor. Astăzi, iată, nu numai că au trecut cei zece ani cât estima sobru, al vremea respectivă, primarul Ion Năfliu, că va mai rezista pe hartă această frumoasă aşezare rurală, dar în acest răstimp, Galicea a evoluat, sub conducerea aceleiaşi administraţii conduse de primarul Ion Năfliu şi colegul său liberal, viceprimarul Florea Udrea, atât de mult că este pur şi simplu de nerecunoscut, din toate punctele de vedere.

S-a investit masiv, pericolul ca Topologul să şteargă de pe hartă această frumoasă aşezare rurală vâlceană a trecut şi el, dar cel mai important este faptul că sătenii din Galicea dispun de supermarketuri, de restaurant cochete unde pot servi masa dar unde pot organiza şi evenimente private importante în viaţa lor aşa cum se cuvine. De asemenea, în tot acest timp, s-a ajuns de la zbateri pentru evitarea unui dezastru care ar fi schimbat radical cursul istoriei, la a se construi minunate şi foarte multe locuri de joacă, spaţii de relaxare, baze sportive la standard occidentale, la modernizarea căminelor cultural şi chiar al construirea unor lăcaşuri de cultură din temelii, sau chiar a unui sediu nou pentru primăria acestei localităţi. Totul cu bani puţini şi de o calitate net superioară faţă de lucrările realizate de alţi primari din localităţile limitrofe Galicei şi nu numai. Iar cel mai important, dacă acum zece ani, asfaltarea satului Valea Râului părea amânată pentru mileniul următor, acum, nu numai în Valea Râului, dar în întreaga comună Galicea, se mai circulă prin noroi doar pe unde se lucrează la amenajarea reţelei moderne de canalizare şi de alimentare cu apă curentă, dar şi acolo există asphalt, doar că lucrările l-au cam murdărit, mai ales în zilele ploioase.

Iată, stimaţi cititori, dacă acum un deceniu, ne văietam că această comună va dispărea de pe harta ţării, acum ne văietăm că lucrările cele mai importante murdăresc asfaltul. Atât de mult a evoluat comuna Galicea, sub înaltul patronaj al administraţiei Năfliu-Udrea. Şi evoluţia suntem ferm convinşi că nu a stagnat aici. Dimpotrivă, planurile administraţiei actuale a acestei comune vâlcene sunt măreţe, sunt viabile şi numai numărul populaţiei este singurul impediment ce stă în declararea acestei comune ca oraş dar cine ştie cum vor evolua lucrurile şi, odată cu regionalizarea, deşi noi sperăm să nu fie nevoie de aşa ceva pentru atingerea acestui deziderat, comuna Galicea nu numai că va intra în rândul marilor metropole, dar are tot ce îi este strict necesar şi cu asupra de măsură pentru a urca chiar pe podiumul metropolelor lumii nu doar ale ţării noastre.

Dar, ca şi concluzie, suntem convinşi că nimeni, mai ales cei care locuiesc în această comună nu vor să se mai gândească la trecutul trist al aşezării lor, ci la cât de frumoasă şi prosperă este Galicea la ora apariţiei acestei ediţii a revistei noastre, ca să nu mai spunem la tendinţele de super evoluţie pe care le are!

Vom prezenta, în continuare, în paginile ce urmează, câteva aspecte, pe care le considerăm mai grăitoare, de la dezastrele naturale ce aproape au mistuit comuna Galicea în vara anilor 2003 şi 2004 şi alte aspecte care arată cel mai bine cât a evoluat Galicea de atunci, fără dubiu, imaginile spunând mai mult decât cuvintele…

Apa si canalizare in valoare de 5,5 milioane de euro

„Dacă lucrările vor decurge conform proiectelor, în cursul anului 2014, toată comuna va beneficia de alimentare cu apă şi canalizare!”, era mesajul cu care îi întâmpina pe cetăţeni conducerea comunei, la finele anului 2012, atunci când a fost semnat acest proiect de importanţă, valoare şi anvergură inexprimabilă în cifre, deşi în acte se vorbeşte despre o investiţie de 5,5 milioane de euro, adică 24,475 milioane de lei noi (244.75 miliarde de lei vechi). Cel mai mare proiect care se desfăşoară în localitatea Galicea este alimentarea cu apă şi canalizarea. Obiectivul a fost cuprins în două proiecte depuse separat şi se întinde pe 65 de kilometri, având o valoare financiară de 5,5 milioane de euro. Primul proiect, care cuprinde 38 de kilometri, a demarat la începutul anului 2012, iar cel de-al doilea a trebuit să aştepte până la finele anului 2012. Acesta cuprinde atât restul locaţiilor necuprinse în primul proiect de alimentare cu apă, dar şi canalizarea pentru satele Ostroveni, Teiu şi pentru o parte din satul Galicea, astfel încât, până în anul 2014, toată comuna Galicea să beneficieze de alimentare cu apă, iar pe alocuri şi de canalizare. Primul proiect presupune realizarea a 38 de kilometri, având ca sursă de apă conducta de aducţiune Râmnicu Vâlcea – Drăgăşani, cu realizarea unui branşament în satul Bercioiu din comuna Budeşti. Pentru ca lucrarea să poată fi terminată, administraţia locală ar mai avea nevoie de 1,8 milioane de lei: „Din cei 38 de kilometri de alimentare cu apă, din păcate, anul acesta nu s-a făcut mare lucru.

S-a realizat staţia de pompare din satul Bercioiu, iar pentru finalizarea aducţiunii mai trebuiesc 1,8 milioane de lei, astfel încât să putem monta gospodăria de apă şi să avem apă în satul Cremănari. Sunt sceptic că vom primi aceşti bani, deoarece sunt prin Ministerul Dezvoltării, pe HG 577.”, a precizat viceprimarul Florea Udrea. Lucrările, la finele anuluii 2013, erau realizate în proporţie de peste 80%. Al doilea proiect propus şi început la finele anului 2012 este finanţat prin Ministerul Mediului şi cuprinde realizarea atât a alimentării cu apă, cât şi a canalizării pentru satele Ostroveni, Teiu şi pentru o parte din satul Galicea. Toţi locuitorii comunei Galicea vor beneficia astfel de apă în acelaşi timp, iar de canalizare în mai multe etape. Lucrările vor presupune şi săpături care vor afecta atât drumurile, cât şi, în unele cazuri, podeţele şi şanţurile din faţa proprietăţilor. Viceprimarul Florea Udrea este sigur că localnicii vor înţelege aceste dezavantaje, mai ales că, odată finalizat, proiectul vine în sprijinul întregii comunităţi. Numai acest proiect se ridică la o valoare de un milion de euro. Până în momentul actual, suma a fost achitată pe jumătate, însă lucrări s-au efectuat în proporţie de 70%: „Se lucrează la proiectul pentru partea a doua a extinderii sistemului de canalizare, 10 kilometri, este vorba de finalizarea canalizării în satul Galicea. Totodată, se va trece la executarea lucrărilor pe strada Rudeanu, în satul Valea Râului şi în satul Cocoru. Proiectul prin Administraţia Fondului de Mediu se ridică la 40 de miliarde de lei vechi, din care, în următoarea perioadă, vom ajunge cu plata până la 20 de miliarde de lei vechi, deci jumătate din lucrare. Lucrările sunt realizate cam în proporţie de 70%. Proiectul cuprinde apă şi canalizare în satele Galicea, Ostroveni şi Teiu. Pentru acest proiect, cofinanţarea va fi de 25%, bani pe care administraţia locală din Galicea speră să-i primească de la Consiliul Judeţean. Este vorba de 17 miliarde de lei vechi.”, a concluzionat primarul Ion Năfliu.

 

Primărie cât zece apartamente, mai ieftină decât toate acestea la un loc, construită în timp record

Sâmbătă, 21 septembrie 2013, a fost inaugurat, într-o atmosferă pur şi simplu de vis, noul sediu al primăriei frumoasei comune vâlcene Galicea. Evenimentul a început cu o slujbă susţinută de un sobor de 22 de preoţi, cei mai mulţi dintre ei fiind preoţi la parohii din jurul comunei Galicea, toţi sub înaltul patronaj al celor mai luminate feţe bisericeşti de pe meleagurile judeţului nostru. Preoţii şi cei care au susţinut alocuţiuni au fost încadraţi, ca într-o memorabilă ramă de tablou, de primarii localităţilor din jurul Galicei, toţi în straie festive şi cu tricolorul în jurul corpului ca la un moment de mare însemnătate naţională… Nu a lipsit şeful judeţului Vâlcea, preşedintele Consiliului Judeţean Vâlcea şi totodată liderul vâlcean al PSD-iştilor, colegii de alianţă ai edililor minune Ion Năfliu şi Florea Udrea de la Galicea, Ion Cîlea, care nu s-a putut abţine de la a rosti un discurs plin de patos şi bazat pe amintiri superbe de pe vremurile când domnia sa lucra în agricultură, pe meleagurile vecine comunei Galicea, respectiv Nicolae Bălcescu, mai exact în satul Stoiceni, prilej cu care a cunoscut nu numai pământurile galicene dar şi oamenii de aici, lucru ce i-a permis ca, în discursul susţinut cu acest prilej să rostrească şi nişte nume de galiceni cu care a lucrat şi s-a înţeles foarte bine de-a lungul complexei sale vieţi şi activităţi.

Nu au lipsit nici senatorul PSD din colegiul Bălceşti-Drăgăşani, Laurenţiu Coca, cel care a intrat deja în istorie ca fiind parlamentarul cu cea mai intensă activitate în teren, printre oameni, indiferent dacă localităţile pe care le vizitează sunt din colegiul său electoral sau nu, deputatul Cristi Buican, liderul liberalilor vâlceni, subprefectul Aurora Gherghina şi prefectul Mircea Nadolu, dar şi cele mai importante figuri din cadrul organizaţiei femeilor liberale, în frunte cu preşedinta acestei filiale şi cu vicepreşedinta, aceasta din urmă, o influentă femeie de afaceri de la Drăgăşani, Elena Caplea. „Astăzi, este o zi istorică pentru comunitatea din Galicea, sfinţirea şi inaugurarea noului sediu al Administraţiei Publice Locale, respectiv Primăria Galicea şi Consiliul Local Galicea. Sunt copleşit şi emoţionat pentru că ceea ce se întâmplă astăzi este un moment înălţător de sfinţenie adus de preasfinţia voastră, părinte episcop şi un moment de aleasă binecuvântare, prin participarea preacucernicilor preoţi parohi ai comunităţii noastre şi ai comunităţilor învecinate. Sunt fericit că am putut realiza acest important proiect, un proiect personal, un examen dat cu mine însumi, dar în acelaşi timp şi un proiect comunitar în beneficiul galicenilor care m-au ales să-i reprezint ca primar. Primarul îndeplineşte o funcţie autoritară publică, asigurând respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, a prevederilor constituţiei, precum şi punerea în aplicare a legilor,

a decretelor preşedintelui României, a hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului, a hotărârilor Consiliului Local. De asemenea, dispune măsurile necesare şi acordă sprijin pentru aplicarea ordinelor şi instrucţiunilor cu caracter normativ ale miniştrilor, ale celorlalţi conducători ai autorităţilor administraţiei publice centrale, ale prefectului, precum şi hotărârilor Consiliului Judeţean, în condiţiile legii. De aceea, respectând cadrul legal, prin consultarea societăţii civile din comunitate, prin sfătuirea cu părinţii spirituali ai parohiilor, prin îndemnul oamenilor de cultură şi cu aprobarea consilierilor locali, a fost posibilă aprobarea, proiectarea, ridicarea şi dotarea acestui minunat sediu, pe care îl numesc eu “unul European”. Munca, truda şi jertfa a durat aproximativ 3 ani şi astăzi spun cu toată responsabilitatea că a meritat. Locuitorii comunei Galicea meritau un asemenea sediu. Aici îşi vor găsi rezolvarea multe probleme sociale şi administrative. Ei vor fi beneficiarii serviciilor aparatului administrativ local, într-un mod aparte şi în timp util. Dragi galiceni, acest edificiu nou aduce o motivaţie în plus pentru dumneavoastră, cei care v-aţi pus încrederea în noi, aleşii locali. El reprezintă mândria galiceanului, înscriindu-se în istoria socio-administrativă a comunităţii. Este pentru prima dată când galicenii beneficiază de o Primărie nouă. Pentru noi, aleşii locali, cerinţele au fost proiecte, iar promisiunile s-au transformat întotdeauna în faptă. Dumnezeu ne-a luminat, ne-a dat putere, ne-a dat sănătate şi ne-a trimis acolo unde a fost nevoie pentru a primi sprijin şi a realiza ceea ce ne-am propus. Tot astăzi (notă: 21 septembrie 2013), la solicitarea cetăţenilor, Consiliul Local a hotărât implementarea unui nou proiect comunitar numit “Sărbătoarea Galicenilor”. Proiectul acestei zile de sărbătoare, pe care o dorim permanentizată an de an, presupune activităţi religioase – culturale, artistice, sportive, muzicale şi chiar comerciale. Mulţumesc proiectanţilor, arhitecţilor Costel şi Paula Popescu, Societăţii Comerciale Govora S.A., respectiv domnului director Dan Georgescu pentru coordonarea lucrărilor si domnului inginer Onel Pârvulescu, pentru consultanţă.  Mulţumesc tuturor colegilor, primari ai localităţilor învecinate pentru că au răspuns invitaţiei noastre, dorindu-le şi lor succes în implementarea tuturor proiectelor în comunităţile pe care le conduc!”, a spus, printre altele, în discursul susţinut la faţa locului, cu prilejul tăierii panglicii inaugurale a noiului sediu al primăriei acestei comune, şeful executivului local de la Galicea, cel mai iubit primar din istoria acestor meleaguri şi a localităţilor învecinate, liberalul Ion Năfliu. “Inaugurarea noului sediu  al Primăriei Galicea  este un lucru normal şi  firesc, pentru că fiecare comunitate trebuie să aibă un loc adecvat în care cetăţenii să poată să vină să-şi exprime dorinţele, să-şi rezolve problemele sociale şi administrative într-un mod legal şi civilizat. Până acum însă, primăria comunei Galicea nu a beneficiat de un asemenea loc, funcţionând într-o clădire veche, improprie pentru desfăşurarea unor astfel de activităţi, din următoarele motive:

1. Clădirea nu prezenta siguranţă în exploatare,  fiind construită în două etape, fără proiect de specialitate şi fără măsuri corespunzătoare de siguranţă;

2. Suprafaţa utilă pentru funcţionari şi cetăţeni era insuficientă;

3. Şedinţele Consiliului Local s-au desfăşurat în altă clădire, respectiv  clădirea Căminului Cultural;

4. Arhiva Primăriei era ţinută într-un spaţiu impropriu;

5. Clădirea nu beneficia de utilităţile strict necesare;

6. Zona în care era amplasată clădirea a rămas o zonă nedezvoltată din punct de vedere comunitar- arhitectural nefiind reprezentativă pentru o administraţie publică locală.

Acestea ar fi o parte din motivele pentru care noi, autorităţile locale, ascultând solicitările cetăţenilor, ne-am propus, când am întocmit strategia de dezvoltare a localităţii, aşadar încă din anul 2008, să întocmim şi un studiu de prefezabilitate privind necesitatea şi oportunitatea construirii unui sediu pentru Primărie şi Consiliul Local. În studiul de prefezabilitate cu pricina, au fost propuse două variante:

1.Varianta I –  realizarea unui studiu corespunzător pentru Primărie şi Consiliul Local pe amplasamentul vechi, prin extinderea şi modernizarea  acesteia. Luând în calcul această variantă, în urma evaluării expertizei măsurilor de modernizare şi consolidare, a reieşit faptul că investiţia va depăşi, din punct de vedere financiar, valoarea unei clădiri nou construite, iar suprafaţa de teren este insuficientă pentru realizarea amenajărilor exterioare strict necesare,

2. Varianta II – construirea unui nou sediu pe alt amplasament. Această variantă s-a aprobat, având ca scop alegerea unei zone dezvoltate din punct de vedere urbanistic şi arhitectural,

Alte considerente venite din partea cetăţenilor, de care s-a ţinut cont la realizarea acestui obiectiv, au fost:

-amplasamentul noii primării va fi  la intersectia principalelor drumuri de acces în localitate;

-amplasamentul va fi central, înconjurat de Dispensarul Galicea, Şcoala Galicea, Grădiniţa Galicea, Centrul Comunitar Galicea, Centrul Social Galicea etc.;

-suprafaţa de teren va corespunde ca spaţiu de amplasament pentru toate amenajările exterioare necesare.

Actualul sediu al Primăriei Galicea are un singur corp, cu regim de înălţime S+P+1E+M, având o suprafaţă construită de 237 m.p., o suprafaţă desfăşurată de 620 m.p. şi o suprafaţă utilă de 523 m.p. Clădirea cuprinde  spaţii pentru toate serviciile autorităţii publice locale cu activitate permanentă şi nepermanentă şi pentru personalul auxiliar, fiind împărţită astfel:

-la parter, se află toate birourile unde se lucrează în mod constant cu publicul;

-etajul întâi este destinat în totalitate autorităţilor administrative publice locale (Primar, Viceprimar, Secretar)  precum şi sala de şedinţe a Consiliului Local;

-mansarda este destinată spaţiilor ocupate de personalul care nu lucrează cu publicul, iar la subsol se va afla arhiva Primăriei Galicea.

Proiectantul lucrării a fost dl. arhitect Constantin Popescu, iar constructoru sc Govora sa, reprezentată de dl. director Dan Georgescu. Valoarea acestei investiţii s-a ridicat la suma de 1.200.000 ron, bani de la bugetul local şi de la Consiliul Judeţean. Perioada de execuţie a acestui sediu sfinţit şi inaugurat astăzi (notă: 21 septembrie 2013), a cuprins anii 2010-2013. Dragi galiceni, dragi invitaţi, prin implementarea acestui proiect, vreau să vă spun că s-a mai făcut încă un pas spre o lume civilizată, în care administraţia locală a avut şi are un rol important, pe de o parte servirea cetăţeanului, iar pe de alta parte, susţinerea  proiectelor importante şi ridicarea nivelului de trai în comună. Vă asigur că, în continuare, chiar dacă traversăm o perioadă grea din punct de vedere economic şi financiar, prin efortul comun al Administraţiei Locale, Consiliului Judeţean Vâlcea şi al Guvernului, vom putea continua proiectele importante pe care ni le-am propus:

1.Implementarea proiectului “Alimentarea cu apă şi canalizare a comunei Galicea;

2.Continuarea asfaltării drumurilor comunale şi săteşti şi a parcărilor în faţa instituţiilor publice comunitare (şcoli, biserici puncte sanitare, locuri de recreere);

3.Proiectarea şi implementarea proiectului “Centru civic comunitar”, pe axa Parcul Zăvoi- Topologul- Dispensarul Galicea- Şcoala Galicea – Grădiniţa Galicea- Primăria Galicea- Consiliul Local Galicea- Biblioteca comunală Galicea- Căminul Cultural Galicea- Poliţia Galicea, artera principală, zona „zero” a comunităţii;

4.Implementarea proiectului turistic „Patrimoniul spiritual şi cultural în comuna Galicea” pe traseul Mănăstirea Cotmeana- Argeş- Complexul Muzeal Nicolae Bălcescu- Schitul Flămânda- Galicea- Mănăstirea Surupatele, Mănăstirea Dintr-un Lemn- Frânceşti etc.;

5.Reproiectarea, reabilitarea şi reamenajarea vechii primării pentru a deveni noul sediu modern şi European al bibliotecii comunale, lăcaş de educaţie şi cultură pentru copiii şi tinerii galiceni şi nu numai;

6.Marcarea istorică a celor două locuri simbol pentru galiceni: „Popasul Valea Voicului- Flămânda” şi „Popasul Ostrov” din satul Ostroveni TCH.”, a spus, printre altele, în discursul său viceprimarul liberal al comunei Galicea, Florea Udrea, omul cu care dacă primarul Ion Năfliu nu ar fi făcut o echipă de invidiat, vă reamintim, datorită intemperiilor şi nu numai, aşa cum spunea chiar edilul-şef, în anul 2004, comuna Galicea ar fi fost ştearsă în zece ani de pe harta patriei noastre.

Iată, stimaţi galiceni, că cei 10 ani de când primarul Năfliu făcea această afirmaţie aproape că s-au scurs, iar comuna şi comunitatea galiceană nu numai că nu a fost radiată de pe harta neamului românesc, dar, dimpotrivă, a înflorit şi continuă să înflorească într-un ritm alarmant de galopant şi ne mândrim să fim noi primii care consemnează pentru istorie: “Acesta este doar începutul! Comuna Galicea va deveni, pe zi ce trece, tot mai puternică şi va da clasă acelor medii urbane care se consider acum mari metropole şi mari forţe ale lumii! Aşa să ne ajute Dumnezeu: nouă să trăim să vedem această profeţie a Trustului de Presă PRO ExpreS împlinită, iar lor, galicenilor, să o împlinească întocmai!”.

Răsfoind documentaţia laborioasă a implementării proiectului de construire a noului sediu pentru primăria Galicea, descoperim un lucru pe care l-a dezvăluit, de altfel, şi viceprimarul Flora Udrea în discursul susţinut la inaugurarea acestei clădiri, anume că toate costurile acestei realizări, însumate, nu depăşesc suma de 12 miliarde de lei vcehi. Păi, în cea mai bună zonă a municipiului reşedinţă de judeţ Râmnicu Vâlcea, un apartament cu două camere locuibile, un hol, o baie, o bucătărie şi un balcon, componente care, însumate, oferă proprietarului/proprietarilor o suprafaţă de maxim 52 mp., se vinde, în cel mai rău caz, cu suma de 50.000 de euro, deci peste două miliarde, ar reieşi, în baza unor calcule pe care le-am efectuat evaluând un astfel de apartament la numai 1,5 miliarde d elei vechi, faptul că noua primărie de la Galicea, care oferă o suprafaţă utilizabilă de 523 mp., ar trebui să valoreze 15 miliarde de lei vechi. Repet, cu un preţ/apartament fixat de noi cu aproape un miliard mai mic decât cel mai ieftin la care s-a vândut, în viaţa reală un astfel de imobil. Acestea fiind spuse, putem estima că s-a construit, la Galicea, un spaţiu care oferă la un loc beneficiile a zece apartamente considerate foarte bune pe piaţa imobiliară, la un cost mult mai mic. Unde mai pui şi că imobilul construit la Galicea era nou. Şi mai important de reţinut este că, în numai trei ani, noul sediu al primăriei comunei Galiceaa fost nu numai cosntruit din temelii, dar şi dotat şi dat în folosinţă, în numai trei ani, în timp ce primari din localităţi vecine precum Constantin Neagoie de la Ioneşti, în acelaşi timp, abia dacă a montat tocul unei uşi la noul sediu al primăriei sale…

2013 – an slab la capitolul finanţări

 

Toate acestea fiind spuse şi cu toate că s-au derulat, chiar şi în anul 2013, investiţii fără precedent în istoria comunei Galicea, conducerea acesteia vrea mai mult. Şi nu este de criticat pentru acest luccru, ci dimpotrivă, de bravat. Astfel, Florea Udrea, viceprimarul comunei Galicea, a punctat, în presa locxală, la finele păgubosului an 2013: „2013 a fost cel mai slab an, din punct de vedere al fondurilor!”. Administraţia locală din Galicea şi-a făcut bilanţul pentru anul 2013, în urma obiectivelor realizate. Potrivit afirmaţiilor viceprimarului Florea Udrea, anul care urmează să se încheie a fost unul sărac în investiţii, obiectivele propuse nefiind realizate. În comuna Galicea se desfăşoară un proiect uriaş, care vizează alimentarea cu apă şi canalizarea. Obiectivul a fost cuprins în două proiecte depuse separat şi se întinde pe 65 de kilometri, având o valoare financiară de 5,5 milioane de euro. Primul proiect, care cuprinde 38 de kilometri, a demarat la începutul anului 2012, iar cel de-al doilea a trebuit să aştepte până la finele anului 2012. Dacă lucrările ar fi decurs conform proiectelor, în cursul anului 2014, toată comuna ar fi beneficiat de alimentare cu apă şi canalizare. Finanţările de la Guvern întârzie totuşi să apară: „Ca un raport al nostru, la sfârşit de an, consider că 2013, comparativ cu ceilalţi ani, din 2004 şi până în prezent, a fost cel mai prost, în sensul că nu am reuşit să ducem la îndeplinire promisiunile pe care le-am făcut cetăţenilor. Lucrările mari de apă şi canalizare au mers într-un ritm foarte lent, din cauza lipsei finanţărilor.”, a declarat viceprimarul Florea Udrea.

Comuna Galicea – centru de atracţie cultural-politic

Comuna Galicea, situată la confluenţa râului Topolog cu bătrâna apă a Daciei Alutus, astăzi râul Olt, pe valea minunată a acestor meleaguri de-a lungul existenţei sale a atras vizita unor personalităţi de renume aici, la noi. Aici a fost şi un centru istoric destul de important,pornind de la perioada daco-romană,perioada domniei lui Mihai Viteazul,cel care realizează prima unire  Ţărilor Româneşti şi până în zilele noastre. În Galicea, satul Dealul Mare,pe atunci cu numele de Flămânda,din fosta comună Cremenari, în anul 1909, istoricul Dumitru Tudor,profesor la Universitatea din Bucureşti,în vizita sa pe aceste meleaguri,atestă existenţa unui tezaur alcătuit din 465 de dinari, care azi se găseşte la Muzeul Antichităţii Naţionale din Bucureşti. Tezaurul este descoperit de locuitorul Toma Mihai din satul Bratia din Deal în timp ce execută arătura de primăvară Toma Mihai, cu atelajul său, tras de un cal, îl transportă la Bucureşti şi îl depune la muzeul amintit. Acest tezaur dovedeşte existenţa populaţiei Daco-Romane pe aceste meleaguri din perioada anilor 33-133 după naşterea lui Iisus Hristos. În timpul domniei lui Mihai Vitezul, domnul Ţării Româneşti 1593-1601, dăruieşte în anul 1599 o moşie lui Teodosie Rudeanu, care îndeplinea funcţiile de căpitan şi cronicar al domnitorului. Moşia se întindea de la Bercioiu, satul Ruda, peste satele de azi Cremenari, Dealul Mare, Valea Râului şi Urşi până în Valea Urşanca. Teodosie Rudeanu, este cel care scrie Cronica de curte a domnitorului,primul document scris în limba română, folosind alfabetul slavon.

În acelaşi timp,aici la Flămânda, azi Valea Râului, Rudeanu construieşte o mânăstire, care azi este folosită ca biserică de mir pentru localnici. Aici, în biserică, există şi azi mormântul lui Teodosie Rudeanu şi cel al soţiei sale Stanca. Vechimea acestor meleaguri, cât şi mormântul marelui cronicar român au atras diferite personalităţi ale culturii româneşti să ne viziteze. Anul 1707 înscrie în istoria galicenilor, vizita lui Antim Ivireanul, astăzi ocrotitor al municipiului Râmnicu Vâlcea, pe când era episcop al meleagurilor vâlcene, la biserica din satul Cremenari, unde evidenţiază aspectul plăcut al dealurilor din Cremenari. El este cel care descrie aspectul plăcut al bisericii care era înconjurat de un număr mare de pomi, evidenţiind vişinul. În acelaşi timp aminteşte ocupaţia de apicultor a cantorului bisericii. Pe prima pagină a Sfintei Evanghelii tipărită pe timpul când lucra la tipografia din Snagov îşi lăsă autograful care evidenţiază „Această Sfântă Evanghelie să fie un alt document ce atestă vechimea acestor meleaguri este Biserica din satul Teiu, construită în anul 1752, pe moşia lui Stolniceasa Sima, soţia lui Stroe Buzescu, căpitan al lui Mihai Viteazul. Ctitorul acestui locaş de închinăciune este Diaconul Barbu Comisaru, poartă şapte procese,cu boierul Laţcul Ostroveanu, din satul Ostroveni pentru dobândirea acestui teren. „Această Sfântă Evanghelie să fie în memoria părinţilor mei din Georgia”. În anul 1859, Alexandru Ioan Cuza, primul domn al României; cel care desăvârşeşte şi atribuie numele de România statului nou creat, vizitează satul Cremenari. Documentele istorice atestă faptul că domnitorul, în drumul său de la Piteşti la Râmnicu Vâlcea, pentru a evita traversarea dealurilor Morăreşti şi Dealul Negru, ajunge la Curtea de Argeş, apoi Cremenari şi urcă pe Valea Oltului, până la Goranu, pentru a intra în Râmnicu Vâlcea. În satul Bratia din Vale, găseşte un izvor de la care bea apă, acolo unde azi este amenajat „Popasul Brătienilor”. Cu cinci ani mai târziu, în primăvara anului 1864, marele scriitor al României Alexandru Odobescu, însoţit de pictorul Aurelian Trenk de la Goleşti de lângă Piteşti, ajunge în Trivale prin pădure, vine la noi în satul Flămânda pentru a vizita mănăstirea. Pictorul Trenk constată că pictura  din biserică a fost înlocuită fiind distrusă de eterişti în timpul Revoluţiei condusă de Tudor Vladimirescu, când s-au retras de la Piteşti spre Drăgăşani. Originalul picturii nu mai este decât pe catapeteasmă. În anul 1932, marele istoric al României de renume mondial, Nicolae Iorga, în dorinţa de a vizita mormântul lui Teodosie Rudeanu, vine la Galicea. Condiţiile naturale, ca urmare a revărsării apelor râului Topolog, nu-i dă posibilitatea. Aceasta îl determină să poposeacă în satul Cremenari. Aici, atras de priveliştea meleagurilor din dealul Cremenarilor, îl determină să scrie “Tomurile Moştenii din Cremenari”. Din acest document, se desprinde aspectul care exista atunci la sediul primăriei, la şcoala şi biserica din Cremenari. Evidenţiază conducătorii comunei pornind de la primarul şi notarul comunei, apoi preotul satului şi în mod special învăţătorul ca factor important în cultura satului. Cu 7 ani mai târziu, în anul 1939, comuna Galicea este vizitată de Arman Călinescu, filosof, doctor în filosofie şi Prim ministru al Guvernului României în perioada respectivă. Este născut în oraşul Piteşti, reşedinţa judeţului Argeş de care aparţinea comuna Galicea, în perioada respectivă. Relaţiile lui cu personalităţi ale comunei Galicea îl determină ca, în septembrie 1939, să viziteze comuna Galicea. Are o întâlnire cu locuitorii galiceni pe locul unde este construită azi Şcoala Galicea în curtea casei familiei Petre Sâltea. Cuvântarea sa începe cu cuvintele marelui istoric, Nicolae Iorga: “Fereşte-te popor al meu căci mari primejdii te aşteaptă”. Aceasta prevestea marea conflagraţie în care intră  şi România, adică Începutul celui de-al II –lea Război Mondial. În acelaşi timp aminteşte împlinirea a 100 de ani de existenţă a primelor unităţi de învăţământ din comună şi decretează înfiinţarea primului cămin cultural din comuna Galicea, atribuindu-i denumirea de ”Lumina Plugarului”. Cu această ocazie, donează căminului cultural un plug cu grindei de fier, o grapă şi o prăşitoare din fier, ca modele pentru agricultorii din Galicea. Prin aceasta, vroia să demonstreze calitatea superioară a acestor unelte pentru a înlocui plugul cu grindei din lemn, rariţa cu grindeiul din lemn sau grapa din mărăcini. La câteva zile după vizita efectuată în Galicea, îşi găseşte sfârşitul vieţii sub gloanţele legionarilor din Bucureşti, în momentul când cobora în maşină de la Academia Militară din Drumul Taberei spre Universitatea de Medicină ”Carol Davila”.

Vizita acestor personalităţi în comuna Galicea ne dovedeşte că aceasta, încă din cele mai vechi timpuri, s-a bucurat de un înalt prestigiu cultural, istoric şi de ce nu politico-economic.

Ea în tot timpul a fost un centru unde s-au desfăşurat activităţi culturale cu participarea comunelor din vecinătate. Aceste evenimente trebuie să ne îmbărbăteze şi să ne simţim mândri de prestigiul comunei Galicea. În această comuniuate rurală, în anul 2004, aproape că îţi era greaţă să intri. După ceva mai bine de două mandate consecutive ale echipei liberale formate din primarul Ion Năfliu şi viceprimarul Florea Udrea, îţi este teamă să mai păşeşti încălţat, ci îţi vine să te descalţi, nu neapărat ca să protejezi multiplele investiţii care s-au derulat aici, în acest timp, dar ca semn de preţuire a muncii asidue a unor foarte devotaţi edili. În centrrul comunei, există şi un supermarket pe care proprietarul, chiar viceprimarul Udrea, îl numeşte, elegant şi modest, Minimarket Catani, semn că edilul ţinteşte mai sus. Lângă el, s-a finalizat deja construirea noului sediu al primăriei. Cu mai puţin de 10 miliarde de lei vechi, o clădire mai mult decât impunătoare, chiar dacă un astfel de termen de comparaţie nu prea este acceptat de gramatica limbii române, sediu care aşteaptă să fie inaugurat oficial şi dat în folosinţă, deşi un astfel de eveniment fusese anunţat pentru luna octombrie a anului 2012. În prezent, se lucrează zi şi noapte la introducerea reţelei modern de alimentare cu apă potabilă, la nivelul întregii comune, lucru care costă circa 6 milioane de euro şi se face pe bani europeni, pe care cei doi edili au reuşit să îi aducă în comună. Există chiar şi o staţie proprie de tratare şi sortare a deşeurilor menajere care nu are un echivalent, din punct de vedere al dotărilor, în nici unul dintre oraşele Vâlcii, nici măcar în municipiul reşedinţă de judeţ Râmnicu Vâlcea. De asemenea, s-au amenajat la standard occidentale, două cămine culturale, la Galicea şi Cremenari, iar şcolile îşi permit, graţie dotărilor, să aducă la cele mai importante concursuri inter şi intrajudeţene, copii care chiar câştigă premii cot la cot cu cei din marile „metropole urbane”, de cele mai multe ori, uimind Drăgăşaniul cu care este chiar păcat să comparăm această mult prea evoluată comunitate rurală, Galicea.

Baza sportivă este una pe care am nesocoti-o blasfemios dacă am compara-o cu ruina de stadion municipal a Drăgăşaniului pe care nici măcar banii frumoşi ai senatorului Dan Niţu, patronul echipei de fotbal Damila, nu au reuşit să o aducă la nivelul celei de la Galicea, comună care are şi ea echipă de fotbal bătăioasă, îmn Liga a IV-a a fotbalului judeţean, cu tabelă electronic, tribune la standardele UE, nocturnă şi aşa mai departe. Şi că tot veni vorba de baza spotivă, investiţiile numeroase de la Galicea, în folosul tinerilor contabilizează sute de spaţii de relaxare şi joacă atent amenajate, în fiecare colţişor mai verde şi mai retras al comunei, ceea ce la Drăgăşani nu se întâmplă, al doilea municipiu al Vâlcii contabilizând doar cinci locuri de joacă mai a cătării, în ciuda întinderii sale şi a numărului populaţiei inevitabil mai mare.

5. Florian Vătafu, primarul de 400 de miliarde al comunei Voiceşti

Şi la mai puțin de 7 kilometri de Drăgășani, într-o altă comună, Voicești, se muncește mai mult decât în marile municipii ale ţării. Vă facem cunoscut faptul că, primarul de aici, tot social-democrat, Florian Vătafu, a reuşit să devină extrem de iubit la nivelul comunei pe care o conduce, relativ repede, adică numai după primii doi ani de mandat. Aceasta deoarece numai în primele 19 luni, a reuşit să aducă, în Voiceşti, de la UE, fonduri de 388 de miliarde de lei vechi. Un motiv excelent pentru ca sătenii să vorbească despre Florian Vătafu, chiar şi după un timp atât de scurt de când preluase frâiele localităţii acesteia de care fostul primar, tractoristul de duzină Valeriu Mihăescu şi-a bătut joc preţ de opt ani, până în vara lui 2008, ca despre cel mai iubit dintre primarii Vâlcii. Şi, cu atât mai mult, după deja cinci ani de când conduce această comunitate rurală, la finele lui 2013, aşadar, Vătafu este un exemplu pentru oamenii care vor să înveţe cum să se gospodărească exemplar, spre deosebire de înaintaşul său, cum spuneam dar şi comparativ cu alţi edili vâlceni şi nu numai. Trag această concluzie strict din discuţiile purtate pe străzile Voiceştiului, cu cetăţenii simpli, aleşi într-un mod absolut întâmplător…

Voiceşti-ul a ieşit din sărăcie cu banii Uniunii Europene!

Majoritatea cetăţenilor simpli cu care am stat de vorbă pe străzile Voiceştiului, alegându-i într-un mod absolut aleator au exclamat două lucruri care înseamnă foarte mult, anume: „Dacă îl aveam pe Vătafu primar şi în cei opt ani de dinainte, ani pe care ni i-a mâncat tractoristul acela de Mihăescu degeaba, comuna noastră ar fi devenit poate un cartier al Drăgăşaniului!”; „Nu vom mai avea niciodată primar ca Vătafu!” sau: „Nu credem că Vătafu va mai pleca vreodată din postul de primar al Voiceştiului! Poate doar moartea să îl mai dea la o parte!”. Aşa au spus oamenii când le-am cerut să facă cea mai sinceră comparaţie, între fostul primar Valeriu Mihăescu, cel care i-a condus se pare spre pieire, vreme de opt ani şi actualul edil-şef al Voiceştiului. Ce spune Vătafu despre aceste aprecieri pe care i le aduc consătenii? Spune că tot ce a făcut a fost din dragoste pentru ei! De cinci ani, de când a ajuns la cârma administraţiei locale din Voiceşti, primarul Florian Vătafu a încercat să dea un suflu nou comunităţii, să aducă utilităţile şi la Voiceşti şi putem spune că a reuşit şi o performanţă greu de egalat, aceea că, în timp ce la Drăgăşani, spre exemplu, lumea se plânge că apa este mai scumpă decât în lumea întreagă, în comuna lui Vătafu, aceasta curge la robinete, pe gratis.

Pe lângă aceasta, contabilizăm, în continuare, la Voiceşti, ca reuşite ale lui Vătafu: drumuri asfaltate, şcoli moderne, alimentarea cu apă sau baza sportivă modernă sunt doar câteva dintre obiectivele pe care primarul şi le-a însuşit în cei cinci ani. Deşi s-a aflat într-un mandat în opoziţie, primarul Vătafu a reuşit să obţină fonduri europene pentru modernizarea localităţii: „Cu toate că am fost în opoziţie, pot afirma cu tărie că Voiceştiul s-a dezvoltat mult. Primăria arată astăzi ca o instituţie adevărată. Am asfaltat kilometri întregi de drum şi am realizat toate lucrările de canalizare şi apă. Am modernizat stadionul care are inclusiv nocturnă, iar gazonul arată impecabil. Sunt lucruri pe care oamenii le văd, nu au cum să nu le observe. Adevărul este unul singur: nu ne-am dezvoltat comunitatea datorită politicienilor noştri, români, ci ne-am dezvoltat atât de repede graţie fondurilor europene pe care le-am obţinut pentru că aparatul propriu al primăriei Voiceşti a depus eforturi serioase, consolidate, în acest sens”, a declarat primarul Florian Vătafu. Dragostea pentru consăteni şi ambiţia de a demonstra fosei administraţii că orice se poate realiza dacă există dorinţă şi putere de muncă l-au ajutat pe Florian Vătafu să acceseze numeroase proiecte.

Experienţa acumulată în cele două mandate de viceprimar , l-a ajutat foarte mult în administrarea cât mai corectă a fondurilor locale şi în realizarea unor proiecte necesare localnicilor din comuna Voiceşti: „Încă de la instalarea mea în funcţia de primar al comunei Voiceşti, poate, dat fiind şi faptul că aveam deja experienţa a două mandate de viceprimar, am ştiut din start cu ce se confruntă localitatea noastră şi care sunt doleanţele cetăţenilor de aici. Am ajuns la concluzia că singura noastră posibilitate de a ne dezvolta este accesarea fondurilor europene… Am accesat astfel din primele luni de mandat cinci proiecte.”, a afirmat primarul Vătafu. Două dintre aceste proiecte sunt obţinute din Fondul Social European, prilej cu care Vătafu a deschis o fabrică de termopan şi a creat locuri de muncă suficiente pentru a asigura venituri pentru douăzeci de familii din comuna Voiceşti. De asemenea, s-a înfiinţat un centru de formare şi dezvoltare a resurselor umane şi de facilitare a ocupării în muncă a membrilor comunităţii de rromi, prin crearea unei întreprinderi sociale. Aceste ultime două proiecte s-au derulat prin fonduri POSDRU: „În cadrul proiectului am putut elibera certificate de formare profesională pentru diverse meserii, dintre cele care sunt căutate la ora actuală, celor care nu au avut posibilitatea să obţină o calificare profesională din banii lor.”, a precizat Florian Vătafu. Proiectul care i-a dat cea mai mare bătaie de cap primarului Vătafu a fost cel de alimentare cu apă a comunei, o investiţie costisitoare, dar vitală pentru localnici. Pentru acest proiect şi pentru multe altele şi-a adus contribuţia şi preşedintele Consiliului Judeţean, Ion Cîlea, care l-a sprijinit necondiţionat în cei cinci ani de mandat cât s-a aflat în fruntea comunei Voiceşti: „Un al treilea proiect accesat a fost cel de introducere a apei curente prin Ordonanţa 7 în toată comuna Voiceşti, proiect a cărui finanţare am obţinut-o foarte greu, din cauza birocraţiei de la nivel central. Cu ajutorul preşedintelui Consiliului Judeţean Vâlcea, Ion Cîlea, am scos-o până la urmă la suprafaţă.”, a mai spus primarul social-democrat.

De asemenea, primarul Vătafu a mai depus un proiect SAPARD, pe Măsura 3.2.2., pe care îl consideră vital pentru comună. Acesta cuprinde asfaltarea tuturor drumurilor comunale şi celor vicinale, în total 7 kilometri de asfalt. „Mai avem un proiect integrat, depus pe SAPARD, Măsura 3.2.2., care este – şi o spun fără să greşesc – cel mai important pentru supravieţuirea comunei Voiceşti. Este vorba despre infrastructura comunei: asfaltarea tuturor uliţelor şi a drumurilor vicinale care, la ora actuală, sunt într-o stare deplorabilă. Este vorba de 7 kilometri de asfalt, dalare, podeţe şi canalizare pentru preluarea apelor pluviale. Bineînţeles, este vorba despre un proiect de anvergură, în care este introdus şi un after-school, unde copiii, după cursuri, pot să-şi facă temele, să mănânce sau să se odihnească până când părinţii vor putea veni de la muncă să îi ia acasă. În acest proiect este inclusă şi modernizarea căminului cultural.”, a mai adăugat primarul. Deşi mai are nevoie de reparaţii,. Cât de cât, comuna Voiceşti are totuşi un Cămin Cultural, spre deosebire de comuna Amărăşti, condusă tot de un social-democrat, însă unul leneş şi incompetent, în persoana lui Constantin Drăghici, unde Căminul Cultural a fost construit până la acoperiş însă investiţia, de peste un deceniu, a început practice să se prăbuşească.

Aceste lucruri se întâmplă pentru că anual, de Sfântul Ilie, primarul Drăghici de la Amărăşti risipeşte banii publici pe solişti, înloc să îi investească în finalizarea lucrării. La Voiceşti însă, de ziua Comunei, cântă pe gratis cei doi copii ai primarului Vătafu, astfel ca să bucure cât de cât inimile consătenilor săi, în timp ce banii publici se investesc nu numai cu folos, dar şi vizibil… Astfel, Căminul Cultural din Voiceşti a mai beneficiat de lucrări de investiţii, dar este nevoie de dotare cu echipament electronic, care nu se poate realiza decât prin accesarea unor fonduri externe: „Noi am investit cât am putut în acest cămin cultural, care înainte arăta într-un hal fără de hal… Acum, am schimbat tâmplăria cu una din PVC, mobilierul este nou, am achiziţionat scaune din piele, dar investiţia de care este nevoie acolo, mai ales că vrem să îl modernizăm şi din punct de vedere electronic, nu se putea realiza decât prin accesarea unor astfel de fonduri.”, a mai specificat primarul. Investiţia a costat administraţia locală aproximativ 500 de milioane de lei vechi. Primarul Florian Vătafu susţine că localitatea pe care o conduce a fost vitregită până în anul 2008 de utilităţile de care ar fi trebuit să dispună orice localnic. Faptul că predecesorilor săi nu le-a păsat de soarta acestor oameni l-a ambiţionat pe primarul Vătafu în accesarea cât mai multor proiecte: „Mă durea faptul că atâţia primari, câţi au venit la conducerea acestei comune, nu au făcut mai nimic pentru cetăţeanul de aici, aşa că din primul an am depus cinci proiecte şi am obţinut finanţare pentru patru.”, a mai spus primarul. Vătafu s-a pus pe treabă şi în noul mandat şi a început lucrul la întocmirea altor proiecte, printre care unul pe canalizare şi de preluare a apelor pluviale, considerând că Voiceşti-ul trebuie să aibă şi reţea de canalizare.

De asemenea, a accesat, prin Compania Naţională de Investiţii, un proiect pentru construirea unei săli de sport acoperite, dotată, având o capacitate foarte mare, cu tribune de 500 de locuri. Primarul susţine că accesarea fondurilor europene este singura şansă de dezvoltare rapidă a comunei sale şi că va face tot posibilul să realizeze acest lucru, indiferent de domeniul disponibil: „Vom accesa în continuare fonduri europene, pentru orice se poate. Uniunea Europeană este singura noastră şansă, căci, după cum vedeţi, la ora actuală, la nivel central, guvernanţii noştri se confruntă cu probleme grave. Norocul nostru este, ce-i drept, că îl avem pe domnul Cîlea la conducerea judeţului, un om care se zbate pentru noi.”, spune Vătafu. Mai trebuie trecut în revistă, despre această comună un lucru, anume că numai în primele 19 luni de la instalarea la conducerea Voiceştiului, în vara lui 2008, Vătafu a reuşit să aducă, în Voiceşti, de la UE, fonduri de 388 de miliarde de lei vechi. Un motiv excelent pentru ca sătenii să vorbească despre Florian Vătafu, chiar şi după un timp atât de scurt de când preluase frâiele localităţii acesteia de care fostul primar Valeriu Mihăescu şi-a bătut joc preţ de opt ani, ca despre cel mai iubit dintre primarii Vâlcii. Şi, cu atât mai mult, după deja cinci ani de când conduce această comunitate rurală, Vătafu este, un exemplu pentru oamenii care vor să înveţe cum să se gospodărească exemplar, spre deosebire de înaintaşul său, Valeriu Mihăescu.        Trag această concluzie strict din discuţiile purtate pe străzile Voiceştiului, cu cetăţenii simpli, aleşi într-un mod absolut întâmplător… Majoritatea acestora au exclamat două lucruri care înseamnă foarte mult, anume: „Dacă îl aveam pe Vătafu primar şi în cei opt ani de dinainte, ani pe care ni i-a mâncat tractoristul acela de Mihăescu degeaba, comuna noastră ar fi devenit poate un cartier al Drăgăşani-ului!”; „Nu vom mai avea niciodată primar ca Vătafu!” sau: „Nu credem că Vătafu va mai pleca vreodată din postul de primar al Voiceşti-ului! Poate doar moartea să îl mai dea la o parte!”. Aşa au spus oamenii când le-am cerut să facă cea mai sinceră comparaţie, între fostul primar Valeriu Mihăescu, cel care i-a condus se pare spre pieire, vreme de opt ani şi actualul edil-şef al Voiceşti-ului.

Nici sediu mai frumos de primărie nu găsim în marile oraşe…

Primarul social-

democrat al comunei

vâlcene Voiceşti,

Florian Vătafu, a profi-

tat cum nu se putea mai

bine de sfânta sărbătoare a Sfinţilor Împăraţi Constantin şi mama lui Elena, inaugurând luni, 21 mai 2012, noul sediu al primăriei comunei Voiceşti.

Este vorba despre o realizare măreaţă, în primul rând pentru faptul că nu s-au investit decât 5,6 miliarde de lei vechi în aducerea fostei clădiri a primăriei la stadiul în care o puteţi vedea astăzi şi dvs., stimaţi cititori,în imaginea alăturată , de la cel în care aducea mai mult cu o hardughie pe punctul de a se prăbuşi peste angajaţi, stadiu în care a lăsat-o, bineînţeles, nimeni altul decât fostul primar Valeriu Mihăescu, cel care, de ciudă, bineînţeles, că Vătafu a reuşit performanţe la preţuri enorm de mici, a împrăştiat prin comună, în ultimii aproape cinci ani, zvonuri total nefondate cum că actualul edil ar fi cheltuit zeci de miliarde cu renovarea şi extinderea acestui sediu al primăriei. În realitate însă, aşa cum spuneam, nu s-au investit decât 5,6 miliarde, în condiţiile în care alţi primari au cheltuit, cu adevărat zeci de miliarde şi tot nu au fost în stare să facă o primărie atât de frumoasă precum cea din care se conduce acum comuna vâlceană Voiceşti a inimosului primar Florian Vătafu. Cu acelaşi prilej, a fost sfinţită şi fântâna din curtea primăriei, amenajată tot de actualul edil social-democrat. La acest eveniment şi-au făcut prezenţa şi mai mari ai judeţului Vâlcea, dintre care nu putem să nu îi amintim pe următorii: preşedintele Consiliului Judeţean Vâlcea, şeful judeţean al PSD-ului, dr. Ing. Ion Cîlea; preşedinta organizaţiei de femei a PSD Vâlcea, ing. Ioana Liţă; consilierul judeţean din partea PNL Adrian Dumitrescu, ing. Alexandru Oproaica, primarul comunei vâlcene Prundeni Ion Horia Horăscu, susţinător înfocat al primarului Florian Vătafu, de la Voiceşti, împreună cu administratorul public de la Prundeni Marian Florea; preotul Marian Chivulescu de la parohia Voiceşti; preotul Marian Şerbana de la biserica din satul Tighina şi mulţi alţii. După ceremonie, primarul Florian Vătafu i-a invitat la o mică petrecere pe toţi cei prezenţi la inaugurarea oficială a noului sediu al primăriei comunei vâlcene Voiceşti. “Pentru mine, primarul Florian Vătafu este cel mai gospodar primar din sudul judeţului Vâlcea, l-am ajutat cu foarte puţini bani, dar a ştiut să şi-i chibzuie, din acei foarte puţini bani, primarul Florian Vătafu izbutind să realizeze foarte multe lucruri bune pentru comunitatea pe care o păstoreşte de patru ani încoace… A făcut o bază sportivă modernă în curtea şcolii, a introdus reţeaua modernă de alimentare cu apă potabilă şi multe alte proiecte care sunt în curs de derulare la ora actuală şi pe care eu, ca preşedinte al Consiliului Judeţean Vâlcea, îl voi susţine în continuare, astfel ca această localitate pe care o conduce, să arate ca un oraş.”, a spus, în discursul său, şeful judeţului Vâlcea, liderul social-democrat vâlcean, Ion Cîlea. De asemenea, primarul social democrat Florian Vătafu a susţinut atunci că, în mandatul următor (2012-2016), doreşte să dezvolte comuna, să facă un târg săptămânal, astfel ca populaţia Voiceştiului, cu tradiţie foarte veche în grădinărit, de altfel, să nu mai meargă în altă parte, să facă o piaţă angro pentru vânzarea legumelor etc. Toate acestea, în timp ce Drăgăşaniul, în continuare, se conduce dintr-un sediu de primărie construit practice de guvernatorul Mugur Isărescu, care a dat banii în acest sens, însă acest gest a costat Drăgăşaniul falimentarea Vinalcool-ului şi a Staţiunii de Cercetare Viti-vinicolă, pentru ca să prospere Casa de Vinuri Isărescu şi Casa de Vinuri Iordache a primarului de atunci, Gheorghe Iordache, care a acceptat, se pare, compromisul cu pricina produs de şeful banilor ţării, întrucât iată, chiar edilul-şef profita de distrugerea celor două, poate în aceeaşi măsură ca şi şeful Băncii Naţionale a României.

Parc unic în Oltenia, în centrul Voiceşti-ului!

Pe lângă piaţa agro-alimentară amenajată de Vătafu, la Voiceşti, primarul minune mai are un proiect de o importanţă deosebită în lucru, la ora actuală… Dar care deja a prins contur. Un contur aparte, mai ales dacă este să îl vedem n oaptea, când este de mii de ori mai luminat decât străzile celui de al doilea municipiu al Vâlcii, Drăgăşani, afalat la mai puţin de şase kilometri de locul cu pricina, unde se face economie exagerată din cale afară la curentul electric, neaprinzându-se iluminatul public, decât cu porţia, mai ceva ca pe vremea retarzilor comunişti. Este vorba despre amenajarea, în imediata vecinătate a primăriei, lângă Căminul Cultural, aşadar în plin centrul civic al Voiceşti-ului, a unui parc de agrement destinat în primul rând bătrânilor, dar şi copiilor şi adolescenţilor. Parcul cu pricina este aproape gata. Iar surse din cadrul primăriei comunei Voiceşti ne-au informat că în cel mult câteva zile, investiţia va fi finalizată în proporţie de 100%, la ora actuală, lucrările fiind realizate în proporţie de peste 95%.

De asemenea, un aspect ce nu poate fi deloc neglijat ci, dimpotrivă, este faptul că ambele investiţii despre care v-am informat în ediţia curentă a revistei noastre au fost realizate cu sume derizorii şi din bugetul local al comunităţii voiceştene, comunitate cu mult mai săracă spre exemplu decât cea din Orleşti însă, spre deosebire de Cîrstina care a încasat, de la Guvern, 10 miliarde de lei vechi de acum mai bine de un an şi jumătate deja, pentru amenajarea unui parc, Voiceşti-ul lui Vătafu susţine şi o revistă proprie a comunei, trimestrială, face şi astfel de investiţii şi totul de la bugetul local.

Asta pentru că are un primar care nu stă toată ziua la birou, nu învârte afaceri, nu conduce ultimele tipuri de Merţane şi aşa mai departe, ci ia coasa în mână şi merge la cosit de iarbă pe şanţuri dacă de asta are nevoie comunitatea care l -a ales şi pentru asta îl felicităm sincer!

Parcul de agrement se întinde pe o suprafaţă de aproape 0,7 hectare şi pentru amenajarea lui, s-a investit din bugetul local al comunei Voiceşti, suma de 750 de milioane de lei vechi, adică aproape de 15 ori mai puţin decât a primit, spre exemplu, primarul Cîrstina din Orleşti pentru înfiinţarea unui parc la intrarea în comună, dar în mai bine de un an şi jumătate, liberalul orleştean abia dacă a reuşit să încropească nişte alei printre buruienile deja mai înalte decât copacii de pe terenul cu pricina… Şi nici nu pare să se realizeze până în 2015, în cel mai fericit caz, situaţie în care iată primarul unei comune considerată cea mai săracă, respectiv Florian Vătafu de la Voiceşti, i-a luat-o înainte primarului de la care mulţi vâlceni aveau pretenţii mari, Constantin Cîrstina, de la Orleşti.

Ambiţie unică: a amenajat o piaţă agroalimentară, la supărare, pentru a se răzbuna pe comercianţii de legume necivilizaţi

Primarul social-democrat al comunei vâlcene Voiceşti, Florian Vătafu, acel edil-şef vâlcean care a impresionat, aşa cum spuneam, şi cu alte ocazii, prin puterea exemplului său personal, atunci când a ieşit chiar şi la munca de jos, curăţind şanţuruile şi drumurile comunale, continuă să muncească pentru consătenii lui şi numai pentru ei… Aşa se face că, în anul 2013, când voiceştenii, recunoscuţi deja pentru tradiţia agricolă a comunităţii lor, începuseră să culeagă roadele muncii lor agricole de peste an, au şi unde să le valorifice cum se cuvine. Astfel, a fost amenajată, lângă stadionul comunal, şi el proaspăt construit, o piaţă de desfacere şi comercializare a produselor agricole autohtone. Astfel încât vânzarea să se desfăşoare în condiţii civilizate, nu aşa cum se vindeau până acum, la piaţa de la Borcan, care deşi era improvizată direct pe pământ, era deja foarte cunoscută, chiar şi în Dâmboviţa, Braşov sau Prahova, judeţe unde am întâlnit personal oameni interesaţi de produsele voiceştenilor, printre bişniţarii care veneau până aici ca să le cumpere la preţuri de nimic, de cele mai multe ori păcălindu-i pe producătorii voiceşteni, taman pentru că nu erau organizaţi, lucru care, graţie primarului Vătafu, sper să nu se mai întâmple de acum înainte… „Speranţa moare ultima!”, îmi spunea primarul Vătafu, vizibil supărat pe lipsa de civilizaţie a comercianţilor. Iar noi am adăuga… lipsa de bun simţ şi respect pentru munca şi banii publici care s-au cheltuit în favoarea lor, a tuturor, vorba aceea, cu înfiinţarea acestei pieţe. Aceasta deoarece, în ciuda eforturilor administraţiei publice din Voiceşti, oamenii, certaţi, se pare, din nefericire, cu cele mai minimale norme de civilizaţie, continuă să îşi vândă produsele aşa cum au fost ei învăţaţi din cele mai antice şi necivilizate vremuri, în parcarea de la intersecţia DN 64 cu drumul judeţean care asigură accesul în comuna Voiceşti, aşadar, la mai puţin de trei kilometri distanţă de moderna şi extrem de spaţioasa piaţă agroalimentară amenajată de către administraţia Vătafu, la ieşirea din Voiceşti, spre satul Tighina al aceleiaşi comune. Constatând că, în ciuda faptului că a investit masiv, la Voiceşti, în folosul comercianţilor de legume de toate soiurile, aceştia încă vând în condiţii demne de Epoca de Piatră, la Borcan, adică la intersecţia dintre DN64 şi strada care asigură accesul în această frumoasă comună din sudul extrem al judeţului Vâlcea, primarul social-democrat Florian Vătafu a declarat presei că este mai nemulţumit ca oricând de aceşti oameni care, se pare, pur şi simplu nu ştiu ce vor: ba se vaietă că sunt pradă uşoară pentru samsari, ba se vaietă că plătesc degeaba taxe la stat căci primăria nu face nimic pentru ei, iar când se rezolvă toate aceste probleme, iar primăria chiar reuşeşte să le şi dovedească faptul că este pusă în slujba lor 100%, ei se întorc la 180 de grade şi îşi bat joc de investiţiile care se fac pentru a li se uşura lor traiul. La aflarea veştii, voiceşteanul Ilie Silviu Nicolae a alertat Garda de Mediu, telefonic. O reprezentantă a Gărzii de Mediu i-a spus însă să facă sesizare scrisă pentru ca ei să vină în control, lucru pe care chiar nu îl înţelegem pentru că Garda De Mediu ar trebui să fie pe fază şi să cunoască toate neregulile care există pretutindeni în judeţ, concomitent. Conducerea ziarului PRO ExpreS de Drăgăşani şi a revistei trimestriale Jurnalul de Voiceşrti a solicitat Gărzii de Mediu să efectueze controale şi să ia măsuri faţă de Irinel Condoiu, administratorul sc Iri Company srl cu sediul în comuna Grădinari, care a intrat şi în proprietatea terenului de vis-a-vis de fosta fabrică Finca, prin închiriere de la sc Nicoil srl, întrucât acesta folosea locul cu pricina care, de fapt, ar trebui să fie doar o parcare, ca piaţă en gros şi en detaile, pentru desfacerea legumelor şi fructelor, lucru interzis şi total în afara normelor de igienă, dar care chiar aduce grave prejudicii comunei învecinate, Voiceşti. Nu numai prin faptul că nu vin comercianţi în piaţa agro-alimentară legală şi dotată la standarde europene deschisă de curând de primăria comunei Voiceşti la ieşirea din această comună, spre satul Tighina, dar şi prin faptul că toate resturile menajere sunt aruncate de cei care fac comerţ pe această bucată de teren a lui Condoiu, taman pentru ca să îi meargă acestuia din urmă, mai bine, activitatea la restaurantul de peste drum, în plină stradă, mai exact în strada care asigură accesul în comuna Voiceşti, întrucât locul cu pricina nu dispune de utilităţi şi nici măcar de tomberoane, aşa cum dispune piaţa înfiinţată de primarul Florian Vătafu, la o aruncătură de băţ de zona cunoscută în toată ţara sub denumirea de „La Borcan”. Pentru cei care încă nu cunosc acest amănunt, le facem cunoscut faptul că cea mai modernă piaţă de desfacere din sudul judeţului Vâlcea se află undeva la mai puţin de o jumătate de kilomeru distanţă de primăria comunei Voiceşti şi are menirea nu numai de a impune civilizaţie în sectorul comerţului agroalimentar, dar şi de a  veni în sprijinul comercianţilor adevăraţi care, până acum, erau prădaţi ca la drumul mare de samsari care le luau marfa la un preţ de toată batjocura…

„M-am săturat de politicul care ne încurcă să facem administraţie!”

Deciziile politice i-au cam stagnat planurile de evoluţie ale comunei sale, în anul 2013, fapt pentru care, cu ceva timp chiar înainte de împlinirea unui an din cel de al doilea mandat al său consecutiv la conducerea acestei comune vâlcene, primarul Vătafu s-a declarat intrigat de amestecul politicului îna dministraţie, făcând nişte declaraţii în presă de care, dacă s-ar ţine cont, în mod cert s-ar schimba multe lucruri, în bine, desigur, în această ţară. Edilul voiceştean s-a declarat pur şi simplu scârbit de modul în care politicul îşi bate joc de primari şi nu îi lasă să-şi facă datoria faţă de oameni. Aşa se face că, la finele lunii aprilie 2013, în cadrul Consiliului Judeţean Vâlcea, PNL-iştii (culmea, parteneri de alianţă politică, cel puţin în scripte, cu PSD-iştii din rândurile cărora, cum spuneam, face parte şi şeful executivului local din comuna Voiceşti), s-au unit, pentru o şedinţă, cu inamicii numărul unu ai USL-ului, deci şi ai PNL-ului, PSD-ului şi PC-ului, cu PDL-iştii, formând o coaliţie anti Cîlea şi ameninţând că dacă nu trec amendamentele lor aberante, nu votează bugetul.

Aşa se face că liberalii şi PDL-iştii şi-au împărţinit banii judeţului, localităţile PSD-iste rămânând la coada căruţei, cum s-ar spune. Aşadar, pe mâna liberalilor, PSD-iştii au pierdut sume importante de bani la nivelul judeţului, în favoarea PDL-iştilor. Dacă nu ar exista înregistrări video ale şedinţei cu pricina în urma căreia şeful Judeţului Vâlcea, Ion Cîlea, s-a declarat pur şi simplu devastat, poate că cititorii noştri ar fi putut interpreta acest material de presă ca pe o glumă întârziată de 1 Aprilie. Din nefericire, nu este deloc aşa şi chiar primarul din Voiceşti, Florian Vătafu, este primul pe care l-am auzit declarând că, strict din această pricină, pur şi simplu îi vine să renunţe să mai facă administraţie, întrucât atâta timp cât nimicnicia politicului îi condamnă efectiv la moarte pe edili, nu are sens să mai îţi asumi răspunderea că vei face ceva pentru oamenii care aşteaptă de la tine, ca primar, înfăptuirea multor lucruri bune în folosul celor care îţi acordă încrederea lor ca să îi conduci. Şi dincolo de toate acestea, unde te mai gândeşti şi că liberalii, cel puţin la nivelul judeţului Vâlcea, dar am putea spune că şi în restul ţării, situaţia este perfect identică, au câştigat, la alegerile locale din vara anului 2012, enorm de multe primării doar şi doar pe barba PSD-ului. Iar atitudinea primarului din Voiceşti, Florian Vătafu, esete cu atât mai justificată cu cât, în această comună vâlceană, liberalii au fost mereu un Gică Contra şi o problemă, opunându-se, iar aici ne referim mai ales la actualii consilieri locali liberali din această comună, tuturor proiectelor menite a duce la o dezvoltare unică în istorie a localităţii lor, pentru simplul fapt că acele propuneri veneau din partea unui primar pesedist, în persoana lui Vătafu.

Păi, şi în cazul lui Vătafu, la Voiceşti, dar mai ales în cazul lui Cîlea, la Vâlcea, ce să vă facem dragi liberali dacă pe oamenii ăştia îi duce mintea, iar pe voi, tărâţele pe care le aveţi în cap, în loc de creier, nu vă ajută cu nimic?!… Cu alte cuvinte, dragi liberali, de oriunde aţi fi voi, dacă sunteţi proşti, asta e! Nu mai fiţi invidioşi pe deşteptăciunea pesediştilor, doar pentru că ei au sigla roşie, iar voi sunteţi, vorba aceea, bolnavi de… gălbinare!

55 de miliarde pentru drumurile comunale

După ce a derulat nişte investiţii fără precedent, reuşind în acest mod ca să pună comuna vâlceană Voiceşti într-o lumină în care nici măcar nu mai spera cineva să o vadă vreodată, inimosul primar social-democrat al controversatei comune agricole prin tradiţie a judeţului nostru, Voiceşti, Florian Vătafu, a mai născocit ceva cu câteva luni în urmă… Astfel, după ce a amenajat, la Voiceşti, un stadion de fotbal la standarde, cu tot cu vestiare cu toate utilităţile, după ce a modernizat dispensarul şi căminul cultural, Vătafu s-a întrecut pe sine nu numai extinzând şi modernizând la maximum sediul primăriei comunale, dar mai ales prin investiţiile derulate la Şcoala cu clasele I-VIII “Ion Didicescu”, din centrul comunităţii.

Aici, primarul Florian Vătafu a amenajat chiar şi un teren sintetic, cu tot cu vestiare moderne şi foarte bine dotate. Dar, şeful executivului local de la Voiceşti pare nu numai că mai are destule idei de dezvoltare a comunei, dar pare că dispune şi de resursele necesare să facă acest lucru. Aşa se face că, nu cu mult timp în urmă, administraţia locală din Voiceşti a primit asigurări foarte clare cum că a fost prinsă în programul de alocare de fonduri guvernamentale, în baza Hotărârii de Guvern nr. 577/1998. Astfel, în cel mai scurt timp, urmează să ajungă, la Voiceşti, suma extraordinar de necesară de altfel, de 55 de miliarde de lei vechi pentru reabilitarea, modernizarea şi acoperirea cu covor asfaltic a unei noi porţiuni în lungime de 7 kilometri de drumuri comunale, dar şi pentru amenajarea reţelei de canalizare precum şi a unei staţii de epurare, la Voiceşti. Cu foarte scurt timp în urmă, surse din cadrul administraţiei voiceştene au confirmat şi faptul că deja s-a semnat cea mai importantă parte dintre documentele necesare, ceea ce înseamnă că nu va mai dura mult până când banii vor intra în posesia comunităţii voiceştene şi vor începe şi lucrările menite clar a creşte nivelul de viaţă al voiceştenilor, iar implementarea acestor noi proiecte va fi de natură a determina mai ales populaţia tânără a Voiceştiului să rămână în comună şi să nu mai alerge după medii urbane şi să se stabileascî departe de pământul natal doar pentru că acolo găsesc condiţii mai bune. Voiceştiul, dacă administraţia Vătafu va continua în aceeaşi direcţie, deşi o comună cunoscută drept una dintre cele mai sărace, are şansa unică de a le oferi tinerilor un nivel de trai ridicat din toate punctele de vedere. Iar primarul social-democrat Florian Vătafu şi aparatul propriu al acestuia din cadrul primăriei comunei Voiceşti promite solemn să continue să lupte pentru aşa ceva cu toţi factorii perturbatori care, fie că nu finanţează lucrările aşa cum trebuie, fie că se opune aprobării proiectelor dezvoltatoare, fac tot posibilul să ducă lupta politică la un nivel de natură a nu răni adversarii lor politici ci exact pe aceia dintre noi care nu au nici o vină şi nici o luptă de disputat, respectiv cetăţenii simpli ai acestei localităţi.

Acestea fiind spuse, oricât de greu va fi, această administraţie locală promite că nu va lăsa garda jos, ci se va zbate în continuare pentru populaţia acestei localităţi aşa cum a jurat la noua investire în funcţii de după turul local de scrutin din vara anului 2012.

În timp ce, la Drăgăşani, apa costă 8 lei metrul cub, la Voiceşti, este pe… moca!

În timp  ce, în cel de al doilea municipiu al Vâlcii, Drăgăşani, condus culmea de un social-democrat, în persoana lui Cristi Nedelcu, preţul la apă a crescut, în ciuda hotărârii Consiliului Local ca această modificare să nu aibă loc, la un nivel de parcă cineva s-ar încăpăţâna efectiv să atingă performanţa demnă de Cartea Recordurilor – la capitolul “Prostie crasă”, bineîţeles – de a îngemăna, în preţul pe metru cub al apei de la Drăgăşani, preţurile de furnizare a acestui agent indispensabil, din toate localităţile Vâlcii la un loc, există, la numai o aruncătură de băţ, mai exact, la 7 kilometri distanţă de Capitala Vinului Vâlcean, o localitate rurală care eclipsează, la acest capitol mai ales, nu numai comunitatea urbană a oraşului dintre vii, dar şi restul comunităţilor, fie ele urbane sau rurale, din judeţul Vâlcea, respectiv Voiceştiul condus cu multă dăruire faţă de concetăţeni, tot de un social-democrat, în persoana lui Florian Vătafu.

Aici, dăm peste ceva ce nici nu credeam să fie posibil undeva, în ciuda faptului că, în mod normal, atâta timp cât deja Oceanul Planetar reprezintă o ameninţare pentru noi, cei care nu suntem peşti, ci oameni, ceva precum apa ar trebui să putem consuma pe gratis, iar nu să plătim pentru ea. Da. Aţi înţeles bine: Voiceşti-ul este, probabil, singura comunitate unde apa nu costă nimic. Cel puţin singura comunitate unde aceasta curge la robinete, iar nu numai în fântâni… Este o reuşită fantastică, mai ales în condiţiile în care, la ultima şedinţă de Consiliu Local, aleşii drăgăşeneni au venit chiar cu propunerea efectuării unor sondaje de opinie şi completarea unor tabele cu cetăţenii nemulţumiţi pentru a putea scăpa de sub robia Apavilului care a trecut peste hotărârile Municipalităţii şi a majorat preţul la aproape 8 lei/metrul cubă de apă potabilă. Ca să nu mai spunem că doar ei o numesc potabilă, în realitate, apa furnizată de aceştia la robinetele drăgăşenenilor este ba roşie, ba maro, ba neagră, dar niciodată aşa cum ar trebui ea să fie, adică aşa cum am învăţat la şcoală, anume: incoloră şi insipidă, adică bună de băut! Şi tare ne este teamă că aleşii de la Drăgăşani tot nu vor putea să rezolve situaţia preţului exagerat al apei potabile, ca să nu mai spunem că, în iunie, se va opera o nouă majorare de preţ, ceea ce însemană că, în vară, drăgăşenenii vor plăti poate chiar peste 10 lei/metrul cub de apă potabilă.

Toate acestea, în timp ce, la 7 km de Drăgăşani, la Voiceşti, aceasta va curge gratis, în continuare, la robinetele consumatorilor. Acestea fiind spuse, dragii mei drăgăşeneni, nu vă mai rămâne decât să… vă mutaţi la Voiceşti! Succes!

A derulat investiţii pentru comunitate, sacrificând salariile angajaţilor

Cu toate că s-au făcut atât de multe pe meleagurile Voiceşti-ului, nu putem spune că anul 2013 a fost unul bun per total pentru această comunitate. Aceasta, deoarece angajaţii acestei primării, la finele lui 2013, nu îşi încasaseră salariile de două luni poate şi mai bine. Primăria Voicești a rămas cu plata salariilor restante la puținii angajaţi ai primăriei, deoarece a folosit bani din bugetul local pentru înaintarea investițiilor pe fonduri guvernamentale în comună: „Am preferat să-i vitregesc pe angajații primăriei de salarii, dar să fac ceva pentru comunitate. Nu se mai poate așa, eu nu am venit la primărie să stau, să mă uit și să aștept să-mi primesc salariul, vreau să fac ceva pentru comunitatea mea.”, a spus Florian Vătafu, primarul din Voicești. Primăria Voiceşti funcţionează cu jumătate din necesarul de angajaţi care ar trebui să asigure toate activităţile administraţiei locale. Astfel, cu doar trei salariaţi în loc de şase, aparatul administrativ local este suprasolicitat. Angajaţii care au plecat în ultimii ani nu au putut fi înlocuiţi, din cauza regulii „şapte plecaţi, unul venit”. „Avem, la ora aceasta, doar trei angajaţi la primărie. Am un singur om la contabilitate, care este şi contabil şef, dar şi referend-contabil şi inspector la taxe şi impozite, dar şi casier. Avem nevoie de personal specializat pentru posturile vacante. Eu, viceprimarul şi un localnic mergem şi facem măsurători pe teren, deşi ar trebui să avem o comisie de fond funciar, care să-şi asume responsabilitatea pentru actele întocmite. În această situaţie, cel care îşi asumă responsabilitatea sunt doar eu. Ca să ceri performanţă în adminis-traţie, în primul rând, locurile acelea din organigramă trebuie să fie ocupate şi oamenii să aibă un salariu decent. Angajatul primăriei noastre pe post de referent agricol lucrează de 21 de ani aici şi are salariul 720 de lei, consider că este inadmisibil acest aspect. Salariaţii pe care îi avem la primărie au sarcini de serviciu peste puterea unui om. De aceea, uneori, se întâmplă să greşească. Sub această formă nu se poate face administraţie. Consider că actualul guvern trebuie să dea drumul la locurile de muncă: de aceea suntem angajatori, să răspundem pentru ceea ce facem. Ca să facem astăzi o angajare trebuie să trimitem documentaţia la ANFP, de aici la minister, apoi acesta să dea aviz şi multe alte demersuri, care durează câteva luni. Nimeni nu se gândeşte cum funcţionează o primărie fără personal, în această perioadă.”, se plânge primarul PSD-ist Florian Vătafu.

În aceste condiţii, totuşi, la Voiceşti s emunceşte. Şi aş putea spune fără teama de a greşi că se munceşte mai mult ca în orice alte părţi. Nu mă miră însă acest lucru. Pentru că săracii sunt cei mai devotaţi când vine vorba de muncă, iar despre Voiceşti s-au scris tone de romane ca despre cea mai săracă aşezare rurală vâlceană. De fapt, este lucrul pe care se încăpăţânează PSD-istul Florian Vătafu, iată de ceva mai bine deja de 5 ani, ca să îl schimbe definitiv şi irevocabil. În bine, desigur… Şi, din ceea ce vedem până acum, greu dar sigur, pare să îi reuşească! Astfel, se fac eforturi şi se munceşte pe brânci, cu sau fără remunerare. Astfel, deşi greutăţile  nu le dau pace, totuşi drumurile comunale vor fi asfaltate…Deja a fost făcută licitaţia pentru asfaltarea celor 7 kilometri de drumuri comunale. Investiţia este depusă pe Ordonanţa Guvernamentală 28, având o valoare de 80 de miliarde de lei vechi. Primarul a menţionat că proiectul a fost depus şi la PNDR, pe Măsura 3.2.2., lucrarea fiind declarată eligibilă, dar fără finanţare. Dezamăgit de răspunsul primit şi, în general, de modul cum se accesează proiectele europene, Vătafu a fost nevoit să găsească o altă sursă de finanţare pentru proiectul de asfaltare, reabilitare şi modernizare a drumurilor comunale.

Această poveste este însă pe punctul de a ajunge la final chiar în luna martie a anului 2014, deoarece Vătafu a reuşit să obţină finanţare în baza         O.G. 28            care a devenit lege în cele din urmă. Astfel, până cel mai târziu de Paşte, în anul 2014, nu se va mai păşi decât pe covor asfaltic, în întreaga comună Voiceşti.

6. Constantin Cîrstina – un primar cât o carte de vizită pentru judeţul Vâlcea

Primarului Constantin Cârstina i se potriveşte de minune zicala românească „omul sfinţeşte locul”, reuşind în anii de mandat să transforme Orleştiul într-o localitate occidentală. Prim-gospodarul din Orleşti consideră că orice localitate ar trebui să fie o carte de vizită a judeţului, pentru ca, atunci când poposesc pe meleagurile sale chiar şi oamenii care vin pentru prima dată să fie mulţumiţi de serviciile care li se oferă. Oamenii au apă, canalizare, drumuri moderne, cămin cultural modern, dar şi o bază sportivă de excepţie la Orleşti. Cârstina se gândeşte ca, în viitor, să amenajeze chiar şi o bază de agrement, pentru ca oamenii gospodari din localitate să se recreeze atunci când timpul le permite: „Aş vrea să creez pentru localnicii de aici posibilitatea ca ei să se relaxeze: să înoate, să meargă cu o bărcuţă, să se plimbe prin parc cu nepoţeii sau cu copiii lor, să facă baie într-un ştrand de nivel occidental, pentru că în orice ţară civilizată sunt obişnuite aceste facilităţi şi nu reprezintă un lux sau ceva deosebit.”, a precizat primarul din Orleşti. Cert este că dacă nu ar fi fost Cîrstina, apa potabilă nu ar fi curs niciodată în comuna învecinată Orleşti-ului, respectiv Scundu.

Prin implicarea sa în ajutarea unui primar prost, şi liberalul Cîrstina a depăşit graniţele comunităţii pe care a fost ales să o reprezinte, fiind astfel, ca şi ceilalţi de pe podium, respectiv Horăscu şi Stănescu, un primar devotat întregului judeţ Vâlcea, lucru care nu trebuie neglijat… De asemenea, Cîrstina, spre

deosebire de vecinul său de la Ioneşti, derbedeul Constantin Neagoie, a asfaltat şi el toate ulicioarele comunei Orleşti, dar a şi plătit firmele care au efectuat lucrări în comuna sa, apoi s-a ocupat, ca şi Horăscu, foarte mult de cultură şi de promovarea specificului zonei…

Primarul Cîrstina le oferă totul orleştenilor: de la concerte superbe de muzică tradiţională, până la parcuri, ştranduri, stadioane, reţea modernă de alimentare cu apă potabilă, asfalt de calitate etc. Este unul dintre edilii din sudul judeţului Vâlcea care se zbate enorm pentru comunitatea sa. Este liberal şi este pe punctul de a fi ales pe viaţă la conducerea acestei frumoase aşezări rurale, concluzie pe care o desprindem după ce am văzut cum se zbate pur în interesul concetăţenilor săi şi judecându-l după câte a făcut până acum şi după proiectele pe care le-am studiat şi pe care vrea să le implementeze în următorii trei ani din acest al patrulea mandat al său în fruntea executivului local  de la Orleşti. În comuna Orleşti, se lucrează şi la amenajarea parcului din centrul comunei. Primarul Cîrstina este foarte mulţumit de realizările sale şi ale echipei din primărie, însă oarecum dezamăgit de gândirea concetăţenilor săi, care ar trebui să deprindă civilizaţia curăţeniei.           Dintre toate cele 100 de proiecte depuse la nivelul întregii ţări pentru amenajarea unui sistem modern de irigaţii, cel conceput de către primarul comunei vâlcene Orleşti, inimosul Constantin Cîrstina are, potrivit unor surse oficiale din cadrul primăriei acestei frumoase aşezări rurale vâlcene, cele mai mari şanse de a fi acceptat şi finanţat de către Uniunea Europeană. Sursele noastre ne-au spus că, la ora actuală, în proporţie de 95% acest proiect este ca şi acceptat. Primarul Cîrstina nu se grăbeşte însă în a se hazarda la astfel de aprecieri. Superstiţios, dar mai ales modest din cale afară, şeful executivului orleştean, liberalul Constantin Cîrstina, nu vrea nici măcar să vorbească despre acest proiect.

Îl dă de gol primarul din Prundeni: “Vara viitoare (notă: în vara anului 2014) nu vom mai avea probleme nici la Prundeni, nici la Orleşti, cu privire la irigarea culturilor de orice natură ar fi acestea!”, a spus omologul lui Cîrstina de la Pundeni, social-democratul Ion Horia Horăscu. Cîrstina a admis totuşi că nimeni în afară de comunitatea sa şi de cea din Prundeni nu are şanse la fel de mari ca acestea să rezolve problema irigaţiilor pentru sezonul viitor. În exact aceeaşi perioadă în care alţi primai, precum Dumitru Blejan, primarul comunei Scundu, mai ales, se vaietă, în stânga şi în dreapta că nu are nici măcar un leu în conturile primăriei pe care o conduce, un primar de excepţie precum inimosul Constantin Cîrstina, de la Orleşti, nici nu se dă în lături, nici nu se vaietă, nici nu cerşeşte fonduri, ci munceşte ca să le achiziţioneze. Şi nu orice fonduri, ci tot europene, care nu sunt deloc uşor de obţinut, şi nu orice sumă, ci una de-a dreptul istorică pentru o comunitate din mediul rural vâlcean.

Este vorba despre aproape 1,6 milioane de euro.

Şi mai important este ce vrea Cîrstina să facă după ce va obţine aceste fonduri. Astfel, unul dintre proiecte priveşte introducerea reţelei moderne de alimentare cu apă potabilă în satele Scaioşi şi Aureşti ale comunei Orleşti, iar cel de al doilea proiect privea realizarea unei reţele moderne de canalizare şi a uneia de asemenea la standarde occidentale pentru o staţie de epurare în aceleaşi sate amintite anterior. Cele două proiecte sunt în faza de început, ele abia fiind depuse pe data de 18 septembrie 2013. Deşi Cîrstina este modest şi spune că deocamdată nu vrea să vorbească despre aceste proiecte pentru că a le depune nu înseamnă neapărat că le va şi câştiga, noi suntem mult mai optimist, deoarece edilul-şef din Orleşti a dovedit mereu că este capabil de fapte măreţe. De fapt, primarii care se plâng că nu au un leu în cont şi că nu sunt capabili nici măcar să plătească facturi lunare în valoare de numai 2-300 de lei noi, ar trebui să plătească pentru a beneficia de ore de meditaţie de la Cîrstina. În concluzie: o comună ca Orleşti-ul, administrată ca la carte, unde s-a asfaltat fiecare ulicioară şi fără datorii demne să radieze aşezarea rurală de pe harta ţării cum s-a întâmplat în localitatea situată la o aruncătură de băţ distanţă de cea a lui Cîrstina, respectiv Ioneşti-ul derbedeului Constantin Neagoie, care dispune de un cămin cultural cum nu există nici măcar la Râmnicu Vâlcea, de biserică şi de un sediu de primărie cu piscină şi chiar şi cu indicatoare către toalete, că de parcul din curtea pincipală nici nu mai amintim, toate luminate noaptea în culorile tricolorului, de staţii de autobuz dotate cu panouri informative cu imagini din  comună de asemenea luminate, o comună ca Orleştiul al cărei primar s-a milostivit destul încât să îi bage apa în fiecare gospodărie şi omologului său mai tont de la Scundu, Dumitru Blejan, întrucât se ştie că dacă nu îi făcea Cîrstina proiectul şi dacă nu se ocupa de bani Mihaela Enea, expertul contabil al primăriei Orleşti, scundenii lui Blejan încă se mai adăpau ca boii, vârându-şi boturile, cu grumaz cu totul, direct în pâraiele comunei, trebuie dată ca exemplu că se poate dacă primarul este unul precum Cîrstina, adică deloc hapsân ci, dimpotrivă, un om preocupat de soarta celor care i-au acordat încrederea şi i-au dat cheile comunităţii pe mâini! Drept răsplată, după ce a făcut şi un stadion cum nu are Drăgăşaniul, deşi şi cel de al doilea municipiu al Vâlcii dispune de echipă de fotbal în aceeaşi ligă cu Voinţa lui Cîrstina de la Orleşti, pe data de 29 iunie 2013, aşa cum este înrădăcinat în tradiţiile locului de ani buni, primarul comunei Orleşti a organizat, în cinstea concetăţenilor săi, o nouă ediţie a unui bâlci care a reunit, în fiecare an mii de români, din absolut toate colţurile ţării, iubitori de folclor… Spectacolul organizat de primarul liberal al comunei Orleşti, Constantin Cîrstina, a devenit deja celebru nu numai în întreg judeţul Vâlcea, dar în întreaga ţară, nu numai datorită modului excepţional de organizare, dar mai ales datorită faptului că la acest eveniment au participat de fiecare dată cele mai mari nume ale scenei muzicii tradiţionale româneşti. Şi de această dată, primarul Cîrstina a invitat nu mai puţin de nouă nume cu rezonanţă pe scena muzici autohtone dar şi a teatrului de revistă. Este vorba despre cunoscuţii Niculina Stoican, Jeni Nicolau, Cornel Cojocaru, Cristi Bănăţeanu, Sanda Argint, Maria Ghinea, Violeta Constantin, Florin Peşte şi Laura şi mulţi alţi.

Iată, aşadar, la Orleşti, până şi de cultură se ocupă aşa cum se cuvine primarul, în condiţii în care municipii şi oraşe vâlcene nu sunt în stare ca, de ziua lor, să aducă în faţa cetăţenilor măcar un solist veritabil, iar Constantin Cîrstina, la Orleşti, şochează an de an, prin organizarea impecabilă şi prin faptul că se pricepe să găsească soluţii pentru a aduce, în faţa celor care i-au dat votul de atâtea ori consecutiv, cele mai apreciate glasuri din ţară, fapt pentru care îl felicităm! Ca atare, iată că, în comune cu primari muncitori, din aceeaşi parte a judeţului Vâlcea, se găsesc bani şi pentru cămine culturale, şi pentru apă, şi pentru canalizare, şi pentru drumuri, şi pentru presă şi chiar şi pentru lăutari! Aşa ne place…

Orleşti-ul practică cel mai mic preţ din Vâlcea pentru apă şi canalizare

 

Primarul liberal al comunei vâlcene Orleşti, Constantin Cîrstina, a reuşit, o dată în plus, să rupă gura târgului. Aceasta pentru că, deşi se află la mai puţin de 15 kilometri de municipiul Drăgăşani, unde se practică cel mai mare preţ – am putea spune, fără teama de a greşi, din întreaga Românie – pentru apă şi canalizare, iar serviciile lasă de dorit, la Orleşti, întâlnim cel mai mic preţ la aceste servicii şi o calitate am putea spune chiar mai bună şi decât în municipiul reşedinţă de judeţ Râmnicu Vâlcea,  căci, aşa cum spuneam, dacă am compara comuna lui Cîrstina cu Drăgăşani-ul, deja ar însemna să jignim grosolan Orleşti-ul, iar nouă nu ne stă în caracter să jignim o comunitate al cărei primar face imposibilul pentru ca sătenii săi, concetăţenii săi, să dispună de servicii de calitate superioară şi de preţuri inferioare! În această perioadă, la Orleşti, se continuă lucrările la canalizare, alimentarea cu apă şi drumuri. „Investiţiile derulate la Oreşti şi Scundu, cu finanţare prin Măsura 322 a PNDR sunt aproape de final. Cred că, în două săptămâni, dăm în folosinţă sistemul de alimentare cu apă. De lucrat, ar mai fi la căminul de la Scundu şi la canalizare”, a precizat Constantin Cîrstina. Alesul PNL a mai spus că branşările gospodăriilor la reţeaua de alimentare cu apă vor fi plătite de beneficiari şi nu vor costa mai mult de 3-5 milioane lei vechi.            „Evident că, dacă îşi sapă oamenii, singuri, şanţurile, costul va fi mai mic. Cât priveşte preţul apei, nu pot să vă spun nimic concret, decât că va fi cu mult sub cel practicat de APAVIL. Apă şi canal, deci împreună, nu cred că vor costa mai mult de 4 lei/mc.. Asta înseamnă cam la jumătate faţă de APAVIL. Nu ştiu foarte sigur, dar s-ar putea să fie cel mai mic tarif din judeţ”, a menţionat liberalul, justificând cumva şi căutarea foarte mare pe care o au terenurile din zonă. El a reamintit că, în acest proiect integrat, comuna Orleşti „este prinsă cu 10 km. de asfalt pe drumurile comunale şi reţea de apă (24 km., în ambele localităţi)”.             „După ce punem în folosinţă alimentarea cu apă, putem continua lucrările la parcul de lângă DN. Acolo, nu puteam să plantăm ceva şi să nu avem apă, pentru că riscam să cheltuim banii degeaba. Sper ca, în viitorul apropiat, să putem amenaja şi un ştrand, lângă stadion. Sigur că avem multe alte proiecte, dar problema o reprezintă lipsa fondurilor”, a conchis Cîrstina.

Constantin Cîrstina – primarul care investeşte în civilizaţie!

Primarul liberal al frumoasei comune vâlcene Orleşti, Constantin Cîrstina, este unul dintre puţinii edili pe care îi interesează şi să investească în civilizaţie, dar mai ales în diferite soluţii pentru a şi proteja multiplele investiţii care s-au derulat la nivelul localităţii pe care acesta o păstoreşte de câteva mandate bune, mai ales pe cele în domeniul infrastructurii. Aşa se face că frumoasa aşezare rurală Orleşti va fi, în foarte scurt timp, prima comună din judeţul Vâlcea, şi poate din întreaga Românie, care va dispune de un vehicul ultramodern de curăţat şi spălat asfaltul.  Primarul liberal Constantin Cîrstina spune că va cumpăra din Germania un astfel de utilaj şi îşi averizează deja consătenii că vremurile când aruncai ce vroiai pe stradă şi, de asemenea, îţi duceai deşeurile pe marginea râului, au apus demult. “Vor primi amenzi dacă nu menţin curăţenia şi dacă altfel nu ne putem înţelege ca oamenii!”, a ameninţat edilul-şef. Administraţia publică din Orleşti a intrat deja în linie dreaptă cu proiectul pe Măsura 322, până în prezent fiind asfaltate drumurile din trei sate, aproximativ zece kilometri. „Au fost deja asfaltate drumurile din satele Orleşti, Procopoaia şi Silea, iar pe o parte am reuşit să ne ocupăm şi de amenajarea rigolelor. Noi am mai asfaltat şi în alte două sate, dar lucrările s-au făcut în baza unui proiect cu finanţare pe HG 577”, spune primarul. Potrivit acestuia, şi reţeaua de alimentare cu apă potabilă a fost realizată integral: “Apa a fost introdusă în Orleşti, excepţie făcând satele Aureşti şi Scaioşi, unde localnicii aflaţi în apropierea Oltului dispun de puţuri şi au apă din belşug”. În comuna Orleşti, se lucrează şi la amenajarea parcului din centrul comunei. Primarul Cîrstina este foarte mulţumit de realizările sale şi ale echipei din primărie, însă oarecum dezamăgit de gândirea concetăţenilor săi, care ar trebui să deprindă civilizaţia curăţeniei.

Proiectul de irigaţii la Orleşti, acceptat în proporţie de 95%!

Dintre toate cele 100 de proiecte depuse, în prima etapă a anului 2013, la nivelul întregii ţări, pentru amenajarea unui sistem modern de irigaţii, cel conceput deprimarul comunei vâlcene Orleşti, inimosul Constantin Cîrstina are, potrivit unor surse oficiale din cadrul primăriei acestei frumoase aşezări rurale vâlcen, cele mai mari şanse de a fi acceptat şi finanţat de către Uniunea Europeană. Sursele noastre ne-au spus că, la ora actuală, în proporţie de 95% acest proiet este ca şi acceptat. Primarul Cîrstina nu se grăbeşte însă în a se hazarda la astfel de aprecieri. Superstiţios, dar mai ales modest din cale afară, şeful executivului orleştean, liberalul Constantin Cîrstina, nu vrea nici măcar să vorbească despre acest proiect. Îl dă de gol primarul din Prundeni: “Vara viitoare nu vom mai avea probleme nici la Prundeni, nici la Orleşti, cu privire la irigarea culturilor de orice natură ar fi acestea!”, a spus omologul lui Cîrstina de la Pundeni, social-democratul Ion Horia Horăscu. Cîrstina a admis totuşi că nimeni în afară de comunitatea sa şi de cea din Prundnei nu are şanse la fel de mari ca acestea să rezolve problema irigaţiilor pentru sezonul viitor.

Alte proiecte de milioane de euro pentru Orleşti…

În exact aceeaşi perioadă în care alţi primai, precum Dumitru Blejan, primarul comunei Scundu, mai ales, se vaietă, în stânga şi în dreapta că nu are nici măcar un leu în conturile primăriei pe care o conduce, un primar de excepţie precum inimosul Constantin Cîrstina, de la Orleşti, nici nu se dă în lături, nici nu se vaietă, nici nu cerşeşte fonduri, ci munceşte ca să le achiziţioneze. Şi nu orice fonduri, ci tot europene, care nu sunt deloc uşor de obţinut, şi nu orice sumă, ci una de-a dreptul istorică pentru o comunitate din mediul rural vâlcean. Este vorba despre aproape 1,6 milioane de euro. Şi mai important este ce vrea Cîrstina să facă după ce va obţine aceste fonduri. Astfel, unul dintre proiecte priveşte introducerea reţelei moderne de alimentare cu apă potabilă în satele Scaioşi şi Aureşti ale comunei Orleşti, iar cel de al doilea proiect priveştea realizarea unei reţele moderne de canalizare şi a uneia de asemenea, la standarde occidentale pentru o staţie de epurare în aceleaşi sate amintite anterior. Cele două proiecte sunt în faza de început, ele abia fiind depuse pe data de 18 septembrie a.c. Deşi Cîrstina este modest şi spune că deocamdată nu vrea să vorbească despre aceste proiecte pentru că a le depune nu înseamnă neapărat că le va şi câştiga, noi suntem mult mai optimişt, deoarece edilul-şef din Orleşti a dovedit mereu că este capabil de fapte măreţe. De fapt, primarii care se plâng că nu au un leu în cont şi că nu sunt capabili nici măcar să plătească facturi lunare în valoare de numai 2-300 de lei noi, ar trebui să plătească pentru a beneficia de ore de meditaţie de la Cîrstina…

Caută încă soluţii pentru o… centură ocolitoare a comunei!

În mod normal edilul-şef liberal din fruntea frumoasei comune vâlcene Orleşti, Constantin Cîrstina se aştepta ca lucrările la Centura Ocolitoare a comunei Orleşti să înceapă deja la mijlocul sau cel mai târziu la finele lunii aprilie 2013… Acesta se aştepta ca în cea de a doua săptămână a lunii aprilie 2013, în şedinţa Consiliului Judeţean Vâlcea, să fie alocate fonduri pentru echilibrarea bugetelor locale. Însă vestea că nu s-a întâmplat acest lucru, l-a surprins neplăcut pe Cîrstina. “Cam toate localităţile sunt, ca şi comuna Orleşti, pe minus… Noi, spre exemplu, am mai avea nevoie de 3 miliarde pentru a face faţă cheltuielilor curente.          Aceasta, bineînţeles, fără a pune la socoteală cofinanţările pentru proiectele europene, unde vorbim de alte valori. Sumele care ne-au fost repartizate până acum sunt mult mai mici decât cele de anul trecut. Din sumele defalcate din TVA, am primit cu un miliard mai puţin decât în 2012. De la 5 miliarde de lei, ne-au redus la 4!″, a semnalat Cîrstina. El a sugerat că, în aceste condiţii, singura sa şansă să-şi poată continua proiectele o reprezintă programele europene: “Din fericire, de-a lungul timpului, am reuşit să atragem fonduri substanţiale de la UE şi, sigur, continuăm să atragem bani europeni şi în acest an. În acest sens, deja am avut vizita în teren a ofertanţilor care doresc să participe la licitaţia privind atribuirea lucrărilor de modernizare a drumurilor de tarla, investiţie realizată prin Măsura 1.2.5. Este vorba despre un drum care trece prin două sate, Aureşti şi Orleşti. Se întinde de la limita cu Prundeni, Zăvideni şi ajunge undeva aproape de Fişcălia. Jumătate din el este situat pe partea cu Oltul, iar jumătate peste DN 64. Este, dacă vreţi, un fel de centură ocolitoare care ar avea peste 7 km. a Drumului Naţional. Licitaţia a avut deja loc, cu participarea a 10 constructori din judeţul Vâlcea, dar şi din judeţul vecin, Olt. Termenul de execuţie este de 36 de luni. (…) Această centură ocolitoare va fi realizată în special pentru utilajele agricole.”, a mai povestit Cîrstina.

Proiect de amenjare a unui ştrand, în derulare…

            Primarul Cîrstina ştie cum să atragă tinerii de la oraş, către mediul rural al Orleşti-ului! În exact aceeaşi perioadă în care aproape dacă nu chiar toţi primarii – şi nu ne referim nicidecum numai la cei din sudul judeţului Vâlcea, ci la cei din întregul judeţ – se vaietă cât îi ţin plămânii că nu ştiu ce să mai facă pentru a determina tineretul să nu mai părăsească mediile lor natale rurale pentru cele urbane, atraşi de condiţiile şi de numeroasele privilegii pe care le oferă acestea, în comparaţie cu comunele, în loc să stea să se vaiete, primarul liberal al frumoasei comune vâlcene Orleşti, Constantin Cîrstina, nu pierde absolut nici o secundă din timpul preţios de muncă şi acţionează. Aşa se face că şeful executivului orleştean a şi găsit soluţia la problema cea mai delicată şi deja considerată de către restul edililor a fi de nerezolvat. Astfel, Cîrstina are în plan, de deja mai bine de doi ani amenajarea unui ştrand în comuna sa natală. A făcut toate demersurile în acest sens, a primit aprobările necesare, iar la ora actuală, lucrările pot să înceapă… Cîrstina se gândeşte deja dacă să monteze gresie sau lemn în jurul ştrandului, ca atare, are intenţii serioase în ce priveşte acest proiect. “M-am gândit deja: câteva tarabe cu mici, bere şi alte cele, aşa cum i-am obişnuit deja pe orleşteni la târgul de săptămână sau, mai bine spus, la bâlciul anual pe care îl organizăm în exact aceeaşi zonă în care vrem să amplasăm şi ştrandul de aproape două decenii, muzică la boxe, chiar cu formaţie de lăutari măcar la zilele de marte sărbătoare naţională sau religioasă, aşadar amenajat ca la carte şi la preţuri la care alţii nici nu s-au gândit, deci foarte mici, ca să putem astfel să atragem şi tinerii din Drăgăşani, căci vorba aceea, ca să poţi face o astfel de investiţie nu numai utilă, dar să o şi amortizezi, chiar nu ne putem baza numai pe tinerii noştri, de aici, de la Orleşti!”, ne-a informat Cîrstina.

            Iar după cum a pus problema şeful executivului local din Orleşti, deja ne imaginăm cam cum va arăta acest ştrand, deoarece nu numai preţurile mici, dar şi modul de prezentare cu tot ce presupune acest lucru, face o investiţie atrăgătoare, mai ales dacă este să ţinem cont de faptul că se adresează unei categorii extrem de pretenţioase de public.            

            Astfel, ştrandul pe care primarul Cîrstina promite să îl dea în folosinţă până anul viitor va fi mai modern decât cel de la Drăgăşani şi, de ce nu, chiar dacă nu la dimensiuniel celui din municipiul reşedinţă de judeţ Râmnicu  Vâlcea, va fi mai modern chiar şi decât acesta din urmă.

 

7. Gheorghe Staiu, primarul care a inventat asfaltul, la Şuşani!

O fi fost el inventat cu mult înainte de anul 2004, atunci când fostul PDL-ist, actualmente liberal, deci USL-ist, Gheorghe Staiu a urcat pentru prima oară pe „tronul” altfel frumoasei comune vâlcene Şuşani, însă până la el, populaţia din această aşezare rurală nici habar nu avea cum arată covorul bituminos. Meritul cu care Gheorghe Staiu sigur va intra în istorie este aşadar acela de a fi adus asfaltul pe drumurile comunale din Şuşani. De nouă ani se află, după cum spuneam, primarul Gheorghe Staiu la conducerea administraţiei locale din Şuşani, timp în care a implementat câteva proiecte importante pentru localnici. Dar oricât de multe ar fi făcut pentru această comună, cel mai ambiţios proiect pe care îl propune Staiu urmează a se derula începând cu anul 2014. Este vorba despre construirea unui cămin de bătrâni reprezintă un proiect vital pentru comunitatea din Şuşani: „Voi continua, deoarece este un obiectiv de mare necesitate în comună, avem o populaţie îmbătrânită şi, în plus, la o comunitate atât de mare se pretează un cămin de bătrâni pentru ca şi cei vârstnici, care au o pensie, să-şi trăiască bătrâneţea mai liniştiţi. Astfel, nu mai au grija casei, asistentul este în permanenţă lângă ei, au mâncare caldă şi o ambianţă plăcută. Primarul a identificat şi locaţia.

Este vorba de complexul comercial de la Şuşani, o clădire care aparţine Cooperaţiei din Drăgăşani. Valoarea este de aproape 3 miliarde de lei vechi, iar administraţia locală ar trebui să cumpere acel spaţiu.”, a informat primarul comunei Şuşani, liberalul Gheorghe Staiu, prin presa vremii, populaţia, cu privire la această intenţie a sa. Oricum, despre primarul comunei Şuşani, Gheorghe Staiu, la finele păgubosului an 2013, istoriile deja puteau pomeni ca despre primarul proiectelor ce aveau ca primă însemnătate pe cea socială. Aceasta deoarece majoritatea proiectelor întocmite de el, realizate deja sau în curs de realizare, sunt unele de natură socială. Aşa se face că, şi în acest an, ca de obicei de altfel, de când se află la conducerea acestei frumoase localităţi, Gheorghe Staiua s-a chinuit cum  numai el a ştiut ca să facă rost de bani pentru plata ajutoarelor de handicap şi a altor feluri de ajutoare. Cât despre cadourile de sărbători pentrui copii şi pentru cei mai săraci oameni din comună, Staiu s-a ocupat personal de ridicarea produselor cu pricina. Şi nu la atât se rezumă latura socială a activităţii primarului Staiu. Dimpotrivă. Proiecte precum reabilitarea dispensarului, ori introducerea sau extinderea reţelei de alimentare cu apă potabilă sunt tot activităţi de natură socială, cu scopul vădit de a creşte nivelul de trai al cetăţenilor. Fapt ce dovedeşte clar că este un primar model, căruia îi pasă enorm de concetăţenii lui. O astfel de lucrare s-a finalizat pe ultima sută de metri a anului 2013.

Este vorba despre dispensarul uman din satul Şuşani de Sus, care astfel a căpătat o nouă înfăţişare, prin lucrări de modernizare şi ecologizare. Astfel, lucrările s-au axat pe amenajarea unei fose septice, a grupurilor sanitare, reabilitarea cabinetelor medicale şi dotarea cu centrală termică a acestui dispensar. Tot în zona de investiţii, edilul de la Şuşani a realizat pentru cele 4 biserici din localitate garduri împrejmuitoare. “Datorită rectificării de buget am reuşit să plătim indemnizaţiile persoanelor cu handicap şi a însoţitorilor. Aceste plăţi erau neacoperite din luna mai anul 2013”, ne-a declarat Gheorghe Staiu.

Apă de 89 de miliarde, la Şuşani

„Proiectul de extindere a reţelei moderne de alimentare apă şi canalizare la nivelul comunei Şuşani ar cuprinde şi cătunul Anuţeşti, iar proiectul ar ajuta 180 de familii din această comună. Acest proiect este în valoare de 89 miliarde lei, iar odată cu această extindere s-ar pune în funcţiune toată reţeaua de alimentare apă şi canalizare, care până în prezent nu este folosită. Poate acum comuna Şuşani va beneficia de alimentarea cu apă care s-a realizat, dar de care cei 3.700 de locuitorii încă nu beneficiază. Fondurile pentru proiectul de extindere sunt pe OUG 28/2013.”, au fost dorinţe clar exprimate de primarul comunei Şuşani Gheorghe Staiu. Pentru a rezolva problema apei în comuna Şuşani, în ultimele două săptămâni ale anului 2013, s-au demarat lucrările de forare a două puţuri de mare adâncime în satul Stoiculeşti. Peste 300 de locuinţe din acest sat se confruntă cu lipsa apei potabile. „Cel mai rău este în perioadele de secetă, când trebuie să aducem apă cu cisterna pentru a avea grijă şi de animale, nu numai de locuitorii acestui sat…”, ne-a declarat primarul Gheorghe Staiu. Acesta doreşte pentru modernizarea localităţii şi introducerea de gaze naturale. Pentru acest lucru, edilul a depus deja documentele necesare la Bucureşti, iar în ultimele zile ale anului 2013, a înaintat către Consiliul Judeţean Vâlcea documentele necesare avizului de urbanism, pentru a putea realiza studiul de fezabilitate a acestui proiect. Totodată, speră să obţină din partea Consiliului Judeţean fondurile necesare pentru asfaltarea drumului DJ 677 Mădulari – Şuşani. Despre această ultimă dorinţă a lui Staiu, se poate aprecia că este ca şi împlinită.

S-au găsit bani pentru reunirea a două culturi: Şuşani şi Mădulari

Aşa cum spuneam, dorinţa ce poate fi numită „de căpătâi” a primrului Staiu de la Şuşani a fost ca şi împlinită, tot la finele anului 2013. Comunele vâlcene Şuşani şi Mădulari sunt două localităţi rurale deosebite. Iar ceea ce le face deosebite este modul în care s-au conservat aici, de-a lungul timpului, foarte multe şi importante obiceiuri cu specific pur românesc. Din păcate, se conservaseră şi drumurile antice, până de curând. Astfel, trebuie spus, spre exemplu, că primarul Gheorghe Staiu de la Şuşani, pe bună dreptate, are tot dreptul să i se atribuie apelative precum primarul asfaltului, el fiind cel care a adus această invenţie a societăţii moderne, în comuna cu pricina. Şi a continuat să facă ceva la acest capitol, în fiecare mandat al său, ajungându-se astfel ca, la finele anului 2013, visul său să se împlinească pe de-antregul, în sensul că a reuşit să facă rost de bani pentru asfaltarea celui mai important sector de drum de pe raza localităţii sale, respectiv artera rutieră care face legătura dintre comuna Şuşani şi comuna vecină Mădulari, reuşindu-se astfel înlesnirea accesului la două culturi pe cât de apropiate ca distanţă, pe atât de diferite şi de importante.

Primarul de la Şuşani are aşadar serioase mnotive de bucurie la sfârşitul acestui an. Cel mai important proiect care, potrivit primarului Gheorghe Staiu, va ridica nivelul de trai al locuitorilor comunei Şuşani, a fost deja semnat pe data de 11 decembrie 2013, la Consiliul Judeţean Vâlcea. Este vorba despre proiectul intitulat mai mult decât sugestiv „Reabilitarea şi modernizarea DJ 677, Mădulari – Şuşani” pe o lungime de 23,5 kilometri. Acesta va avea ca termen de execuţie 17 luni, valoarea acestuia fiind de 4,9 milioane lei noi. „Este proiectul cel mai important pentru mine de când sunt primar al comunei Şuşani. Am muncit şi am făcut numeroase demersuri până în acest punct, al semnării contractului de finanţare pentru asfaltarea drumului care face legătura între Şuşani şi Mădulari până la limita cu judeţul Olt. Îl consider cea mai mare realizare a mea.

Asfaltarea acestui drum înseamnă oportunitatea de a aduce investitori la Şuşani, înseamnă vizite mai dese ale celor plecaţi din comună şi care, din cauza drumului, ezitau şi evitau să mai vină în această localitate. Consider că modernizarea drumului va însemna şi ridicarea nivelului de trai al locuitorilor comunei”, a declarat Gheorghe Staiu, primarul liberal al comunei vâlcene Şuşani. Alte proiecte de un interes public aparte cu care se mai poate făli edilul liberal de la Şuşani, mai sunt: Construire piaţă agroalimentară; Înfiinţare reţea de canalizare + staţie de epurare; Extindere reţea de alimentare cu apă; Modernizare drumuri de interes local; Alimentare cu gaze naturale; Forare puţ de mare adâncime în satul Stoiculeşti; Înfiinţare azil de bătrâni. Navigând pe internet, am descoperit un slogan care dovedeşte ambiţia şi mândria oamenilor de aici: „Comuna Şuşani – comuna mereu cu un pas înaintea celorlalte”. Aşa se autodefineşte o localitate rurală vâlceană atestată documentar, iată, în anul 1531. Şi, demn de reţinut este că se autodescria astfel încă de pe vremea când primarul Staiu abia ajunsese pentru prima oară la conducerea acestei localităţi, adică atunci când asfaltul tot numai un vis era… Dar ei se considerau înaintea altora? De ce? Poate pentru că au foarte multe alte lucruri extrem de bune de oferit omenirii! Investiţia este una de natură a deservi zilnic, în jur de 8.000 de cetăţeni de vârste, etnii, culturi şi meserii diferite, nu numai din comuna Şuşani, dar şi din Mădulari, Guşoeni sau Măciuca.Este al patrulea drum de interes judeţean care va fi redat traficului în urma unor ample lucrări de reabilitare şi modernizare. Primul a fost DJ 651 B, Bălceşti – Goruneşti – limită judeţul Olt, pentru care s-au cheltuit fonduri în valoare de aproape 11,7 milioane lei. Au urmat DJ 648, Ioneşti – Olanu – limită judeţul Olt şi DJ 665, Horezu – Vaideeni – Izvorul Rece – Mariţa, până la limita cu judeţul Gorj.

Proiectul semnat ieri la Consiliul Judeţean Vâlcea, pentru modernizarea şi reabilitarea DJ 677, Mădulari – Şuşani – limită judeţul Olt, are o lungime de 23,850 km. Însemnătatea investiţiei este că acest drum asigură pentru locuitorii celor două comune unica legătură cu localităţile învecinate, cu municipiul Drăgăşani şi Rm. Vâlcea, precum şi cu judeţul Olt. Conform documentaţiei tehnice, pe lângă modernizarea plăcii carosabile, vor mai trebui executate 384 podeţe pentru acces în gospodăriile cetăţenilor, alte 72 podeţe pentru legătura cu drumurile laterale, amplasarea unor parapeţi de protecţie în lungime totală de 1360 metri, aproape 250 de borne kilometrice şi hectometrice, precum şi alte lucrări specifice, toate necesitând o perioadă de implementare de 17 luni. „Înainte să fiu ales preşedinte al Consiliului Judeţean, lucram la Direcţia Agricolă şi făceam deplasări dese pe acest drum. Îmi amintesc cum în spatele maşinii se făcea un nor de praf care se ducea în gospodăriile oamenilor şi care era înghiţit de copii. În plus, se adăuga şi acel macadam care are o concentraţie destul de mare de siliciu. Îmi venea să plâng când mergeam pe acolo şi mă gândeam că poate va veni vremea când voi putea să pun umărul la asfaltarea şi reabilitarea acestui drum. Iată că am reuşit şi eu zic că este un lucru mare. A fost una din promisiunile pe care le-am făcut oamenilor în campania electorală. Mă bucur că am reuşit să o îndeplinesc. Unii au luat mii de voturi acolo fără să facă nimic. Unii se duc la vânătoare, la mâncare şi băutură şi nu ştiu decât să mă acuze pe mine de una şi de alta, eu fac treabă, le fac oamenilor viaţa mai uşoară. Vom continua să accesăm fonduri europene, vom continua să facem investiţii. Îi mulţumesc doamnei Bogheanu că a fost alături de noi şi ne-a ajutat foarte mult şi de această dată”, a declarat preşedintele Consiliului Judeţean, Ion Cîlea.

8.Gheorghe Melente, primarul care a redat şansele Drăgoeştiului – primar nou, viaţă nouă…

Comunitatea din aşezarea rurală Drăgoeşti este, începând din vara anului 2012, şi ea, condusă de un primar liberal. Tânăr şi nou în meseria de primar, liberalul – tot liberal, aşadar, – Gheorghe Melente a luat-o metodic şi a ales cum nu se putea mai bine, în sensul că întâi s-a ocupat de mărunţişuri şi şi-a pus echipa din primăria Drăgoeşti-ului la punct, astfel încât să aibă siguranţă că nu se vor da greş din nici un punct de vedere. Dar Melente a procedat aşa pentru că nu putea intra în pâine cum şi-ar fi dorit, imediat după ce a câştigat alegerile de anul trecut. Aceasta pentru că fostul primar, deşucheata prostituată politică Emilian Isuf, nu i-a lăsat aproape nici un leu în conturi, terminând banii publici pe interese personale, plătind avocaţi din banii primăriei ca să îl scape de puşcărie şi tot nu a reuşit să scape definitiv de această teamă, însă acest subiect îl vom trata separat în aceeaşi ediţie a ziarului nostru. Apoi, Melente s-a ocupat, pe rând de cele mai fierbinţi probleme ale comunităţii sale. Întâi a început să facă curăţenie, întrucât dacă plătea amenzi la Garda de Mediu, nu ar mai fi avut cu ce să achite datoriile acumulate de fostul primar. Apoi, a avut grijă să sancţioneze derbedeii locali care vroiau să transforme bunurile de preţ ale comunei, sub pretextul fals că vor să facă acolo azile de bătrâni, în grajduri pentru propriile vaci şi capre, chiar dacă printre aceştia erau şi preoţi (a se vedea cazul preotului Argentoianu) căruia primarul nu i-a trecut cu vederea datoria de zeci de milioane de lei vechi cu care afecta grav bugetul localităţii, mai ales că respectivul dădea semne că nici nu mai era în toate minţile, după care a plătit aproape integral datoriile adunate de fostul primar, a terminat lucrările la podurile pentru care fostul edil Isuf scosese zeci de miliarde din banii publici însă nu se vedea nimic investit în acele lucrări.

A rezolvat problema iluminatului public şi a ajuns chiar să facă o organizeze până şi o sărbătoare câmpenească de bun augur pentru toţi cetăţenii iubitori de folclor, mai ales că la aşa ceva nici nu visa nimeni pe vremea când încă erau conduşi de ciuma Emilian Isuf. În palmares, Melente şi-a mai trecut chiar şi instalarea unei piste în jurul terenului de fotbal al comunei, realizată din covor sintetic, dar mai important ca orice a redat speranţa prosperării din punct de vedere economic a comunităţii care i-a dat girul ca să o conducă, în vara anului 2012, prin decizia de a repopula cu peste cinci tone de peşte lacul din zonă, astfel că mulţi oameni au de lucru şi mai mulţi vor avea ce mânca, chiar şi în cazul unor vremuri dificile din acest punct de vedere. Iar demersurile noului primar al acestei frumoase aşezări rurale din sudul judeţului Vâlcea, în vederea creşterii nivelului de trai al acestei comunităţi rurale precum şi a îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă de aici sunt abia la început…

Prima localitate vâlceană unde fostul primar este luat la purecat de DNA după pierderea funcţiei…

Înainte de Sfintele Sărbători de Paşte din anul 2013, cu foarte scurt timp înainte, chiar, au fost scotocite de către angajaţii DNA-ului mai multe proprietăţi ale fostului edil al comunei vâlcene Drăgoeşti, Emilian Isuf (foto) şi vă informăm, stimaţi cititori, că nu mai este mult până când actualul consilier local al acestei aşezări rurala se va bucura de aceeaşi soartă precum cea a fostului său coleg de partid, chiar şef, la un moment dat, în istoria sa de curvă politică, Emilian Frâncu. Deocamdată, noi, oamenii de bine, ne bucurăm nespus că sărbătorile i-au fost date peste cap acestui individ care a abătut numai molimi şi ciumă asupra comunităţii pe care ar fi trebuit să o respecte, să o preţuiască şi să îi reprezinte şi să-i apere interesele chiar cu preţul vieţii sale, cum a jurat de fapt şi de drept, chiar de mai multe ori, pe parcursul vieţii sale! Deocamdată, reprezentanţii DNA l-au luat în vizor pentru faptul că odată cu plecarea sa din fotoliul d eprimar al comunei Drăgoeşti, după pierderea alegerilor locale din 9 iunie 2012, au plecat şi o seamă de documente din biroul primarului acestei localităţi.

Nu au găsit toate documentele care au dispărut din primă rie, ci numai câteva. Însă pentru noi este suficient, pe principiul că unde sunt câteva documente, este musai să fie şi restul şi, mai devreme sau mai târziu, adevărul va ieşi la iveală fără doar şi poate… Mai mult, estimăm că, în scurt timp, în baza numeroaselor rapoarte ale Curţii de Conturi, DNA-ul îl va căuta pe Isuf ca să le explice cum a putut fi atât de lacom în prădarea bugetului public. Acum chiar nu mai poate spune, nici măcar în glumă, acest Isuf că nu a reprezentat o ciumă pentru comuna Drăgoeşti preţ de două manate consecutive. Vă reamintim numai faptul că Isuf a plătit din bani publici avocaţi care să îl scape de puşcărie după descoperirile făcute de organele de control ale ţării la primăria Drăgoeşti în timpul cât el s-a aflat la conducerea acestei comunităţi rurale, iar sumele erau pur şi simplu exorbitante. Nu mai spunem de banii care au ieşit din conturile administraţiei publice locale cu destinaţia amenajare de poduri, însă nu s-a văzut şi în teren o astfel de investiţie…

Biblionet pe post de primul cinema… rural!

Primarul care tratează cu cea mai mare seriozitate sponsorizarea fundaţiei Bill şi Melinda Gates, sub genericul Biblionet, dintre toţi edilii din mediul rural vâlcean, este proaspăt alesul liberal din fruntea comunei Drăgoeşti, Gheorghe Melente.

Acesta a amenajat pur şi simplu exemplar mica biblioteca comunală care funcţionează la etajul superior al primăriei comunei Drăgoeşti. Văzând cât de utilă şi de mult îndrăgită de către concetăţenii săi este noua bibliotecă ce reuneşte spaţul informativ virtual cu cel clasic într-o armonie mai mult decât perfectă, şeful executivului local din Drăgoeşti a luat deja în calcul iniţiativa amenajării unui nou sediu pentru biblioteca din localitatea sa rurală, mult mai prietenos şi mai spaţios decât actualul. Toate acestea în timp ce primari care au fost trataţi mai ales de presă ca nişte vedete, edili cu state vechi, nici măcar nu dispun de o bibliotecă… Mai mult, liberalul Gheorghe Melente era hotărât în anul 2013, să găsească soluţii pentru a amenaja, cu aparatura primită în baza programului Biblionet, un mini cinema la Drăgoeşti. Bineînţeles că mai trebuiau achiziţionate şi alte echipamente în afară de cele primite prin cadrul acestui program, dacă se doreşte acest lucru, însă nu foarte multe. Şi, în plus, Melente nu intenţionează să amenajeze un cinema veritabil, ci unul clar cu tentă documentară, însă este un început şi acesta.

Evoluţie ca în basmele cu Făt Frumos: într-un an şi trei luni, mai mult decât în două mandate consecutive

            Comuna Drăgoeşti a evoluat enorm sub primarul liberal Gheorghe Melente! În toamna anului 2013, adică fix la un an şi trei luni de când tânărul şi deosebit de ambiţiosul primar liberal Gheorghe Melente a preluat frâiele comunităţii rurale din Drăgoeşti, înlăturând, prin triumful său de la alegerile locale din vara anului 2012 ciuma care se abătuse asupra acestei alt fel frumoase comune vâlcene, respectiv pe cel vcare o condusese din 2004 până anul trecut, PDL-istul Emilian Isuf, Drăgoeştiul se prezintă aşa cum nimeni nu cred să-l mai fi visat vreodată. Aceasta deoarece se fac investiţii fără precedent, atmosfera din aparatul de conducere al comunei este una unicat de paşnică şi aşa mai departe. Aşa se face că, sub conducerea noului său primar, un om cu prestanţă în comparaţie cu agariciul care a condus-o până acum, comuna Drăgoeşti chiar înfloreşte, pe zi ce trece, sub ochii noştri, ai celor care nu credeam să mai trăim această zi. De un primar ca Gheorghe Melente care ţine cu dinţii de fiecare bănuţ din bugetul comunităţii sale ar avea cel mai probabil nevoie chiar şi marile metropole ale lumii. La mijlocul lunii trecute, aşa cum am amintit şi îăn ediţia trecută a ziarului nostru, s-a sfinţit şi dat oficial în folosinţă şi o troiţă, pe izlazul comunal, lângă stadionul din Drăgoeşti, care se prezintă aşa cum puteţi vedea şi în imaginile alăturate. Stadionul comunal, după cum vedeţi de asemenea, se prezintă ca o bază sportivă de prim rang, de când se fac investiţii, în iluminat public, în pistă de alergare din covor sintetic sau în tribune pentru specattori. Nu mai vorbim de investiţiile despre vcare v-am povestit în ediţiile trecute: podurile de care fostul primar doar s-a folosit ca să poate scoate bani d ela bugetul local pentru cu totul alte trebuinţe ale sale, cum ar fi avocaţi care să îl scape de puşcărie şi totr nu se ştie dacă va avea vreo şansă să se întâmple aşa ceva şi pentru alete interese ale lui sau ale membrilor cercului său de interese, au fost şi ele terminate de actualul primar, alte asflatări şi aşa mai departe. Şi avem serioase şi multiple motive să vcredem că dezvoltarea comunei Drăgoeşti, mai ales că se apropie, cu paşi repezi de altfel, noua competiţie electorală din vara anului 2016, va căpata un ritm extrem de accelerat!

 

Biserica din Drăgoeşti în care s-a botezat Mihai Viteazul, gazda unui pelerinaj aparte!

 

            Şi cultura neamului nostru are un loc de cinste în agenda noului primar al comunei vâlcene Drăgoeşti, Gheorghe Melente. A dovedit acest lucru tot în toamna anului 2013. Astfel, primăria comunei Aninoasa, judeţul Dâmboviţa, în parteneriat cu Consiliul Judeţean Dâmboviţa şi Primăria municipiului Târgovişte, a organizat, în perioadă 16 – 18 septembrie 2013, cu ocazia împlinirii a 420 de ani de la urcarea pe tronul Ţării Româneşti a domnului Mihai Viteazul, pelerinajul „Flacăra Unirii”. Flacăra a fost aprinsă pe ruinele Oraşului de Floci, comuna Giurgeni, judeţul Ialomiţa, luni, 16 septembrie, în prezenţa oficialităţilor locale, judeţene şi a invitaţilor. Pelerinajul „Flacăra Unirii” a fost un mod inedit de a reaşeza în conştiinţa colectivă valorile neamului românesc. Torţa cu Flacăra Unirii a pornit, apoi, spre Călugăreni. Pe locul importantei bătălii, lângă crucea ridicată în anul 1682 de domnitorul Şerban Cantacuzino, unde a fost evocată figura legendară a lui Mihai Viteazul. A doua zi de pelerinaj a început în Vâlcea, în comuna Drăgoeşti, în faţa bisericii în care a avut loc botezul lui Mihai Viteazu. La ora 11.00, a avut loc întâlnirea delegaţiei dâmboviţene cu personalităţile vâlcene. Un scurt popas s-a făcut şi la biserica din Câmpu Mare, după care caravana pelerinajului a ajuns la Craiova, în Piaţa Prefecturii, în faţa statuii lui Mihai Viteazu. Traseul a continuat până la Alba Iulia, la Poarta Cetăţii, unde s-a derulat solemnitatea aducerii Flăcării Unirii.

            Miercuri, 18 septembrie 2013, a început la mormântul lui Mihai Viteazul de la Turda, apoi s-a mers la Monumentul Eroilor din Şelimbăr, judeţul Sibiu, unde s-a evocat strălucita victorie de aici a oştii lui Mihai Viteazul şi s-a derulat un scurt program artistic. În drumul spre Aninoasa, delegaţia dâmboviţeană s-a oprit pentru câteva clipe la Sfânta Mănăstire Cozia, la mormântul maicii Teofana, mama lui Mihai Viteazu, cea care îşi are mormântul lângă cel al domnitorului Mircea cel Bătrân. Flacăra Unirii a ajuns în final la Mănăstirea Dealu, judeţul Dâmboviţa, şi de la această torţă a fost aprinsă candela pregătită de Arhiepiscopia Târgoviştei. „Pentru localitatea noastră, acest pelerinaj este un eveniment însemnat. Marţi, 17 septembrie, la biserica unde a avut loc botezul domului Mihai Viteazul am fost toţi prezenţi, iar copiii noştri au învăţat astfel o pagină din istoria neamului românesc.”, a precizat primarul localităţii Drăgoeşti, Gheorghe Melente.

 

9. Nicolae Voicescu – primarul rebel de la Fârtăţeşti

La finele anului 2013, după mai multe dispute chiar şi în interiorul propriul său partid, Nicolae Voicescu, primarul celei mai extinse comune vâlcene, Fârtăţeşti, poate fi supranumit fără greşeală „primarul rebel”. Supărat  pe toată lumea, acuzând în stânga şi în dreapta şi reproşându-le că deşi conducea cea mai mare comună vâlceană, pe el nu îl ajută nimeni cu nimic, fiind nevoit să facă totul de unul singur, Voicescu are totuşi cu ce se remarca la finele acestui an. Chiar în ultimele zile ale lui 2013, s-a dat în folosinţă visul de aur al oamenilor de prin aceste părţi, respectiv un centru ultramodern de servicii sociale. Consiliul Local Fârtăţeşti a obţinut prin intermediul Programului Operaţional Regional 2007-2013, Axa Prioritară 3, Domeniul major de Intervenţie 3.2 „Reabilitarea/modernizarea/ dezvoltarea şi echiparea infrastructurii serviciilor sociale”, finanţare nerambursabilă pentru proiectul „Centru Multifuncţional de Servicii Sociale Fârtăţeşti, judeţul Vâlcea”. Valoarea totală a proiectului este de 1.756.779,09 lei, din care 1.243.653,39 lei finanţare nerambursabilă şi 28.840,16 lei contribuţie proprie. Proiectul, dezvoltat în parteneriat cu Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Vâlcea, are drept obiectiv îmbunătăţirea calităţii infrastructurii pentru servicii sociale în Regiunea de Dezvoltare Sud-Vest Oltenia, prin crearea unui nou centru multifuncţional de servicii sociale, în comuna Fârtăţeşti, care să reunească un centru de zi şi un centru de consiliere şi sprijin pentru părinţi şi copii. Capacitatea Centrului este de 80 de locuri. „A fost un proiect care ne-a dat multe bătăi de cap. Termenul de execuţie a fost de 15 luni, dar în final a durat aproape 30 de luni.

A fost o lucrare dificilă, care a necesitat eforturi supraomeneşti. Întârzierile s-au datorat şi modificării în repetate rânduri a Ordonanţei 34, dar şi dificultăţilor financiare. În cadrul proiectului, există un parteneriat semnat între Consiliul Local Fârtăţeşti, Consiliul Judeţean Vâlcea şi respectiv Direcţia de Protecţie a Copilului. Reprezentanţii CJ nu prea „s-au înghesuit” să ne ajute. Cu repercusiunile de rigoare, trebuie să fiu foarte sincer. Am înaintat cel puţin 10 adrese către Consiliul Judeţean, dar răspunsul a fost de fiecare dată acelaşi: „Cu regret, nu putem să vă ajutăm…”.             Aşadar, implicarea Consiliului Judeţean a fost foarte slabă. Acesta este un al doilea motiv al întârzierii lucrărilor. Sunt de 17 ani primar în această comună şi nu mi-e frică decât de Dumnezeu. Vreau să fiu sincer şi vertical! Dacă nu utilizam nişte fonduri din bugetul local, la un moment dat investiţia ar fi fost abandonată, pierdută. La sfârşitul anului 2012, constructorul a ameninţat că va sista lucrările. Încă mai avem datorii, dar sper ca în bugetul din 2014 să fim prinşi cu aceste sume. Să sensibilizăm Consiliul Judeţean… Pentru că în momentul în care s-a semnat acel parteneriat, Consiliul Judeţean Vâlcea şi-a asumat şi o serie de obligaţii. Avem de recuperat câteva miliarde. Iar problema este că avem facturi neachitate. Numai factura de utilităţi este de 1,5 miliarde. Angajaţii primăriei nu şi-au primit salariile din luna septembrie. Poate că aceste drepturi, din „sacul comunei”, au fost redirecţionate către acest centru”, a precizat primarul comunei Fârtăţeşti, Nicolae Voicescu. Nu este însă nici pe departe singura realizare a edilului în folosul cetăţenilor din comuna sa. Centrul civic al localităţii este unul care impune civilizaţia, nelipsind nimic, de la serviciile de stat, până la supermarket… Poate doar drumul. Încă mai arată ca unul strategic, de război, dar este judeţean, ca atare intră în atribuţia Consiliuului judeţean Vâlcea ca să se ocupe de reabilitarea, consolidarea şi modernizarea lui, adică de acel lider judeţean al PSD-iştilor, Ion Cîlea care are şi funcţia de şef al judeţului, om pe care Voicescu l-a acuzat în repetate rânduri că nu îl ajută suficient din punct de vedere financiar.

10. Emilian Frâncu – primarul care încheie anul aşteptând cu sufletul la gură să afle dacă va face sau nu puşcărie!

Nici nu cred că era de aşteptat altceva din partea unui primar precum Emilian Valentin Frâncu. De altfel, eu sunt singurul ziarist care a încercat să le deschidă ochii vitanţilor, în vara anului 2012, atunci când, din partea USL-ului, a fost nominalizat şi chiar desemnat ca şi candidat la funcţia de şef al executivului local al municipiului reşedinţă de judeţ Râmnicu Vâlcea, niemni altul decât controversatul liberal Emilian Frâncu. Scriam, la acea dată, în ziarul meu, PRO ExpreS, un avertisment către aceşti oameni care aveau ştampila în mână, spunându-le: „Dragi votanţi, înainte de a pune ştampila pe Emilian Valentin Frâncu, candidatul USL-ului la funcţia de primar al Râmnicului, întrebaţi-vă de ce vrea el primar? De ce este dispus să renunţe la faima, remuneraţia şi întreg luxul şi privilegiile unei funcţii de senator în Parlamentul României pentru o funcţie nu tocmai luxoasă şi nici cu atâta faimă şi atât de multe privilegii, cum este cea de primar al municipiului Râmnicu Vâlcea, decât dacă nu cumva pentru faptul că a mirosit el că este o vacă de muls, o sursă numai bună pentru a-şi umfla propriile buzunare.”. Nimeni nu m-a ascultat şi l-au votat orbeşte, doar-doar să scape de jugul PDL-ist. Aici îi înţeleg, însă aveau o mulţime de alte variante.

Dacă nu s-au gândit la ce am subliniat eu, în articolele din ziarul meu, la acea vreme, şi mai trist este că nimeni nu s-a gândit măcar cum să dea municipiul reşedinţă de judeţ pe mâinile unui asemenea derbedeu care a făcut bani din reviste şi firme porno, a se vedea revista „Sex şi Crimă” şi filmuleţele porno din arhiva postului de televiziune Etalon tv din Râmnicu Vâlcea care au fost date publicităţii la un moment dat în cariera politică a omului de televiziune Emilian Frâncu, cel care angaja femei doar dacă acceptau invitaţiile lui la partide de sex oral pe sub birou, ca şi extemporal eliminatoriu la angajare. Păcat! Acum, nu numai că a transformat Râmnicul, din cel mai furmos oraş al Europei în şantierul de la poalele Capelei, fără nici un rost, dar ne-a făcut şi de ruşine penztru a doua oară, fiind al doilea primar al Râmnicului, trimis după gratii pentru luare de mită, într-un timp relativ foarte scurt. Astfel, pe la începutul lunii aprilie a anului 2013, primarul Frâncu era săltat de mascaţi de la biroul său din primăria municipiului Râmnicu Vâlcea şi încarcerat.

Eliberat în toamna târzie a acestui an, Frâncu a încheiat 2013 fără succese notabile ca primar, dar în expectativă, el fiind cel mai probabil singurul care speră să rămână condamnat cu suspendare, iar nu să şi execute o pedepasă cu ceva ani după gratiile unui penitenciar. Restul populaţiei, indiferent de pregătirea lor, a încheiat anul 2013 ferm convinsă că anul 2014 va aduce încarcerarea acestui primar din cale afară de nenorocit cu care s-a procopsit capitala judeţului nostru. În rest, tot eu, în ziarul meu, PRO ExpreS, scriam undeva prin toamna anului 2012, adică la scurt timp după alegeri că, deşi personal nu îl suport pe Frâncu, mă văd nevoit să îmi scot pălăria în faţa lui pentru că nu vroia să continue proiectele predecesorilor săi şi să transforme Râmnicul într-un şantier, mai pe scurt pentru că, imediat după instalarea sa în fotoliul de primar, Frâncu anunţase că intenţionează să se opună continuării construcţiei pasajului suprateran, peste calea ferată, pe bulevardul Tudor Vladimirescu. Pe 6 ianuarie însă, tot eu reluam tema şi întrebam: „Cu cât v-au plătit constructorii măgăoii cu pricina ca să vă suciţi la 180 de grade şi să acceptaţi până la urmă construirea ei, domnule primar, Emilian Frâncu?”. La începutul lunii aprilie 2013, atunci când l-au ridicat mascaţii, am primit şi răspunsul: 20 de mii de euro! Ca atare, chiar dacă am eu războaaiele mele personale cu Emilian Frâncu, consider că eu, iar nu el şi susţinătorii lui, vrem binele acestui oraş şi cred că însuşi faptul că am fost cel care a prezis caracterul nelegiuit al lui Frâncu este o dovadă în acest sens şi mai cred şi că sunt destul de obiectiv în tratarea acestui subiect, mai ales că războiul meu personal cu Frâncu, în proporţie de peste 90% are legătură cu modul lui defectuios de a-şi exercita funcţiile politico-administrative şi economico-sociale pe care le îndeplineşte, indiferent care şi când ar fi acestea.

Cert este că Râmnicul poate avea nevoie de un pasaj suprateran peste calea ferată în punctul în care aceasta tăia bulevardul Tudor Vladimirescu, însă proiectul gândit de fostul primar al Râmnicului, PDL-istul Mircia Gutău, primul din istoria oraşului arestat, şi el ca şi Frâncu, tot pentru luare de mită dar, se pare, o sumă mai mare şi, spre deosebire de Frâncu, Gutău a făcut numai lucruri bune pentru capitala vâlceană, era mult mai bine realizat. Acesta prevedea minimum patru bretele, în timp ce construcţia adusă de Frâncu, până la finele anului 2013, la aproape 90% nu are nici o bretea, fapt ce va duce la două chestiuni: una ar fi ca scopul acestei construcţii să nu fie deloc atins, în sensul că se fluidizează circulaţia în zona cu pricina, prin faptul că maşinile nu vor mai aştepta la barieră, dar se va îngreuna în zonele celelalte ale oraşului, prin care se va redirija circulaţia tirurilor către vama care se află în zona sau a doua ar fi cea care ar prevedea construirea unei noi vămi, într-o altă locaţie. Pe scurt: decât cum l-a făcut Frâncu, acest pasaj aproape că era mult mai bun dacă nu se mai construia deloc. Mergând mai departe cu critica lucrărilor care ne-a transformat oraşul reşedinţă de judeţ într-un şantier de care nu aveam nevoie, cred că nu e prea mult de zăbovit asupra chestiunii legate de dărâmarea vechii gări şi demararea lucrărilor de construire a unei noi gări. Râmnicul nu numai că nu avea nevoie de aşa ceva, căci judecând în primul rând după modul în care arăta Gara Râmnicu Vâlcea, la 135 de ani cât împlinea acea cosntrucţie în 2013, anul fatidic al demolării sale, nu există nici un dubiu că ar mai fi durat cel puţin încă pe atât. Sunt curios şi nu cred că rămâne în sarcina posterităţii, ci sunt ferm convins că voi apuca să văd cu ochii mei, dacă noua clădire a Gării Râmnicu Vâlcea a cărei construcţie abia demarase la începutul anului 2014, va rezista în timp cel mult jumătate din cât rezistase până la demolare vechiul sediu, situaţie în care nu ştiu cine va înţelege de ce a trebuit să cheltuim în 2013 şi în anii ce îi vor urma acestuia, bani pentru construcţia unei noi gări şi să ne batem joc de nervii populaţiei care a trebuit să suporte toate fectele nefaste ale unui şantier de nimenit dorit. Sunt doar câteva din dezastrele cu care Râmnicul a încheiat anul 2013, totul numai din cauza nenorocitului pe care populaţia l-a ales la conducerea oraşului nostru, numai dintr-o gravă sete de răzbunare pe PDL-işti, sete manifestată de altfel la nivel naţional, Emilian Valentin Frâncu.

Ceea ce nu trebuie uitat!

Nu mai este nici un dubiu că cel de al doilea municipiu al Vâlcii, Drăgăşani, a evoluat enorm de mult, devreme ce am ajuns chiar să îl catalogăm, chiar dacă în scripte nu s-a produs minunea, drept primul municipiu al acestui judeţ. Dar foarte puţini ştiu sau au curajul să recunoască faptul că cei care au avut grijă ca Drăgăşaniul să evolueze până la stadiul de astăzi nu au avut mai deloc originalitate în ceea ce priveşte proiectele care s-au implementat. Şi mai grav decât faptul că au preluat aceste proiecte din progama electorală cu care doctorul drăgăşenean (PNL) Alin Pavelescu s-a prezentat în faţa votanţilor la alegerile pentru primăria Drăgăşani din vara anului 2008.         Şi nici faptul că le-au copiat nu ar fi un lucru tragic. Cu adevărat tragic este faptul că ar fi putut măcar să ducă aceste proiecte la îndeplinire aşa cum le-a gândit doctorul Pavelescu. Nu de alta, dar spre exemplu, era mai bună pentru Drăgăşani o Casă de Cultură cu 800 de locuri decât una precum cea pe care aproape au terminat-o autorităţile actuale, în care abia dacă se înghesuie 150 de oameni. Şi măcar de ar fi greşit decât la acest capitol! Dar au greşit exact în această manieră la toate proiectele pe care le-au copiat…  În cele ce urmează, stimaţi cititori, vă vom prezenta cel mai importante probleme care au fost identificate şi pentru care fostul lider liberal de la Drăgăşani, dr. Alin Pavelescu (foto), identificase şi soluţii astfel încât, dacă ajungea primar al urbei vinului, în anul 2008, cel de al doilea municipiu al Vâlcii ar fi căpătat puţin din alura Dubai-ului şi poate şi condiţiile econbomice ar fi fost cu mult superioare celor din prezentul destul de sumbru al acestei frumoase aşezări urbane.

Cu alte cuvinte, vă vom supune din nou atenţiei, pe capitole, programul electoral al doctorului Alin Pavelescu din vara anului 2008, dar vom şi comenta, pe parcurs, nu numai modul în care cei care au ajuns în locul inimosului medic la conducerea acestui oraş au copiat ideile acestuia, faptă prin care au recunoscut că liberalii, pe vremea când erau conduşi de doctorul Pavelescu şi prin intermediul acestuia, gândiseră soluţii viabile pentru aducerea Capitalei Vinului Vâlcean la un statut de dezvoltare suficient încât să poată rivaliza cu marile metropole occidentale.

De asemenea, vă vom arăta şi cum cei care conduc astăzi destinele urbei vinului au pus în practică haotic ideile lui Pavlescu, singurul desprecare se poate vorbi, la nivelul Drăgăşani-ului cel puţin, ca despre un adevărat politician, dar şi cum liberalii, de când au o conducere caracterizată de un analfabetism greu de închipuit a fi posibil, nu mai sunt buni de nimic în cadrul acestei comunităţi. Cât despre modul haotic în care au fost puse în practică ideile lui Pavelescu, facem precizarea că, după cxe că nu au fost abordate toate, cele care au fost puse în practică, s-au materializat în proproţii infime. Astfel, dacă Pavelescu gândea, să presupunem, un covor asfaltic de 14 cm grosime pe trotuare şi nivelat ca la carte, cei care i-au preluat ideile, l-au făcut de 2 cm grosime şi de nivelat mai că nici nu s-au sinchisit. Şi acesta era un exemplu, însă în aceeaşi manieră, actuala administraţie a Drăgăşani-ului pur şi simplu şi-a bătut joc de toate ideile preluate de la Pavelescu…

LA CAPITOLUL INFRASTRUCTURĂ:

În programul său electoral, cu care s-a prezentat în faţa electoratului în anul 2008, atunci când a candidat la funcţia de primar al urbei vinului, inimosul doctor Pavelescu propunea comunităţii, următoarele chestiuni de importanţă majoră:

1.Reabilitarea drumurilor naţionale (str. Tudor Vladimirescu-7km, str I C Bratianu-2km.,Str Regele Ferdinnnd 2 km)

2.Construirea unui pasaj pe sub calea ferată pentru aututunime (barieră gară)

3.Finalizarea extinderii covorului asfaltic pe toate străzile Municipiului Dragăşani

4.Modernizarea prin asfaltare a drumurilor de legătură cu zonele periferice ale Municipiului Drăgăşani

5.Crearea locurilor de parcare (2000), crearea locurilor de joacă (2-

3 în fiecare cartier), modernizarea aleilor dintre blocuri, continuarea modernizării trotuarelor din centrul oraşului prin pavimentare cu pavele din beton şi borduri din beton

6.Realizarea centurii de ocolire a Municipiului Drăgăşani

7.Realizarea reabilitării reţelei de apă în zona centru sud a Municipiului Drăgăşani. „Nici o locuinţă fără apă!”. Se continuă demersurile pentru alimentarea Municipiului Drăgăşani cu apă de la Brădişor

8. Realizarea canalizării oraşului Drăgăşani, în întregime.

Ce a copiat din programul electoreal al lui Pavelescu actuala administraţie, la acest capitol?  Totul la nivel de promisiuni şi nimic la nivelul realizări, cu excepţia şoselei de centură care s-a dat în folosinţă, însă este proiectul liberalilor, de pe vremea lui Iordache, dupăc um bine se ştie şi nu mai este cazul să amintim. În rest, Dumnezeu cu mila! În sensul că întreg covoul asfaltic are mai multe gropi decât asfalt, iar cât despre locurile de parcare, după ce că sunt puţine, mai ales din ordinul viceprimarului deştept de calcă-n gropi al urbei vinului, liberalul Adrian Sanda alias Sucă de Drăgăşani, poliţia locală şi le rezervă şi pe cele din faţa primăriei. Cât despre reabilitarea reţelei de alimentare cu apă potabilă şi modernizarea acesteia, cică se va face, căci s-a şi semnat un contract în acest sens, între Apavil, primărie şi Consiliul Judeţean, spre finele anului 2013, dar dacă se face pe noi, beneficiarii, tot nu ne încântă, devreme ce se face tot pe spinarea noastră, preţul apei potabile de la Drăgăşani este mai mare decât cel practicat în zece ţări la un loc. Şi suntem convinşi că atunci când şi-a întocmit respectivul program electoral, liberalul Alin Pavelescu nu s-a gândit să reabiliteze reţeaua de distribuţie acvatică tot pe spinarea bieţilor contribuabili drăgăşeneni. Nu-i nimic. Dacă el nu s-a gândit la asta, iată că se gândesc cei care au ajuns în locul lui, la conducerea oraşului, judeţului şi a ţării. Cât desprte construirea unui pasaj pe sub calea ferată, propus de Pavelescu în vara anului 2008, iarăşi a fost o idee care le-a plăcut şi celor care ne conduc acum şi tot promit încă dinainte de campania electorală din 2012 că se va întâmpla aşa ceva, că s-au semnat contracte, că s-au înaintat documente, dar noi nu vedem nimic realizat în acest sens…

LA CAPITOLUL MEDIU:

Şi la acest domeniu, Alin Pavelescu găsea soluţii încă din vara anului 2008, pe care le şi aducea în atenţia publicului în acelaşi program electoral, astfel:

1.Conform normelor europene, trebuie să se asigure cel puţin 26 de metri de spaţiu verde pe cap de locuitor: pe domeniul public, în funcţie de suprafaţă, poziţie şi configuraţia terenului, se vor delimita: spaţii verzi, zone verzi, parcuri. În domeniul privat, fiecare cetăţean poate fi îndrumat să-şi planteze specii ornamentale care pot fi asigurate de primărie.

2.Amenajarea grădinii publice în  Drăgăşani (Batca), proiect finanţat in cadrul Programului Naţional de îmbunătăţire a Calităţii Mediului

3.Reabilitarea ecologică a lacului de acumulare şi a malului drept al Oltului prin lucrări de consolidare şi înfrumuseţare, realizarea unei centuri verzi, prin plantarea de specii rapid crescătoare (sălcii, plopi)

4.Reabilitarea ecologică a râului Pesceana de la Boroşeşti până la vărsarea în Olt: consolidarea malurilor prin plantare de specii rapid crescătoare, iar acolo unde apa provoacă eroziunea malului, se va schimba cursul apei

5. În zona cartierului Sfântul Gheorghe există terenuri neproductive care trebuiesc urgent plantate

6.Modernizarea fântânilor publice şi transformarea lor în oaze naturale, cu impact ecologic deosebit: Bâtca, Şipote (modernizarea parcului), Bancovici, Zlătărei Cămin, Str. Cişmelei, Capul Dealului, Valea Caselor, Drăgănei, Podul Trenului.

7. Închiderea gropii de gunoi

8.Staţie de pretratare a deşeurilor menajere (finalizare 2008) şi realizarea unei platforme de transfer gunoi nebiodegradabil

9.Îmbunătăţirea reţelei de canale, rigole şi şanţuri pentru evacuarea apei din precipitaţii în vederea protejării locuinţelor impotriva inundaţiilor (Căpitan Hoarcă, str. Podgoriei. str. Şctolii, Podul Bârsanu, Cartierul Zlătărei, Cartierul Primăverii). Continuarea rigolei betonate pe strada Ferdinand, de la str. Braniştei până la str. Dealul Viilor. Continuarea rigolei betonate de la Scoala Capul Dealului la intrarea în comuna Suteşti.

10.Continuarea modernizării şi extinderii parcului Dealul Viilor(3,5-5 ha)

11.Transformarea pădurii Valea Turnului (25 ha) într-o zona de agrement care să devină atracţia principală în Drăgăşani.

12.Eliminarea excesului de umiditate din zonele Primăverii şi Cărămizari.

13.Modernizarea şi eficientizarea serviciilor publice locale:

-concesionate: serviciul de Salubrizare, Iluminatul public, care va deveni mult mai economic (50%) prin înlocuirea becurilor normale cu becuri cu leduri

-gestiunea directă a Consiliului Local: Ecarisaj, Serviciul de deszăpezire

14.Reabilitarea ecologică a bălţii „Abatorul” şi transformarea ei într-o zonă de agrement şi pescuit.

Dintre toate acestea, cei care i-au „suflat” postul d eprimar lui Alin Pavelescu, au copiat multe. Printre acestea, staţia de sortare şi pretratare a deşeurilor, închiderea gropii de gunoi sau amenajarea grădinii publice Batca. Aşadar, au copit trei idei din 14. Cum le-au pus în practică? Haotic, cum altfel? Era extrem de uşor să închidă o amărâtă de groapă de gunoi, dar staţia de pretratare au făcut-o cum au făcut-o, numai la standarde occidentale nu au făcut-o însă, aceasta prezentându-se mai jalnic decât o groapă de gunoi. Sunt utilaje, se lucrează, dar standarde occidentale înseamnă că ar trebui ca indiferent dacă se lucrează cu gunoaie, condiţiile să fie ca în farmacie, nu ca în fosta groapă de gunoi a oraşului. Ajungând la amenajarea grădinii publice Batca, aici ne place să comentăm mai mult. În sensul că de două mandate tot promite actuala administraţie un acoperiş pentru Amfiteatrul Batca şi tot cu celofanele pe boxe se organizează zilele oraşului şi alte chestiuni. Acestea fiind spuse, proiectul iată copiat de la Pavelescu privitor la amenajarea unei grădini publice la Drăgăşani doarme liniştit în birourile edililor şi cel mai probabil, e mai gros praful de pe dosar decâţt dosarul însuşi, deşi a trecut mai bine de o jumătate de deceniu de când, din posturea de candidat la primăria Drăgăşani, liberalul Alin Pavelescu le-a dat mură în gură toate aceste idei valoroase, celor care au fost aleşi de comunitate să îi conducă. Aşa comunitate… Ce conducători să merite, oare?

LA CAPITOLUL ÎNVĂŢĂMÂNT:

Doctorul Alin Pavelescu propunea, în vara anuliui 2008, următoarele obiective:

1.Constituirea, la nivel de municipiu, a Consiliului Şcolar, format din reprezentanţii unităţilor şcolare şi ai primăriei. Poliţiei Comunitare şi Jandarrneriei, care va funcţiona după un regulament bine structurat

2.Decontarea lunară a costurilor pentru utilităţile folosite la fiecare unitate şcolară (încălzire, iluminat, apă, telefon, internet, gunoi menajer)

3.Dezvoltarea infrastructurii şcolare:

-înlocuirea conductelor de alimuntare cu apă potabilă

-refacerea tuturor împrejmuirilor curţilor şcolilor

-realizarea hidroizolaţiei la Sala de gimnastică a Grupului pului Şcolar Brătianu

-Montarea unei centrale termice la Scoala Momoteşti

-Construirea unei săli de festivităţi la Colegiul Naţional Gib Mihăescu

-Amenajarea a 10 garsoniere pentru profesorii stagiari la etajul 3 al căminului G.S. Brătianu.

-Reparaţia capitală a clubului Colegiului Naţional Gib Mihăescu din strada Ferdinand şi reparaţia capitală a clădirii de la Şcoala Nicolae Bălcescu, situată în acelaşi corp de clădire cu clubul Colegiului Naţional Gib I. Mihăescu.

4.Cooperarea primăriei cu G.S. Brătianu pentru introducerea unor calificări noi cerute de piaţa muncii (viticultura, legumicultura, zootehnia, mica şi marea industrie).

5.O atenţie deosebită se va acorda şcolilor situate în cartierele periferice ale oraşului, pentru readucerea copiilor in aceste şcoli. Argumente în acest sens:

-Indicele de aglomerare al claselor din şcolile situate în centrul oraşului este peste limitele admise.

-Lipsa modalităţilor de recreere în pauze datorită lipsei de spaţiu.

-Modernizarea şi crearea condiţiilor de mediu acceptate de UE în şcolile noastre se pot realiza la periferie, unde există spaţiu necesar (exemplu: Şcoala din Momoteşti, unde se poate realiza o infrastructură conform normelor europene).

6.Discutarea proiectului bugetului fiecărei unităţi şcolare pentru anul financiar următor, cu compartimentul Contabilitate din primărie, astfel ca acesta să asigure realizarea obiectivelor propuse.

7.Implicarea tuturor unităţilor şcolare în programe cu finanţare europeană, pentru realizarea unor obiective educaţionale, care au ca suport şi îmbunătăţirea dotărilor.

8.Asigurarea securităţii elevilor pe căile de acces de la şi spre unităţile şcolare, prin cooperare cu Poliţia Comunitară

9.Eliminarea fondului clasei, taxă care nu face cinste sistemului de învăţământ si administraţiei locale. Primarul are misiunea de a asigura fondurile necesare.

Vis-a-vis de acest ultim punct de la Capitolul Învăţământ din programul electoral al doctorului Pavelescu, iată, la nivel naţional, se încearcă acum ceea ce el propunea, pentru municipiul Drăgăşani, în urmă cu aproape 6 ani. Acest lucru dovedeşte un fapt pe cât de real, pe atât de trist anume că Pavelescu de a Drăgăşani este mult mai deştept şi mai competent decât cei care ne conduc întreaga ţară şi, cu toate acestea, el nu poate face nimic în asemenea privinţă din simplul motiv că pentru oameni bine pregătiţi, ambiţioşi şi puşi pe fapte mari, fapte de bun augur şi de maximă importanţă pentru fiecare cetăţean al acestei ţări ca el nu sunt disponibile funcţiile de conducere. Şi când te gândeşti că nu a ajuns primar pentru că oamenii au preferat pe altcineva, o concluzie şi mai tristă îţi vine în minte, anume că nu numai cei care ne conduc acum sunt analfabeţi şi incompetenţi dar şi noi, poporul prost care nu suntem capabili să decidem bine cine merită o ştampilă din partea noastră şi iată aşa se înfăptuie blestemul lui Ceauşescu de la care ni se trag toate relele căci, vorba aceea, „Vai de poporul care îşi omoară conducătorul!”.

LA CAPITOLUL SĂNĂTATE:

Pavelescu proprunea în vara anului 2008, următoarele:

1.Consolidarea şi igienizarea clădirii în care funcţionează secţiile de Psihiatrie şi Boli Infecţioase

2.Mansardarea clădirii Spitalului, cu crearea de noi spaţii şi reabilitarea acoperişului

3.Lucrări de consolidare şi modernizare la Policlinica Drăgăşani

4.Cabinetele medicale individuale vor fi vândute medicilor, cu respectarea legilor în vigoare, prin negociere directă

5.Reabilitarea Termică a Spitalului, prin schimbarea caloriferelor şi a reţelei de alimentare cu agent termic.

6.Înlocuirea celor 3 lifturi de la Spitalul Drăgăşani

7.Mutareaa secţiei de Obstretică-Ginecologie în incinta spitalului

8.Monitorizarea calităţii serviciilor medicale:

-Crearea bazei materiale pentru informatizarea spitalului, în scopul îmbunătăţirii înregistrării, corectării şi raportării corecte

-Colaborarea cu primăria, în vederea dezvoltării unui program de îngrijire la domiciliu

-Dezvoltarea de parteneriate pentru furnizorii de servicii medicale şi nemedicale (externalizare)

-Dezvoltarea de pdrtenenate cu spitale din alte tări, în vederea imbunătăţirii experienţei profesionale a medicilor

-Dezvoltarea de parteneriate cu instituţiile de învăţământ, prin care spitalul se angajează să ofere consultanţă de specialitate elevilor, în domeniul microbiologiei, parazitologiei, sexologiei.

9.Crearea compartimentului UPU (unitate de primiri urgenţe).

10.Reorganizarea ambulatoriului spitalului, cu cabinetele corespunzătoare specialităţilor şi angajarea de personal medical specializat.

Nu s-a făcut nimic din aceste puncte în cei şase ani care au trecut de când Pavelescu le punea drăgăşenenilor, în cutiile poştale, pliante cu acest program electoral gândit de el. Nu s-au zugrăvit decât pereţii şi s-au montat nişlte geamuri din termopan la clădirile în care se desfăşoară activităţi medicale pe raza Drăgăşani-ului, de parcă de var am fi avut nevoie mai mult decât de ce propunea Pavelescu, spre exemplu o unitate de primiri urgenţe. Nu de alta, dar pe harta patriei noastre, cel puţin noi nu cunoaştem un alt municipiu care să nu dispună de aşa ceva. Cu alte cuvinte, ideea de municipiu se traduce prin faptul că oraşul cu pricina are de toate. Ori Drăgăşaniul nu pricepem de ce se mai numeşte încă municipiu că nu are nimic, iar de la „nimic” până la „de toate”, e cale de mii de ani lumină, ca să nu zicem mai mult!

LA CAPITOLUL CULTURĂ:

În acel program electoral de acum aproape şase ani, Pavelescu propunea:

1.Reabilitarea cinematogratului „Progresul”, prin crearea unei construcţii moderne, cu toate utilităţile

2.Se va construi o casă de cultură cu o capacitate de 800 de locuri, cu toate anexele unei instituţii de o asemenea anvergură conform  normelor europene

3.Muzeul Viei şi Vinului:

-reabilitarea construcţiei,

-sector specific viti-vinicol,

-vinotecă la subsol;

-galerii de numismatică, etnografie şi folclor, galerii de artă

4.Reînfiinţarea echipei de teatru a Casei de Cultură, se vor încheia contracte cu firme de impresariat, pentru aducerea unor trupe de teatru consacrate, se vor organiza concerte pentru toate gusturile, cu artişti consacraţi

5.Se va păstra tradiţia sărbădorilor oraşului şi a manifestărilor culturale:

-Ziua Municipiului Drăgăşani,

-Sărbătoarea „Culesul Viilor”, cuplată cu festivalul „Lăutarul”

6.Reînfiinţarea tarafului Casei de Cultură şi ansamblului folcloric.

7.Anual, se va organiza comemorarea a 2 titani ai literaturii române, respectiv Gib I. Mihăescu şi Vintilă Corbul

8.Clubul „Femina” (fosta sală a maternităţii): şcoala de dans, fitness, campionate de tenis de masă, divertisment

9.Înfiinţarea unui Centru de Tineret în scopul diversificării ofertei de servicii şi programe destinată tinerilor:

-Identificarea nevoilor, aspiraţiilor şi potenţialului tinerilor,

-Atragerea tinerilor în activităţi culturale şi creative,

-Implicarea tineretului în viaţa comunităţii locale;

-Realizarea unei publicaţii pe probleme de tineret, de către tineri.

Şi la acest capitol, actuala administraţie a Drăgăşani-ului a funcţionat nici mai mult nici mai puţin decât un copiator xerox defect. Aşa s-a ales Drăgăşaniul cu un Muzeu al Viei şi Vinului modernizat abi aanul trecut, deci după cinci ani de când doctzorul drăgăşenean venea cu aceste idei, dar nu au fost capabili să ducă până la capăt proiectele lui Pavelescu, aşa că respectivul muzeu s-a ales cu o spoială de var la exterior şi un lavabil la interior şi nimic mai mult. Nu numismatică, nu vinotecă la subsol, nu galerii de artă, nimic… doar var şi vopsea!

Cât despre noua casă de cultură, au trecut aproape doi ani de când a expirat autorizaţia de construcţie, clădirea nu este terminată, iar sala de spectacole n-are nici măcar un sfert din numărul d elocuri propsu în 2008, de Pavelescu.

Pe lângă aceasta, fie nu se ştie când se va termina construcţia, fie dacă se va termina, va funcţiona după principiul Cinema Progresul: fără public, câteva luni, după care a cântat cu folos cucuveaua, că este deja pustie o clădire finalizată de fostul primar Gheorghe Iordache şi în care acesta a investit imens… căci actualul primar doar l-a inaugurat după ce a montat nişte scaune şi late câteva chestiuni de interior, apropo de acest alt punct din programul electoral al lui Pavelescu de care actuala conducere a Drăgăşani-ului nu a fost capabilă, gestionând de la prost spre execrabil această situaţie.

LA CAPITOLUL SOCIAL:

În acest domeniu, programul electoral al lui Alin Pavelescu din vara anului 2008 identifica următoarele probleme şli soluţii:

1.Crearea locurilor de muncă. Orice investiţie, în orice sector amintit, creează locuri de muncă Se vor folosi programele finanţate de Agenţia Judeţeană de Ocupare a Forţei de Muncă

2.Dezvoltarea serviciilor de îngrijire 1a domiciliu pentru persoanele vârstnice. (Serviciul Public de Asistenţă Socială-SPAS)

3. Implementarea şi derularea unui program de formare profesională a adulţilor din rândul populaţiei rrome

4.Asigurarea fondurilor pentru derularea programelor sociale, adică să nu mai avem persoane fără venit, conform legislaţiei române şi europene

5.Se va acorda o atenţie deosebită locuinţelor socia1e:

-reabilitarea şi mansardarea barăcilor din str. Primăverii, cu asigurarea tuturor condiţiilor de locuit

-identificarea zonelor construibile şi atragerea investitorilor pentru construcţia de locuinţe sociale

6.Se va construi un WC public modern după norme sanitare acceptate de legislaţia în vigoare. În zona parcurilor, se vor instala WC-uri publice, bine îngrijite şi supravegheate.

7.Se vor identifica şi înregistra persoanele defavorizate şi se va stabili cuantumul taxei de impozitare pentru fiecare caz în parte.

8.Persoanele care beneficiază de HG. 416 vor fi judicios repartizate şi monitorizate pentru a efectua cele 72 de ore de muncă în zone deficitare din punct de vedere al salubrităţii

9.Construirea unui azil de bâtrâni după toate normele de Infrastructură şi sanitare aprobate de legislaţia în vigoare.

10. Centrul de zi pentru copii.

11.Reînfiinţarea unui punct de lucru aparţinând Inspectoratului Teritorial de Muncă Vâlcea, ţinând cont că în Drăgăşani, funcţionează în jur de 1.200 de firme private.

12. Înfiinţarea unui birou de carte funciară şi a unui birou de cadastru.

13.Atragerea investitorilor pentru crearea Parcului Industrial Avram Iancu (pe 19 hectare)

14.Reabilitarea termică a blocurilor.

Dintre toate acestea, primăria Drăgăşani, în ultimii aproape şase ani nu a rezolvat nimic decât problema  cursurilor de formare profesională. Dar, ce să vezi, nicidecum pentru restul drăgăşenenilor, ci tot pentru funcţionarii din primărie, pe banii noştri, ai proştilor plătitori de taxe, iar când noi am scris lucrul ăsta, ni s-a spus că nu sunt pe banii noştri, ci pe bani de la UE, de parcă noi nu am fi tot cetăţeni ai UE, iar taxele noastre nu ar îmbogăţi şi bugetul Uniunii, odată cu al ţării.

LA CAPITOLUL AGRICULTURĂ:

Obiectivele specifice pentru Drăgăşani identificate de către Alin Pavelescu în programul său electoral din 2008 erau:

1.Reabilitarea şi reactivarea sistemului de irigaţii.

2. Înfiinţarea de asociaţii ale viticultorilor în vederea posibilităţii accesării fondurilor pentru reconversia plantaţiilor viticole (plantarea cu soiuri de calitate superioară şi material săditor certificat). Condiţia minimă este aceea de a replanta minim un hectar.

3.Înfiinţarea de asociaţii ale agricultorilor şi ale proprietarilor de utilaje agricole în vederea exploatării eficiente a pământului şi posibilităţii accesării fonsurilor pentru dotări cu utilaje şi echipamente rnoderne.

4.Asociaţie pentru legumicultori.

La nici unul din aceste puncte, nu s-a gândit nimeni din cei care au ajuns, din 2008 încoace la conducerea Drăgăşani-ului. Să o spunem şi mai bine: nu s-au gândit nici să copieze ideile lui Pavelescu, nici la altceva. Totul, în timp ce la o aruncătură de băţ, în comuna condusă tot de către un pesedist, respectiv Prundeni-ul lui Ion Horia Horăscu, s-au pus la punct două sisteme de irigaţii ultramoderne, s-au creat 500 de noi locuri de muncă, fabrică de tampoane, fabrică de hale, două parcuri de panouri fotovoltaice etc. Iar dacă se poate atât de mult într-o comună, într-un municipiu, posibilităţile ar trebui să fie imense!

LA CAPITOLUL CULTE:

Propunerile de acum 6 ani ale lui Pavelescu erau:

-Extinderea Cimitirului „Eternitatea” şi construirea unei capele ce va întruni toate condiţiile normelor sanitare.

-Construirea unei capele în incinta Spitalului Drăgăşani.

-Finalizarea infrastructurii la Biserica din cartierul Sfântu Gheorghe.

-Construirea unei clopotniţe moderne la Catedrala Adormirea Maicii Domnului.

Dintre toate acestea, s-a construit clopotniţa la Catedrală, dar cu bani veniţi de la bugetul naţional direct în acest scop, graţie amendamentelor făcute de deputatul drăgăşenean Vasile Bleotu şi s-a mai făcut şi o capelă în cimitirul Eternitatea, prin eforturile primarului Nedelcu. Eforturile nu au fost însă destul de mari încât să împiedice transformarea Cimitirului Eternitatea în bordel fără acoperiş sau în toaleta publică a maidanezilor, ori măcar să monteze un steag mai a cătării, în locul celui cârpit pe toate părţile, la monumentul Eteriştilor, darămite ca să îl extindă aşa cum propunea doctorul drăgăşenean.

LA CAPITOLUL SPORT:

Pavelescu propunea:

1.Reînfiinţarea Consiliului Municipal pentru Educaţie Fizică şi Sport Drăgăşani

2.Înfiinţarea Clubului Sportiv Municipal Drăgăşani.

3.Reînfiinţarea Asociaţiilor Sportive Şcolare.

4.Înfiinţarea unui Centru de Excelenţă la soft-ball.

5.Reabilitarea Complexului Sportiv Drăgăşani:

-pistă de atletism

-teren de soft-ball

-modernizarea tribunelor stadionului şi eficientizarea spaţiului de sub tribună

-construirea unei săli de sport modeme cu circa 2500-3000 de locuri

În cadrul Grădinii Publice Drăgăşani (Parcul Batca), se vor amenaja:

-teren handbal+basket+volei, teren sintetic fotbal, pistă role, pistă ciclism;

-amenajarea unui patinoar;

-amenajarea unui bazin de înot.

6.Bitumizarea terenurilor de sport la toate şcolile din municipiu.

7.Reabilitarea sălii de sport a Şcolii Nicolae Bălcescu.

8.Se va monitoriza şi se vor aloca fonduri din bugetul local pentru obţinerea unor performanţe notabile la toate secţiile din sport din Drăgăşani: promovarea echipei de fotbal în Liga III, campionate naţionale de atletism, campionate de handbal, campionate de soft-ball şi şah.

Deocamdată, competiţiile care ar trebui să se desfăşoare la Drăgăşani, în sla de sport, se organizează la Suteşti sau Ştefăneşti, cei care au ajuns la conducerea oraşului din 2008 încoace, în locul lui Pavelescu nefiind capabili de construirea unei săli de sport, măcar cu un număr suficient de locuri, dacă nu şi modernă aşa cum ar trebui de fapt. În schimb, se găseşte între o jumătate şi chiar un miliard pe an ca să se investească într-o echipă de fotbal de tot rahatul, una pe nume Urina parcă sau Unirea Drăgăşani care nu numai că nu a ajuns acolo unde vroia Pavelescu potrivit programului său electoral din 2008, dar a ajuns şi ciuca bătăilor, fiind învinsă de toate echipele de pe maidanele comunelor vâlcene, dar bani, din bugetul nostru, al contribuabililor tot încasează lună de lună şi devin şi vulgari dacă sunt refuzaţi, în frunte cu viceprimarul Sucă de Drăgăşani, bineînţeles care se pare încă mai are de „supt” de pe urma acelui club chiar dacă în acte a renunţat ca să nu fie acuzat de incompatibilitate de funcţii.

LA CAPITOLUL TURISM:

Programul electoral al lui Alin Pavelescu din 2008, propunea:

1.Dezvoltarea agroturismului:

-sprijinirea celor care construiesc pensiuni;

-sprijinirea celor care îşi transformă casele în pensiuni;

-sprijinirea celor care construiesc hoteluri şi restaurante.

2.Includerea în programe turistice naţionale a activităţilor turistice locale:

-vizitare crame cu degustare de vinuri;

-biserici şi vestigii istorice ale mănăstirilor din Dobruşa, Lungeşti, Şerbăneşti;

-Biserica Sfântul llie şi muzeul din incintă;

-Catedrala Municipiului Drăgăşani;

-Monumentul Eroilor Eterişti şl Monumentul Eroilor Români;

-Casa memorială Gib I. Mihăescu;

-Muzeul Viei şi Vinului

3.Prezentarea ofertei turistice pe Internet.

Ce să faci însă cu cei care ne conduc acum? Ce să faci când premierul Poanta, mă scuzaţi, Ponta susţine că nu promovează proiectele de obţinere de fonduri pentru turism de la UE, convins fiind că nu d eturism are nevoie România. Cam aşa gândesc şi cei de la Drăgăşani. Un om care gândeşte altfel, anume că nu contează ce crede el despre de ce are nevoie România, ci atacă orice linie de finanţare care ar putea aduce bani în ţară căci, în fond şi la urma urmei asta etse treaba: să aducem bani în România, ar proceda ca Horăscu de la Prundeni care a investit masiv şi în Turism. Concluzia tristă este aşadar nu numai că cei care i-au „suflat” postul de primar lui Pavelescu, în 2008 nu sunt capabili să gândească singuri şi să facă proiecte – asta dacă nucumva este vorba despre statui ca să aibă pe ce-şi face nevoile ciorile – dar şi că deşi au preluat din ideile doctorului drăgăşenean, doar se prefac că le pun în practică, deoarece nici dacă ar vrea pe bune să facă treabă, nu s-ar pricepe! Şi totuşi, doctorul Pavelescu nu numai că a muncit, în campania electorală, pentru actualul primar Cristi Nedelcu, ajutându-l să câştige şi aceste alegeri, ca şi cxandidat al USL-ului (PNL+PSD+PC), dar nici nu este deranjat de faptul că i s-au cam “şutit” ideile, dimpotrivă se declară mândru de asta, pentru că aşa îi vede cel mai bine valoarea adevărată întreaga lume. Mai mult, inimosul doctor drăgăşenean spune că l-ar ajuta cât ar putea pe actualul primar şi ar face oricând echipă cu el dacă acest lucru ar duce nu numai la punerea în practică a ideilor lui dar mai ales la efectuarea de lucrări de aşa natură încât Drăgăşani-ul să capete o alură occidentală pe care, la tradiţiile de care dispune şi la poziţia sa geografică şi administrativă, chiar şi-o merită din plin.

În loc de concluzii

     de Petrinel ŞTEFĂNESCU

Cartea „Primari vâlceni de top” pe care tocmai aţi parcurs-o este concepută şi structurată ca un top care stabileşte o erarhie a valorii celor mai merituoşi dintre edilii Vâlcii, cu un plus de atenţie pentru cei din sudul acestui judeţ. Cu toate că la prima citire, vă surprinde latura pozitivistă accentuată, aducând aminte de presa crizistă din anii de început ai comunismului romantic, de pe vremea lui Dej, Ana Pauker sau Vasile Luca, demersul publicistic a avut în vedere obligarea primarilor, prin strategia laudativă atent calculată, pentru a-şi menţine atitudinea pozitivă manifestată până acum, conform acestei cărţi, faţă de comunităţile care i-au ales. Autorul a folosit un tertip verificat şi confirmat pe timpul când erau la modă panourile de onoare cu fruntaşii în întrecerea socialistă, în sensul că odată apăruţi la loc de cinste, cu poze, cu laude şi cu tinicheaua în colţuri agăţată de reverul pufoaicei, aceştia nu îşi mai puteau permite să ajungă de râsul colectivităţii.

După 23 de ani de la lovitura de revoluţie din 1989, conform predicţiei Oracolului din Dămăroaia, politologul Silviu Brucan, educaţia comunistă cu puternice tare ereditare se manifestă şi astăzi, în comportamentul aleşilor cu şcoală şi copii din regimul destructurat de Noua Ordine Mondială.

„Primari vâlceni de top” a speculat această sensibilitate a eroului de tip socialist-comunistoid, pentru stimularea noilor exponenţi ai puterii locale în activitatea benefică, depusă în folosul societăţii în faţa căreia s-au angajat cu jurământ pe Biblie şi pe Constituţia României.

„Primari vâlceni de top” este cu adevărat un panou de onoare, sub care deviza „Aşa să ne ajute Dumnezeu!” obligă la consecvenţă şi la respectarea fără rezervă a responsabilităţii asumate.

A apărut un nou volum bilingv de versuri, semnat Alin BARBU şi intitulat PUNCT. ŞI DE LA CAPĂT…, în care puteţi citi, printre altele:

COPERTA_00

Negociind cu Destinul…

 

Când te aşezi la masă cu destinul

Ca să-ţi negociezi şi binele şi chinul,

Abia atunci afli că pentru a ieşi deasupra,

Trebuie să laşi viaţa, din când în când, să-ţi închidă gura.

Iar dacă negociezi prea mult, s-ar putea să afli abia în mormânt

Că şi destinul, şi viaţa, şi diavolul şi Dumnezeul pe care i-ai urât atât

 

Tocmai pentru că i-ai crezut vinovaţi de tot ce-ai îndurat,

N-au, de fapt, nici o vină… Pentru tot ce ţi s-a întâmplat,

Responsabili sunt numai proprii-ţi semeni.

Căci doar nu te-a judecat niciodată nimeni

După legi făcute de diavol, de Dumnezeu, de vremi,

Ci numai după legi gândite tot de… oameni!

 

Nu sunt eu, cu siguranţă,

Cel dintâi care-şi negociază

De unul singur destinul,

Dar sper, din tot sufletul,

Să fiu eu ultimul!

 

Dumnezeu a gândit doar un sistem

După care să se înfăptuie dreptatea morală.

Un sistem perfect. Încă… spunem

Pentru că nu s-au încumetat oamenii, bună oară,

Să-nfiinţeze tribunale în care să truncheze şi legea morală…

 

Căci de-or ajunge tot oamenii să-mbrace robe

Şi să aplice legea morală în baza unor probe,

Numind ei înşişi pe aceia care să-i judece tot din rândurile lor,

Va deveni nedreaptă chiar şi dreptatea Dumnezeilor.

 

Căci, să ne trezim puţin din nimicnicia noastră

Şi să ne analizăm creaţia cea mai proastă:

Să ne uităm la tribunalele de acum, în care, vrem nu vrem,

Mai devreme sau mai târziu, toţi ajungem:

Dintr-o postură ori alta, intrăm nevinovaţi

Ca să ieşim… condamnaţi.

 

Aşa ne trebuie, dacă ne-am crezut Dumnezei

Ca să ajungem să ne judecăm între noi…

Poate de ne-am cere iertare măcar o singură dată

Celui căruia ne-am crezut în stare să-L substituim întru judecată,

Poate ni s-ar da o şansă să ne negociem corect propria soartă…

 

Dar după ce aflăm iertare de la soartă, ne dăm seama că-a fost în zadar totul,

Căci vine, în urma noastră, un semăn al nostru, care ne pecetluieşte rostul

În funcţie de cât de mare-i „ortul” pe care i-l dă unui judecător corupt

Să îi facă lui destul loc, astfel încât să poată… negocia mai mult.

 

Am aflat toate acestea pe pielea mea, cum s-ar spune…

Cu alte cuvinte, am scris, în repetate rânduri,

Fie în versuri, fie în proză, toate aceste lucruri,

Sub o formă diferită, ce-i drept, imaginându-mi o lume

În care să fiu un alt Pinochio – unul pe cât de nou, pe atât de bătrân

În fapte şi simţiri – şi versuiam, crezând că nu fac decât să pun

În rime, situaţii literare, ipotetice, în care mă imaginam, pe mine,

Păpuşa, manevrată spre celebritatea retardului sau spre nimicnicia geniului

De către un Gepeto, păpuşar pe cât de nou, şi el la fel de vechi în utilitatea lui…

 

Abia cu câteva luni în urmă, spre finele unui an cu soţ –

Al douăsprezecelea din cea de-a treia mie de ani din viaţa de după Hristos

A omenirii -, când am fost condamnat

La doi ani şi jumătate închisoare, de executat,

Am constatat că, deşi Legea – fie ea şi omenească, nu cea morală – spunea

Că nimeni nu trebuie să îşi facă dreptate, sunt şi inşi autoîmputerniciţi la aşa ceva.

M-au judecat nişte judecători şi m-au şi condamnat, în final,

Doar pentru că am scris un articol, într-un ziar,

Prin care ceream ca judecătorii cei corupţi să fie împuşcaţi

De semenii lor simpli, atunci când se simţeau, de ei, grosolan trădaţi,

Căci le plăteau salarii grase taman pentru ca să nu îi mai fure,

Dar, ce să vezi: urşii se abonaseră deja la… rugul cu mure!

 

Şi când am văzut cum eu, de unul singur, nu pot să-mi fac dreptate,

Însă aveau acest drept onor nemercnicia lor, judecătorii,

Am tras o concluzie la fel de tristă în fapte

Precum mersul acestei societăţi, în care dacă prinzi infractorii

– fie şi numai în plasa unor articole de ziar – eşti arestat,

Iar dacă ajuţi la ascunderea lor, eşti chiar decorat

Cu cele mai înalte distincţii pe care le-a inventat vreun stat

Pentru civilii săi, anume că atâta timp cât nu numai că permitem

Existenţa de poliţii, procuraturi, tribunale şi alte instituţii de gen,

Dar îi şi remunerăm pe cei care lucrează în acestea, din taxele colectate

Din abstinenţele, sudorile ori lacrimile de noi toţi vărsate,

Ne plasăm singuri destinele, în ghearele însetate

De vendetă, ale Satanei!

 

Jos poetii cu… prostata!

M-am săturat de poeţi

Mândri că scriu doar beţi

Şi umplu o carte toată

Versuind că au… prostată,

Să ştie literatura toată.

Sunteţi Proşti, tată!

 

De la Bărăscu din Drăgăşani,

La Hart Crane de la americani,

Avem, între bătrânii Balcani

Numai versuri semnate de golani;

Scrise în momente de diaree cruntă

Pentru bani, scremând pe budă!

 

Prostata literară e ceva destul de vechi:

Când faci rime răsucind cercei după urechi,

Înşirând, când prostata te-ndeamnă la priveghi,

Cuvinte pe două-trei coloane pribeghi;

Cuvinte ce sună nici cât clopoţii din coadă

De la o viperă moartă…

 

Toate neamurile fără cultură au câte un Stănescu,

Dar altă eră n-are încă-un Shakespeare sau Eminescu…

Orice Bachus goleşte cu uşurinţă butoiul,

Dar nu pentru ucenicii lui a inventat Poenaru stiloul.

 

Căci e uşor să-ţi cauţi sub fustă identitatea,

Şi, bazat pe muza-ţi dintre craci, să umpli cartea

Cu versuri care-ar ucide de râs şi… moartea

Şi tot voua vă premiază pseudocriticii nimiccitatea…

Cât de uşor e să sfidezi cu beţia-ţi eternitatea,

Atât de greu e să-ţi plângă-amarul toată posteritatea!

 

Adio, viata mea!

 

Oricând oi afla ziua când să-mi vină greu,

E prea târziu să iert… Jur că-mi pare rău!

 

Nu pot privi-n trecut să văd ce-ascunzi atât.

N-am greşit nimica să sufăr aşa.

Mă chinui întruna să-ţi iert minciuna.

Îmi moare inima, iar tu te joci cu ea…

 

Ai vrut raiu-n visul tău, ţi-am dat şi inima,

Dar tu le-ai ars în iad, iubita mea…

S-a dus dracu-ncrederea, nu mai are rost!

Eşti doar o poză în mişcare, nu te mai cunosc!

 

Încă mă mai gândesc; e greu să mă trezesc:

Lacrime pustii cerşeau să le mângâi!

Ce mult te-ai mai jucat! Azi, s-a terminat…

Nu-ţi moare inima după iubirea mea!

 

Ai vrut raiu-n visul tău, ţi-am dat şi inima,

Dar tu le-ai ars în iad, iubita mea…

S-a dus dracu-ncrederea, nu mai are rost!

Eşti doar o poză în mişcare, nu te mai cunosc!

 

Ştiu că într-o zi, la mine vei veni:

Ţi-oi şterge lacrima şi-o să m-alinte alta,

Să pot ca să te iert, păcatu’ să ţi-l şterg!

Azi, îţi spune iubirea: Adio, viaţa mea!

 

Ai vrut raiu-n visul tău, ţi-am dat şi inima,

Dar tu le-ai ars în iad, iubita mea…

S-a dus dracu-ncrederea, nu mai are rost!

Eşti doar o poză în mişcare, nu te mai cunosc!

 

Şi nu cred să mai aflu ziua când să-mi vină greu,

E prea târziu să iert… Jur că-mi pare rău!

 

Alina, marea, gheata si iubirea…

 

Şi-a fost cândva o mare

Ce n-angheţat niciodată sub noi

Şi-am văzut-o pentru-ntâia oară-n doi,

Iar eu nu ştiam cât e de mare…

 

Şi primii copaci albiţi de promoroacă

I-am văzut tot cu tine, în Drăgăşani,

Când între noi era cale de 14 ani,

Dar iubirea nu mai era demult o joacă…

 

Eşti marea, eşti gheaţa,

Eşti şi iubirea mea!

Iar dacă şi timpul va vrea

Tot tu vreau să fii şi ceaţa

De pe vederea mea…

***

M-ai ajutat să-nving moartea

Când eram deja-n braţele ei…

Vreau să fiu fericirea din care tu să bei…

Ai citit strofe frumoase. Dar nu-nchide cartea,

Mai este o vară, mai este o mare!

Mai este o iarnă, mai este-o ninsoare…

Mai este încă un vers, mai este încă o stanţă.

Amarul vieţii, cu poezie se răsfaţă!

***

Iar dacă, în curând, eu nu voi mai fi,

An de an, s-o mai naşte un val, să ştii

Şi se va mai naşte o briză…

Şi-aş vrea atunci, de sus, să te văd de mână

Tot cu un tip căruia să-i arăţi

Pentru a întâia oară, a mării spumă!

Să-l săruţi plângând! Voi fi aici, să te alin

Şi-apoi, voi lua, de sus, dezlegare

La tine să cobor, să ne iubim iar în mare…

               Al tău, pururea, Alyn

 

Aloha Nui Loa, iubirea mea

(remix după melodia „Under the Coconut tree”)

 

Îmi voi aminti pururea

Vara noastră din Mamaia

Aloha Nui Loa, iubirea mea!

Umbrela soarelui ne-mbrăţişa

Ca valul când malu-l săruta…

Păream abătuţi

De fapt, eram pierduţi

Prin săruturi, din valuri rupţi.

Cu marea contopiţi,

Ne sărutam avizi,

Îmbrăţişaţi, în piscină,

Amăgiţi de luna plină…

Nu-i alt loc să-l plac

Nu-i alta să vreau s-o satisfac,

Nimeni alta decât tu…

De ce te-ai schimbat acu?

De regulă, ştiu că se termină

Amorul, odată cu luna plină.

Cu tine, acolo, am aflat

Cât ţine, de fapt, amorul adevărat.

M-ai făcut să iubesc,

M-ai făcut să zâmbesc,

M-ai făcut să te doresc

Doar pentru iubirea ta să trăiesc!

Ne iubeam sub valurile vii,

Privind noaptea cum se face zi.

Luna ne lumina, Soarele ne mângâia,

Marea ne asculta şi-n tihnă îngâna

Tot ce-ţi şoptea, timidă, inima mea…

Cu marea contopiţi,

Ne sărutam avizi,

Îmbrăţişaţi, în piscină,

Amăgiţi de luna plină…

Nu-i alt loc să-l plac,

Nu-i alta să vreau s-o satisfac,

Nimeni alta decât tu…

De ce te-ai schimbat acu?

Şi-acum aud, iubire,

Aceeaşi melodie,

Valurile când ne-mbrăcau,

Ca tobele sunau…

Sirinele murmurau într-o veselie

Din a noastră melodie:

„Under the coconut tree,

you be chilling with me

Making love to you in a bedford room

made of sand and sea
No place I’d rather be

no one else I wanna please

No one but you, boo I got you

Got the best of me!”.

De regulă, ştiu că se termină

Amorul, odată cu luna plină.

Cu tine, acolo, am aflat

Cât ţine, de fapt, amorul adevărat.

M-ai făcut să iubesc,

M-ai făcut să zâmbesc,

M-ai făcut să te doresc

Cât o să trăiesc…

Ne iubeam sub valurile vii

Privind noaptea cum se face zi.

Cu marea contopiţi,

Ne sărutam avizi,

Îmbrăţişaţi, în piscină,

Amăgiţi de luna plină…

Nu-i alt loc să-l plac,

Nu-i alta să vreau s-o satisfac,

Nimeni alta decât tu…

De ce te-ai schimbat acu?

Îmi voi aminti pururea

Week-endul de miere din Mamaia…

Aloha Nui Loa, iubirea mea!

 

Ultima sansa

 

Îmi înfig ochii-n oglinzi şi văd vremuri nu prea-ndepărtate:

Un schelet ce-şi pleacă ţeasta dintre lanţurile-ncurcate –

Strâng în palme ultimele făşii de carne şi-aşa uscată –

Cerşeam şi urii, cerşeam şi iubirii o dreaptă judecată…

 

Dintr-o mie de vise, pe cel ce îl trăiesc nici că l-aş fi visat:

Alungat de Ceruri, în iad, pentru mine, Dumnezeu s-a-ntrupat.

Frumoasă fantomă a iubirii ce-o uitasem moartă,

Lasă-mă să-ţi sărut mâna ce m-a scos pe-a Iadului poartă,

 

Lasă-mă s-adorm în braţele-ţi, înger clădit de iubire!

Nu ştiu de-i blestem ce-ţi cer azi, da-i calea spre fericire:

Tu, heruvimul meu, roagă-ţi mama să ne nasc-o fiinţă!

Tot astfel, i-oi aduce eu morţii aceeaşi cerinţă…

 

Ce dacă îmi jurasem că n-o să-mi cadă nimeni dragă?

Să vă ia dracu! Şi eu sunt om. Jurămintele se-ncalcă!

Cândva, luptam să scap de cătuşe. Azi, le rog eu să mă lege. De tine…

Aş arunca-n Iad cheia, ca Raiul să te lase să mori lângă mine.

 

Prin tine, greşeala-mi se judecă, ura-mi iubirea ţi-o iartă…!

Eşti şansa mea din urmă la mântuire. N-oi mai cere o altă!

… sa lupt cu moartea!

 

Oare şti cum e să dormi la porţile-atâtor veci

Rimându-le pe sicrie niscaiva versete reci,

Fără rost în lumea voastră şi-n genunchi, sub cătuşe,

Blestemând singurătatea care mi-a bătut la uşe?!

 

Când mii de lumânări topite plâns-au lacrimi de iubire,

Cine-ar fi crezut că-n braţele-ţi e-a mea ieşire

Din ghearele amintirii ei, în braţele iubirii tale?!

Mila ta m-a cules din cearşafu-i de spini în loc de petale…

 

Ultima rugăciune a unui Dumnezeu:

Pune-o în mormânt! Vreau să vină-n locul meu.

Pentru ea, am plâns în Rai, am plâns şi-n mormânt.

Oricând te pot iubi pe tine mai mult de-atât!

 

Vreau să triumf peste vechiu-ţi iad de vipere moarte.

Sunteţi aici toate şi toate, mult prea departe!

Din mormânt, scrisori vă scriu acum la toate:

Mai sunt încă… A avut cine să mă scape

Dintr-a voastră moarte!

 

Acum, viaţa poate să-şi aşterne culcuşul. Acum pot trage linie!

Să nu-mi spună iadul şi nici raiul ce mi se cuvine mie:

După toate se pune punct şi toate se iau d-acapo.

Nu-ţi pun zeii-n frunte prinţesa, zicând: „Iat-o!”

 

Iar de i-o ceri vieţii, ea-ţi va pun e-n braţe noaptea!

Mi-ai promis iubire, Aly şi m-ai ajutat să lupt cu moartea.

Mă trezisem iar în braţele-i bătrâne!

Mi-a zis să pun punct şi s-o iau de la cap,

Iar când crezusem că doar ea vrea să stea lângă mine,

Mi-ai arătat tu cum din gropile-i să scap…

 

Dialoguri întârziate

 

1.

– Vreau să plâng. Vreau iar pe umărul tău!

Nu-s în stare să sufăr în locul tău.

Cred că ştiu cât sânge din ochi ţi-am plâns.

Mi-amintesc în braţele a câţi am râs…

 

– Câte chemări disperate-au răsunat?

De câte ori în braţele lor m-ai uitat?

Câte-ncercări, prin Caraimani, am vrut să mor?

De câte ori ţi-ai bătut joc de al meu dor?

 

Poţi să plângi! Dar nu pe umărul meu.

N-ai să ştii ce-a fost în sufletul meu…

N-am uitat cât sânge pe gene mi s-a scurs.

Vreau să râd de cât prin braţele-a câţi ai râs!

2.

– Vreau să mor. Să adorm la pieptul tău!

Ce-a fost bine, e din ce în ce mai rău.

Acum plâng după câte ţi-am jurat.

Mi-amintesc: în petale m-ai îmbrăcat…

 

– Câtă zăpadă lacrimile-mi au topit?

Câte petale pe trupul tău am ofilit?

De câte ori mi-a fost rău şi-ai râs de mine?

De câte ori te-a chemat popa la mine?

 

Plângi cât vrei! Căci nu mai plângi prin ochii mei.

Habar n-ai ce bine mi-e acum, pe perna ei,

Când ştiu că tu cari pe uşi străine

Doar amintirile cu mine!…

 

Invitatie la înmormântare

 

Tată, oriunde-ai fi, iată: Dumnezeu vine şi el după tine!

Ultima oară pe scenă! Jur că-am gândit totul cum ştiam mai bine!

Mamă, oricine-ai fi, iată: Dumnezeul tras în ţeapă râde spre tine…

Invitaţie la-nmormântare! Încântă-ţi măştile cu mine!

 

Nu-i ocean prea rece, nici suflu să nu-l pot ţine, nici turn mai înalt decât mine

Sau făclii să-mi râdă-n faţă când mor… Ce să fac să-ngrop nişte minţi în tine?

Te-ai simţi bine, mamă, să mă-ngropi în mormântul ce-l săpasei pentru tine?

Invitaţie la-nmormântare! Încântă-ţi măştile cu mine!

 

V-am spus, ciudaţilor. Şi v-o mai spun o dată: daţi-mi pace

Înainte să-arăt gloanţelor unde-i locul unde creierul vă zace!

Mamă, ce-ar fi să uiţi de venele-mi tăiate? Iată cum trec ţepi prin mine…

Invitaţie la-nmormântare! Încântă-ţi măştile cu mine!

 

Vorbele mele rănesc zâmbete. Ale voastre-mi curmă lacrimile.

Orice-am făcut, a fost rumegat de minţi din cele mai senile!

Degeaba-mi spui că-s ca tata: aşa şi pe dincolo. Te holbezi

La munca unui geniu! Nu-mi scoate mie ochii pentru că tu nu vezi!

 

Doamne, oricât de sus ai fi, iată: azi, îţi schimb legile, căci s-au învechit:

1.Sătui cei ce mi-au cerut tort să-mi sufle-n făclii, căci coliva-mi au primit!

2.Fericiţi cei ce nu m-au iubiut nicicând, căci vin după mine-ntr-un râs!

3.Oprimaţi cei ce-au crezut că m-au pierdut! Azi mă-ntorc la ei şi se-nneacă-n plâns!

4.Îndestulaţi la suflet îmi sunteţi azi, voi ce ieri m-aţi vrut răstignit!

O viaţă deasupra de piramide… azi, triumfu-mi a obosit…

5. Fericiţi că-aţi trăit clipa prăbuşirii-mi, voi ce mi-aţi săpat şi-o groapă!

6. Fericită tu, mamă, de-ai venit să mă vezi leşinat în ţeapă!

7.Fericiţi voi, cei înfometaţi şi-nsetaţi! Sângele meu vă-adapă!

8. Fericit Tu, Doamne, că-ai scăpat de mine! Poţi să-ţi sapi liniştit propria-ţi groapă!

9. Îngrijoraţi toţi ce-aţi pus punct după mine, căci după punct vine alt alineat!

10.Bucuroşi de-oi pune eu punctul. După el, veţi avea doar somnul mult aşteptat!

 

Fără trucuri, fără jocuri de culise, fără scripeţi, fără măşti de faţadă:

M-ai vrut la trei metri-n groapă, mamă, am ales apogeul: stau la trei metri-n… ţeapă!

Sărmanii de voi! Ce vă mai aşteaptă când s-o-ntoarce vremea iar la mine…

Invitaţie la-nmormântare! Încântă-ţi măştile cu mine!

 

Fi-vei, cândva, în locul meu!

 

Ai fost vreodată urât de toţi?

Ţi s-a tras vreodată soarta la sorţi?

Ţi-au crezut vreodată moartea atât de genială

Încât să vadă-n ea subiect de bârfă mondială?

 

Ai jonglat resturi vreodată ca, pe urmă, să te plângi

Că n-ai cum, în cârcă, coroanele să-ţi mai duci?

De n-ai fost dar în locul meu vreodată,

Prea târziu nu-i niciodată

 

Să-nveţi să râzi din plânsul lor,

Să-nveţi să plângi spre râsul lor!

Nu-i nici devreme, nu-i nici târziu

Să fii tu, cum m-ai vrut pe mine să fiu,

               Iar eu să râd atât de departe de tine,

             Că n-ai să ştii că, de fapt, plâng după tine!

 

Juraminti de iubire

 

Doar când moartea îţi va cere,

Te-oi lãsa sã pleci din braţele mele!

Eu rosteam doar rugãminţi,

Tu te jucai în jurãminţi!

Şi-acum, tot eu rãmân

Sã mã-ntreb ce mai pot sã spun:

Te-am iubi şi te-oi visa mereu,

În braţele şi la pieptul meu!

Au plâns pânã şi furtunile peste mine,

M-am împotrivit chiar şi lui Dumnezeu

Când a cerut ca sã se termine

Şi te-am adus la loc, în visul meu!

Iar azi, când nu-mi permiţi

În braţe sã te mai strâng,

Sper, printre-atâtea jurãminţi,

Sã gãseşti câteva lacrimi

Sã mi le-mprumuţi sã plâng…

Se prea poate cã eşti prea sigurã

Cã iubirea mea nu se va face urã

Şi de-asta-ţi permiţi

Sã râzi de-atâtea rugãminţi

Şi de-asta eu plâng mereu

Singur, cu oful meu,

Cu inima-mi pe pernã

Şi cu sentimentele în bernã!

 

Te pot iubi chiar mai mult de-atât!

 

Poate ţi-or desena pe buze petale,

Poate ţi-or încrusta pe piept inimioare,

Poate ţi-or pune sufletele în palme,

Poate ţi-or îndesa lacrimile la picioare –

Pot face alţii orice şi oricât!

Oricând, te pot iubi mai mult…

 

Poate ţi-or trimite, de undeva de pe lună,

O îmbrăţişare şi-un cântec de noapte bună,

Poate ţi-or trimite flori-de-nu-mă-uita,

Poate depărtarea lor te va alinta –

Pot, din soare, să-ţi rupă ei un sărut!

Sunt aici să te iubesc mai mult…

 

Poate ţi-or cântări, în aur, iubirea,

Poate ţi-or trimite, prin e-mail, fericirea,

Poate le-oi visa chipu-n noaptea de Valentine׳s,

Poate te-or suna mâine, la un loc cât ieri şi azi –

Dumnezei de-ar fi, s-apropie mări oricât!

Chiar dincolo de moarte, te-oi iubi mai mult…

 

Căci petale, ei doar ţi-or desena,

Pe când, în amintirea ta,

Acelaşi eu rămân a te legăna…

Căci sufletul, ei doar în palmă ţi-or pune,

Iar pe-atunci când şoapte n-or să mai răsune,

Pe-al cui suflet, de sub tălpi, palma ţi-o-ncepe să-adune?

 

Căci pot, peste cap, să se dea oricât,

Căci pot Titanicul să-l scoată din mormânt,

Eu te-oi iubi încă o dată pe- atât!

Căci pot să te sărute mulţi de pe lună.

Pe când ei ţi-or striga NOAPTE BUNĂ,

Acelaşi eu rămîn să-arunc, peste trupu-ţi, o mână…

 

Căci pot să-ţi trimită flori din cele mai scumpe,

Căci pot gândurile toate să le facă o punte.

Eu sunt aici, lor câte aripi le trebuie ca să te sărute?

Căci pot să-ţi fie aproape oricât,

Căci pot ape să prefacă în pământ,

Eu te-oi iubi încă odată pe-atât!

 

Căci aurul nu ştie-a ţine nici rece, nici de cald,

Pe când amintiri îngheţate şi sentimente calde te ard,

Acelaşi eu, cu şoapte, de coşmaruri rămân să te scap!

Căci pot, prin e-mailuri să te lege, de-or şti,

Căci vă puteţi visa vise de dragoste mii…

În amintiri, de Valentine’s, a cui verighetă ţi-o zâmbi?

 

Căci mulţi sunt dumnezei, dar câţi din ei ştiu a iubi?

Căci mulţi sunt Don Juani de-o noapte, dar câţi vor şti

Ce-n sufletu-ţi va fi de, în zori, te-or părăsi?

Şi pot îngeri, din nori, ca să-ţi zâmbească!

Şi pot Dumnezei, inima să-ţi dăruiască!

Şi pot diavoli, în nemurirea lor să te primească!

Şi pot eternurile să te ispitească!

Şi pot, de-amintirea-mi, zeii urii să te ferească!

Şi poate o lume-ntreagă ură-n suflet să-ţi sădească!

Şi poate Dumnezeu să-ţi dea cerul şi regate-o mie!

Şi poate diavolul, peste toate astea, să-ţi dea şi-o-mpărăţie!

Porţi în suflet un inel cu numele meu pe el

Şi în amintirea lui, pe pământ, în iad, în cer,

Pot fi ei oricine şi pot ei să-ţi dea oricât,

Ştii că doar eu pot oricând să te iubesc mai mult!

 

Piteşti, judeţul Argeş, 11 aprilie 2013, scrisă în autoturismul meu, în timp ce am aşteptat degeaba pronunţarea sentinţei care urma fie să mă salveze fie să mă arunce după gratii, iar la finalul zilei am aflat că judecătorii îmi prelungiseră chinul aşteptării cu încă o săptămână. Era un semn bun, căci dacă era o condamnare definitivă, mă săltau pe loc nenorociţii în uniforme care niciodată nu vor înţelege că atâta timp cât noi le plătim salariile, dacă le vcerem să ne facă pantofii cu limnba, asta trebuie să facă, nu să ne aresteze. Pentru că scrisesem asta şi pentru că mai scrisesem, în ziarul meu, ce trebuie să păţească cei corupţi din Justiţie şi din Poliţie, anume: că trebuie împuşcaţi copiii şi rudele lor în faţa lori şi abia apoi să fie ei executaţi, vruseseră, înloc să mă premieze pentru lupta mea împotriva acestor nenorociţi, vroiau să mp aresteze. Poate pentru că şi cei care mă judecau erau corupţi, nu credeţi?

 

Un alt Bin’Laden

 

Sunteţi gata să extindeţi Jihadul pe durata a câteva mii de veacuri.

Votaţi atâtea minţi senile în spatele doar câtorva fleacuri:

Fraze fără legătură, în legi corupte şi democraţii urcate la cap…

Atâtea morminte câte v-am săpat… Aberaţiile voastre tot nu încap.

Supuneţi totul la vot. Dumnezeule, chiar şi Tu Te-ai retras din plen!

Iadule, miluieşte-i! Îl speriarăţi chiar şi pe Bin’Laden:

Numai conceptele voastre îi indusă avioanele-n eroare.

Mi-am luat permisul. Ce-ar fi să scot şi eu câteva tancuri la plimbare?

Atâţia dictatori câţi au ridicat un deget şi v-au arătat obrazul… Pentru ce-i făcurăţi scrum?

Că nu v-au permis să fiţi cum sunteţi acum: să mergeţi pe gard şi să vă ţineţi de drum?

Păi, ghici ce: doar la asta se rezumă democraţia voastră înţeleasă prost:

Votaţi legi cu vodka-n nas şi luaţi decizii în somn. N-aveţi coşmaruri legate de cost?

Poate vouă începe chiar să vă placă, dar cel ce vă-admiră nebunia de la mile distanţă

Îşi face harakiri reproşându-vă că pentru voi nu mai e speranţă!

Democraţia voastră nu impune pace, atâta timp cât e doar o instigare la război.

Fuck You, U.S.! Dazvidania, Ruske! Hell Live, U.K.! Democraţie s-o scrie doar fără voi!

De-aş fi fost eu Sadam, armele mele ar fi impus şomajul pentru fenomenul S.I.D.A.,

De mi-aţi fi spus Bin’Laden, azi, S.U.A. s-ar traduce prin Statele Unite ale Al’Quida!

 

Puteţi râde până vă plesnesc burţile demult trecute peste curele!

Sunt din ce în ce mai mulţi cei ca mine – în curând, ştreangurile noastre n-or mai dormi pe ele!

Definiţi Democraţia prin dreptul poporului de a decide. Vorbele voastre-s însă prea ieftine.

Asta-i libertate-a opiniei? Trec pe la Parlament şi puneţi pitbuli mascaţi pe mine?

Investiţi drept senatori muzicanţi depăşiţi şi vă-aşteptaţi să nu-l considere terorist

Pe tânărul ce vede valori în cei ce cântă realitatea şi n-acceptă legile-i de… nonartist?

Jonglând câteva vorbe din dracu-ştie-ce dialect inventat la beţie, n-ajungi-un cine-ştie-ce artist,

Însă-n România,- ţi pui o pânză pe tine, încerci vopseaua pe ea,- nşfaci microfonul şi te scoli activist!

Plictisiţi ziariştii cu discursuri despre falsinformarea opiniei publice,

Dar vă-ntrebaţi de ce nu se naşte- un alt Eminescu. Să n-aibă C.N.A.-ul vostru pe cin’ să judece!

Voi, toţi cei care v-aţi încercat mâna în a scrie democraţie,

Încercaţi-vă limba în a citi pe toate părţile aceaşi Biblie:

Veţi vedea că nici un om n-are dreptul să-l judece pe vreun altul;

Există doar o lege! Cei ce-au scris o altă, pot începe să-şi sape singuri mormântul.

Cu fiecare pas, sunt mai aproape de a-şi întâlni Creatorul ce le-o da foc în închisoare,

Căci zi de zi mai apare câte unul care are tot ce-i trebuie să cumpere împletitori de coroane!

Raiule, păzea! Cât de bine mă simt să fiu, din nou, vechiul eu!

Iadule, saltă! Strânge-ţi kamikazii! Ce vă trebuie vouă e-un alt Dumnezeu!

 

Iad dezlantuit

 

Uneori mă gândesc să sting făclia şi să mă- ncui în vise.

Mi se pare că viaţa mi se izbeşte doar de porţi închise.

Mă simt ca un mucegai între rândurile de cărămidă –

De câte ori cat să ies, clădesc asupră- mi altă piramidă.

Doar dacă- aş putea să- nnec totul în apa unui trecut,

Înloc să putrezesc urmând căile pe care mi le- am făcut!

Ştiu că risc întocmai prăbuşirea unei lumi pe- al meu umăr

Dacă- mi ceri cumva să uit povara anilor să- mi număr.

Mulţi s- au scurs; tot mai mulţi au rămas! Doar că s- a umplut potirul.

Tot fuse sânge. Ultimul pic… Şi dete- n clocot veninul!

Din câte- i muşcară, cel mai drăcesc fu veninul unor cuvinte –

Parcă mă şi văd: un schelet spânzurat de limbă peste morminte…

 

Chiar de ştiu c- o s- o iau de la- nceput când totul s- o face scrum,

Rogu- vă- nnecaţi corabia! Am vâslit destul prin acelaşi fum.

Credeţi c- o să putrezesc cândva şi m- oţi schimba ca pe- un scutec.

Dar aţi văzut voi schelet cu limbă ori mucegai putred?

Vă aştept. Încă mai puteţi veni să- mi pupaţi pumnul!

Dacă încă n- aţi văzut, sunt un bolid acre nu- şi mai vede drumul!

Ura voastră- a dat startul celei mai grele curse. Curăţaţi dar şanţul!

Ultimul tur. Voi fi cel dintâi. Ei încă- şi mai exersează danţul.

Ce- i? Au pus, în sfârşit, legile un preţ şi pe mine?

Ce? Ţi- ai pierdut minţile, moşule? Îţi trebuie lentile?

Mulţi vor să trăiască să pună gheara pe mine. Câţi au reuşit?

Primul drac mort, ca desert vi- l trimit. Bună, sunt eu, iadul dezlănţuit!

 

Pe mulţi vă roade genialitatea! Cum? N- aţi zis voi că- i uşoară?

Câtă iarnă- i în mine? Nu ştiu. Până- n vară şi- apoi, poate iară…

Cât întuneric ascund? Nu ştiu. Poate doar pân’ la mijloc de noapte,

Pân’ la ceasul două, trei, apoi patru, cinci, poate ziua jumate…

Rima răsăritului vine cu cea mai întunecată strofă.

Doamne, chiar viermi de pământ… Voi, ăştia de nobilă stofă!

Timpul trece. Chiar mi- ar prinde bine- o pauză de gândire.

Clopotele- mi zac la cap, dar urăsc să le- ascult. Notele lor mă scot din fire!

Să- mi fie oare frică de moarte? Nu- s eu ăla ce scuipă- n morminte

De- atâta timp că- am şi uitat primele- mi cuvinte?

Poate că e cineva mai sus şi decât mine! Dar, pe pământ,

Eu- s Dumnezeu, tu eşti nimic: groparul ce- şi sapă propriul  mormânt!

 

Poţi să- i spui profului de istorie că- s o ruşine pentru rasă.

I- am spus să nu râdă de tine, dar poate? Deja ai intrat în transă!

Sfinte drace! Iar ţi se zbate geniul între mii de crampe!

Relaxează- l! E- obosit, săracul. Roade nişte gheaţă! Poate- i tragi şi palme…

Spune- mi, am auzit cumva un răget? Nu? E vreun cuvânt nou?

Uite ce- i: nu pot râde de-altceva… Te crezi sfântă? Sunt eu drac rău?

După cum gândeşti, aş zice că nici un gunoi n- are sens,

După cum mormăi, cred că trăim Epoca Pietrei mult prea intens!

După cum păşeşti, mă- ntreb de sunt şi pantofi ceva mai isteţi!

După cum arăţi, viermii par să fi vomitat pe tine nutreţ!

Chiar de mă spânzuri, mă- ntorc cu sforile ca să ţi le dregi,

De trebuie, râd până vărs. Primul gunoi ce văd, ţi- l aduc să- l rumegi…

 

Rostul durerilor vietii

 

Când afli că lucrurile încep pe dos să-ţi iasă

Şi rimele din coadă să-ţi sune,

Degeaba faci la gură spume…

Viaţa-ţi dă, da-n traistă nu-ţi îndeasă!

 

Degeaba îndeşi cu genunchiul discursuri.

Dacă nu bei lacrimi, cât ar fi de siropoase,

Ies tot… proze plicticoase,

Iar lumea rămâne-nţesată tot de… scursuri!

 

Luaţi aminte: rime alese,

Sorţi între gratiile plicului

Şi lacrimi la rădăcina spicului,

Doar durerile vieţii pot ţese!

 

Toate-n lume se întâmplă cu un scop:

Zarurile se-aruncă să ai de un’ le ridica,

Răspunsurile se dau ca să mai ai ce-ntreba,

Iar viaţa te doare ca să te ţină-n joc!

Learn me!

 

If you still don’t know me by now,

You’d better start learn me by hard

And bear me no matter what,

Else, at my end, you’ll die by sorrow…

You never know what today won’t bring a tomorrow!

 

The end’s always brought tears and pain

Only the present’s always been

At the same time thick and thin.

What you must know about me for not loving in vain

Is that’s really worth to catch my train!

 

My body may lie your trust,

My mind may try go somewhere else,

But my soul knows not

How to be else than that:

Honest and still… heart a lot!

 

On my knees in cuffs (frg.)

 

I’ ve never dreamt I’ d get where I am today!

If someone wanna throw me in a prison,

I simply scream ‘Fuck freedom!’ to take his joy away.

If I live on, there’ s a God. That’ s my only reason…

 

Accused of the most high treason

With no evidence, or proven reason,

Subpoenaed, each day of whole ’08 year

For all sorts of incitements, threats and fear

 

They said I’ve instigated to rape, like

Only if it’ s posible to pierce

One’s vagine with someone’s else

Than your own dick

 

They said I’ve instigated to murder,

But building a statue for me was more in order

Than to judge my writings of that kind,

For I’ ve been fighting against coruption through my write.

 

They said I’ ve instigated to selfkilling.

Damn, I never knew they cared so much about my living!

And last but not least they said I’ ve instigated to terrosism

God, I just look at what threatens them as someting more like heroism!

Out of senses

 

I.

I need just three words to say all about

Dads who give no damn on the kids they dump,

Men who came in ma’ s life to throw me out.

Help me reach the top of a bridge! I’ ll jump

Giving no damn on the consequences.

A mom who says her kid’s her greatest sin

Has probably taken leave of her senses –

I hate to be cruel but I must be mean

Cus these views’ re knifes for a kid who lost all>

First, a dad recognizing him no more,

Then, a sick mom making a bottomless hole

Out of his future by locking up each door…

So, in few words: she’ s a whore, dad’ s a curse,

On top of all, stepdad’ s even worse!

 

There’ s just one dream that I dream every time

I’ m burying my eye in the pillow

And there’ s one thing that I like more than the rhyme

I’ m hearing in the song of a willow:

I’ d like my stepfather to find his rest

Tasting the blood that’ ll rush out of his heart;

I’ ma lie back watching his bleeding chest

Cus he’ s the cause of these dreams tired apart.

I may be a sin for mom, as I’ m just

A bullet for those who slept in her bed.

Else, I’ m a drop of gold in a  sea of rust –

No matter how many blades want me dead.

The devil can have all but my blood,

Cus I’ ma find my way back to God…

 

II.

They say I’ m out of senses – this makes no sense:

By fitting thoughts no one thought they could fit

And menacing menaces that messing up mess,

I’ m hitting the top. They can kiss my feet…

They say I should dance my life by they rhythm,

They say’ s a free world. Yes: I can die shot or worse!

Turn off those lights so I can scream ‘Fuck Freedom!’

Hating them, I can curse curses they don’ t curse.

Still, viewer views must view dads hang by their tongue,

Crucified stepdads begging for dizziness,

Moms dancing their feet on kid’ s corpse all day long

Caught up between shackles and craziness,

To snap out of done dreams and drop their dances

Lock up this madness and turn back to senses…

 

III.

I know what you’ ve got to tell this world about

Me: You think if you tell them that I live

In the same house with ma, often thrown out,

It’ ll turn them on, but there’ s no plow they give

For a freak who can’ t see the mud on his boots

But keeps aiming heavy words about a guy,

Working round the clock just to find his roots,

Ready to burn him alive if he can’ t die…

Damn right only about this I’ m worrying

But’ s better than shoot myself with my own gun,

It’ s even better than run a- whoring

After strange Gods, like you do, and catch… none!

It’ s true ma throws me in state of voma,

But’ s also true I’ ve put her in coma…

 

You have no idea how it is like

To see all you built blown up in ya face –

I’ ve had enough to dare grab a mic

And tell this world what I bared all those days –

It’ s true I beat the hell out of a dork,

It’ s true I hate dad so bad, that I’ ve sworn

I’ ll sink bullets in his blood. I’ ll have the jerk

On his knees, swallowing every single thorn

That stabbed my feet when he’ s been drowning his eye

In alcohol or comic books not wanting

To see if I’ m fine or about to die

Drugged by the problems I was confronting…

 

It’ s true these thoughts’ re wacked. Rage is involved.

But these are my problems; I’ ll have them solved!

I know I’ ve lost every damn thing I had,

It’ s true I’ ve set a bitch hair on fire,

I’ ve stabbed a wall with another’ s head; so what?

Just like you, she’ s been born to grow lire,

I’ ve been born to burn sparks and be no goner…

I’ ll squeeze ya heart, drink it’ s blood from a bottle,

Search on it’ s dry bottom deeds I can’ t honor!

In my dreams, I ate dad’ s heart from a pottle,

So, I need three steps, three moves to blow you off,

Ya breath’ s out of ya body – you can’ t shout:

I’ ma pull my gun out, thrust it in ya mouth,

Then, my feet’ ll see you throw ya inners cut –

All started like a game; let’ s see who gains now:

Laughs laugh; ya time’ s up; life’ s out, lights off! Plow!…

 

I’ m the worst thing, snapped back to what I’ ve been:

I’ ll have those who’ re living in fairytales

Lick the feet of sinners; like I’ ve foreseen,

They’ ll kiss fists and whips during they prayers:

They just gotta see how it’ s like to run

From bullets chasing you in nightmares…

I’ ve got up and I’ ve noticed I was done –

Damn all guns, I’ ll hole them with my nails –

I’ ll hang you if you damn me, so damn me not!

I’ ll kiss away those who took all I had;

I’ ll kiss you if you tempt me, so tempt me not!

Go ahead, do ya song: say what you’ ve got,

Or put life in ya lies like you’ ve been taught!…

 

Punct. Si de la capat…

 

Au crezut c-au reuşit

Să pună punct după mine…

Niciodată n-au crezut

Că o s-o iau de la capăt

Şi-au sperat c-am zis în treacăt

Că mai am destule rime.

 

Vă-amintiţi, nenorociţilor

Când m-aţi lăsat toţi şi toate

La Târgovişte, pradă  viperelor,

Ce rime m-au ajutat să mă ridic?

E timpul acum să vi le rededic:

„Mai sunt încă! Încă se mai poate!”.

 

Şi de nu mai ştiţi, neghiobilor ce scria,

Când nu era niciunul care nu mă renega,

Bunul meu prieten Petrinel Ştefănescu,

Într-un articol ce atunci i-a adus dispreţul,

Am metodele mele acum de a vă aminti:

„De Alin Barbu veţi mai auzi!”.

 

Am scris de voi că trebuiţi împuşcaţi.

Vai, cât aţi putut fi de… ofuscaţi!

Am scris de plozii voştri că-ar trebui măcelăriţi

Şi-aţi sărit la gâtu-mi să-arătaţi că sunteţi părinţi.

Cu voi toţi, eu am jucat ruleta rusească

Nici măcar voi nu ştiţi câte gloanţe mi-aţi fluierat în faţă!

 

De-am pierdut, de-am câştigat,

Zâmbetul meu e şi azi perfid dar… nepătat!

Şi voi, azi, tot ca şi ieri:

Ahtiaţi după averi.

Voi luaţi de-a gata. Nici măcar nu-ntindeţi mâna…

Voi aţi pus punct după mine. M-am întors să trag cortina!

A apărut adevărata monografie a municipiului Drăgăşani, semnată Alin BARBU:

Drăgăşani- la vreme de oleră, adevărata monografie a municipiului Drăgăşani, de ALIN BARBU:

coperta CARTEA Dragasani la vreme de olera

Prezentarea lucrării

          Cartea pe care o parcurgeţi este monografia municipiului Drăgăşani, aflat la discreţia „prostiei, greşelii, păcatului şi a lepetrinel stefanescu _ 01nei” proprii condiţiei balcanice evocate de poetul Nicolae Labiş. În cuprinsul ei, veţi găsi opinia unui observator atent al evenimentelor care au marcat viaţa social-politică şi economică a târgului încremenit în molecula de timp conservată de publicaţia PRO EXPRES DE DRĂGĂŞANI, de la debutul editorial, până în prezent. Trebuie precizat că lucrarea care vi se dezvăluie a fost concepută de autor sub presiunea timpului, până la expirarea libertăţii acestuia, intrat în conflict cu personalităţile şi instituţiile statului luate în peniţă. Justiţia făcută „după ureche”, în acord cu doaga lipsă uneori de la butoiul şi de cele mai multe ori de la capul magistratului, i-a determinat lui Alin Barbu o reacţie cu accente foarte dure la adresa celor responsabili pentru situaţia explicată. Violarea dreptului la opinie îl poate îndreptăţi pe autor să solicite un loc printre cei care au pătimit la Aiud, dacă nu în cimitirul celor morţi, mai nimerit în cimitirul celor vii, unde sângerarea conştiinţei nu poate fi oprită cu pansamentul resemnării sub câteva lopeţi de pământ şi a găinii date peste groapă.

Vreau să spun că „Drăgăşani- la vreme de ‘oleră” nu se vindecă în veci cu aroganţa şi arbitrariul unora care se cred în casta celor vecini la gard cu Dumnezeu şi îndreptăţiţi, prin urmare, să umble cu polonicul prin oala Creatorului, după bucăţile mai arătoase. „Drăgăşani- la vreme de ‘oleră” nu trece cu nici un medicament convenţional, pentru că nimic din ce cunoaştem nu poate închide o rană prin care citeşti scrijelit direct pe osul celui care îndură: „Justiţia drăgăşeneană- o hârtoapă internaţională”, „La 68 de ani, de două ori în greva foamei, în faţa Judecătoriei Drăgăşani”, „Au judecat mortul, l-au condamnat la plata de daune morale şi i-au scos tatăl de 94 de ani din casă”, „Vrem primar chiar şi ţigan, numai să plătim să facă curat”, „Casele de pe strada Cuza Vodă, de un deceniu, în cădere liberă”, „Nonagenar la ananghie”, „Cum a murit Drăgăşaniul şi de ce”, „Privatizarea ucigaşă”, „Vinalcoolul, prădat la drumul mare”, „Oltplast, capriciu turcesc pe banii statului român” etc.

Dacă aţi avut puterea să sintetizaţi informaţiile prezentate în stil gazetăresc, sub titlurile de mai sus, urmează să vi se reveleze imaginea Drăgăşanilor secolului XXI cu nimic mai blândă decât aceea a oricărui târg din Balcanii sufocaţi de şalvarii turcului, îmbâcsiţi de suficienţa localnicilor şi vămuiţi de orice speranţă la vreme de ‘oleră.

Alin Barbu, în urma unor ani buni de documentare minuţioasă în zonă, a încercat să ne comunice calea subtilă pe care, explorând-o, am putea să ne încercăm şansele pentru ieşirea de sub asediul secular. Rămâne de văzut dacă am reţinut mai mult decât am făcut-o în urmă cu 500 de ani, când ţineam calea rădvanelor cu prinţese, pe drumul Drăgăşanilor, să le secăm flacoanele cu parfum, pentru a ajunge dimineaţa, invariabil, la concluzia că aşa-zisa civilizaţie provoacă greaţă şi o durere de cap insuportabilă în condiţiile celor deprinşi să trăiască în trena timpului, cu două secole mai la vale.

Post Scriptum

„Drăgăşani- la vreme de ‘oleră” este un manifest prin care ziaristul îşi exprimă atitudinea în domeniul publicisticii, la fel cum a făcut-o şi subsemnatul în 1972, când poezia „Peşti” a apărut în revista liceului. Pentru cine cunoaşte, precizez că Securitatea, la acea vreme, a fost mai tolerantă în acceptarea Dreptului la Exprimare decât este azi Justiţia cu autorul cărţii de faţă.

          De aici se trage puseul de solidaritate pe care mi-l asum fără să ezit!

Peşti

Dac-ai să vrei să întârzii

Aici, în tot ce nu mai eşti,

Ştiu un sertar purtat de peşti

În lanul vast, cu păpădii.

Respiră rumeguş de nori

Şi se hrănesc cu zei bolnavi.

Au dreptul doar să fie sclavi

Şi să se-mbete uneori.

Atunci, dansează printre dinţi

Şi pe sub unghii şi prin burţi.

Sunt peşti cu pantalonii scurţi.

Sunt peşti pe care poţi să-i minţi.

Ai libertatea să îi baţi

După un buletin de ştiri.

Sunt peşti privaţi de amintiri…

Sunt peşti din peşti verificaţi…

Şi, dacă totuşi vei veni

Aici, când nu mai ştii cât eşti,

Te-aşteaptă nişte sclavi de peşti

Cu libertatea de a fi!

Petrinel ŞTEFĂNESCU



1.Să spunem dramei pe nume!

IMG_0020Am scris, până la umila vârstă de aproape 28 de ani, tot soiul de literatură: am scris presă, am scris poezie, am scris şi proză. • Este timpul să scriu şi o lucrare ştiinţifică despre drama unui municipiu vâlcean, românesc, european, pământesc, oraşul dragei de Şani, Drăgăşani, pe care taman pentru că am vrut să îl salvez de sub robia mafiei, l-am cadorisit – ca să spun aşa – şi cu un ziar care a dăinuit mai mult în timp decât orice altă încercare de presă în această zonă şi pentru că i-a speriat pe mulţi acest lucru, au găsit ei o chichiţă să îmi fabrice dosare civile, dar mai ales penale şi să mă condamne la închisoare, doar-doar or scăpa de ghimpele din coasta lor care s-a dovedit a fi acest pictorial social de avangardă, pentru că le stricam afacerea lor aflată total în afara oricăror legi morale ori pământeşti…  • Această afacere a lor a avut dintotdeauna şi, din păcate, încă mai are un singur obiect dramatic de activitate, anume: falimentarea din toate punctele de vedere a ceea ce Planeta Pământ cunoaşte drept ”Capitala Vinului Vâlcean” – chiar a vinului oltean, aş risca eu să spun – pentru a ”prospera”, la standarde astronomice, propriile lor buzunare. • Sunt sictirit, peste măsură, mai ales de tupeul fantastic al unor indivizi ca Tudor Barbu ori ca Emil Istocescu care, orbiţi cel mai probabil, de laudele nemeritate pe care le-au adus unii şi alţii celor doi văd numai iarbă şi copaci în floare într-un Drăgăşani sufocat de jungla betoanelor, gunoaielor, maidanezilor, sexului profan şi aşa mai departe, au scos de sub tipar monografii false în care ridicau urbea dintre vii la un nivel la care poate că a fost, dar nu mai este şi nici nu se întrevăd speranţe să mai fie vreodată. • Scriu eu aşadar adevărata monografie a celui de al doilea municipiu al Vâlcii, din simpla dorinţă de a face acest oraş cunoscut opiniei publice aşa cum este cu adevărat, în speranţa că îi va făta cuiva mintea vreo soluţie de ieşire din focarul de infecţie în care se zbate de câteva decenii bune Capitala Vinului Oltean mai ceva ca o găină proaspăt decapitată care nu-şi află moartea şi agonizează în căutarea luminiţei divine poate mai mult decât eram obişnuiţi să vedem… • Cei doi care şi-au asumat titluri de mari literaţi, istorici – într-un cuvânt oameni de cultură – nu au pierdut nici o ocazie să critice stilul jurnalistic adoptat de mine la Drăgăşani. • Laolaltă cu doctoraşul de duzină Valerian Dinculescu, la lansarea Actualităţii Drăgăşenene, un ziar care avea ca scop declarat să mă concureze pe mine şi publicaţia PRO ExpreS de Drăgăşani, respectivii spuneau că vor ceva frumos la Drăgăşani, o presă care să se exprime mai elegant şi aşa mai departe. • Păi, poate taman de aceea, a ajuns România groapa de gunoi a Universului, Vâlcea ghena de gunoi a planetei, iar Drăgăşaniul gunoiul cu care sunt umplute la refuz cele două, anume pentru că indivizi precum cei trei se căcau pe ei să facă acte de cultură şi să se exprime elegant, dar cum să te exprimi elegant când te referi la un veritabil focar de infecţie? • Ca dovadă, Actualitatea „Drăgăşăneană”  a rezistat pe piaţă timp de aproape şapte luni şi alea trase de păr, căci în tot acest răstimp, apărea ce şi când, iar ziarul care a urmat prăbuşirii Actualităţii, respectiv Cronica Vâlcii, ce se distribuia tot la Drăgăşani, a rezistat şi mai puţin, mai exact, nici măcar o jumătate de an, iar în vremea de agonie, apărea doar la zile de sărbătoare. • PRO ExpreS rezistă şi azi şi va rezista şi după ce mă vor lega mercenarii democraţiei care deja m-au condamnat la doi ani şi jumătate de închisoare cu executare, nu pentru că aş fi furat, nu pentru că aş fi omorât, nu pentru că aş fi violat pe cineva, ci doar pentru că am scris adevărul de fiecare dată, culminând cu exprimarea convingerii cum că acestei lumi i-ar fi mult mai bine dacă ar fi omorâţi odată pentru totdeauna corupţii din Justiţie şi din Miliţie, principalii vinovaţi pentru că nu au intervenit la timp în vederea mazilirii mafiei care a înrobit Drăgăşaniul dar şi restul ţării noastre mult încercate. • Ca atare, cred cu tărie că ar cam fi cazul să renunţăm la vorbele mari, iar în loc de înşiruirea veşnic aceloraşi poze plictisitoare cu un Drăgăşani frumos dar care nu mai există, să punem osul la muncă, să ne exprimăm simplu, poate chiar ca pe ogoarele fostelor C.A.P.-uri, dar să facem lucruri mari cum ar fi să facem Drăgăşaniul mai frumos şi mai prosper ca oricând, iar abia apoi, domnilor Tudor Barbu, Emil Istocescu sau Valerian Dinculescu, să vă autoarogaţi merite precum cele pe care vi le însuşiţi, fără merit, dar cu de la sine putere acum, în zilele noastre, gândind că pozele vor prinde viaţă de la sine şi Drăgăşaniul se va transforma singur, fără eforturi din partea fiecăruia dintre voi, dintr-un focar de infecţie în frumuseţea de altă dată. • Deocamdată, eu care nu ştiu să mint, încep reînvierea Drăgăşaniului, prin a spune dramei pe nume, în speranţa că această adevărată momnografie a celui de al doilea municipiu al Vâlcii, va sensibiliza pe cine trebuie în acest sens!

 

2.Cum a murit Drăgăşaniul şi de ce?

• Răspunsurile, la fel de succinte ca întrebarea însăşi, ar suna în felul următor: prin transformarea industriei locale, dintr-una extrem de performantă şi cunoscută nu numai în ţară dar peste hotare, într-o adevărată epavă şi toate astea pentru ca anumite personaje cu titluri autoalocate de ”baroni locali”, să poată să prospere • Dacă fostul primar al Drăgăşaniului, liberalul Gheorghe Iordache nu avea grijă ca Vinalcool-ul să ajungă în mrejele unui cunoscut al său despre care ştia că o va aduce rapid la faliment, Casa de Vinuri Iordache şi Casa de Vinuri Isărescu nu ar fi ajuns SABIN DICULESCU, FOSTUL PRIMAR AL DRAGASANIULUI SI EPAVELE INDUSTRIEI DRAGASENENEniciodată pe culmile gloriei pe care se află astăzi; de fapt, poate ar fi dat chiar ele faliment • Iar dacă Finca nu ar fi dat, al rându-i faliment, ne întrebăm cum ar mai fi ajuns fostul ei director, Cristy Ciocan să îşi deschidă Eurofina, o fabrică ce are, în mare, acelaşi obiect de activitate ca şi fosta Finca, însă întreg profitul ajunge în buzunarele acestui afacerist drăgăşenean – sunt lucruri care se arătau şi într-un manifest electoral care s-a împărţit prin Drăgăşani chiar cu o noapte înainte de alegerile pentru funcţia de primar al municipiului Drăgăşani, la scrutinul local din vara anului 2012 şi pe care Cristy Ciocan mă acuză că eu aş fi cel care le-am scris în ziarul cu pricina, deşi ziarul nu are nici siglă, nici casetă redacţională şi nici semnatari la articolele din paginile sale şi, sincer să fiu, recunosc că mi-ar fi plăcut să îmi treacă mie prin cap aceste lucruri, domnuel Ciocan, însă admit, spre ruşinea mea că nu sunt atât de deştept în domeniul afacerilor făcute mişeleşte, deci nu mi-a trecut prin minte o asemnea asociere, ceea ce nu înseamnă că nu o văd plauzibilă… • Întemeietorul societăţii comerciale Finca SA Drăgăşani, inginerul Sabin Diculescu,fost primar al Capitalei Vinului Vâlcean, un om a cărui trecere în nefiinţă de acum câţiva ani a fost regretată de întreag suflare a acestei urbe, mi-a acordat chiar mie, pe 20 aprilie 2007, ultimul său interviu dinainte de trecerea la Dreapta Tatălui Ceresc, în care îşi da cu părerea că la baza prăbuşirii industriei drăgăşenene a stat, cel mai mult, fostul prim-ministru, Petre Roman •  Diculescu acuza şi indolenţa politicienilor care s-au perindat după el la conducerea municipiului Drăgăşani • În timpul la care Diculescu ne acorda interviul din care vom reproduce mai jos, emblema industriei drăgăşenene, Finca SA, arăta încă precum o ruină de CAP • Acum, când nici Diculerscu, întemeietorul ei, nu mai este printre noi, Finca parcă a tras să ajungă în lumea de dincolo, să se odihnească în pace, alături de omul care a creat-o… • Spunem asta, căci, la mai puţin de 6 ani d ela acel interviu, Finca nu mai este nici măcar o amintire, dar a fost, în ultimele sale clipe de existenţă, o trainică sursă de înavuţire pentru ciorile din Voiceşti şi grădinari, ţigani specializaţi în furtul şi valorificarea de fier vechi, cărămizi şi alte cele din care era alcătuită mândria celor de la Pirrelli – căci puţini sunt cei care ştiu că la baza întemeierii Fincăi a stat contribuţia investitorului italian – şi mai ales, mândria României Comuniste, aşadar nu numai a Drăgăşaniului ori a Vâlcii. • Porţile Oltplast sunt veşnic închise • Fabrica de armament a lui Gigi Becali, latifundiarul din Pipera va ajunge şi ea cel mai probabil tot la fier vechi, devreme ce, pe la începutul lunii martie 2013, a fost luată de la patronul Stelei şi rescoasă la vânzare, de parcă ar mai cumpăra-o cineva, după ce s-a ruinat continuu, din 2006 încoace, preţ de aproape şapte ani, iactă, de când am văzut-o eu pentru prima oară şi deja ziceai că era desprinsă din zona crepusculară • Piteşteanul “cadorisit” cu Vinalcoolul a vândut până şi ultima doagă de butoi • Singura oază de speranţă o reprezintă societatea comercială Roţi Auto, preluată, modernizată şi reintegrată în circuitul industrial de către conducerea italiană a Concernului Internaţional “Magnetto Wheels”, dar şi asta e pe ducă, devreme ce abia dacă îşi mai permit să plătească abonamente de 100/150 de lei pe an la ziarul local, ceea ce este o ruşine pentru o asemenea companie multinaţională, nu credeţi?!…

_______________________________________________

          Întemeietorul societăţii comerciale Finca SA Drăgăşani, inginerul Sabin Diculescu, fost primar al municipiului din partea PSD, în perioada 1992-1996Dsc09921, a considerat, dintotdeauna că privatizarea este cea care a distrus toate emblemele industriale din România democratică. În ceea ce priveşte industria din sudul judeţului Vâlcea, Diculescu susţine că totul a pornit de la o afirmaţie gratuită. “Prăbuşirea industriei drăgăşenene i-o datorăm primului şef al Guvernului de după 1989, Petre Roman. Atunci când a declarat că industria românească este o grămadă de fiare, am putut constata printre angajaţii mei de la Finca o nebunie totală. Declaraţia fostului premier FSN-ist i-a făcut pe toţi s-o ia razna!”, credea Diculescu.

 

Privatizarea… ucigaşă

          Sabin Diculescu, omul care a investit mai bine de 25 de ani din viaţă în dezvoltarea emblemei industriale a Drăgăşaniului, nu are nimic împotriva privatizărilor, însă frauda la care s-a dedat conducerea SIF Oltenia s-a concretizat în “moartea” Fincăi: “După “nebunia” angajaşilor, a urmat privatizarea frauduloasă. Practic, SIF Oltenia a acţionat ca în cazul falimentării fotbalului oltean. În cazul privatizării Finca, fostul miliţian Dinel Staicu a apelat la aceeaşi practică de care s-a folosit în distrugerea Universităţii Craiova, fostul director al Finca, Cristi Ciocan, fiind, din păcate, mult prea uşor influenţabil!”.

 

Vinalcoolul, prădat la drumul mare

fostul vinalcool 1 fostul vinalcool 5 fostul vinalcool 6          Nici măcar domeniul vinicol nu a fost tratat cu seriozitate de autorităţile locale, judeţene sau naţionale. Chiar dacă municipiul Drăgăşani este aşezat într-o zonă cu tradiţie istorică în domeniul agro-viticulturii, acesta nu s-a bucurat, de-a lungul timpului, de oferte industriale din partea autorităţilor naţionale, deşi au existat suficiente argumente din partea statului pentru a implanta, în acest perimetru, obiective industriale care ar fi ridicat potenţialul zonei. Mai mult, privatizarea făcută la întâmplare a dus la falimentarea unei tradiţii în vinărit, precum societatea comercială Vinalcool SA, după şase decenii de activitate. Problemele la societatea comercială Vinalcool SA Drăgăşani au apărut cam prin anul 2005 când, prin două ordonanţe, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (CNVM) a decis să blocheze transferul pachetului de 550 de mii de acţiuni la societatea cu pricina, deţinute de Gabriel Subţirelu şi de Rodica Irina Negru, la solicitarea preşedintelui Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS), fostul ministru al Apărării, Teodor Atanasiu. Anterior, Ionel Dumitrache, fostul acţionar majoritar al societăţii drăgăşenene a reuşit să îşi vândă acţiunile, fără nici un acord prealabil semnat de oficialii AVAS din Capitală. Aceştia au sesizat aproape cu un an întârziere ilegalitatea comisă de Dumitrache. Pentru achiziţionarea tuturor celor 700 de mii de acţiuni, cei doi complici ar fi trebuit să scoată din buzunar pe puţin şase sute de milioane de lei vechi. În ceea ce priveşte SIF Oltenia, acuzată în repetate rânduri de cel care a pus bazele industriei drăgăşenene, aceasta a deţinut la societatea Vinalcool din “oraşul dintre vii”  numai 12,9% din pachetul de acţiuni. Vânzarea în condiţii cel puţin dubioase a participaţiunii, de către Ionel Dumitrache, a stat la baza hotărârii CNVM, la cererea AVAS, de a menţine măsura asiguratorie adoptată prin intermediul a două ordonanţe, până la primirea concluziilor analizei realizate de aceasta din urmă. În 2007, creditorii au solicitat în instanţă lichidarea şi falimentul SC Vinalcool SA Drăgăşani, pentru a se putea trece la valorificarea activelor aflate în patrimonioul întreprinderii. Unul dintre marii creditori este chiar statul român care, în ultimul timp, a procedat, în fiecare an, la plasarea societăţii Vinalcool pe primele locuri în lista neagră a societăţilor cu mari datorii la bugetul de stat. Firma desemnată de instanţă pentru a lichida activele Vinalcool a fost Nick SRL, din municipiul Craiova. La începutul lunii aprilie 2007, conducerea firmei lichidatoare a făcut publică şi lista activelor funcţionale aparţinând societăţii Vinalcool, care urmau a fi vândute la licitaţia programată a avea loc undeva la începutul lunii mai a aceluiaşi an, pentru ca societatea să-şi poată achita datoriile istorice. “Tot privatizarea făcută după ureche şi-a spus cuvântul şi în ceea ce priveşte Vinalcoolul. De fapt, aici, lucrurile sunt cele mai evidente: s-a furat pe faţă şi fără ruşine. Piteşteanul care a preluat-o a vândut până la ultima doagă de butoi. Nici nu are sens să ne mai întrebăm unde sunt zecile de mii de litri de vin care se aflau în ele. Acum 30 de ani, pe vremea directorului Bobocea, viticultura drăgăşeneană se baza pe 850 de hectare de o parte şi de alta a Oltului, din care 450 erau numai ale IAS-ului, acum nici acestea nu mai există. Noroc cu viţele plantate de oameni în propriile curţi, numai că şi acestea vor trebui scoase, graţie rigurozităţii normelor UE!”, a opinat Diculescu.

 

Oltplast, capriciu turcesc pe banii statului român!

Dsc09917          În ceea ce priveşte Oltplastul, concluziile desprinse de managerul şi primarul emerit Sabin Diculescu sunt, în mare, aceleaşi. Acesta consideră că la prăbuşirea Oltplastului a contribuit, ca şi în cazul celorlaltor societăţi renumite, cel puţin în aceeaşi măsură cu Petre Roman şi Dinel Staicu, şi primarii care i-au urmat lui la conducerea destinelor municipiului Drăgăşani: “Cu riscul de a fi acuzat de lipsă de modestie, îmi exprim convingerea că, spre deosebire de mine, toţi primarii care i-a avut Drăgăşaniul nu au urmărit decât să se chivernisească! Nu i-a preocupat deloc soarta industriei. Au manifestat exact acelaşi dezinteres pe care l-a manifestat şi fostul director al Oltplast, Marian Giura, vizavi de producţie şi de modul în care s-au vândut utilajele pe bandă rulantă! Acum, le convine tuturor. Giura a ajuns la New York, cu întreaga familie şi nu îi mai poate reproşa nimeni nimic!”. Liderul PNL Drăgăşani, Alin Pavelescu, a fost cel mai tranşant: “Turcul a furat tot. Nici măcar transportul nu s-a făcut legal până în Turcia!”. Cu toate că procesul pentru lichidarea Oltplastului dura, în aprilie 2007, deja de mai bine de doi ani, liderul Cartel “Alfa” Vâlcea, Aurel Popescu, spera încă, la vremea cu pricina, că ceva se mai putea salva: „Sindicatul Sindplast, afiliat la Cartel “Alfa”, mai are doar 30 de oameni, însă pe noi nu ne interesează doar soarta membrilor de sindicat. Suntem interesaţi mai ales de soarta societăţii şi a drăgăşenenilor! Nu ştiu dacă se mai poate sau nu revigora, dar ştiu că suntem datori să încercăm toate variantele!“. În toamna trecută, a fost numit administrator de specialitate Constantin Neaţă, iar în calitate de lichidator judiciar, fostul administrator al societăţii, Vasile Ştefănescu, despre care liderul Cartel „Alfa“ spune că „a făcut măgării cu carul cât a fost la conducerea societăţii!“. Din păcate, Aurel Popescu s-a înşelat şi, în 2008, deja era clar că nimic nu se mai putea salva nici în cazul acestei părţi a industriei drăgăşenene. Societatea Oltplast a fost înfiinţată în anul 1977, când număra peste 600 de angajaţi, însă i-au trebuit numai 16 ani de postcomunism pentru ca numărul să scadă de peste 20 de ori. Ultimul guvern care şi-a îndreptat atenţia către această societate a fost Cabinetul Văcăroiu care, în anul 1994, a dotat unitatea cu echipamente noi, încercând retehnologizarea prin achiziţionarea din Elveţia a două instalaţii complexe de calandrare. Au fost cheltuite aproape 8,3 milioane de dolari. Transformarea Ministerului de Finanţe în garantul înţelegerii a demarat însă seria viitoarelor nenorociri. “Practic, aceasta a fost unda verde aşteptată de patronii turci pentru a uşura Oltplastul de peste opt miliarde de euro!”, acuză Popescu. Instalaţiile nu doar că nu au fost folosite vreodată, dar, sub pretextul închirierii, au fost transportate în Turcia, imediat după privatizarea societăţii. Turcii Oziasar Emin şi Akkaya Mehmet Serdar au cumpărat caietul de sarcini cu 8,2 miliarde de lei vechi, semnând, în 2003, un contract de privatizare în secret, lucru care a sporit nemulţumirea liderului Cartel „Alfa“, Aurel Popescu. „În urmă cu patru ani (notă: în 2003), instituţiile statului au favorizat încheierea transportului în Turcia a celor două instalaţii. Prin AVAB, statul român a închis ochii, acceptând cererile de radiere a gajului şi a interdicţiei de înstrăinare.“. Turcii au acţionat perfect legal, în baza contractului nr. 2/16 decembrie 2004, încheiat pentru instalaţia de imprimare a foliei şi pentru instalaţia de fabricat folii, partenerul contractului, societatea turcă Hasan Ozsipahioglu Ticaret, achitând însă numai 120.000 de dolari, reprezentând jumătate din valoarea chiriei pentru anul 2004. La ora actuală, se mai află pe rol, pe lângă dosarul cu firma care a închiriat cele două utilaje, două dosare cu Robalim, unul pentru închirierea unei suprafeţe de teren şi unul pentru o autocisternă pe care o foloseşte fără să plătească chirie, şi un altul cu LTB INVESTEMENT GRUP pentru anularea ultimei hotărâri a AGA, adoptată în urma rezilierii contractului de privatizare.

 

Roţi Auto Drăgăşani, ultima luminiţă de la capătul tunelului?

magnetto          Construită în anul 1980, dintr-o dispoziţie dată prin decret prezidenţial, Fabrica de Jante Auto de pe platforma industrială de la periferia oraşului reprezintă, în prezent, se pare, singura speranţă pentru industria drăgăşeneană. De-a lungul timpului, s-au produs repetate modificări structurale, manageriale şi s-au făcut investiţii. Prin privatizarea din anul 2000, a devenit proprietate şi membră a Grupului Magnetto, liderul producătorilor europeni în materie de roţi de oţel. Astfel, fabrica devine SC Magnetto Wheels România SA, având ca acţionar majoritar compania Fergat Spa din Torino, cel mai mare producător european de produse de acest gen. Dacă socotelile din birou se vor potrivi cu cele din halele de producţie, noua societate Roţi Auto Drăgăşani ar reprezenta o oază de speranţă pentru industria din sudul judeţului. Aceasta, pentru că, la un calcul simplu, cei 250 de angajaţi ai societăţii urmează să producă, per total, anual, undeva între 3 şi 3,75 milioane de roţi. Producţia a demarat cu două linii de execuţie prin ambutisare la rece, jantele produse făcând iniţial obiectul echipării autoturismelor autohtone produse la Piteşti. După achiziţionarea altor două linii de prese manuale din Germania şi Cehoslovacia, s-au semnat acorduri de livrare la export de jante polisate în SUA, acest export încetând însă, în 1986, după retragerea clauzei naţiunii celei mai favorizate, pentru România. În 1985, clădirea fabricii s-a extins, achiziţionându-se utilaje noi, iar jantele realizate aici erau vopsite şi echipate cu anvelope la Piteşti. Începând cu anul 1990, fabrica a purtat denumirea de SC. Roţi Auto SA, iar din 1996, a fost supusă unui reuşit proces de retehnologizare. În perioada 2001-2005, noul proprietar s-a obligat să investească peste 21 de milioane de euro pentru modernizarea unităţii şi perfecţionarea forţei de muncă, iar între 2005-2006 s-a propus realizarea unui număr de 12 până la 15 mii de roţi pe an, de fiecare angajat. În prezent, Roţi Auto reprezintă pentru Sabin Diculescu singura mulţumire sufletească: “Faptul că există şi că este ultra modernă, îmi dă motive să trăiesc!”- au fost ultimele cuvinte declarate vreodată presei de cel mai bun primar din instoria vechiului Drăgăşani, Sabin Diculescu. Din păcate, moartea ”copilului său”, cum îi plăcea acestuia să numească fosta Finca Drăgăşani, a atras după sine şi moartea acestui drăgăşenean uimitor de la naştere şi până în ultimul său ceas de viaţă.

 

Cheia sol a reînvierii Drăgăşaniului, deconectată de la aparatul care o menţinea în viaţă…

  IM000895.JPG          S-a stins din viaţă şi cheia sol a reînvierii economice a municipiului Drăgăşani! Este concluzia pe care o tragem după ce miercuri, 13 februarie a.c., retardaţii de la Finanţele Publice Vâlcea l-au executat silit pe latifundiarul din Pipera, Gigi Becali, la Drăgăşani.  Spunem că respectivii care au procedat astfel sunt nişte retardaţi, întrucât, înloc să nu îi blocheze conturile lui Becali, astfel încât acesta să poată face investiţii la Drăgăşani, până acum, deja s-ar fi relansat industria în zona de sud a judeţului nostru. Aceasta deoarece, odată ce se punea pe picioare o industrie de armament aici, ar fi apărut, ca ciupercile după ploaie, în mod cert şi alte ramuri industriale. Ştim şi noi, fabrici de huse pentru arme, casete de depozitare a armelor şi muniţiilor etc. Din nefericire însă, în România, ca investitor, nu poţi face ce vrei, ci numai ce vrea statul, pentru că doar scriptic suntem patroni de firme. În rest… suntem subjugaţi aceoraşi nenorociţi pe care eu am scris că trebuie să îi împuşcăm însă în loc să îmi facă statuie pentru ce am scris, ei  m-au judecat şi m-au condamnat la doi ani şi jumătate de închisoare. Cu executare. De ce? Foarte simplu: pentru că am încercat să le stric lor afacerile juridice, după cum se şi stipulează acest lucru, în motivarea sentinţei cu pricina. Aşa se face că primul lucru despre care scriam, la data de 26 octombrie 2006, când am înfiinţat fostul ziar al urbei vinului, intitulat Expresul de Drăgăşani, actualul PRO ExpreS de Drăgăşani, e drept, sub o altă formă, în capitala vinului, era faptul că lui Becali nu i se permitea să investească în sudul Vâlcii de către nişte retardaţi de la Finanţele Publice din judeţul nostru şi l-am şi contactat atunci, personal, pe regele din Pipera. Ne spunea atunci scurt şi la obiect: “De-aia mă suni tu pe mine, ce dracului? Mi se rupe mie de Finanţele Publice Vâlcea! Altceva, mai serios, dacă vrei să discutăm…”. Ei bine, imediat după ce a fost dată o sentinţă, e drept, cu suspendare, împotriva lui, Becali este acum executat silit, la Drăgăşani căci, astfel de probleme, iată, nu vin decât în lanţ, niciodată solitare, pentru Gigi Becali. Ca atare, se pare că lui Becali i s-a rupt de Finanţele Publice Vâlcea până l-au… “mazilit”! Miliardarului român Gigi Becali i se inpută faptul că, vezi Doamne, nu ar fi respectat caietul de sarcini al privatizării Uzinei mecanice din Drăgăşani, situată pe un câmp la graniţa dintre munciipiul Drăgăşani şi comuna vâlceană Ştefăneşti şi aflată într-un stadiu avansat de degradre din absolut toate punctele de vedere, fizic, logistic, economic etc., din anul 2004, atunci când a cumpărat fabrica de armament, impunându-i-se, de către instanţă, să plătească penalităţi de 307.000 de euro. Becali a refuzat să plătească, astfel că a fost executat silit, Finanţele Publice Vâlcea scoţând, miercuri, 13 februarie 2013, Uzina Mecanică Drăgăşani la vânzare, din nou. Vândută şi revândută, dar neîngrijită în tot acest timp, o va mai cumpăra dracul şi mamele lor betege la cap că i-au născut pe cei care au luat o astfel de decizie. Credem acest lucru pentru că, dacă în 2004, fabrica în cauză, se prezenta într-o situaţie din cale afară de deplorabilă, vă daţi seama, stimaţi cititori, cum se prezintă la nouă ani, după aproape un deceniu, aşadar, de când nu mai produce nimic şi timp în care Becali totuşi, din mărinimia sa cunoscută, a plătit vreo 40 de angajaţi, să păzească, să dea cu mătura, într-un cuvânt să taie frunză la câini, însă miliardarul i-a remunerat – mult puţin (nu asta contează) – important e că a asigurat pâinea unor copii, timp de un deceniu… După cum bine se ştie, încă din anul 2004, această fabrică controlată de armament îi aparţine, în proporţie de 90,7%, lui Gigi Becali, acesta cumpărând-o de la AVAS în 2004. În anul 2012 însă, din cauza faptului că nu a respectat obligaţiile asumate prin caietul de sarcini al privatizării, Becali a fost obligat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să plătească penalităţi de 307.000 de euro. Sigur, omul de afaceri nici măcar nu s-a sinchisit, luând în râs sentinţa judecătorească. Numai că, în luna octombrie a anului 2012, statul a început procedura de executare silită a Uzinei Mecanice Drăgăşani, scoţând la vânzare mai multe active pentru recuperarea acestei datorii. Astfel că, Finanţele Vâlcea au scos la vânzare, prin licitaţia publică din data de 13 februarie a.c., mai multe bunuri imobile sechestrate. Este vorba de o clădire cu regim de înălţime P+1,  suprafaţă construită parter  618,75 mp, suprafaţă construită etaj 618,75 mp, an punere în funcţiune 1986, fundaţie continuă din beton armat, structură de rezistenţă din beton armat, zidărie cărămidă şi beton, acoperiş tip terasă, tâmplărie exterioară metal, tâmplărie interioară metal şi lemn, pardoseală beton cu mozaic şi gresie în grupurile sociale, finisaje interioare şi exterioare degradate, nerenovată, dar şi un teren intravilan aferent construcţiei în suprafaţă de 722.25 mp,  situată în localitatea Drăgăşani. Preţul de pornire a licitaţiei pentru teren şi construcţie este de 138.972  lei, fără TVA. Cert este că, după ce murise toată industria, la Drăgăşani, imediat cum a venit Becali ca şi investitor, cunoscută fiind potenţa financiară a acestuia, mulţi au văzut lucrurile cum le vedem şi noi: şansa de a se schimba ceva în bine… Dacă nu ar fi existat nici Finanţele Publice, nici judecători, luccru la care noi am instigat, anume să îi omorâm pe judecători şi să ducem apoi o viaţă liniştită, fără asuprirea robelor şi a judecăţilor lor extrem de precare şi josnice, după cum se vede, lucru pentru care, repetăm, în loc să fim decoraţi, am fost condamnaţi, Becali ar fi făcut treabă, al Drăgăşani. Din păcate însă… iată ce au făcut onor finanţiştii şi judecătorii vâlceni!

 

Este tot vina deputatului Vasile Bleotu

 DIGITAL CAMERA         Drăgăşenenii au multe lipsuri, dar nu duc lipsă de politiceni de mahala. Iar unul dintre aceştia este Vasile Bleotu, liderul veşnic, se pare, conservat la şefia acestui partid. El, care a vrut să se dea mare că aduce investitori la Drăgăşani, l-a găsit pe Becali, s-au gândit ei s-au răsucit, dar cum unul e oier la origini, iar celălalt mare doctor în economie, ajuns să deţină acest titlu pe seama sarsanalelor cărate unui alt drăgăşenean, respectiv Mugur Isărescu şi altora şi altora, că dacă îl pui pe Bleotu să facă o expertiză contabilă, este garantat că vei face infarct instant, de râs ce iese, acestea fiind caracterele şi inteligenţa lui Becali şi Bleotu, normal că nu avea cum să iasă ceva bun. Ca atare, încă o dată, pe mâna lui Bleotu, cum au pierdut şi Scand-ul şi multe altele, pierdură drăgăşenenii şi cheia sol a reinventării industriale, respectiv această fabrică de armament! Păcat! Să îl votaţi din nou deputat, peste patru ani, stimaţi drăgăşeneni, pe Vasile Bleotu (foto), că parcă nu aţi luat destule ţepe de la el, până acum!…


3. Vinăritul drăgăşenean – moartea lentă a unei istorii

• Capitala Vinului Oltean, fără vin! • Majoritatea celor care vor citi acest lucru, suntem convinşi că vor spune că este o minciună              • Aceasta pentru că există şi vin şi viţă de vie, la Drăgăşani • Da, dar există în proprietatea firmelor şi a Caselor de Vinuri private… • Ori şi eu, dacă am bani, pot foarte uşor să sădesc hjecatre întregi de vie, să îmi procur nişte utilaje şi să fac o casă de vinuri, ştiu şi eu, la Galicea spre exemplu • Asta nu înseamnă că respective comună devine Capitala Vinului Oltean. • Adevăratul titlu de oraş al vinului i-a fost dat Drăgăşaniului graţie evoluţiei, în timp şi în lume a Staţiunii de Cercetare Vitivinicolă Drăgăşani. DSC01957•  Acum, staţiunea cu pricina a rămas o ruină ce ar putea da un alt titlu Drăgăşaniului, respective de Oraşul Şerpilor Morţi, căci asta găseşti pe aleea de acces către birourile societăţii: şerpi morţi, zăcând cu burţile la soare, printer două rânduri immense de plantaţii de viţă de vie lăsate de izbelişte!    • Istoria vinăritului drăgăşenean a fost făcută de 13 soiuri alese           • Privatizările repetate de după 1990 au aruncat această industrie într-o moarte lentă care a culminat cu distrugerea „Vinalcoolului“ • Fostul primar Sabin Diculescu acuză că după ce societatea respectivă a ajuns pe mâna unui piteştean cârpaci, au fost vândute până şi doagele de la butoaie, în timp ce vinul din interior a curs în Dumnezeu ştie ce beciuri private! • Hărţile publicate în ziarele naţionale nu mai evidenţiază de mult Podgoria din Drăgăşani, în timp ce zona Olteniei rămâne pe locul III în ceea ce priveşte producţia de vinuri, cu 11%!    • Potrivit directorului Staţiunii de Cercetări Vitivinicole Drăgăşani, Marin Seiculescu, industria vinului funcţionează în Drăgăşani la 15-20% din capacitatea dinainte de ‘90 • Şi când te gândeşti că, la fel ca şi în cazul sc Vinalcool sa, totul s-a făcut pentru ca să le meragă fostului primar al Drăgăşaniului, liberalul Gheorghe Iordache şi guvernatorului BNR Mugur Isărescu, Casele de Vinuri private, respectiv Casa de Vinuri Iordache şi Casa de Vinuri Isărescu. • Şi le merge, căci cel puţin Isărescu a deschis chiar şi o pensiune în Dealul Viilor, chiar în locul unde se îmbuteliază vinul cu numele BNR-istului. • Ce să zicem, îi era dator Iordache guvernatorului BNr Mugur Isărescu să conducă Drăgăşaniul de aşa natură încât să îi prospere lui afacerea cu vin, căci doar îi dăduse bani ca să ridice un sediu pentrru primărie, nu-i aşa? • Iar atâta timp cât, vorbea aceea, interesul poartă fesul, nici că va mai renaşte adevăratul vinărit, al Drăgăşani, şi vom rămâne cu aceşti paraziţi cum merită numite Casele de Vinuri particulare, indifferent că este vorba despre Casa de Vinuri Iordache, Casa de Vinuri Isărescu, Casa de vinuri Ştirbei etc.

_______________________________________________

          În ciuda faptului că viţa-de-vie a fost, dintotdeauna, pentru municipiul Drăgăşani, un simbol, industria vinuDSC01965lui din regiunea Olteniei este reprezentată pe hărţile publicate de presa centrală doar de Podgoria Dealu Mare. Întrebaţi de ce cred că au fost date uitării viile de la Drăgăşani, primarul de atunci, Gheorghe Iordache s-a abţinut de la orice comentarii, iar directorul Staţiunii de Cercetări Vitivinicole Drăgăşani, ing. Marin Seiculescu (foto), este de părere că industria vinului funcţionează la mai puţin de un sfert din capacitatea cu care se putea mândri înainte de căderea comunismului.

 

Retrocedările, blamate la unison

            Atât inginerul Seiculescu cât şi fostul şef al executivului drăgăşenean, Gheorghe Iordache, acuză cât îi ţin plămânii, sistemul retrocedărilor ca fiind principalul vinovat de decăderea industriei drăgăşenene. „În primul rând, din ‘90 încoace, s-a produs o serie de modificări în ceea ce priveşte proprietatea, în sensul că a crescut proprietatea privată. Impactul retrocedărilor asupra culturii viţei-de-vie a fost, în cea mai mare parte, unul neplăcut, deoarece cetăţenii nu au dispus de resursele financiare pentru producerea şi valorificarea produselor în condiţiile de piaţă. Staţiunea de cercetare de la Drăgăşani a avut în proprietate 148 de hectare de teren cu plantaţii de viţă-de-vie, 27 din ele fiind retrocedate! Cert este că industria vinului mai reprezintă la Drăgăşani abia 15-20% din ceea ce a fost în urmă cu circa două decenii! Eu nu spun că viticultura este pe cale de dispariţie. Să vrea cineva şi acest lucru nu se va putea întâmpla. Eu încă mai cred în tradiţia pe care a reprezentat-o viţa-de-vie pentru acest oraş!“, a declarat Seiculescu.

 

13 soiuri de vin au scris istoria!

          JuDSC01962deţul Vâlcea era renumit până în ultimele decenii, graţie Podgoriei Drăgăşani, cu o bogată încărcătură istorică, ale cărei rădăcini se împleteau cu cele ale istoriei geto-dacilor. Tonice, uşor acidulate şi cu un buchet persistent, faima vinurilor de Drăgăşani se răspândise foarte repede depăşind graniţele ţării cu o uşurinţă de invidiat. La concursul desfăşurat la Bordeaux, în urmă cu peste 11 decenii, în anul 1898, dar şi la Expoziţia Mondială de la Paris, din 1900, vinurile de Drăgăşani au obţinut recunoaşterea internaţională, o dată cu primirea Diplomei de Onoare şi a Medaliei de Aur. Aici se regăseau vechi răsaduri româneşti de viţă-de-vie cum ar fi Braghina, Gordan sau Crâmpoşia. Acest ultim vin este renumit pentru faptul că însoţeşte perfect mesele din postul de dinaintea Paştelui. Încercat cu tradiţionalele sarmale în frunze de ştevie, acest soi a reuşit să acompanieze perfect şi toate varietăţile de mămăligă preparate în Oltenia: mămăliga dreasă, mămăliga vârtoasă, balmoşul etc. Cele mai reprezentative soiuri de vin pentru aceste locuri au fost cele albe, precum Sauvignon-ul, Tămâioasă, Crâmpoşia, Riesling-ul, Pinot-ul, Gris-ul, Feteasca Albă sau Feteasca Regală. În ceea ce priveşte vinul roşu, zona Drăgăşaniului era renumită prin Cabernet-ul Sauvignon, Novac-ul (un soi de vin creat chiar pe meleagurile Drăgăşaniului), Pinot-ul Noir, Merlot-ul şi Burgund-ul Mare. Primele documente cu privire la viile şi vinurile din Drăgăşani datează din secolul al XIV-lea. Mircea cel Bătrân, Neagoe Basarab, Mihai Viteazul, Matei Basarab, Constantin Brâncoveanu şi alţi domnitori ai Ţării Româneşti se închinau bisericilor şi mănăstirilor şi făceau danii căpeteniilor de oşti sate întregi cu privilegii domneşti din care nu lipseau viile şi vinăritul. Pe harta sa, tipărită la Padova în 1700, stolnicul Constantin Cantacuzino însemna şi unele dealuri unde se produceau cele mai bune vinuri, printre care se aflau Râmnicul, Târgoviştea, Scăenii de Prahova, Negovanii, Greaca ş Caracalul, la care erau adăugate, de asemenea, viile de la Drăgăşani şi Segarcea, despre care acesta susţinea, la vremea respectivă, că începuseră să se impună! După jumătatea secolului al XIX-lea, călătorii străini nu au uitat să însemneze printre memoriile lor şi vestitele vinuri de Drăgăşani de pe atunci. Astfel, Neugebauer, în 1854, aprecia că vinul de Drăgăşani îşi merita din plin reputaţia de care se bucura în lume. Marile pivniţe de vinuri au întreţinut, pe piaţa internă, dar şi la export renumele vinului de Drăgăşani, oferind nu numai renumitul „tulburel“ sau „pelinul de Drăgăşani“, ci chiar inul de talie mare ce concura multe din cele mai bune vinuri ale Franţei.  Vinurile pivniţelor Ştirbei, Brătianu, Nae Petcu Ion, Teodorini, Oromolu, Mor, Ocneanu, Mihailescu, Filipescu, D. Ionescu, Fraţii Spirtaru, câteva din cele mai cunoscute din podgoria Drăgăşani au fost elogiate şi distinse la diferite expoziţii, concursuri şi festivităţi.

 

Păcat de investiţiile strămoşilor!

          Ministerul Agriculturii şi Domeniilor a înfiinţat, în 1897, Pepiniera Drăgăşani, situată în Lunca Oltului, din necesitatea producerii viţelor altoite reclamate de reconstrucţia viticulturii tradiţionalei podgorii. Lipsa unei instituţii de asistenţă în domeniul practicii viticole în Podgoria Drăgăşani a impus crearea, în 1936, a Staţiunii Experimentale, prin Hotărârea Ministerului Agriculturii şi Domeniilor. După criteriul „forul tutelar coordonator dominant“, se disting patru mari etape de dezvoltare. Între 1896-1944, staţiunea a fost coordonată cel mai mult timp de Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, în perioada 1944-1957, de Institutul de cercetări agronomice al României, iar între 1957-1967, de Institutul de cercetări horticole Bucureşti-Băneasa, pentru ca, după 1967, să fie coordonată de Institutul de cercetări pentru viticultură şi vinificaţie Valea Călugărească. Pe plan internaţional, cercetătorii Staţiunii Drăgăşani au participat cu lucrări ştiinţifice la congrese, adunări generale, consfătuiri, simpozioane, colocvii şi cursuri organizate de Oficiul Internaţional al Viei şi Vinului, CAER, FAO, pe linie de viticultură, vinificaţie, protecţia plantelor, ecologie, agrochimie, fiziologie, biochimie etc. S-a participat, cu struguri şi vinuri, la concursurile internaţionale organizate la Ljubliana, Sofia, Tbilisi, Bratislava, Montpellier, Bucureşti, Erfurt şi Budapesta, peste tot fiind distinse cu medalii de aur vinurile Sauvignon, Tămâioasa Românească şi Cabernet-ul Sauvignon.

 

Capitala Vinului Drăgăşenean – cu trecut, dar fără viitor…

          Exporturile de vinuri româneşti au scăzut dramatic, în principal, din cauza aprecierii monedei naţionale în faţa dolarului şi euro, precum şi a lipsei de promovare şi a preţurilor necompetitive, după cum susţin producătorii autohtoni. La finele lui 2007, exporturile reprezentau doar 3,5% din totalul pieţei vinurilor româneşti, care era atunci estimată la aproximativ 450 de milioane de euro. Principalii producători sunt Murfatlar, cu o cotă de piaţă de 27,8%, Jidvei, cu 14,5%, urmată de Cotnari, cu 13,1% şi Vincon, cu 7,8%. Dacă, în primii ani ai celui de al treilea mileniu de existenţă umană, România era considerată un exportator tradiţional, iar balanţa, în comerţul cu vinuri, era pozitivă, în 2007, situaţia începea să se schimbe total. Exporturile de vinuri ale României au înregistrat atunci o scădere cu circa 50% faţă de anul 2005. România a exportat, în 2006, 13,8 milioane de litri de vin, în valoare de 12,6 milioane de euro, faţă de 27 de milioane de litri, în 2005, conform datelor Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR). Marii producători consideră însă că situaţia exporturilor ar putea fi rezolvată prin campanii de mediatizare în străinătate, prin participarea la târguri internaţionale de vinuri şi prin stimularea investiţiilor în viticultură şi în turismul vitivinicol. „Motivul principal pentru care vinurile româneşti nu sunt competitive la export este faptul că nu sunt cunoscute pe plan internaţional, din cauza lipsei unui brand naţional şi a publicităţii care lipseşte cu desăvârşire!“, a declarat, pentru „Business Standard“, Daniel Negrescu, brand managerul companiei Murfatlar. Totodată, producătorii români nu au puterea comercială şi nici o ofertă prea atractivă pentru a penetra pieţele externe, este de părere oficialul companiei. „Murflatar“ dispune de o suprafaţa totală cultivată cu viţă de vie nobilă şi hibridă de 177.085 de hectare, mult mai mică decât suprafaţa negociată.

 

Drăgăşaniul nu figurează pe lista celor mai mari producători interni

          În ciuda faptului că numai firma foiordache culege viastului primar al municipiului Drăgăşani, liberalul Gheorghe Iordache, a înregistrat, în 2006, per total, o cifră de afaceri de 100 de miliarde de lei vechi, oraşul dintre vii nu se înscrie în rândul producătorilor de vin. Un ziar central dădea publicităţii, în vara anului 2007, o listă cu marii producătorti de vinuri de unde nu lipsesc: „Murfatlar“, apreciată pentru că exploatează o suprafaţă de circa 2.600 de hectare şi are o cifră de afaceri de 36 de milioane de euro, „Jidvei“, deţinând o pondere de circa 14,5% din piaţă, şi o cifră de afaceri de 20 de milioane de euro şi „Cotnari“, cu o cifră de afaceri de 22,5 milioane de euro.

 

Vinul românesc, cel mai scump peste hotare!

          Pe pieţele externe există situaţii în care preţul vinului românesc este mai mare decât al celui provenit din ţări recunoscute în domeniu. Astfel, dacă în România, preţul unei sticle ajunge, de cele mai multe ori, la trei euro, în Germania, mai mult de 60% din piaţă reprezintă vinuri sub un euro. Pieţele cele mai interesante la export sunt Anglia, Germania, Rusia şi SUA, însă trebuie luate în considerare şi ţări precum Polonia şi Cehia. În acest an, producătorii de vinuri primesc restituţii la exportul de vinuri de masă, conform reglementărilor UE şi care sunt acordate de Agenţia de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură (APIA), care ajung la circa patru euro la suta de litri, însă accesul la aceste sume este destul de greu. Ajutorul Ministerului Agriculturii se reducea, în 2007, doar la sprijinirea producătorilor de vinuri să participe la câteva misiuni economice în străinătate şi târguri. Apoi, din 2010 încoace, ne-a mai lovis şi o pretinsă criză financiară, altă conspiraţie mondială meniotă să ducă la îmbogăţirea celor care au avut mai mult acces la informaţiile corecte decât populaţia de rând, ştiind astfel că sintagam „croză financiară”, mai ales la români, nu a existat niciodată, decât ca o nouă invenţie a mafiei la patru ace pe mâna cărora ne încredinţăm mai ceva ca oile lui Becali, odată la patru ani…

 

Casa de vinuri Iordache – între o ultimă speranţă şi adevăratul motiv al haosului…

          La ora actuală, Casa de Vinuri Iordache reprezintă singura şansă pentru redresarea industrieDSC01953i vinului. Activitatea fostului primar Iordache în domeniul viticulturii şi vinăritului este apreciată la maximum atât de cetăţenii inconştienţi care nu gândesc, din păcate atât de departe încât să vadă interesul din spatele modului în care a manageriat Iordache problematica staţiunii viti-vinicole din urbea vinului vâlcean, Drăgăşani, aceştia susţinând, în 2007, că tocmai pe acest considerent i-au dat girul de două ori consecutiv, cât şi de directorul Staţiunii de cercetări vitivinicole Drăgăşani, ing. Marin Seiculescu, ceea ce mă duce cu gândul la o conspiraţie pentru prăbuşirea staţiunii, în cadrul căreia, un membru extraordinar de important era chiar acest director al respectivei instituţii. Ambiţia, tradiţia şi dragostea pentru vinărit cultivată în familia fostului edil-şef se regăsesc în numărul mare de proiecte pe care firma sa le are în derulare. În cramele Iordache se regăsesc soiuri precum Cabernet-ul Sauvignon, Sauvignon-ul Blanck, Feteasca Regală şi Crâmpoşia. „În prezent, am în derulare un proiect finanţat din fonduri SAPARD, în valoare de 63 de mii de euro, pentru înfiinţarea unei noi plantaţii, pe cinci hectare, aportul meu fiind de 40 de mii de euro. Până la această oră, am investit deja 1,2 miliarde de lei vechi din banii mei, obţinuţi printr-un împrumut la BCR. Contractul este cu o firmă din Austria, iar până acum am reuşit deja să plantăm viţa. Un alt proiect este unul de reconversie a plantaţiei, pentru o suprafaţă de 3,5 hectare, derulat pe fonduri structurale, şi cu o valoare de 40 de mii de euro, iar punctul culminant îl va reprezenta punerea în aplicare a proiectului de modernizare a cramei, a cărui valoare este de cinci mii de euro. În acest sens, deja am achiziţionat o instalaţie de refrigerare a vinului!“, ne-a informat şeful executivului drăgăşenean. Bebe Iordache apreciază însă şi eforturile pe care le depun proprietarii „Ecotera“ sau „Agricola International“, care vând sub sigla „Prinţul Ştirbei“, dar şi activitatea avocatului Viorel Florescu, despre care edilul spune că vine destul de puternic din urmă. Iordache a exportat vin în Italia, în valoare de cinci mii de euro, iar de curând, a lansat o nouă marcă de vin, special pentru greci! „Motivul pentru care a decăzut însă industria vinului în Drăgăşani îl reprezintă, în opinia mea, lenea drăgăşenenilor, cu care mă întâlnesc frecvent prin cârciumi, însă pe dealuri, mai puţin!“, a adăugat Gheorghe Iordache. Sau setae dvs. de înavuţire şi de faimă peste hotare este de vină, domnule Iordache? Mai degrabă aşa! Pentru că dacă dvs. aţi găsit oameni să vă muncească viile, găseau şi cei de la staţiunea de cercetare vitivinicolaă, cu singura condiţie ca aceasta să nu fi fost distrusă deliberat de dvs., cu aportul serios, ce-i drept al unor oameni cu o mai mare greutate, lucru de care guvernatorul BNR pare să nu ştie nimic, însă lumea ştie şi este sufficient… A, ne scuzaţi, domnule fost primar Iordache, dar dvs. aţi profitat de angajaţii primăriei şi de beneficiarii de ajutoare sociale de la stat care, înloc să presteze munci în favoarae drăgăşenenilor care le plătesc salariile, de altfel, din taxele şi impozitele cu care cotizează lunar, munceau în viile dvs. sub ameninţarea sistării sumelor cu pricina şi aşa se explică faptul că dvs. găseaţi mereu oameni dornici de muncă în viile dvs., iar societatea vitivinicolă, nu!

 

Isărescu propune o concurenţă între… pensionari

conacul isarescu din dealul viilor dragasani dotari casa de vinuri isarescu 1 dotari casa de vinuri isarescu 2 dotari casa de vinuri isarescu 3  plantatii tinere de vita de vie in podgoriile casei de vinuri isarescu din dragasani          Cu un zâmbet perfid pe buze – specific lui de altfel de când îl ştim – ca şi forţata figură de om intelectual şi sobru, interesat numai de bunul mers al ţării, în realitate unul dintre principalii vinovaţi de prăbuşirea vinăritului drăgăşenean, însă, din păcate, unul dintre investitorii pe care societatea, care nu a interpretat niciodată prăbuşirea simbolului drăgăşenean reprezentat de staţiunea de cercetare vitivinicolă drept o nenorocire controlată taman de acest personaj şi de alţii, astfel încât să le meargă lor afacerile private cu vin, îl consideră, din nefericire, încă, unul dintre investitorii care au făcut ceva de-a lungul timpului pentru municipiul Drăgăşani, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, se numără printre deţinătorii de plantaţii de viţă-de-vie în faimoasa (astăzi mai mult cu numele) podgorie a Drăgăşaniului şi a promis, undeva prin anul 2005, aşadar, la foarte scurt timp de la semnarea hotărârii de retragere a autorizaţiei de funcţionare pentru „Podgoria” Drăgăşani că, după ce se va pensiona, se va ocupa de mica sa podgorie, punând pariu pe „Crâmpoşie“– un soi dacic de viţă-de-vie care a generat dictonul popular „Crâmpoşia dă tăria!”. Promisiunea a fost făcută la Râmnicu Vâlcea, cu ocazia acordării titlului de cetăţean de onoare al judeţului Vâlcea. Căci aşa facem noi, vâlcenii, în special, dar şiu românii, în general: luăm titlul de cetăţean de onoare şi ne batem joc de el, acordându-l chiar celor care ne-au distrus tradiţiile economice şi culturale… Isărescu este convins că va câştiga piaţa din Uniunea Europeană cu acest soi nobil. Păi da, că cine ştie ce mai privatizează şi pe acolo şi pune vreun prieten să cumpere ca să fie sigur că dă faliment rapid, spre înavuţirea lui şi mai rapidă, cum a procedat Gheorghe Iordache, spre exemplu, fostul primar al Drăgăşaniului cu sc Vinalcool sa. Că tot veni din nou vorba despre fostul primar al Drăgăşaniului, acesta nu se sperie de o eventuală concurenţă din partea lui Mugur Isărescu ci, dimpotrivă, îl încântă ideea ca acesta să se implice mai mult în industria vinăritului din Drăgăşani. „Concurenţa generează progres! Vom fi amândoi pensionari atunci şi ne vom întrece şi noi, aşa, ca… pensionarii!“, a exclamat Iordache. Fostul şef al executivului drăgăşenenan crede că Podgoria Drăgăşani a fost scoasă de pe hartă din cauza aplicării defectuoase a legilor fondului funciar care s-a derulat pe parcursul a 17 ani şi nici acum nu este definitivată. Extraordinar! Doar nu vreţi să spună adevărul?! A învăţat asta foarte bine, dacă nu de când este în afaceri, atunci măcar de când s-a apucat de… politică, nu credeţi?

 

Nu îl mai apreciaţi atât, pentru că Isărescu nu salvează tradiţia Drăgăşaniului, ci doar îşi umflă buzunarele!

          Drăgăşaniul are – nu încape nici o îndoială – destule podgorii şi foarte multe crame şi case de vinuri, însă tocmai aceasta este problema, anume că: profitând de renumele viti-vinicol al celui de al doilea municipiu al judeţului Vâlcea, orice individ, de multe ori fără nici cea mai mică experienţă în domeniu, vinde struguri, vinde vin, de cele mai multe ori pe piaţa neagră, umflând buzunarele a te miri ce samsari, lucru ce se petrece taman graţie lipsei de pregătire a acestora, iar alţii chiar au pus bazele unor case de vinuri care vând legal, dar care nu au nici un merit în crearea renumelui viti-vinicol al urbei vinului, ci doar au profitat de acest renume pe care Drăgăşaniul îl avea deja. Practic, eu am auzit, pentru prima oară de oraşul-municipiu Drăgăşani, în toamna anului 2006. Atunci când conducerea sc Horiapress srl, la care lucram, m-a trimis aici ca să pun bazele fostului ziar Expresul de Drăgăşani, atât de multe ştiam despre această localitate, încât am întrebat conducerea firmei cu ce merg la Drăgăşani, iar când mi s-a spus că pot alege serviciile microbuzelor de la Antares, am întrebat unde aştept microbuzul, căci nu ştiam dacă Drăgăşaniul este în nordul sau în sudul Vâlcii, însă ştiam deja de Mugur Isărescu, guvernatorul BNR şi de Casa de Vinuri Isărescu. Aşadar, brand-ul Drăgăşaniului, ca oraş viti-vinicol, în era modernă, bineînţeles, nu ne referim la timpurile primitive, este clar Isărescu. Dar asta nu pentru că ar fi el cine ştie ce mare investitor şi creator de vin, însă el este acel viticultor care dispune de suficiente resurse financiare ca să îşi facă reclamă. Şi aşa s-a creat greşita impresie că brand-ul vitivinicol al oraşului Drăgăşani ar fi fost creat de şeful banilor româneşti, Mugur Isărescu. Repet însă: o societate particulară care varsă tot profitul în urma vânzării produselor vitivinicole în buzunarele unui singur individ nu poate crea un brand pentru un oraş al nostru, al tuturor… Publicăm, alăturat, în imagini, investiţiile de milioane de euro făcute de guvernatorul BNR, la Drăgăşani, în acest domeniu de activitate, căci un lucru este demn de laudă anume că Isărescu a atras fonduri şi le-a investit la Drăgăşani în această industrie, ceea ce este foarte trist însă este că un om obişnuit avea de tras mult şi bine dacă vroia să obţină aceste fonduri, pe când unul ca Isărescu, doar a cerut şi i s-a dat… Isărescu a întocmit, ştiinţific este drept, proiecte europene şi a obţinut finanţări astfel încât să poată produce, îmbutelia şi păstra vinul, la o calitate deosebită, punându-se astfel exemplar în slujba consumatorilor săi. Şi deşi a derulat investiţii enorme la Drăgăşani, Guvernatorul BNR nu şi-a bătut joc de cei care îi cumpără marfa. Dimpotrivă, la ora actuală, vinul său este cel mai ieftin de pe piaţă. Oamenii săi ne-au şi explicat cum a reuşit Isărescu această performanţă demnă de toată aprecierea noastră: pentru că vinul este o pasiune sfântă pentru acest om, nu o sursă de venit, ca atare, nu urmăreşte să facă avere din valorificarea viţei de vie şi a rodului acesteia, ci să ducă mai departe singurul lucru care mai asigură, la ora actuală, un renume bun celui de al doilea municipiu al Vâlcii, Drăgăşani. Acum, sincer să fiu, nici nu mă aşteptam ca proprii angajaţi să îl critice. De fapt nimeni nu îl critică pe acest Isărescu, oricât de proaste ar fi deciziile pe care le ia, cu atât mai puţin concetăţenii săi. Aceştia sunt atât de reduşi că se laudă cu Isărescu de parcă aceasta ar reprezenta Tezaurul pierdut al României sau eu ştiu ce altceva, chiar dacă a risipit câteva sute de milioane de euro, oferindu-le moldovenilor cu titlu de ajutoare nerambursabile, într-o perioadă în care românii înşişi stăteau ca cerşetorii, cu mâna întinsă sub podul Uniunii Europene… Iar ca să le ofere şi altor drăgăşeneni, confraţi de ai săi, dar mai ales turiştilor care vizitează mirificele podgorii ale lui căci ale oraşului Drăgăşani ar fi greşit din cale afară dacă am scrie, devreme ce oraşul vinului astăzi mai are doar în scripte acest renume, Guvernatorul BNR Mugur Isărescu abia ce a finalizat construirea unei pensiune, chiar în mijlocul centrului său de producţie vitivinicolă din Dealurile Viilor Drăgăşenene. Construcţia a fost dată în toamna anului 2012 circuitului turistic. Altă sursă de venit, iar nicidecum o relansare a Drăgăşaniuliui, atâta timp cât nici pensiunea, nici casa de vinuri, nici ale lui Isărescu, nici ale altor vinari drăgăşeneni ori ba, dar aciuaţi aici din varii motive care nu au importanţă, nu au capital de stat, ci… particular, privat.


4.Casele de pe strada Cuza Vodă, de un deceniu, în… cădere liberă!

• Câteva case de pe strada Cuza Vodă, considerată o zonă de tip unu a municipiului dintre vii, se prăbuşesc pe zi ce trece • La o aruncătură de băţ, locuiesc şi VIP-urile municipiului, printre care liderul liberalilor drăgăşeneni, Alin Pavelescu şi fostul şef al ADPP-ului, Gheorghe Bran • Printre localnici, circulă zvonuri cum că un alt liberal potentat ar fi început deja construcţia la o vilă, se darama casele pe strada cuza voda din dragasani, judetul valceaîn aceeaşi parte a municipiului • Drăgăşenenii de pe strada Cuza Vodă acuză faptul că nu-şi pot ţine nici măcar ferestrele deschise, graţie focarului de infecţie adăpostit de imobilele aflate în curs de prăbuşire • Într-una din casele cu pricina, panoul electric este scos din zid, atârnând doar în două sârme, neizolate, pe care circulă curent electric!

_______________________________________________

          Pe strada Cuza Vodă din municipiul Drăgăşani există câteva imobile care, în prezent, arată ca nişte ruine. Dacă proprietarii acestora le-au părăsit, acest lucru nu înseamnă că localnicii care stau în vecinătatea caselor cu pricina, trebuie să aibă de suferit din cauza mizeriei existente acolo. Oamenii din zonă spun că nu pot deschide geamurile din cauza mirosului insuportabil, că în dărăpănăturile existente vin copiii şi se joacă, iar firele de curent electric sunt ieşite din zid, neizolate, iar curentul nu este oprit. De asemenea, locutorii acestei zone mai spun că într-una dintre casele unde nu mai locuieşte nimeni şi unde mizeria domneşte, au loc, frecvent, tăieri de viţei, iar resturile acestora sunt aruncate şi împrăştiate pe domeniul public. Drăgăşenenii care locuiesc pe strada Cuza Vodă trăiesc cu teama că, dintr-un moment în altul, aceste case se pot prăbuşi peste imobilele din apropiere, peste maşini, trecători şi copiii care au transformat locurile părăsite în parcuri sinstre de joacă…

 

La joacă, sub tavanele şubrede!

se darama casele pe strada cuza voda din dragasani, judetul valcea_02              Zona reprezintă un pericol iminent pentru întreg viitorul oraşului dintre vii! Aceasta, pentru că, zilnic, copii aflaţi la vârste destul de fragede găsesc amuzantă practicarea de diverse jocuri în interiorul acestor imobile. Focarul de infecţie dezvoltat de aceste case care stau să pice este un pericol ce poate fi trecut cu vederea, dacă este să comparăm acest lucru cu gradul sporit de risc pe care îl prezintă tavanele şubrede şi zidurile despre care vecinii spun că este o minune că mai stau în picioare! „Vin copii mici aici toată ziua, se joacă, aleargă după maidanezii care şi-au făcut culcuşuri şi se hrănesc cu şobolani şi resturile de la viţeii tăiaţi aici cel puţin odată la două săptămâni! I-am văzut cum adunau tot felul de cioburi, oase rumegate de câini, şobolani morţi şi intraţi demult în stadiul de descompunere, se amuzau de ceea ce găseau şi se jucau prinselea. Ferească Dumnezeu să se zgârie în ceva pe aici! Nu se ştie niciodată cu ce boli se pot alege! Mie îmi e teamă să deschid fereastra până şi când gătesc. Prefer să îndur căldura şi să îmi afum pereţii, decât să suport mirosurile care vin de afară!“, se plângea Georgeta Florescu.

 

Traficul greu, sarea de pe rană!

          Famse darama casele pe strada cuza voda din dragasani, judetul valcea_04ilia Florescu ne-a mai povestit că una din cauzele care au stat la baza demarării procesului de prăbuşire a imobilelor vechi din această zonă, o reprezintă şi maşinile de mare tonaj care circulă nestingherite pe strada Cuza Vodă. Mai mult, localnicii acuză şi faptul că, peste noapte, au fost înlăturate, din intersecţia străzilor Cuza Vodă şi Traian, indicatoarele care arătau faptul că prima stradă este o arteră de circulaţie cu sens unic, precum şi cel care îi obliga pe participanţii la trafic să cedeze trecerea. „Este inacceptabil ca o stradă din zona unui municipiu cu pretenţii de Uniunea Europeană, care, după ce că arată ca după bombardamente, deşi a fost de curând asfaltată, să fie folosită ca şi cale de acces a vehiculelor de mare tonaj sau a utilajelor de construcţii!“, se plângeau contribuabilii, încă din anul 2007. Situaţia persist sută la sută neschimbată şi la începutul anului 2013 şi nu este din păcate, deloc singulară: case construite cu numai câţiva ani în urmă, de-a lungul străzii Tudor Vladimirescu, stau să o ia pe urma imobilelor aflate în degradare accentuată de pe strada Cuza Vodă. Revenim asupra unei anchete publicate în numărul 39 al săptămânalului nostru, cu o declaraţie tristă, aparţinând directorului Clubului Copiilor din Drăgăşani, prof. Adriana Tănasie: „Ultima oară, mi-am zugrăvit interiorul locuinţei, în urmă cu un an. Acum, privesc cu neputinţă cum începe să curgă  tencuiala de pe pereţi, din cauza trepidaţiilor camioanelor. Nu poate decât să mă bucure faptul că încă nu s-au fisurat!“. Întrebată ce crede că ar putea să facă municipalitatea pentru remedierea situaţiei de pe strada Cuza Vodă, directorul Tănasie, a sugerat: „Eu zic că cineva ar trebui să inspecteze, în regim de urgenţă, zona cu pricina, să afle dacă imobilele din imaginile alăturate mai au proprietari sau dacă aceştia mai au vreun interes în a face ceva cu proprietăţile lor, pe viitor, iar dacă nu, atunci, primăria să ia o decizie, în ideea surpării imobilelor şi a transformării terenurilor în locuri de joacă pentru copii. Obligaţia de căpătâi a autorităţilor este aceea de a reabilita măcar drumul, iar în momentul în care vor constata că, din cauza traficului, situaţia se complică, să ia măsuri şi să intervină pentru repararea pagubelor!“.

 

Electrica nu poate interveni

          Soţii Flse darama casele pe strada cuza voda din dragasani, judetul valcea_03orescu, cei care au răspuns cu promptitudine solicitării noastre de a ne arăta împrejurimile, ne-au povestit că au făcut sesizări la Electrica Craiova, în care solicitau conducerii acestei societăţi să ia măsuri pentru îndreptarea unui stâlp de înaltă tensiune care stă să pice peste gospodăria lor şi, din cauza căruia, au fost nevoiţi să devieze construcţia. Deşi se află în interiorul curţii uneia dintre clădirile abandonate şi aflate în stadiu de prăbuşire, conducerea Electrica Craiova i-au informat pe drăgăşenenii în cauză că nu au cum să intervină sub nici o formă, deoarece stâlpul este pe domeniul public. Tot cu ajutorul lui Nicolae Florescu, am reuşit să verificăm dacă imobilele în care se joacă zilnic zeci de copii dispun de curent electric. Într-adevăr, într-una din locaţii, unde tavanul a ajuns la o distanţă de mai puţin de 50 de centimetri de podea, firele neizolate, în care abia se mai ţnea  conţineau curent electric!

 

Şi când au luat-o la vale casele din centru s-au luat tot măsuri de ochii lumii!

          Abia spre finele lui 2007, când cetăţenii din centse surupa si casele din centrul dragasaniului _ 01rul municipiului reclamau că se surupă şi casele lor sub greutate maşinilor de mare tonaj, autorităţile au început măcar să se prefacă interesate sau că le pasă cât de cât şi au demarat acţiunile pentru implementarea unui proiect pentru amenajarea unei Şosele de centură. Măsura e bună, dar tot de ochii lumii, pentru că nu s-a rezolvat decât problema ocolirii centrului Drăgăşaniului de către maşinile de mare tonaj. În rest… tot nu a despăgubit nimeni oamenii care şi-au văzut deja agoniseala de o viaţă dărăpănată. Traficul greu de pe strada Tudor Vladimirescu din municipiul Drăgăşani a devenit un calvar pentru contribuabilii din zonă. Drăgăşenenii fac, chiar şi la ora actuală, căci Şoseaua de centură încă nu a fost dată oficial în folosinţă, nopţi albe din cauza zgomotului şi a zgâlţâielilor. Pereţii a zeci de locuinţe construite cu credite pentru care încă se mai plătesc rate la bănci, au luat-o la vale…  Ce se construieşte ziua, pe strada Tudor Vladimirescu, ce tranzitează Drăgăşaniul asigurând legătura cu Râmnicu Vâlcea, Sibiul, Slatina, Piteşti-ul şi Craiova, crapă noaptea În zonă locuiesc şi personalităţi, începând de la directori de instituţii de învăţământ, până la şeful principalului partid politic din urbea vinului, PSD, deputatul Vasile Bleotu! Din cauza maşinilor de mare tonaj care circulă, cu predominanţă noaptea, oamenii nu mai pot să doarmă, iar zidurile caselor se crapă zilnic.

 

Se zgâlţâie paturile!

          O septuagenară ne-a povestit cum rudele venite din afara Drăgăşaniului, s-au speriat într-una din nopţile în care au rămas la ea, ca de un cutremur. “A venit o fină a mea pe la mine şi cândse surupa si casele din centrul dragasaniului _ 02 a adormit, s-a trezit alarmată, crezând că este cutremur. Când a aflat că, la noi, este ceva obişnuit ca paturile să se zgâlţâie, noaptea, s-a închinat. Totul se întâmplă sub pre­siunea roţilor tirurilor de mare tonaj. Am ziduri duble, mai groase cred şi decât cele de la penitenciar. Degeaba. Nu îmi folosesc la nimic! Mi-am făcut casa pe credite şi îmi este greu să mă descurc de una singură, chiar şi cu reparaţiile minore. Am strâns ultimul leu ca să fac pomeni pentru fiul meu pe care l-am pierdut într-un tragic accident de maşină!”, ni s-a confesat Elena Marghidan, o drăgăşeneancă în vârstă de 72 de ani. Prima care nea sesizat acest aspect, chiar la începutul anului 2007, a fost însă directorul de atunci al Clubului Copiilor din municipiul Drăgăşani, prof. Adriana Tănasie.

 

Nonagenar, la ananghie!

          Gheorghe Ciovică, în vârstă de peste 90 de ani locuia, în 2007, potrivit Elenei Marghidan, “gard în gard” cu aceasta. Când calvarul s-a accentuat, din fericire pentru el, a fost luat de aici, de copiii săi, sub îngrijire. Până atunci însă, traficul, duşmanul de moarte al drăgăşenenilor de pe strada Tudor Vladimirescu, i-au măcinat toate zidurile, precum şi temelia casei. Aceasta a fost refăcută abia zilele trecute. Peretele din spatele uneia dintre sobe stă să pice cu totul. Problema tuturor celor care se plâng de “dezastrul pe patru roţi” este însă mult mai gravă: riscul izbucnirii unor incendii datorate scurtcircuitelor este iminent! Zonele în care crăpăturile sunt mai profunde se găsesc chiar în spatele panourilor electrice sau de jur împrejurul acestora. Trebuie să ne imaginăm însă ce era în sufletul bătrânului care, astăyi, nici nu şim dacă mai este în viaţă când ş-a lăsat casa să se prăbuşască sub roţle mastodonţilor care tranzitează Drăgăşaniul.

 

Nu au respectat autorizaţia de construire!

          Unul dintre vecinii femeii susţine că administratorii depozitului amenajat în zona cu pricina nu au respectat autorizaţia de construire emisă de primărie. Ei trebuiau să amenajeze calea de acces în curtea depozitului, pe strada Nicolae Bălcescu. Mai mult, drăgăşeneanul nemulţumit ne-a informat că, nu cu mult timp în urmă, s-au făcut lucrări de racordare a cetăţenilor la reţeaua de distribuţie a gazelor şi a apei potabile. Conductele traversează, subteran, strada Tudor Vladimirescu: “Când trec maşini mari, câte două deodată, se mişcă ambele ţevi mai ceva ca la un cutremur!”. Este vorba de depozitul societăţii Damila, condusă de un liberal care este şi normal că a făcut ce a vrut în perioada 2004-2007, la Drăgăşani, când primar, atunci, aici, era tot un liberal, respectiv Gheorghe Iordache. Banii pe care i-a făcut Dan Niţu, patronul Damilei, şi din depozitul din zona cu priucina, l-au propulsat atât de mult că, la alegerile din 9 decembrie 2012, a ajuns şi… senator, dar în Colegiul Horezu. Normal, cine îl mai vota la Drăgăşani, deşi este originar din Măciuca, după ce le-a distrus bieţilor oameni casele şi, implicit, vieţile?!…

 

Au făcut o centură… Să vedem cât o rezista! Stadiul lucrărilor la 7 martie 2013:

                Singura măsură, gândită de fosta administraţie, liberală, ce-i drept, de până în 2008, a urbei vinului a fost amenajarea unei Şosele de Centură care ocoleşte Drăgăşaniul de la intrarea în cartierul Bârsanu, până la ieşirea din cartierul Momoteşti. Şoseaua a fost construită de adminsitraţia social-democrată condusă de Cristi Nedelcu, dar în luna martie 2013, încă nu era dată oficial în folosinţă. Marţi, 19 martie a.c., la sediul primăriei municipiului Drăgăşani a avut loc o conferinţă de presă prin intermediul căreia, municipalitatea a ţinut să facă public stadiul de la acea vreme al implementării lucrărilor la proiectul Şosea de ocolire a Municipiului Drăgăşani. Proiectul este finanţat prin POR  2007 – 2013,  AXA PRIORITARĂ 2 – Îmbunătăţirea infrastructurii regionale şi locale de transport, DMI – 2.1 Reabilitarea şi modernizarea  reţelei de drumuri judeţene, străzi urbane – inclusiv construcţia / reabilitarea şoselelor de centură. Valoarea totală a proiectului este de 23.499.488,38 lei noi (adică puţin sub 235 de miliarde de lei vechi), din care: de la F.E.D.R. 16.211.385,44 lei noi (adică puţin peste 162 de miliarde de lei vechi), de la Bugetul Naţional 6.342.997,61 lei noi (adică aproape 63,43 miliarde de lei vechi), iar contribuţia beneficiarului, în speţă primăria municipiului Drăgăşani, numai 945.105,34 lei noi (adică puţin peste 9,45 miliarde de lei vechi). Proiectul a fost compus din executarea lucrărilor pe  obiecte distincte , după cum urmează:

Obiectul 1- Drum.

Obiectul 2- Pod.

Obiectul 3- Devieri reţele de utilităţi publice

 

Obiectul 1- Drum:

 

În cadrul Obiectului 1 s-au executat  lucrări privind drumul propriu-zis şi toate lucrările aferente drumului (poduri, podeţe, rigole, parapeţi, trotuare etc.). Drumul de ocolire, în lungime de 5.891 m, porneşte din DN 64 (Rîmnicu Vîlcea – Drăgăşani) din zona de Sud a oraşului de la intersecţia străzilor Tudor Vladimirescu (artera centrala a oraşului) şi Avram Iancu, spre Vest. Se continuă cu traseul străzii Rahova, pasajul de trecere peste calea ferată (linia C.F.R. 201), pasaj cu lungimea de 37,5 m şi rampele de acces aferente, zona străzii Braniştei, zona străzii Ferdinand, zona străzii Căpitan Hoarcă, zona străzii Dealul Olt, încheindu-se la intersecţia cu strada Tudor Vladimirescu, revenindu-se pe traseul în axa Sud – Nord a oraşului. Traseul drumului de ocolire este împărţit în 20 de tronsoane  și are următoarea structură rutieră  executată pe toată lungimea :

1.1. parte carosabilă :

– 17 cm straturi bituminoase

– 20 cm balast stabilizat cu min. 6% ciment,

– 25 cm balast cilindrat.

– fost turnat ultimul strat de mixtură asfaltică de uzură.

1.2. trotuar :

– 3 cm strat de uzură  BA8,

– 10 cm beton de ciment C12/15,

– 10 cm fundaţie din balast

Au fost executate Poduri şi podeţe: pod peste valea naturală, podeţe dalate, podeţe de acces la proprietăţi, dar și marcajele rutiere longitudinale şi transversale. Pe zona rampelor podurilor au fost  prevăzute şi executate rigole de acostament, scări de acces şi casiuri pentru scurgerea apelor, precum şi parapet flexibil de tip greu. In zona pasajului CF s-au realizat înierbări şi plantare de puieţi. Pentru păstrarea traseului drumului au fost executate  consolidări de maluri cu tehnologii specifice: saltele de gabioane,  gabioane precum ziduri de sprijin pe partea stîngă a drumului. La intersecţiile principale au fost realizate  sisteme de semaforizare și au fost montate semne de circulaţie rutiera corespunzatoare. Au fost realizate marcajele rutiere pe toată lungimea  drumului.

 

Obiectul 2 – Pod:

 

În cadrul obiectului 2 au fost prevăzute lucrări privind executarea pasajului superior peste calea ferată. Lungimea podului 37,50 m din care suprastructura are o lungime de 24,00 m şi zidurile întoarse ale culeelor 2 x 6,75 m (inclusiv rosturile de dilatare). Lăţimea pasajului 7,80 m parte carosabilă şi două trotuare de 1,00 m. Structura podului:

-Suprastructura este alcătuită din grinzi prefabricate din beton armat.

-Infrastructura este formată din două culee masive de greutate fundate direct în stratul de argilă plastică- vârtoasă la o adâncime de 3,50 m sub nivelul terenului natural.

-La partea superioară a elevaţiilor culeelor s-a turnat bancheta cuzineţilor din beton în care se fixează aparatele de reazem din neopren.

-Pentru racordarea cu terasamentele, culeele au fost prevăzute cu ziduri întoarse în lungime de 6,70 m care susţin şi trotuarele pietonale.

-În spatele culeelor s-a realizazat un dren vertical din piatră brută cu filtru invers din geotextil spre terasament.

-La partea superioară pentru un racord al căii de pe pod cu terasamentul drumului s-au prevăzut şi executat plăci de racord din beton armat în lungime de 3,00 m şi lăţime de 1,00 m, pe întreaga lăţime a părţii carosabile.

-Pentru micşorarea lungimii zidurilor întoarse ale culeelor s-au prevăzut şi executat ziduri de picior la baza sferturilor de con.
 

Obiectul 3.  Devieri reţele de utilităţi publice:

 

– Pe strada Capitan Hoarca şi strada Rahova s-au executat lucrări pentru mutarea reţelei electrice aeriene, s-a montat un post de transformare de 400kVA şi s-a executat o linie electrică subterană de 20 kV.

– Pe strada Căpitan Hoarcă şi strada Avram Iancu s-au executat lucrări de reabilitare a reţelei de canalizare, s-au înlocuit tuburile din beton cu ţeavă PVC şi s-au executat cămine de vizitare. Au fost executate 170 branşamente individuale cu ţeavă PVC Dn 160, până la limita proprietăţii.

– Pe strada Rahova s-au executat lucrări de reabilitare a reţelei de apă şi canalizare, prin înlocuirea conductelor de oţel corodate, cu țeavă de polietilenă şi s-au montat 2 hidranţi. La reţeaua de apă s-au branşat un număr de 75 de proprietăţi.

– S-au executat lucrări de protejare a conductei de transport gaze naturale 020 Hurezani-Corbu în tub de protecţie în lungime de 17m.

– Au fost inlocuite liniile electrice aeriene cu linii electrice subterane in zona rampei pasaj Caracal

– Au fost reamplasaţi stâlpii de susţinere ai liniilor electrice aeriene pe Str. Avram Iancu.

 

Gropile din centru, bomboană pe coliva Drăgăşaniului

net 22 _ 2gropi dragasani 5 gropi dragasani 11gropi dragasani 6gropi dragasani 8gropi dragasani 10         Şi, ca să fie trgropi dragasani 12eaba treabă şi pomana completă, amintim, succint, căci oricum vorbesc imaginile de la sine, despre cum s-au ocupat autorităţile locale şi judeţene de centrul celui de al doilea municipiu al Vâlcii: fie au pus, pe ici pe colo, câte o lopată de pietriş ori nisip, fie s-au făcut că plouă şi nici măcar de atât nu s-au putut îngriji. Şi-au concentrat cu toţi atenţia către curve, să le facă şosea de centură ca să aibă unde să se reguleze contra cost, nu de alta, dar şi prostituatele începuseră să emigreze din Drăgăşani, astfel că, în 2012, doar vreo două mai lucrau prin urbea vinului însă nu se mai duce nimeni la ele, căci în timp ce curvelşe râmnicene, spre exemplu, se mulţumeau cu tarife de criză de 50 de lei noi pentru o partidă de sex total, căci era puzderie de femei de morave uşoare în reşedinţa Vâlcii, în urbea vinului, lipsa acută de târfe, le permiteau cele două să practice tarifuri de la o sută d elei noi în sus pentru un singur  număr, iar nu pentru o partidă de sex total. Toate acestea, în timp ce aceleaşi autorităţi nu se mai preocupau deloc de centrul oraşului, semn că sexul pe bani era mai important decât bieţii şoferi cărora statul le goleşte frecvent buzunarele cu taxe de drum şi alte impozite… Ce-i lipseşte, aşadar, în 2013, centrulşui Drăgăşaniului? Ce i-a lipsit de când figurează pe hărţile patriei, anume: STRĂZILE! Că, de gropi în ele, nu duce lipsă deloc Drăgăşaniul. Dimpotrivă, am putea spune, fără teama de a greşi, că urbea vinului vâlcean chiar nu dispune de suficiente străzi pentru câte gropi are la ora actuală. Şi, în completare, îmi este pur şi simplu ruşine să mai menţionez câţi ingineri de două parale şi o flegmă între felinare are, la începutul anului 2013, ADP-ul drăgăşenean, că dacă ar avea altfel de angajaţi, unii care să şi dovedească faptul că merită diplomele pe care le-au depus la dosarele de angajare, ar găsi soluţii măcar pentru ca să nu ne mai rupem maşinile prin canalele de pe mijlocul carosabilului. Nu de alta, dar dacă nu i-a dus pe niciunii mintea să nu pună canalele în mijlocul străzii sau măcar nu câte zece cămine în doi metri pătraţi de stradă, măcar să aducă toate capacele puzderiei de cămine la acelaşi nivel cu aşa-zisul asfalt. Nu de alta, dar şi aşa asfaltul este presărat de gropi astfel că nici acul nu ai unde să îl mai arunci printre ele, darămite să mai calci printre ele. Dacă mai completează şi aceste cămine prost făcute morbidul decor prezentat anterior, ne-am dat dracului definitiv şi irevocabil. Cu alte cuvinte, stimaţi aleşi locali, luaţi atitudine, ca nu cumva să ajungem, în timp record la o nouă performanţă de Cartea Recordurilor Prostiei, la Drăgăşani, prin faptul că o să avem gropi, dar nu o să mai avem străzi în care să le plantăm! Nu e păcat, ce credeţi?


5. Unde este Paradisul Verde de acum 34 de ani?

• Drăgăşenenii au început deja să privească neputincioşi cum, în Piteşti ori în Slatina, două municipii aflate la doar câţiva kilometri de oraşul viilor, înfloresc lalelele, iar la ei… gunoaiele! • Sub conducerea liberală de până în var anului 2008, a primarului Gheorghe Iordache care până nu a candidat a doua oară, nici să vorbească nu ştia, dând interviuri pe la postul local de televiziune Vâlcea 3 al şefului său de partid (la acea vreme), Emilian Frâncu, în care spunea că se pişă pe unul sau pe altul (atât de elevat era în limbaj pe atunci), Capitala Vinului Vâlcean ajunsese, pur şi simplu, un veritabil leagăn al gunoaielor. • Schimbarea PNL-ului de dragasaniul leaganul gunoaielor _ 01  al conducerea urbei cu PSD-ul şi, implicit, a primarului Gheorghe Iordache, cu actualul primar Cristian Nedelcu a însemnate o oarecare îmbunătăţire la acest capitol • În sensul că s-a făcut oarece curăţenie, însă este trist să auzim foşti slătineni, veniţi la Drăgăşani în urma cu mai bine de trei decenii, că s-ar muta oricând înapoi • Este şi opinia fostului prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgăşani Vasile Mitrache care ne mărturisea, la finele anului 2012 că „(…) abia am aşteptat să ies la pensie să mă pot muta în comuna Pleşoi. Şi m-aş întoarce şi la Slatina,  numai în Drăgăşani nu aş mai sta indiferent ce mi s-ar oferi. În urmă cu 34 de ani, când am, venit eu de la Slatina la Drăgăşani, am făcut alegerea pentru că în urbea vinului vâlcean găsisem o oază de verdeaţă după care tânjeam de mult la Slatina. Acum, e mai multă verdeaţă şi civilizaţie la Slatina, iar la Drăgăşani e dezastru!”.             • Adevărul este că se fac chiar şi statui sub conducerea pesedistului Cristian Nedelcu, dar s-au tăiat şi tuile seculare de pe centru, semn că se vrea înlocuirea paradisului verde de altă dată de la Drăgăşani cu jungla jegoasă şi ineficientă a betonului!

_______________________________________________

Cu o zi înainte de începutul unui nou an şcolar din septembrie 2007, deja se contabilizase mai bine de o lună de când toţi drăgăşenenenii aşteptau să le fie ridicate gunoaiele menajere din tomberoane. Şi au mai trecut încă două până s-a găsit o soluţie am putea spune de „împrumut”, că după aceea, a avut mama natură grijă să acopere măcar mirosul, căci au venit zăpezile. Dar toată lşuna lui august deja se vorbea în toate mediile înalte de riscul iminent al izbucnirii unei epidemii la Drăgăşani graţie focarului de infecţie care pusese nstăpânire pe acest oraş. După intervenţiile presei locale de la acea vreme, directorul societăţii însărcinate cu salubrizarea Drăgăşaniului, Conral SA, ing. Dumitru Simioana a dat semne că ar dispune de tragerea de inimă necesară pentru a face lumină în oraşul dintre vii. Chiar am văzut un tractor care colecta gunoiul. Am fost stupefiaţi însă când am văzut de ce ajunsese Drăgăşaniul, în 2007, cu scurt timp înainte de alegerile locale de care liberalii nu au mai izbutit să treacă victorioşi de atunci şi până astăzi, anume din cauza faptului că se lucra fără pic de creier pe toate planurile, dar mai ales în ceea ce priveşte salubrizarea a ceea ce se vrea a fi Capitala Vinului Vâlcean, Drăgăşani-ul. Văzusem atunci când am rămas stupefiaţi o utilitară special amenajată pentru ridicarea containerelor la datorie. Spunem “stupefiaţi”, deoarece, a fost înlocuită ghena, însă gunoaiele din jurul ei au rămas neclintite după plecarea utilitarei şia  muncitorilor…

 

Amendaţi, fără autorizaţie şi… incompetenţi!

          Ddragasaniul leaganul gunoaielor _ 03oi agenţi de poliţie comunitară ne informau atunci, sub păstrarea anonimatului, că directorul S.C. Conral SA Drăgăşani este amendat săptămânal, de cel puţin două ori. “A încercat să ne ducă de nas. Ne-a adus în birou ca să discutăm şi, când i-am spus că riscă amenzi de peste cinci milioane de lei vechi, domnul Simioana ne-a trimis să ne mai uităm o dată în zonele despre care i-am spus că sunt deja adevărate focare de infecţie. Acum, ne-am luat camere foto digitale. Avem ora, data, toate detaliile inscripţionate pe poză. Nu are cum să ne mai păcălească. Şi nu mă miră că şi dumneavoastră aţi văzut că, imediat după ce aţi discutat, a trimis, de ochii presei, un tractor şi o remorcă prin oraş, iar apoi, gunoaiele erau la loc! Aşa ne-a făcut şi nouă. Uitaţi-vă ce este în părculeţul dintre blocurile din spatele CEC-ului! Mai mult, ei nici măcar remorca nu o aveau înmatriculată şi dotată aşa cum scrie la lege! De aceea l-au taxat şi colegii de la Poliţia Rutieră!”, declarau atunci poliţiştii comunitari (acum poliţişti locali) ziarului drăgăşenenilor de atunci, Expresul de Drăgăşani, actualul PRO ExpreS de Drăgăşani.

 

“Daţi-le sare, că nu ştim cănd ni se vor repara maşinile!”

          Idragasaniul leaganul gunoaielor _ 02ar omul însărcinat atunci cu salubrizarea oraşului dintre vii, Dumitru Simioana dădea vina pe ploi pentru faptul că nu era el în stare să ridice gunoiul, activitate pentru care cetăţenii plăteau de altfel: “Vinerea trecută (notă: 24 august 2007), ni s-a defectat remorca şi am cerut abia sâmbătă una de la ADPP. Ne-au promis că ne-o vor pune la dispoziţie, însă abia duminică. Din păcate, abia ne-au dat-o astăzi! (notă: luni, 27 august 2007, ora 12.30 P.M.). Cât despre deponia de deşeuri, aceasta a fost inundată, graţie ultimelor ploi, pe 15 metri, la intrare! Am fost nevoiţi să le mărim şi programul angajaţilor. Astfel, fiindcă au fost nevoiţi să stea acasă câteva zile bune, până la remedierea situaţiei şi revenirea la programul normal, vor munci de la ora 08.00 până la ora 19.00!”, povestea presei directorul sc Conral SA Drăgăşani, ing. Dumitru Simioana. Ploile au trecut, gunoaiele, din păcate, au rămas până le-au acoperit zăpezile din iarna lui 2007, tot acolo, în mijlocul străzii. Sătuli să fie luaţi la rost de fiecare dată când erau întâlniţi pe străzi, angajaţii Conral şi cei ai ADPP-ului, au dat răspunsuri ironice drăgăşenenilor afectaţi de situaţia creată: “Doamnă, daţi-le sare, că nu ştim când ni se vor repara maşinile!”. Sau cel puţin aşa ne-a povestit o localnică, imediat după ce unul din tractoarele din dotarea acestei societăţi de salubrizare se defectase, iar remorca nu corespundea, din punct de vedere al normelor de circulaţie rutieră impuse de legislaţia în vigoare.

 

”Vrem primar chiar şi ţigan, numai să se facă odată curăţenie!”

          Din aceste considerente, tot eu scriam, în vara anului 2008, în ediţiile electorale ale ziarului PRO Expres de Drăgăşani, că şi un ţigan ar fi bun de primar al urbei vinului, numai să facă curăţenie în acest oraş. Spuneam că era singurul lucru de care avea nevoie atunci Drăgăşaniul. S-a schimbat primarul, s-a schimbat partidul, a fost ridicat şi gunoiul dar, din nefericire, a dispărut şi mica oază de verdeaţă care mai umbrea verile toride, locul tuilor parcă crescute în vitrină din centrul urbei fiind luat de betoane şi de câteva flori plăpânde ori petice de verdeaţă. Deja, Drăgăşaniul şi-a pierdut ireversibil menirea pe care i-o dăduseră primarii pe care îi avusese înainte, oameni destoinici ca Sabin Dinculescu ori ca Nicoliţă Sanda. Dar măcar în 2013, Drăgăşaniul nu mai este sufocat de gunoaie! Nu-i nimic. Acum, este sufocat de maidanezi…

 

6.Justiţia Drăgăşeneană – o hârtoapă internaţională

• La ce am putea spera oare când, de decenii încoace, aceleaşi două pupeze deşucheate, care nu sunt în stare să poarte nici măcar un dialog aşa mai a cătării, Doina Udrescu şi Luminiţa Stâlpeanu îşi împart conducerea Judecătoriei Drăgăşani mai ceva decât îşi împart două ţaţe nehalite coliva, lumânările de pe ea şi pălăria aceluiaşi bărbat, la poarta Cimitirului Eternitatea. • Prima a ajuns preşedintă a acestei Judecătorii în baza amantlâcurilor şi a cotizaţiilor, ba cu tentă sexuală, ba cu tentă de şpagă, ale ei ori ale soţului ei, prestate conducerii PSD-ului Drăgăşenean de care mai ales actualul deputat Vasile Bleotu nu pare deloc să fie străin, în prezent deţinând un adevărat palat pe strada Traian, în imediata vecinătate a sediului Casei de Vinuri a Guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, iar a doua a ajuns vicepreşedintă a aceleiaşi instituţii graţie slugărniciei manifestate dintotdeauna faţă de cea dintâi… • Şi nu poate nega nici una aceste aspecte, căci dacă încearcă, atunci le punem întrebarea dacă tot se cred atât de bune judecătoare, de ce Justiţia se face pe butuci la Drăgăşani şi nu judecă dosarele astfel încât să dea ele un exemplu că se poate altfel în urbea vinului decât în alte părţi, iar dacă se cred bune managere de Judecătorie, le vom întreba atunci de ce nu au fost în stare nici să renoveze hârtoapa în care funcţionează, de atâta amar de vreme şi cu atât mai puţin să pună la punct un alt sediu pentru Judecătoria celui de al doilea municipiu al Vâlcii, căci din anul 2006, ne-au arătat nouă că au proiectele întocmite în acest sens, însă iată, a mai trecut de atunci mai bine de o jumătate de deceniu în care nu au mişcat un deget măcar în direcţia cu pricina • Două zile de greva foamei în faţa Judecătoriei Drăgăşani, la începutul lunii octombrie 2007! • Gheorghiţa Tudor a vrut numai să depună o cerere într-un dosar pe care instanţe de judecată diferie şi-l pasau, la vremea respectivă, de la una la alta, ca pe o pisică moartă deja de mai bine de patru ani. • Cu lacrimi în ochi, femeia nu a mai avut răbdare să-i vină rândul şi a dat buzna în sală…  • Preşedintele completului, judecător Simona Oltean, nu a remarcat însă durerea bătrânei şi şi-a văzut mai departe de procedură, trimiţând-o să-şi aştepte rândul. • Aflat în trecere prin zonă, după două zile, un bărbat a ştiut însă să o asculte şi i-a promis că va face tot posibilul să câştige procesul. • Femeia nu mai avea încredere decât în cei doi edili ai Drăgăşaniului de atunci, cu precădere în liberalul Gheorghe Iordache, dar şi în viceprimarul PSD-ist mihai Bolocan!     • Acuzaţiile grave au curs din totdeauna şi curg şi astăzi la adresa judecătorilor drăgăşeneni… • Cel mai concludent exemplu este întâmplarea din luna octombrie a anului 2007 când, la numai o săptămână după ce, graţie nepăsării unei judecătoare pe nume Simona Oltean, o femeie pe nume Tudor Gheorghiţa a făcut greva foamei în faţa Judecătoriei Drăgăşani, timp de două zile, un alt cetăţean contacta ziarul local Expresul de Drăgăşani cu probleme şi mai grave. • Constantin Palaghia se judecă de un deceniu pentru 1.500 de metri pătraţi de teren. • Schiţele întocmite de experţi desemnaţi “pe interes” au alertat vecinii bărbatului şi primăria. • Experienţa judecătorului Simona image descriptionOltean era atunci intens pusă la îndoială… • Individa din cauza căreia Drăgăşaniul a ajuns subiect de dezbatere la CEDO, în 2007, când această judecătoare îşi bătea joc de cetăţenii Capitalei Vinului Vâlcean, individa avea numai doi ani de experienţă în magistratură, venind pe postul de judecător din cel de executor bancar! • Implicată în acest caz a fost şi mama fostului premier al României, Radu Vasile. • Constantin Palaghia a alertat postul naţional de televiziune şi a cerut şi sprijinul CEDO! • În 2008, îl întâlneam pe Ilie Oncescu, un cetăţean din comuna vâlceană Prundeni, în etate de 94 de ani – la vremea respectivă, căci astăzi nici nu ştim dacă mai trăieşte măcar – ce fusese scos din casă atunci de magistraţii drăgăşeneni, după ce îi condamnaseră feciorul, deşi mort în timpul procesului, la plata de daune morale într-un dosar în care era acuzat de calomnie, după ce timp de un an şi jumătate de la data decesului, îl tot citaseră pe mort să se prezinte la proces… • Stimaţi nemernici incompetenţi ori corupţi din Justiţia Drăgăşeneană, nu credeţi că sunteţi mai infecţi chiar şi decât hârtoapa în care îşi are sediul instituţia pe care pretindeţi că o slujiţi? Nu credeţi că dacă mai trăia, poate mortul reuşea să-şi pregătească o apărare şi să câştige procesul, ori nu credeţi că, la recurs; dacă mortul ar fi putut inteta recurs de pe lumea de dincolo, soluţia voastră poate ar fi fost infirmată, caz în care nu vi se părea normal ca odată ce inculpatul a decedat, să „decedaţi” şi voi judecata? • Iar din 2012 încoace mă zbat, în calitate de manager al Trustului de Presă PRO ExpreS să găsesc o soluţie să îl ajut pe un alt septuagenar pe nume Ion Oprea pe care l-am găsit dormind prin autogara sc Cristi-Crina-Camelia srl din municipiul Drăgăşani, după ce acesta fusese scos abuziv din locuinţa sa, tot în urma unui proces de calomnie. • Cetăţeanul din Guşoeni a fost obligat la plata unei despăgubiri de 4.000 de lei noi unui şarlatan care, beat, venind de la discotecă, probabil, într-o noapte îi spărsese bătrânului toate geamurile casei cu pricina. • Omul l-a înjurat, i-a zis ce i-a mai zis, după care a fost dat în judecată, iar un nenorocit pe nume Viorel Sichim, expert şi angajat al Direcţiei Servicii Publice din cadrul Primăriei Drăgăşani, i-a evaluat casa, cu terenul aferent, cu gard şi chiar cu atelier de construcţii metalice şi nu numai, la preţul de 4.000 de lei, adică exact cuantumul despăgubirilor pe care trebuia să le plătească. • I s-a scos casa la licitaţie, a cumpărat-o tot cel cu care se judecase, după care a primit şi banii care îi plătise, căci doar de aceea era casa scoasă la licitaţie: ca să îşi primească şarlatanul despăgubirea alocată de instanţă… • Iar ca să fie treaba oablă, nu mai zicem că, în anul 2010, o casă, fie ea cât de dărăpănată, nu se cumpără cu 4.000 de lei noi, unde mai pui şi terenul şi faptul că omul avea şi atelier în curte, însă frapant este faptul că şeful de post de la Guşoeni a pus lacătul pe poartă imediat, bătrânul părăsindu-şi agoniseala de o viaţă, plecând doar cu câteva acte într-o plasă de rafie albă şi cu ceea ce apucase pe el, după care privea cu jind de peste drum cum poliţistul şi cu noul proprietar sfârâiau grătarele cu mici în curtea bietului om, sărbătorind izbânda şi când te gândeşti că l-au văzut cum îi privea din drum, dar nici măcar resturile de mâncare nu i le-au aruncat, aşa, ca la un câine, vorba aceea… • Aceasta este Justiţia Drăgăşeneană: o hârtoapă, începând cu clădirea, continuând cu judecătorii şi terminând cu… Sistemul, per ansamblul său!

_______________________________________________

 

La 64 de ani, de două ori în greva foamei, în faţa Judecătoriei Drăgăşani

tudor gheorghita face greva foamei in fata judecatoriei dragasani din judetul valcea, romania, in octombrie 2007          Prima dată când am întâlnit-o pe Gheorghiţa Tudor, a fost undeva pe la începutul lunii octombrie a anului 2007, atunci când bătrâna şi-a petrecut tot sfârșitrul primei săptămâni din luna cu pricina în stradă, în faţa Judecătoriei din Drăgăşani, îmbrăcată cu ce a apucat, nemâncată, cu lacrimile înnodându-i-se în barbă și cu o pancartă de gât. Era prima dată când făcea greva foamei în fața Judecătoriei din Drăgășani, însă pocinogul avea să se repete la circa doi ani după aceasta. În octombrie 2007, femeia îmi spunea, în plină stradă, mie ca și redactor-șef al ziarului local de pe atunci Expresul de Drăgășani, actualul PRO ExpreS de Drăgășani, următoarele: „M-am hotărât. Fac greva foamei. Nu ca să sensibilizez pe cineva, ci ca să vadă toată lumea de ce este în stare Justiţia din România! Sunt hotărâtă să-mi dau duhul aici!”. Și toate acestea, pentru simplul motiv că magistraților, odată ajunși în jilțurile călduroase și odată ce s-au văzut și enorm de bine remunerați din taxele și impozitele pe care, ca și noi toți de altfel, și bătrâna în cauză le plătea către stat, căci vorba aceea, nu avea încotro, le vine mult mai greu să fie oameni, decât să îmbrace zi de zi roba și să asculte cum li se adresează prostimea – căci nu putem să îi numim altfel pe acei semeni ai noștri care se umilesc și se înjosesc într-atâta hal – cu expresii de genul ”onorată instanță”! Gheorghiţa Tudor se judeca, la vremea cu pricina, deja de aproape patru ani și jumătate pentru ceva care, la prima vedere, este destul de simplu, respectiv servitutea de grăniţuire și servitutea de picătură. Mai pe înţelesul tuturor: unul din unchii săi și-a construit o casă aproape lipită de a bătrânei, iar aceasta din urmă nu vroia decât să i se respecte drepturile, mai ales după ce unchiul său nu mai dădea dovadă de niciun dram de maniere faţă de ea, de foarte mult timp. „M-aş duce mamă şi acasă. Dar ceea ce nu înţelege nimeni este că nici acolo nu pot să dorm, nu pot să fac nimic. Nici mâncare nu intră în mine… Doar lacrimi!”, se văieta Gheorghița. Contactat   telefonic,   vineri,   5 octombrie 2007, în jurul orei 17.00, vicepreşedintele Judecătoriei Drăgăşani, Luminiţa Stâlpeanu, ne-a declarat:  „Ştiu. Şi eu ce să îi fac? Am discutat cu ea toată ziua și am încercat să o conving să plece acasă, că nu își face deloc  bine. Nu o putem lăsa să moară în faţa Judecătoriei. Am anunţat   conducerea Spitalului, Jandarmii, Poliţia, Pompierii; toate autorităţile ştiu de ea! Nici acasă la mine nu pot să o iau că am și eu un eveniment în familie…”. Adevărata poveste a Gheorghiţei Tudor am aflat-o abia luni, 8 octombrie 2007, la o zi după ce fusese convinsă, se pare, de un avocat, să meargă acasă! Acest lucru se întâmpla însă abia sâmbătă, 6 octombrie a.c, în jurul orei 16.00. Femeia a stat, așadar, în faţa Judecătoriei, de vineri dimineaţa, începând de la ora 7.30, până sâmbătă, după-amiaza, la orele 16.00. „Am înţeles că era nemulţumită pentru că experta nu ar fi aplicat corect actele de proprietate ale părţilor implicate… Femeia avea obiecțiuni vis-a-vis de acest lucru. A venit la mine și mi-a povestit, iar eu am trimis-o cu cererea pe care v-a spus ca vroia să o depună la dosar, la preşedinta completului, doamna Simona Oltean. Femeia nu a mai aşteptat însă să-i vină rândul și pur și simplu a dat buzna în sală și i-a cerut judecătoarei să-i primească cererea. Lucru care nu se face, pentru că sunt nişte proceduri care trebuiesc urmate…”, ne-a spus aceaşi Luminiţa Stâlpeanu. Şi totuși, în calitate de vicepreşedinte al Judecătoriei, Stâlpeanu recunoaşte că este vorba despre un caz delicat. În acest context, considerăm că un om disperat putea fi ascultat atunci când dorea el, pentru a se evita o eventuală tragedie! Nu de aceeaşi părere au fost şi colegii de biro ai doamnei Stâlpeanu. Unul dintre aceştia, o aşa-zisă doamnă, ne-a sugerat să solicităm mai bine o expertiză psihiatrică pentru bătrâna cu pricina, semn că roba judecătorească este în stare să transforme un om într-un veritabil mercenar! Adică, întrebăm și noi, la șase ani de atunci, ce îi costa pe onor judecătorii cu pricina ca să le bage în măsa de proceduri, de cărți după care au învățat ori doar s-au prefăcut că învață și să facă o excepție? De aceea o catalogau ca fiind „nebună” pe Gheorghița Tudor? Că își cerea și ea drepturile cu știința de carte de care dispunea o persoană ca ea care nu trecuse pe la școală, dar muncise, pe unde a știut și cum a putut, o viață întreagă, pentru ca judecătorii care și-au bătut joc de ea din simpla dorință de a respecta niște proceduri, să poată să îşi achite costurile unei educații de lux, ori ca să primească, odată ajunși în funcție, salarii nesimţite, bineînțeles deloc meritate? Ar fi fost meritate dacă ar fi dat dovadă de omenie și nu am fi avut noi astăzi ori la vremea cu pricina ce scrie despre acest caz al bătrânei Tudor Gheorghița, de la Drăgășani.

 

“Judecătorii ar trebui împuşcaţi!”

         Concluzia la care au ajuns trecătorii adunaţi în jurul femeii, în toate cele două zile cât Tudor Gheorghița a stat în faţa Judecătoriei din Drăgăşani, este una pe cât de simplă, pe atât de dureroasă, dar adevărată: ”Judecătorii ăştia ar trebui împuşcaţi, domnule!”. O declaraţie ce ne-a lăsat fără replică şi am refuzat, la vremea respectivă să o comentăm în fostul ziar local Expresul de Drăgășani, însă am reluat-o în actualul ziar al urbei vinului PRO ExpreS de Drăgășani, comentând-o și amplificând-o, după ce am mai întâlnit-o o dată pe aceași Tudor Gheorghița, din nou, în greva foamei, în fața aceleiași Judecătorii din Drăgășani, dar nu numai pe ea, ci și pe Constantin Palaghia care a ajuns chiar până la CEDO cu nemulțumirile sale față de acest sistem corupt; după ce l-am întâlnit dormind printr-o autogară din Drăgășani, pe Ion Oprea – care a ajuns și el să facă greva foamei, tot de două ori și tot în fața Judecătoriei Drăgășani – după ce fusese scos abuziv din casă, pentru că îl calomniase, vezi Doamne, pe cel care îi spărsese toate geamurile locuinței sale din Guşoeni; după ce l-am întâlnit pe bătrânul de aproape 100 de ani, pe nume Ilie Oncescu, dormind într-un cort improvizat în curtea unui vecin al său din comuna Prundeni, în anul 2008 sau pe doamna Elena Costescu, tot din Prundeni, care cu ceva ani în urmă, când era mai tinerică, ne-a povestit cum un polițist pe nume Nicolae Borța a tras de ea ca să o violeze chiar în biroul primarului din Prundeni, fapt pentru care am scris și un alt articol pe lângă cel cu titlul ”Împușcați Judecătorii!”, anume cel intitulat ”Moarte poliției!”, iar lista cazurilor ce ne-au determinat să despicăm în patru declarația oamenilor care se închinau când o vedeau pe Tudor Gheorghița făcând prima oară greva foamei în fața Judecătoriei Drăgășani, cum că judecătorii ar trebui împușcați, este una pentru a cărei publicare nu vom avea niciodată destul spațiu publicistic la dispoziție. Declarația trecătorilor de la acea vreme era gravă și ar fi trebuit ca publicarea ei de către mine să îi trezească la realitate instant pe cei îndreptățiți să facă ceva în acest sens, dat fiind și faptul că era o declarație făcută împotriva uneia dintre cele patru puteri în stat, împotriva unor oameni puși în slujba semenilor și care au pretenția că sunt cei mai onorabili membri ai unei societăți. În schimb, ce au făcut onor judecătorii? Mi-au întocmit mie un dosar penal gros cât un portbagaj al unui autovehicul de serie, m-au judecat și chiar m-au condamnat la doi ani și jumătate de închisoare cu executare sub pretextul că, vezi Doamne, aș fi instigat la omorârea judecătorilor și a polițiștilor. Nu, stimabililor. Nu am făcut acest lucru. Am spus, mai pe înțelesul tuturor, și am ilustrat o situație ipotetică, doar așa, ca să înţelegeţi cum văd lucrurile acei oameni simpli care, văzând-o pe Tudor Gheorghița cu pancarta de gât, în frig, în fața Judecătoriei din Drăgășani, au enunțat fraza cum că ați trebui împușcați. Și am făcut acest luccru în speranța că vă veți da seama de ceea ce faceți, veți vedea adevărata măsură a lucrurilor și a faptelor voastre și veți renunța să mai judecați incompetent ori cu gândul la șpăgile pe care le încasați. Iar dacă trebuie să fac pușcărie că am creat, în paginile ziarului meu, în urma acestor lucruri trăite de mine pe viu, iată, ca și jurnalist, o situație la fel de ipotetică precum un scenariu de film – lucruri ce la Hollywood, spre exemplu, se fac frecvent  și nu îi trimite nimeni după gratii pe regizori sau pe scenarişti, sub acuzația că le-au dat idei teroriștilor, de pildă – destul de bine intenționat altfel, urmărind doar să sensibilizez pe cei în drept să ia măsurile necesare pentru ca să ajungem în sfârșit într-un stadiu în care să dispună și țara aceasta greu încercată, de altfel, măcar de o Justiție corectă, căci în rest, oricum nu mai este de mult timp nimic corect aici, în biata noastră Românie, atunci, oameni buni, mă duc cu fruntea sus și cu inima împăcată după gratii!

 

”Toţi judecătorii fac dreptate doar celor cu bani mai mulţi!”

          Nu credem să mai fie un secret pentru cineva că, la ora actuală, este foarte puţin probabil ca, în România, să mai existe vreun judecător care să nu fie corupt! Aproape că este exclus. Şi nu numai judecătorii: experţii fac orice pentru bani, procurorii de asemenea, avocaţii apără pe cel care le dă mai mult (asta am simţit-o şi eu,pe pielea mea, într-un dosar în care avocatul, un anume Mădularu, a luat bani de la un primar care se afla în spatele unor ziarişti cu care eu mă judecam şi se făcea că pierdea toate actele pe care i le dădeam să le depună la dosarul cu pricina), iar despre poliţişti  nici nu mai vorbim, că ăştia se fac frate cu dracul şi pentru un suc, darămite pentru geamantanele de euroi. Povestea bătrânei Tudor Gheorghiţa, domiciliată în judeţul Vâlcea, municipiul Drăgăşani, cartierul Zlălărei, strada Deleanca nr. 15, care se judeca, în 2008, de aproape 6 ani, pentru o… tâmpenie, anume un proces privind grăniţuirea a continuat. Dacă în 2007, am întâlnit-o făcând greva foamei, am reîntâlnit-o absolut accidental, în aceeaşi postură, în 2009. Transcriem, din nou, de pe bandă video acuzaţiile pe care femeia le făcea iarăşi, la doi ani de la prima grevă a foamei în faţa Judecătoriei Drăgăşani, la adresa judecătorilor drăgăşeneni menţionând că nu ne asumăm răspunderea pentru aceste declaraţii: „(…) în spatele casei unde locuiesc, este casa fratelui tatei, Vasile U. Ion. Acesta are un act de vânzare cumpărare din 1854, pe care l-a scos însă în anul 2003! Lăţimea pe care o are acesta la drum este falsă. Este vorba de 20 de metri care se suprapun, cu 8 metri, peste proprietatea mea. Pe lângă acest act fals, primăria Drăgăşani a falsificat, în l991, pe procesul verbal, lucru de care am aflat în ultimele luni ale anului 2007. Şi aşa se face că, în baza unor acte falsificate, pe mine, după 64 de ani de viaţă, el mă poate arunca în stradă. Şi acum, eu, ca să demonstrez că am dreptate, pentru că aşa vrea judecătoarea, trebuie să plătesc o grămadă de expertize. S-a făcut una în 2004, alta în 2005 şi alta în 2007. Chiar nu sunt capabili să-şi dea seama care e realitatea? Sunt şi eu bătrână şi bolnavă, de unde să plătesc sute de expertize că aşa vor ei? Pe 18 decembrie 2008, s-a făcut o a patra expertiză de către Laţiu Ion, căruia i-am dat cinci milioane în aprilie 2008 şi trebuie să ii mai dau 10 acum. N-am altă soluţie. M-am dus şi la primarul Cristi Nedelcu, care este un om de zahăr, pot să spun, faţă de ceilalţi care au fost prână acum în Drăgăşani şi i-am lăsat la mapă o cerere scrisă prin care îi ceream să mă înţeleagă că nu am ce altceva să fac decât să stau cu canonul de gât şi să cerşesc bani în fata judecătoriei. Pe preşedinta Judecătoriei o văzui când intră acolo, când veni la serviciu. Mă văzu, dar nu vorbi cu mine, nu o interesă nimic. Nu o interesă că eu nu mai am mult şi va trebui să plec din casa mea pe care am şi titlu de proprietate şi toate actele. Şi pe legea 18, pe toate, toate, toate… Dar Justiţia e pe bani. Ai bani, câştigi! Iar ăştia cu care mă judec au posibilităţi mari. Pot face ce vor  ei cu banii… În general, aşa e, nu numai aici: cine are bani, câştigă procesele, cine nu are, umblă ca mine cu pancarta de gât! Până acum, dosarul meu a fost în mâna doamnei Mioara Dumitraşcu. În 2004, s-a mutat la Vâlcea, a fost judecat de Marcela Florescu. În 2005, îl dăduseră judecătorului Coşerea, dar am făcut cerere de recuzare, pentru că tot el a judecat alt proces, tot cu aceleaşi părţi şi a dat hotărâre împotriva mea şi acum este la o doamnă judecătoare nouă, doamna Cotoi. Acum, ce-o face dânsa, aia e… Dar dacă era să fie cinstiţi, se făcea dreptate de prima oară. Dar, de prima oară, s-a mers pe falsificarea actelor de la dosar. De exemplu, în dosarul nr. 1441/2004, doamna judecătoare Cârstea a venit în teren şi a făcut falsificare de amplasament.”, spunea bătrţâna Tudor Gheorghiţa. Alţi oameni strânşi în jurul bătrânei Tudor Gheorghiţa ne-au confirmat aceeaşi ipoteză, anume că, la Drăgăşani, ca peste tot în ţara aceasta, de altfel, justiţia se face doar pe bani:

– Silvia Dobriţoiu: „Da. Este o mafie în justiţia din Drăgăşani! Şi eu am avut procese. La mine, pentru o ţeava care trece pe proprietatea mea, până şi primarul şi vicepnmarul se contrazic între ei, unul dându-mi dreptate, altul nu, mă judec de mi-au ieşit ochii din cap!”.

– “Adevărul ăsta este: toţi judecătorii sunt corupţi şi bătuţi în cap!”, ne spunea un alt bătrân.

 

Constantin Palaghia i-a ”îngenuncheat” la CEDO

constantin palaghia ameninta judecatorii dragaseneni cu plangeri la cedo in octombrie 2007         Constantin Palaghia i-a contactat telefonic, duminică, 14 octombrie 2007, pe redactorii ziarului local Expresul de Drăgăşani, actualul PRO ExpreS de Drăgăşani, avertizând că nu ştie de ce este în stare pentru a-şi găsi dreptatea. Bărbatul avea pe rol un dosar privind o suprafaţă de 1.500 de metri pătraţi de teren, care se plimba, la vremea cu pricina, de şase ani, de la o instanţă la alta. Cazul a fost trimis spre rejudecare de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la Drăgăşani, ajungând la aceaşi Simona Oltean, judecătorul graţie căruia, cu două săptămâni în urmă, o septuagenară pe nume Gheorghiţa Tudor a ajuns să facă greva foamei în faţa instituţiei cu pricina!

 

Cu jalba în proţap, la primar şi la vecini!

         De la Judecătoria Drăgăşani a fost numit iniţial, expertul Ilie Moldovan pentru a face măsurătorile necesare şi a pune în aplicare hotărârea de executare pentru terenul adjudecat. Dacă ar fi să se ţină cont de schiţa întocmită de acest expert, Palaghia ar trebui să se judece cu toţi vecinii şi cu primăria Drăgăşani şi chiar şi aşa, există suficiente şanse să rămână fără nici un petec de pământ. Potrivit schiţei (pe care acesta ne-a pus-o la dispoziţie), Constantin Palaghia este nevoit să ia circa doi metri din stradă şi să se extindă cu câte opt metri pe terenurile învecinate. “M-am dus la primar şi i-am arătat schiţa. A zis că aşa ceva nu este posibil. M-am dus la vecini, la fel. Aceştia mi-au spus din start că nu au nimic cu mine, însă dacă voi pune în aplicare ceea ce este în schiţă, ne vom judeca până în pânzele albe! Dacă este să o iau de la începuturi, terenul a fost cumpărat în anul 1994 şi o parte din acesta a aparţinut mamei fostului premier al României, Radu Vasile. De aici mi se trag mie toate acestea!”, se vaietă Constantin Palaghia.

 

“Că aşa au vrut muşchii ei!”

          La termenul din 27 aprilie 2007, Palaghia a cerut preşedintelui completului de judecată, jud. Simona Oltean, o contraexpertiză, pentru a se vedea că expertul Moldovan a întocmit o schiţă aiurea sau… “(…) pe interes, fiind rudă cu avocatul reclamanţilor!”. Dintre cele 14 puncte pe care le-a cerut Palaghia, Simona Oltean a aprobat numai unul: ultimul punct, aliniatul 6, prin care i se cerea expertului practic decât să constate dacă “(…) executarea începută şi nefinalizată respectă dispozitivul sentinţei civile a cărei executare se cere, actele de proprietate ale părţilor şi autorizaţiile legale emise de primăria municipiului Drăgăşani.”. “În faţa unei întregi săli, m-am ridicat şi am întrebat de ce refuză să facă din nou măsurătorile. De ce mi-a aprobat decât punctul cu pricina, căci practic, dacă nu a luat în vedere nici unul din celelalte puncte cerute de mine, este ca şi cum mi-ar fi respins cererea pentru contraexpertiză. Ştiţi ce mi-a răspuns această Oltean? Cică: “(…) Uite aşa. Că aşa vreau eu!”. Nu este posibil să facă ce vor muşchii ei! Este de neînchipuit, într-o Românie democratică! Deja am anunţat conducerea postului public de televiziune, zilele acestea, o să merg în audienţă şi la domnul Dan Diaconescu, la OTV şi în acest moment, cum puteţi vedea, mă ocup de redactarea unei plângeri către CEDO. Sunt bolnav, am 51 de ani şi cu acest proces, numai în 2007, am cheltuit 47 de milioane de lei vechi. Nu am bani nici măcar să mă tratez!”, s-a destăinuit drăgăşeneanul.

 

Judecătorii le-au îngrădit ziariştilor toate drepturile

          Încercând să respecte un principiu deontologic simplu care îi obliga pe redactorii Expresului de Drăgăşani să obţină şi un punct de vedere al Simonei Oltean, atât preşedintele Judecătoriei Drăgăşani, Doina Udrescu, cât şi vicepreşedintele Luminiţa Stâlpeanu – pe deasupra şi ofiţer de relaţii cu presa – le-au îngrădit accesul, motivând, în stil clasic, “nici noi nu putem discuta cu dânsa, dar dumneavoastră… Dosarul este pe rol. În acest caz, nu putem să discutăm decât după ce se va da o soluţie! Ideea este că dumneavoastră aţi creat un precedent atunci când aţi scris de femeia care a făcut greva foamei. Din moment ce aţi scris în ziar că “Judecătorii trebuiesc împuşcaţi”, la ce să ne aşteptăm acum? Ca orice nemulţumit să vină să ne omoare? Eu înţeleg că aşa s-au exprimat oamenii, dar chiar nu puteţi să evitaţi să scrieţi astfel de lucruri?”, ne-a întrebat Luminiţa Stâlpeanu. Răspunsul nostru este simplu: acest lucru se cheamă cenzură şi este unul dintre instrumentele de control ale comunismului, într-un stat de drept democratic ca România mileniului al III-lea, considerăm că nici nu ar trebui pusă această problemă, cu atât mai puţin de către un judecător!

 

Au judecat mortul, l-au condamnat la plata de daune morale şi i-au scos tatăl de 94 de ani din casă…

ilie oncescu          Pe Ilie Oncescu, l-am găsit în aprilie 2008, în comuna vâlceană Prundeni, la vremea când avea 94 de ani și abia ce fusese azvârlit în stradă mişeleşte de un complot format din judecători drăgăşeneni și un lider politic din comuna sa natală, pe atunci șeful PD Prundeni, Ionel Mândru. De reţinut, faptul că Ilie Oncescu nu era nicidecum un om oarecare, la vremea sa fiind chiar șef de post de poliție în această comunitate rurală vâlceană.  Bătrânul dormea, când l-am găsiot noi prima dată, într-un cort acoperit cu coceni pe un teren unde se găseau câteva firicele de ceapă și usturoi verde abia răsărite. Inginerul fără profesie numit în fruntea PD-L-ului din Prundeni, Mândru Ionel, fost artizan al PSD și care, la vremea cu pricina mai aspira și la funcția de edil-șef al acelei comune,  a apelat ia instanţa de la Drăgăşani, recunoscută deja pentru modul defectuos în care înţelege să împartă dreptatea, pentru un caz de calomnia, solicitând de la fiul bătrânului daune morale, în acest sens. În fapt, Dragomir  Oncescu a calomniat-o pe Maria Mândru, soţia liderului PD-L Prundeni, Ionel Mândru. Iar în urma acestei fapte bătrânul Ilie Oncescu, tatăl lui Dragomir a fost aruncat în stradă… Mai exact, instanţa a hotărât, prin actul de adjudecare nr.271 din 10 mai 2002, prin intermediul executorului judecătoresc Florea Condoiu, că Dragomir Oncescu trebuie să îi achite daune morale familiei Mândru, pentru fapta sa, în valoare totală de 37,6 milioane lei vechi (3760 lei noi), iar casa bătrânului Ilie Oncescu a fost evaluată la 35,05 milioane de lei vechi Aberaţia constă în faptul că Ilie Oncescu, tatăl lui Dragpmir Oncescu, este obligat să plătească aceşti bani, după decesul fiului său care era de fapt găsit vinovat de calomnie; deces înregistrat cu certificatul seria DR nr 051616 din 22 noiembrie 2001. Acest lucru demonstrează faptul că șeful PDL Prundeni s-a judecat preț de 6 luni cu un… MORT!  Decizia judecătorilor  de la Drăgăşani nu ne miră deloc, întrucât suntem chiar saturaţi de aberaţiile lor, însă nu-i înţelegem absolut deloc tupeul lui Ionel Mândru dc a candida pentru fotoliul de primar al comunei Prundeni, devreme ce recurge la astfel de practici, mai ales după ce, imediat după adoptarea hotărârii judecătorești cu pricina, acesta a participat la licitație, cumpărându-i, la prețul de nimic, menționat anterior, casa bătrânului în vârstă de aproape un secol, semn că Mândru, dacă ar fi câștigat acele alegeri, nu ar fi fost decât un edil pentru propriul buzunar, iar nicidecum pentru bunăstarea celor câteva sute de familii din comuna în cauză. La ora actuală, fosta locuință a bătrânului Ilie Oncescu, a fost transformată deja de familia Mândru într-un butic… Iar în aprilie 2008, când toate nenorocirile acestea fuseseră deja comise cu aportul și girul mercenarilor din justiția drăgășeneană, la câţiva metri în spatele acestei case, bătrânul se chinuia să-şi trăiască ultimele zile dintr-o viaţă greu încercată de setea de înavuţire a unor lideri politici de două parale… Suntem convinşi că, chiar si aşa chinuit, acest bătrân ar fi fost capabil să-şi achite măcar impozitul pe clădirea cu pricina, ceea ce,  așa cum reiese din actele aflate în arhiva primăriei comunei Prundeni, Ionel Mândru, noul proprietar, nu a fost capabil să facă, risipindu-și, celmai probabil, întreaga avere obţinută din batjocorirea unor oameni precum secularul  Ilie Oncescu, pe materialele electorale!

„Nu am eu puşcă şi nu sunt mai solid, că îi împuşcam!”

 

ion oprea          Pe Ion Oprea, originar din comuna Gușoeni, l-am întâlnit dormind în autogara firmei Cristi-Crina-Camelia din Drăgășani, i-am ascultat povestea extrem de tristă, împreună cu bunul meu amic Adrian Predescu și cu paznicul de atunci al autogării cu pricina, Vadin Olaru, al un pahar de bere și la un cârnat cu pâine, cu care făcusem cinste târziu în noapte, după orele 24.00, acolo, chiar în incinta autogării, bătrânul fiind atunci lihnit de foame, după ce spărsese lemne toată seara pentru paznic ca să se înduplece și să îl lase și pe el să doarmă acolo. La câteva zile după aceasta, l-am găsit șipe el în fața Judecătoriei Drăgășani, făcând greva foamei… Toate acestea, deoarece din ce în ce mai mulţi nenorociţi din România s-au specializat în depistarea concetăţenilor care n-au nici prea multe cunoştinţe juridice şi nici prea multe parale în buzunare ca să se poată descurca pe cont propriu. Şi aşa se ajunge la situaţia tragică în care se află şi Ion Oprea din comuna vâlceană Guşoeni care a ajuns să doarmă pe băncile din autogara SC Cristi Crina Camelia srl din municipiul Drăgăşani, din mila nemărginită a patronului argeşean, Daniel Matei al firmei SC Matdan Service srl, căruia PRO ExpreS îi mulţumeşte pentru că îi pasă de sărmanii din urbea vinului. Aşa se face că un nenorocit, cu ceva ani în urmă, i-a spart omului geamurile de la casă, iar după aceasta, cum era şi normal, de altfel, dar se pare nu și legal, bătrânul s-a luat de el. A urmat un lung proces în care nenorocitul îi cerea tot el omului cărui îi spărsese geamurile la casă despăgubiri morale în instanţă, deoarece, ca să vezi, l-a calomniat, domnule, în momentul în care acesta îi spărsăse geamurile. A avut de plată vreo 1.824 de lei, cu titlul de daune morale. Cum omul avea doar o pensie de handicap de 230 de lei noi, pe lună, nu a fost în stare să achite suma stabilită de instanţa coruptă din urbea vinului. Aşa s-a ajuns la executorul Ovidiu Bălan care a organizat, în cele din urmă, o licitaţie, la sediul biroului său din vecinătatea judecătoriei Drăgăşani, așadar o licitație măsluită, concluzie pe care o poate desprinde oricine fără să mai asculte și restul poveștii. Dar noi am ascultat-o și v-o facem și dvs. Cunoscută pe această cale: ce să vezi? licitaţia a fost organizată cu un singur om interesat să pună mâna pe casa şi pe întreaga agoniseală a bătrânului din imaginea alăturată. Acesta era chiar cel pe care bătrânul îl calomniase, domnule, ca să vezi, aşa cum a stabilit instanţa, după ce îl surprinsese spărgându-i geamurile locuinţei. Şi ca să fie treaba treabă, a venit marele expert evaluator Victor Sichim pe care ziarul local PRO ExpreS de Drăgășani nu ar da nici măcar două parale şi o flegmă între felinare, care nici nu are voie să facă expertize, devreme ce este angajat al primăriei Drăgăşani. În idioţenia lui unică şi irevocabilă, acest aşa-zis expert evaluator a ajuns la concluzia că licitaţia poate porni de la suma de 4.700 de lei noi, inclusiv TVA. Băi, Sichime, dacă nu ţi-o zice bătrânul din Guşoieni, ţi-o zicem noi: sperăm să trăim să te vedem cum arzi în focurile iadului pentru ceea ce ai făcut. Păi unde morţii măsii ăluia care te-a făcut pe tine expert evaluator ai văzut tu că se poate cumpăra o casă cu 47 de milioane de lei vechi, băi, nea traistă? Ca să nu mai spunem că, în actul de adjudecare nr. 300 din 26.07.2010, executorul Ovidiu Bălan nu a consemnat adevărul, deoarece gospodăria bătrânului din Guşoieni era mult mai complexă. Dar chiar şi aşa, noi credem că numai gardul gospodăriei bătrânului costa 47 de milioane de lei vechi. ”O casă de locuit compusă din două corpuri separate ca şi construcţii, dar lipite una de alta, de peste 35 mp,  una şi cealaltă de mai bine de 7 mp, un coteț din bolţari de peste 6 mp, o magazie cu aceeaşi suprafaţă şi un atelier de lucru de peste 45 mp cu terenul aferent”, bunuri menționate adliteram precum am reprodus noi aici, și în actul constatator cu pricina, nu au cum să valoreze numai 47 de milioane de lei vechi. Dar chiar şi aşa. Să zicem că valorează atât cât s-a consemnat în actele executorului judecătoresc Bălan de la Drăgășani, legea este fermă: scoţi bunurile omului la licitaţie, obţii o sumă, după care, creditorului îi dai suma pe care i-o datora proprietarul acelor bunuri. Ca atare, din cei 47 de milioane de lei vechi încasaţi, bătrânului din Guşoieni îi reveneau 29 de milioane de lei vechi. Ca să nu mai spunem că, în atelierul cu pricina, domnul Ion Oprea care luni, 07 noiembrie 2011, de la ora 10.00, a făcut și greva foamei în faţa Judecătoriei Drăgăşani, din această pricină, se aflau unelte diferite, printre care un gater şi un aparat de sudură. Numai acestea valorau 47 de milioane de lei vechi, ori poate chiar mai mult. De asemenea, omul a plecat doar cu o sacoşă de gât în care are actele pe care ni le-a pus şi nouă la dispoziţie şi atât. Nici măcar hainele nu a fost lăsat să şi le ia din casă. Executorul judecătoresc Ovidiu Bălan, expertul evaluator Victor Sichim şi noul proprietar au mers însă la locuinţă imediat după licitaţie şi au făciut acolo chef, cu friptane, cu doze de bere şi energizante pe care bătrânul le-a văzut a doua zi în curtea fostei sale proprietăţi. “N-aveam eu puşcă şi nu sunt eu mai solid, aşa, că îi împuşcam. Îi omoram, mă duceam în puşcărie, dar măcar ştiam că am un acoperiş deasupra capului. Toţi… nişte hoţi, dar Bălan, executorul, e un escroc ordinar!”, concluzionează bătrânul rămas abuziv fără acoperiș deasupra capului. Și tot eu sunt condamnat la doi ani și jumătate de închisoare cu executare, pentru că, făcându-mi-se milă de astfel de oameni, am scris în ziarul PRO ExpreS de Drăgășani articole prin care vroiam să trag doar un semnal de alarmă, însă onor judecătorii m-au încadrat la instigare publică și apologia infracțiunilor!

 

Un prundenar ameninţa, în anul 2012, să-şi dea foc în sala de judecată din cauza corupţiei din Justiţia românească

          Judecătorii vâlceni şi-au permis să mă acuze, să-mi facă dosar penal, să mă judece şi chiar să mă condamne pe mine, Alin Barbu, la doi ani şi jumătate de puşcărie pentru ceea ce am scris despre ei, anume că trebuie împuşcaţi – bineînţeles cei corupţi şi cei care nu dau soluţii corecte în dosare, nu şi cei corecţi, cred că se înţelege asta -, însă chiar în ziua în care s-a pronunţat, la Judecătoria Horezu, o astfel de sentinţă împotriva mea (notă: joi, 01 noiembrie 2012), uitaţi, oameni buni ce şi pe cine am întâlnit: la Prundeni, un om care locuieşte în aceeaşi casă cu o puzderie de vişini care i-au străpuns pardoseala şi îi afectează pereţii de rezistenţă, vişini care, în mod normal nu sunt pe teeritoriul lui, ci au rădăcinile de bază pe teritoriul vecinului său, însă aşa a fost să se extindă, iar judecătorii, pe care îi bănuieşte că şi-au luat dreptul de la vecinul său, îl asigură că nu este n ici o tragedie şi judecă acest caz pe principiul că poate muncitorii care i-au ridicat omului casa, aumâncat vişine şi au aruncat sâmburii în fundaţie. Este vorba despre domnul Gheorghe Filofie. Omul se judecă pentru pricina amintită anterior cu vecinul său pe nume Ionel Stănescu, încă din anul 2010, la Drăgăşani. Primul judecător în acest caz a fost Emilia Cîrstea. “A trebuit să fac recurs la Vâlcea, de unde, dosarul a fost dat spre rejudecare, la Drăgăşani. Acum a ajuns al un anume Samoilă care, se pare, şi-a luat partea, că altfel nu pricep de ce continuă să îl favorizeze pe vecinul meu… Amână instanţele de la una la alta. Am făcut cerere din iulie 2012, când vişinii erau în floare, în mijlocul casei mele. Nici până aum nu a venit. Expertul Georgeta Popescu a făcut 3 expertize, dar nici una nu seamănă cu cealaltă. A scris că viţinul cel mare măsoară doar 3,5 metri, dar în realitate, deja are mai mult decât dublu. A scris că e doar un vişin în casă, când de fapt sunt 11. Bine, atâţia au mai rămas, că la unii le-am pus de când erau doar lăstari leşie şi motorină şi am scăpat din faşă cum s-ar spune de ei, dar la ăştia nu le pot face nimic acum nici să vreau, căci e procesul pe rol.  Dar deja ştiu ce am de făcut. Mă duc la proces îmbibat cu benzină şi de nu mi-oi da foc în sală, să vadă lumea ce face acest Samoilă, acest corupt!”, spune omul într-o declaraţie înregistrată. Stimaţi cititori, noi nu mai scriem că merită împuşcaţi judecătorii care se comportă astfel şi care fie că sunt corupţi sau nu, nu au fost în stare iată, de aproape trei ani să ia o decizie finală şi cprectă în privinţa unor amărâţi de pomi – amărâţi amărâţi, dar capabili să ducă la dărâmarea casei bietului prundenar ajuns deja în ultimul stadiu de disperare. Nu mai scriem că merită împuşcaţi de teamă să nu ne închidă pe viaţă pentru că sunt în stare, devreme ce sunt primul ziarist condamnat în plină democraţie pentru ceea ce scrie, nu pentru ceea ce face, însă vă lăsăm pe dumneavoastră, stimaţi cititori, căci judecători ca dvs. chiar nu există – nu sunt al,ţii mai corecţi – să decideţi ce merită astfel de judecători care au adus la disperare un om despre care juristul primăriei Prundeni, domnul Măgădan, un geniu într-ale dreptului şi toată suflarea din comună confirmă că este un om excepţional, este chinuit atât de mult de nişte magistraţi nu numai corupţi dar şi incompetenţi din cale afară, iată!

 

Condamnat pentru… inteligenţă?

IMG_0020          Nici eu însumi nu am emis vreodată, vreo pretenţie despre mine cum că aş fi deştept. Măcar deştept… Darămite cel mai deştept, aşa cum şi-a motivat hotărârea prin care mă trimitea în puşcărie pentru doi ani şi jumătate, judecătoarea Elena Lăcătuşu, de la Horezu. Mai exact, cică sfidez inteligenţa umană şi ei, onor judecătorii, cred că acest lucru trebuie corectat pentru că este un pericol imens pentru societate. Mai mult, nu numai că vor să corecteze faptul că – repet, aşa cum ei au scris într-o hotărâre judecătorească – sunt cel mai deştept de pe pământ, dar nici nu văd măcar altă cale de a corecta acest lucru decât… puşcăria. Acum sincer să fiu, o corecta ea puşcăria multe, însă inteligenţa şi prostia nu au fost niciodată corectate după gratii. Dimpotrivă, prostia evoluează şi mai rău, iar inteligenţa, în cel mai nefericit caz, îşi stagnează evoluţia cât timp eşti arestat, însă în cazul meu, nu ştiu dacă mai are ce evoluţie să stagneze, întrucât deja s-a scris în motivarea acelei hotărâri cum că sunt cel mai deştept de pe pământ. Astfel, după un asemenea superlativ, eu unul, nu văd ce posibilitate de evoluţie ar mai putea exista! Cât despre partea cu corectatul, să ne ierte dracii în robe care trimit oameni după gratii, convinşi – devreme ce scriu această aberaţie chiar în motivarea hotărârii în baza căreia îşi arestează bieţii semeni – că puşcăria – măsura detenţiei, cum numesc „închisoarea” aceste creiere care se cred ilustre însă nu contenesc să dovedească faptul că sunt, în realitate, mai întunecate decât robele sub care se ascund – poate corecta ceva. Păi, câte exemple nu avem în lume de oameni arestaţi pentru crimă care după ce şi-au ispăşit pedeapsa cu închisoarea, când au fost eliberaţi, n-au mai comis o singură crimă, ci un adevărat genocid? Asta pentru că puşcăria nu i-a corectat, ci i-a determinat să se răzbune făcând şi mai mult rău. Ba i-a mai şi instruit cum să o facă din ce în ce mai bine, poate chiar fără greşeală… Câte exemple, iarăşi, nu avem de foşti puşcăriaşi care odată eliberaţi, nu au mai violat o singură femeie cum au făcut înainte de a fi arestaţi, ci le-au făcut poştă pe toate în grup, iar nu pe fiecare în parte? Şi asta tot pentru că în accepţiunea onor magistraţilor, puşcăria corectează… Câte exemple nu sunt de hoţi de buzunar ori de boschetari care au dat iama prin coteţele ţăranilor, căci nu mai aveau ce mânca, iar când au ieşit din puşcărie pentru că retardaţii de magistraţi şi sistemul lor juridic de căcat chiar cred că pârnaia corectează, au revenit printre noi atât de bine specializaţi, pregătiţi şi dotaţi, încât au jefuit bănci şi alte cele? Ca atare, ce crede doamna Elena Lăcătuşu, judecătoarea de la Judecătoria Horezu despre care, de la babe luate la ocazie pe traseul Râmnicu Vâlcea – Horezu şi retur, până la alţi magistraţi şi oameni de seamă, susţin că este o “nebună”, că dacă voi ajunge după gratii, nu voi mai ieşi niciodată de acolo ori că mă voi lăsa de scris ori că voi recunoaşte legitimitatea statului sau competenţa celor angajaţi să aplice legea în ţara noastră ori că nu voi mai depăşi limitile satiricului? Nimic mai fals, doamna judecătoare! Păi, cum să accept eu competenţa celor angajaţi să aplice legea când însuşi această Elena Lăcătuşu este o judecătoare ce şi-a adunat în palmares dosare penale, civile, dar şi plângeri pe la Consiliul Superior al Magistraţilor, după ce a strâns de gât o grefieră şi i-a dat unui avocat cu dosarele în cap în timpul unei şedinţe publice de judecată? Cum să accept legitimitatea statului, când statul îşi face de cap, adică îşi acordă singur până şi această legimitate, pentru că eu şi alte vreo 20 de milioane de români (sau câţi om mai fi acum), la fel de proşti ca mine, plătim taxe către acest stat? Cu alte cuvinte, cum să accept eu aberaţiile voastre despre care voi, altfel, susţineţi că sunt lucruri bune, cică, devreme ce eu vă plătesc lunar salariile – şi ce mai salarii sunt în Justiţie şi nu numai – ca să mă băgaţi în puşcărie? Nu de alta, dar în Puşcărie nu ai cum să înveţi lucruri bune decât, în cel mai fericit caz, lucruri la fel de rele ca cele pe care le-ai comis deja, puşcăria nu este închisoare ci… perfecţionare. Mai degrabă îmi dădeaţi arest la domiciliu, să nu am voie să ies din casă, că atunci cu siguranţă nu aveam cum să mă pefecţionez în a face rău, devreme ce nu vorbeam cu nimeni şi nu mă întâlneam cu nimeni… Şi, mai mult, nu voi renunţa să comit astfel de manifeste împotriva voastră – căci, aşa cum am mai spus-o, ce am scris eu înainte să mă condamnaţi este un biet pamflet, un articol avangardist şi un manifest împotriva voastră, nicidecum o instigare de nici un fel, darămite ca cea pentru care m-aţi condamnat voi, cei care aţi scos din case oameni de la 70 la 94 de ani. Ca atare, degeaba aţi susţinut voi, în motivarea hotărârii în baza căreia m-aţi condamnat la Horezu, cum că aş fi acţionat cu intenţie, că aş fi fost de rea credinţă atunci când am scris articolele prin care subliniam că ar trebui să fiţi omorâţi pentru cum judecaţi dosarele ce le aveţi pe rol, căci aceste lucruri chiar nu se confirmă. În primul rând, buna mea intenţie este dovedită: am scris pentru că m-au impresionat peste limite bătrânii pe care i-am întâlnit la Drăgăşani cu pancarte de gât în faţa Judecătoriei Drăgăşani, făcând greva foamei pentru că erau nedreptăţiţi de voi, judecătorii. Când am văzut-o pe Tudor Gheorghiţa sau pe Ion Oprea, 64 respectiv 72 de ani în această situaţie, era mai bine să iau pistolul şi să trag în voi, nenorociţilor? Ori să scriu decât asta? Ei bine, da: am vrut să vă împuşc pe toţi când am văzut aceste cazuri, mai ales că îl întâlnisem cu scurt timp înainte pe Ilie Oncescu, la Prundeni, pe care la 94 de ani, îl scoseserăţi în stradă şi l-aţi lăsat să-şi doarmă ultimele zile într-un cort improvizat în curtea unui cetăţean mărinimos din Prundeni. Dar, mă, nenorociţilor, acum, după ce m-aţi condamnat, deja regret că v-am împuşcat doar cu vorbe scrise în ziarul meu doar aşa, fără nici o intenţie, doar ca să descarc pistolul nervilor pe care reuşiseţi să mi-l încărcaţi la refuz când am văzut cu ce vă ocupaţi voi de fapt… Cât despre intenţie, tocmai am spus că scriind acele articole, singura mea intenţie a fost taman aceea de a vă lăsa în viaţă, iar nu aceea de a vă omorî, căci este mai greu să te confrunţi cu greutăţile vieţii, decât să dormi somnul morţii. Cum spuneam: am vrut să vă împuşc pe loc când am văzut ce le faceţi bieţilor oameni, dar ca să nu o fac, am ales doar să scriu. În al treilea rând, toţi cei pe care i-aţi audiat, deşi erau profesori, învăţători etc., deci nu aveau legătură cu cazul vostru, au declarat în favoarea mea, anume că nu a existat niciodată vreo stare de agitare în urma articolelor mele sau vreo tentativă de organizare a unui grup infracţional cu scopul de a pune în practică cele scrise de mine, anume să fiţi voi, judecătorii, şi ei, miliţienii, – căci România încă nu are Poliţie, decât pe hârtie -, omorâţi. Dimpotrivă, martorii au spus că nimeni nu ia în serios ziarul meu, fiind un pamflet. Şi cu toate astea, o judecătoare făcută între două mulsuri de oaie, căci la Horezu se cresc şi animale din astea, ca şi ocupaţie principală a celor din zonă, găsi ea modalitatea de a întoarce declaraţiile oamenilor, susţinând că, vezi Doamne, am instigat la omor, iar acest lucru depăşeşte limitele satiricului care caracterizează specia literară pamflet. O aberaţie mai mare ca asta, nu ar fi putut nimeni enunţa, doamna Lăcătuşu. Pentru că Einstein a descoperit el chiar şi că este posibilă teleportarea, deşi nu a făcut-o perfect înainte de al Doilea Război Mondial – Fenomenul Philadelphia – , a dovedit el multe: de la cum printr-un punct exterior unei drepte trece o infinitate de paralele la dreapta dată, iar nu numai una, aşa cum se ştia până la el, până la Teoria Relativităţii, dar nici măcar el, sărmanul, nu a fost atât de deştept încât să stabilească limitele satiricului. Ori, hai să zicem că or fi totuşi stabilite aceste limite prin absurd aşa ca şi la matematică să presupunem, dar atunci faptul că am abordat curentul literar-artistic “avangardism” îmi permite să fac infinit mai multe chestiuni decât cele pe care le-am făcut până acum împotriva voastră şi nu aveţi cum să mă închideţi. Dar deh, se întâmplă într-o lume care, în loc să vă strângă pe toţi, pe neghiobi şi pe netoţi şi în două temniţi large, cu de-a sila să vă adune şi să dea foc la puşcării şi la casele de nebuni, a preferat să îl omoare mişeleşte pe cel care, prin versurile acestea, spusese lucrul pentru care, cu alte cuvinte, am militat şi eu, în articolele mele. Asta e: pe Eminescu l-aţi împuşcat, pe mine mă vreţi arestat, dar pe voi cum credeţi că vă vrem noi, mă, nenorociţilor? Şi noi suntem, inevitabil, mai mulţi decât voi…


7.Cimitirul, profanat de târfe

• Drăgăşenenii, departe de cele sfinte! • Preotul paroh al Bisericii cu hramul „Sfântul Ilie“, din municipiul Drăgăşani, Enache Cerbu, este de părere că actele deloc ortodoxe care se petrec în majoritatea parohiilor, în timpul slujbelor, dar şi ce se întâmplă în afara slujbelor, se datorează, în primul rând, celor care ar trebui sa-i îndrume pe enoriaşi însă nu fac acest lucru aşa cum trebuie, fie că nu se pricep, fie că nu îşi dau interesul pentru acest lucru. • Ignorarea slujbei de Înviere din aprilie 2007, spre exemplu, a fost urmată de certuri şi îmbrânceli pentru o picătură de aghiasmă, în curtea Catedralei „Adormirea Maicii Domnului“, de Izvorul Tămăduirii. • Iar în afara curţilor bisericeşti, numeroase cadre didactice şi oameni simpli din cel de al doilea municipiu al Vâlcii ne-au sesizat faptul că Cimitirul drăgăşenean ”Eternitatea” este, de nenumărate ori, locul ales de tineri pentru a întreţine aici… partide de sex! • Şi, deşi este greu, ce-i drept, poate că am trece şi peste asta, însă aceste partide de sex nu se făceau în cimitir pentru simpla plăcere trupească ci, mai grav, pentru plăcerea banului, locul de odihnă al morţilor drăgăşenenilor devenind astfel un veritabil… bordel în aer liber, iar cavourile… patul prostituatelor drăgăşenene! • Dacă mai adăugăm acestui peisaj şi imaginea câinilor comunitari care şi-au format o deprindere din a-şi face nevoile pe morţii drăgăşenenilor ori pe cea în care curcanii se gâneaţă pe morţii drăgăşenenilor, iar găinile îşi caută de mâncare în acelaşi mod, vă lăsăm pe dumneavoastră să decideţi, stimaţi cimitirul eternitatea din dragasani profanat de tarfe si maidanezicititori, dacă este sau nu vorba despre o profanare a cimitirului drăgăşenean, ori nu, întrucât redactorii fostului ziar Expresul de Drăgăşani, actualul PRO ExpreS de Drăgăşani au fost asaltaţi cu critici atunci când au scris acest lucru, mai toată lumea – şi aici, ne referim, desigur, şi la importante feţe bisericeşti din zonă – reproşându-le că nu cunosc însemnătatea termenului ”profan”. • Singurul care a pus totuşi lucrurile în ordine – măcar la nivel declarativ – a fost episcopul Râmnicului, Înalt Prea Sfinţia Sa, Gherasim Cristea, care a spus că ceea ce se întâmplă la Drăgăşani se situează undeva între sacru şi profan… • Păi da, părinte, căci, vorba lui Pavel Coruţ, nu este Biblia însăşi manualul din care femeile de casă învaţă să devină curve, iar curvele învaţă cum să prea curvească şi mai mult, devreme ce, chiar la slujba de oficiere a Tainei Căsătoriei, preoţii le învaţă pe mirese să se veselească ca Sara şi să se înmulţească ca Rahela, două dintre cele mai mari curve, iată preaslăvite chiar şi de Cartea Sfântă? • În acest caz, îl înţelegem pe Gherasim, când spune că a face sex în cimitir, pe bani, se situează undeva între sacru şi profan, deci nu este sută la sută profan, că deh, doar ce e frumos şi lui Dumnezeu trebuie să îi placă, ai, prea sfinţia voastră? • Da, dar parcă totuşi ar fi mai frumos într-un pat de hotel şi fără remunerare, ce ziceţi? • Şoseaua de centură a Drăgăşaniului, construită  nu pentru a salva centrul oraşului de la prăbuşire sub roţile camioanelor, ci pentru a prospera economia curvelor şi pentru a salva cimitirul de la… profanarea sexuală!

_______________________________________________

 

„Mă dezgustă ce văd în zilele noastre în toată ţara, însă ce se întâmplă la Drăgăşani este peste limite!”

afise electorale peste panourile de informare turistica din dragasani judetul valcea          Preotul Enache Cerbu (foto) spune că îl dezgustă ceea ce vede că se întâmplă în alte părţi ale ţări, dar ceea ce se întâmplă în Drăgăşani este cu mult mai grav. Faptul că cei mai mulţi vin la biserică împinşi de la spate de părinţi este, în opinia lui Cerbu, un alt factor care contribuie la iscarea de scandaluri în faţa bisericii. „La mine nu s-a înghesuit nimeni niciodată pentru o gură de aghiasmă!“, se mândreşte Cerbu. De-a lungul timpului, ca şi jurnalist, am primit mai multe sesizări de la cadre didactice şi vârstnici drăgăşeneni prin care eram înştiinţaţi că Cimitirul Eternitatea a fost, nu de puţine ori, locul de întâlnire al adolescenţilor dornici de partide de sex în aer liber. Întrebat cărui fapt crede că i se datorează un astfel de comportament din partea tinerilor, preotul Enache Cerbu şi-a exprimat convingerea că familia şi duhovnicii acestora au avut o contribuţie semnificativă. „Nu-i înţeleg cum pot să intre în detalii din viaţa intimă a enoriaşilor care vin la spovedanie. Întâmplarea a făcut ca într-o zi să slujesc, în timp ce un coleg spovedea. M-a lăsat fără cuvinte când am văzut cât durează o spovedanie la el. Într-un târziu, nu am mai rezistat. M-am dus şi i-am spus să facă ceva ca să termine odată, că nici nu îmi imaginam ce poate să o întrebe pe fata respectivă. Eu pun întrebările standard pe care trebuie să le pun, ca să văd dacă a încălcat vreuna din cele mai importante zece porunci, iar la final întreb dacă mai doreşte să se confeseze cu privire la ceva anume. Dacă omul simte nevoia să se destăinuie în faţa mea şi a lui Dumnezeu, îl ascult, dacă nu, mă opresc. Nu vreau ca vreo enoriaşă să creadă că am vreun interes personal ca să aflu amănunte din viaţa ei intimă. Este cam acelaşi lucru cu violul şi nu se cade! Aceasta, precum şi insistenţele părinţilor pe teme sexuale, sunt principalele motive pentru care tinerele din ziua de azi recurg la astfel de gesturi!“, acuză preotul Cerbu.

 

La Drăgăşani, enoriaşii se bat chiar şi pe…Aghiasmă

          Acelaşi preot Enache Cerbu, parohul bisericii cu hramul „Sfântul Ilie“ din municipiul Drăgăşani, a criticat aspru actele mai puţin ortodoxe petrecute în ultima perioadă în „oraşul dintre vii“ şi nu numai. Acesta este convins că, în mare, vina aparţine tot feţelor bisericeşti care de cele mai multe ori consideră că li se cuvine totul. În opinia preotului, scandalul izbucnit în aprilie 2007, cu prilejul sărbătorii Izvorului Tămăduirii, între enoriaşele grăbite să îşi umple câteva sticle cu apă sfinţită, putea fi evitat foarte uşor. Pentru a evita înghesuiala şi certurile între enoriaşi, preotul Enache Cerbu a ales să susţină slujba de Izvorul Tămăduirii la o fântână amenajată undeva la jumătatea parohiei, spre cartierul Bârsanu. „Prima dată, am înlocuit butoaiele cu două cădiţe, dar am constatat că aşa se pierdea prea multă apă. De Bobotează, le-am propus să vină fiecare cu câte o găleată, eu îmi ţineam slujba şi fiecare plecau încărcaţi cu har către case. De Izvorul Tămăduirii, mi se pare normal ca să se lase cu masă şi miel fript pe săturate! Sincer să fiu, balamucul este generat nu doar de lipsa de organizare, ci şi de faptul că preoţii nu au nimic în cap!“, acuză Cerbu.

 

Protopopul Mihai Catrina a scuzat pricina

Imag002          Şeful Protoieriei Drăgăşani de la acea vreme, preotul Mihai Catrina (foto), şi el un personaj cu multe ”bube”, la adresa căruia, în presa vremii se făcuseră multe acuzaţii, de la faptul că solicita bani pentru angajări până la chestiuni ce ţineau de consumul alcoolului şi altele, nu s-a arătat deloc deranjat de situaţia creată în noaptea de Înviere din 2007, una unică în istoria de până acum – a urbei vinului, cel puţin – şi nici de scandalul generat de enoriaşele grăbite să ia aghiasmă de Izvorul Tămăduirii. “Asemenea lucruri se întâmplă şi în alte părţi! Bineînţeles că nu poate fi catalogat drept un gest normal plecarea tinerilor de la catedrală şi nici îmbulzeala din timpul slujbei oficiate cu prilejul Izvorului Tămăduirii, dar se datorează în primul rând slabei colaborări cu autorităţile! Fiecare preot are răspunderea lui în parohia pe care o conduce. Rolul meu este acela de a media conflictele. Eu cred că ar fi loc de mai bine. Situaţia nu e plăcută, dar adolescenţii prezintă un comportament diferit, sunt autoritari, nu sunt dispuşi la nici un fel de dialog, au tendinţa de a se rupe de obiceiuri şi copiază ce văd în afară! Din păcate, nu iau ce este bun de acolo. Comportamentul lor mai este generat şi de dezinteresul manifestat de familie, care nu ştie să se impună, şi de societate.”, crede protopopul. Acesta intenţiona, la vremea respectivă, să invite profesorii de religie la Protoerie pentru a dezbate problema îndepărtării tinerilor de sfintele taine şi pentru a găsi soluţii ca să îi apropie mai mult de Dumnezeu. Nu s-a mai făcut, căci nu a mai stat mult în funcţie după aceste declaraţii… Menţinerea acestei stări de spirit ar ajunge o problemă serioasă pentru generaţiile viitoare. În privinţa numeroaselor sesizări cu privire la întâmplările mai puţin ortodoxe petrecute de-a lungul timpului în Cimitirul Eternitatea, Catrina a ridicat din umeri: “Nu cred că un loc sinistru este prielnic partidelor de sex. Mă întreb cum de nu le este teamă că trezesc morţii la viaţă sau că se lovesc cu spatele de cruci!”. Nimeni din cei însărcinaţi cu administrarea Cimitirului Eternitatea nu s-au pronunţat însă, până în acest moment, pentru o soluţie ca, pe viitor, astfel de evenimente să fie evitate. Şi totuşi, indiferent cât ar nega ei ori indiferent că nu i-am prins, din păcate, în acţiune, mai ales că deja desconspirasem în ziar, cu o săptămână înainte, chiar de la prima pagină, locul de întâlnire a curvelor drăgăşenene cu clienţii lor, mie îmi ajunge ce am văzut eu, după ora 1.00, în noaptea de luni (30 aprilie 2007) spre marţi (1 mai 2007), în urma unei razii pe care am întreprins-o, ca ziarist, la cererea mea, împreună cu angajaţi ai Poliţiei Drăgăşani, condusă atunci de comisarul Mihai Mazilu, anume: mucuri de ţigări, ambalaje de la diferite produse (cornuri cu ciocolată, biscuiţi etc.) şi… cireaşa de pe colivă: PREZERVATIVE FOLOSITE, exact în cavourile despre care un drăgăşenean pe nume Barbu, de pe strada I.C. Brătianu ne sesizase că sunt, de regulă, folosite ca paturi de către prsotituatele dintre vii!


Centura, salvarea morţilor de la profanare…

          Iar în 2012, pe data de 3 septembrie, mi-a venit şi confirmarea: o târfă drăgăşeneană care susţinea însă că se regulează mai mult prin Slatina, spunea că merge în reşedinţa judeţului vecin ca să lucreze, căci în urbea vinului, nu are unde să meargă, decât în cimitir ca să facă sex pe bani. Auzind discuţia, în faţa restaurantului Max din centrul Drăgăşaniului, cel care vroia să o plaseze, să-i spunem Adi, fiind chiar un bun prieten al meu, mi-am permis să îi spun zdrenţei că abia ce s-a făcut o Şosea de Centură la Drăgăşani şi că circulaţia în zonă este interzisă deocamdată, din cauza faptului că gurile de canal nu fuseseră aduse încă la nivelul asfaltului, fapt pentru care nu ar deranja-o nimeni acolo, nici dacă şi-ar trage-o în mijlocul asfaltului, poate doar alte curve ce puteau să vină pe acolo în alte scopuri. ”Mişto!”, mi-a zis ea şi a continuat: „Dacă au făcut centură, acum va merge treaba şi la Drăgăşani! Că, se ştie, dacă au femeile unde lucra, merge şi restul treburilor bine!”. Aţi auzit, domnule primar Cristian Nedelcu, la ce este bun asfaltul dvs. şi centura lui Iordache (căci proiectul Şoselei de centură de primarul dinaintea dvs. A fost gândit, acelaşi care, în 2008, din postura de consilier local, afirma, într-una din şedinţele ordinare de la sfârşit de lună, că intenţionează să deschidă un bordel la Drăgăşani, chiar dacă legea, în acest sens, încă nu a fost dată)? Să se reguleze curvele pe acolo! Oricum, este bine, sincer! Nu o spunem la caterincă! Chiar este bine, căci făcând centura, aţi salvat cimitirul, doar să aveţi grijă să promovaţi investiţia în rândul curvelor, căci se pare că acestea nu prea ştiu de existenţa centurii drăgăşenene, încă!

Maidanezii îşi fac nevoile pe morţii drăgăşenenilor şi se hrănesc cu oasele…

cimitirul eternitatea din dragasani cimitirul eternitatea, profanat de dragul infrumusetarii _ 01    maidanez care isi face nevoile in cimitirul eternitatea din dragasani _ 01 maidanez care se plimba nestingherit prin cimitirul eternitatea din dragasani _ 01 maidanezi care se plimba nestingheriti prin cimitirul eternitatea din dragasani _ 01 maidanezi care se plimba nestingheriti prin cimitirul eternitatea din dragasani _ 02 rate si gaini in cimitirul eternitatea din dragasani Mai mulţi drăgăşeneni au sesizat că, în ciuda faptului că administratorul Cimitirului “Eternitatea” din Drăgăşani, Viorel Duţă, se bate cu pumnii în piept că a rezolvat problema maidanezilor care îşi făceau de cap printre morminte, femei, bătrâni şi copii sunt, în continuare, atacaţi de fiarele fără stăpân. Îmi amintesc perfect cum, în vara anului 2007, l-am surprins pe Viorel Duţă, administratorul acestui loc sfânt, în timp ce asista pasiv la o scenă în care patrupedele erau cât pe ce să devoreze mai mulţi trecători. La acea dată, am preluat iniţiativa şi am solicitat deplasarea agenţilor de poliţie comunitară în cimitir, în  calitate de redactor-şef al ziarului Expresul de Drăgăşani, pentru a constata cele semnalate de mine în repetate rânduri, cu mult timp înainte. Maidanezii hrăniţi de una din femei s-au

Maidanez care îşi face liniştit siesta în Cimitirul Eternitatea Drăgămaidanez care doarme nestingherit prin cimitirul eternitatea din dragasani _ 01şani

răpezit însă şi la forţele de ordine. Menţionăm că femeia în cauză a fost păsuită la acea dată de poliţişti, care au refuzat să o amendeze pe motiv că şi aşa era suficient de bolnavă (îmi spuseseră chiar agenţii că o cunosc şi cică ar avea cancer în gât, lucru care nu ştim cât e de adevărat că mai trăieşte şi azi, şi

caini de rasa pe mormintele din cimitirul eternitatea dragasani si stapana lor pe care au iertato politistiilocali de la DragasaniCâinii de rasă muşcă oameni în cimitir iar stăpâna lor se ţine la maidanezi

sunt cam şase ani de atunci), deşi unul dintre câinii cu pricina îi aparţinea, fiind chiar unul de rasă. Agenţii i-au pus însă în vedere administratorului Duţă să întocmească un raport şi să solicite conducerii ADPP-ului

caini de toate soiurile pe mormintele dragasenenilor din cimitirul eternitateaCâini de rasă pe mormintele din Cimitirul Eternitatea şi stăpâna lorcaini de rasa musca oamenii in cimitirul eternitatea din dragasani iar stapana lor se tine la maidanezii de aici ca sa nu faca ravagii

drăgăşenean să ia măsuri în vederea exterminării patrupedelor. Ce a făcut Duţă, în schimb? A încercat să inducă în eroare opinia publică… Acesta nu a pierdut ocazia să mă contacteze telefonic pentru a se mândri că s-a conformat cerinţelor, apostrofându-mă, de altfel: “Din cauza ta, am deja sute de blesteme pe cap de la femeile care le dădeau să mănânce, nu numai pentru că i-am omorât pe unii dintre ei, ci şi pentru că nu le mai las să intre în cimitir însoţite de câini. Dar, nu-i nimic, că şi tu ai la fel de multe blesteme pe cap ca şi mine. Le împărţim, să şti!”.

 

A scos un copil din colţii maidanezilor

colonel in rezerva Gheorghe Lungoci          Liderul PRM Drăgăşani şi candidatul, din partea acestei formaţiuni politice, la funcţia de primar al urbei viilor, la alegerile din vara anului 2008, colonelul (r) Gheorghe Lungoci (foto), ne-a povestit cum a reuşit să scoată un copil de circa şase anişori din colţii unor maidanezi. “Veneam spre casă, când, lângă scara unui bloc, am observat câţiva câini năpustindu-se asupra unui copil. Unul din ei aproape că îl apucase de picior. Am luat o bâtă şi l-am scos din colţii câinelui. M-a muşcat, mi-a sfâşiat pantalonii, dar sunt fericit că am salvat copilul! Cât despre Duţă, ceea ce spune el sunt aberaţii. Blesteme? Pentru ce? Sunt mii de oameni, în Drăgăşani, care vă mulţumesc că luaţi atitudine. Asta ne mai lipsea, să facem adăpost de animale dintr-un loc sacru!”, a exclamat Lungoci. Acesta şi-a consemnat deja, în agendă, la capitolul priorităţi, eliminarea maidanezilor din peisajul drăgăşenean, dacă avea să fie ales primar, din 2008. Are şi o soluţie: “(…) îi putem duce acolo unde făceam noi antrenamentele pe vremuri. E loc destul şi nici nu costă mult să amenajezi un adăpost: niscaiva blăni şi o plasă de sârmă!”. Din păcate, peremistul nu a ajuns primar şi deci nu vom şti niciodată dacă erau doar gogoriţe electorale ori chiar vroia să facă ceva util pentru drăgăşeneni.

 

S-au fălit cu nişte măsuri care, în realitate, nu s-au luat niciodată

         cimitirul eternitatea, profanat de dragul infrumusetarii _ 03La începutul lunii mai 2007, nu numai administratorul acestui cimitir, Viorel Duţă se lăuda că face şi, de fapt, nu făcea nimic, ci întreaga administraţie de atunci a oraşului, condusă de liberalul Gheorghe Iordache. Primarul municipiului Drăgăşani de atunci, Gheorghe Iordache, vroia cu tot dinadinsul să pară că a reacţionat prompt semnalelor de alarmă trase d emine în presa locală a vremii cu pricina însă nu i-a prea ieşit. Asta deoarece promitea poartă cu telecomandă, însă poarta s-a făcut dar şi în 2013, tot fără telecomandă se deschide, promitea flori şi alte îmbunătăţiri, ce aveau să fie realizate în cinstea premierului de atunci, liberal, de-al lui, bineînţeles, respectiv Călin Popescu Tăriceanu, care şi-anunţase atunci vizita în Drăgăşani, pentru data de 22 mai 2007. Tot ce se întâmpla era o veritabilă profanare însă şeful Protoeriei Drăgăşani de atunci, protopopul Mihai Catrina şi administratorul cimitirului Eternitatea, Viorel Duţă, care deşi este un incompetent şi un incult, nu l-a mai schimbat nimeni din această funcţie, de decenii bune, habar nu aveau în ce constă noţiunea de „profanare”… Lucrătorii care s-au preocupat de aşa-zisa înfrumuseţare a cimitirului au depozitat câteva cruci la voia întâmplării, iar localnicii din zonă nu au putut fi constrânşi să accepte ca intrarea în gospodării să nu se mai facă prin cimitir. Profanarea, de dragul înfrumuseţării, tot profanare se cheamă şi tot trebuia pedepsită,

Psi curcanii se ganeata pe mortii dragasenenilor, in cimitirul eternitatea din dragasaniână şi curcanii se gâneaţă pe morţii drăgăşenenilor, din cimitirul Eternitatea

însă. Administratorul cimitirului Eternitatea, Viorel Duţă, şi

cimitirul eternitatea, profanat de dragul infrumusetarii _ 02Cimitirul Eternitatea, profanat numai de dragul… înfrumuseţării

protopopul Mihai Catrina au tratat cu ironie sesizările vârstnicilor urbei vizavi de actele deloc ortodoxe, exprimându-ţi convingerea că modul defectuos de depozitare a crucilor scoase din pământ de muncitori nu se poate numi profanare. Nu acelaşi

carute parcate pe aleea principala din cimitirul eternitatea, dragasaniCăruţe parcate pe aleea principală a Cimitirului Eternitatea din Drăgăşani

lucru spun localnicii şi despre şeful executivului drăgăşenean de atunci: „Am vorbit cu toată lumea. Nu m-a ascultat nimeni. Primarul Iordache a dublat numărul poliţiştilor comunitari care au în subordine zona respectivă!”. Realitatea constatată de localnici şi de feţele bisericeşti din Râmnic care au văzut în presa locală imaginile surprinse de mine de-a lungul unei zile de plimbări prin cimitir este că, pentru înfrumuseţarea cimitirului Eternitatea, s-a lucrat execrabil. S-a început cu destabilizarea porţii de la intrare şi demontarea bannerului de deasupra acesteia, fapt ce le-a permis maidanezilor să se aciueze şi să se înmulţească nestingheriţi sau să îşi facă nevoile pe cavouri. Pentru a săpa fundaţia pentru noul gard, muncitorii au smuls crucile din pământ şi le-au depozitat fie peste morminte, fie în spatele fostei capele – căci graâie administraţiei actuale a Drăgăşaniului, condusă de social-democratul Cristi Nedelcu, s-a amenajat totuşi ceva cu cap şi bun gust în cimitirul cu pricina, respectiv o capelă nouă. Crucile lăsate de muncitori la voia întâmplării, fuseseră transformate peste noapte în veceuri, fumoare sau chiar bordeluri, judecând după prezervativele găsite aici, într-o razie efectuată luni, 30 aprilie 2007, însoţit de un echipaj de poliţie. Cu toate acestea, aprobat de administratorul Viorel Duţă, Gheorghe Sichim, responsabilul de lucrare, m-a acuzat că am fi înscenat totul: „Putea oricine să arunce o plasă de prezervative. Poate chiar şi cel care le-a fotografiat!”. Dacă, în ceea ce priveşte prezervativele şi resturile de ţigări găsite aici ipoteza acestora ar putea fi una plauzibilă, ceea ce nu înţelegem este cine a răsturnat zecile de cruci sau cine altcineva s-ar putea face vinovat de accesul maidanezilor în cimitir sau de retezatul, fără pic de responsabilitate, a copacilor din cimitir, astfel încât aceştia s-au prăbuşit peste morminte, dacă nu administratorul cimitirului. „Nu se poate numi profanare simplul fapt că am depozitat crucile temporar pe unde am avut şi noi loc, până la terminarea lucrării, sau că nu au existat bani ca să ne ocupăm mai din timp de amenajarea aşa cum se cuvine a cimitirului Eternitatea! Cât despre copaci, aceştia au fost retezaţi în baza planului de toaletare aprobat de Consiliul Local!“, spune administratorul Duţă. În privinţa cavourilor ale căror capace erau larg deschise în aşteptarea adolescenţilor profanatori, însetaţi de sex contra cost, protopopul de atunci ridica din umeri: „Frumos ar fi fost ca aceste casvouri să fie închise, indiferent dacă erau sau nu morţi în ele!”. După această declaraţie, publicată în fostul ziar Expresul de Drăgăşani, de atunci, protopopul Catrina a fost chemat „la ordine” de episcopul Gherasim Cristea. Din dorinţa de a respecta un principiu deontologic simplu, i-am cerut Prea Sfinţiei Sale Gherasim Cristea (foto), episcopul Râmnicului, să clasifice modul în care s-a realizat înfrumuseţarea cimitirului drăgăşenean. Cuvântul de ordine utilizat de acesta a fost, aşa cum era de aşteptat, de altfel: „profanare“! Consilierul episcopului, părintele Emilian Groşenoiu, promitea atunci că protopopul Mihai Catrina va fi convocat curând la o discuţie, pentru a i se verifica toate cunoştinţele teologice, în special cele cu privire la noţiunea de profanare a locurilor sfinte pe care se pare că nu o cunoaşte, cât şi pentru a i se pune în vedere adevăratele sarcini care îi revin. Deşi susţinea că, atâta timp cât cimitirul se află în administrarea Primăriei municipiului Drăgăşani, nu este de datoria sa să se implice în întreţinerea şi amenajarea acestuia, surse din cadrul Episcopiei ne-au informat că un protopop este cel mai înalt reprezentat al bisericii în zona respectivă, statut care le obligă pe autorităţi să îl consulte chiar şi în ceea ce priveşte cele mai nesemnificative amănunte ale lucrărilor de modernizare a locurilor sacre. „Faptul că nu se îngrijesc de mormintele înaintaşilor se numeşte profanare, indiferent dacă este făcută de cei care au în administrare cimitirul cu pricina sau dacă este făcută cu scopul de a moderniza locul cu pricina. Probabil, atât el cât şi administratorul cimitirului Eternitatea, numesc profanare numai spargerea pietrelor funerare sau furtul sicrielor din cavouri. Nu este însă nici pe departe aşa. Profanarea ţine de la cea mai mică neglijenţă, până la cele mai oribile fapte. Lipsa de respect faţă de cele sfinte şi de somnul de veci al înaintaşilor noştri se cheamă profanare, atât pentru cei care depozitează crucile la întâmplare până la finalizarea lucrărilor de modernizare a cimitirului, cât şi pentru tinerii care întreţin raporturi sexuale printre morminte. Faptul că maidanezii îşi fac nevoile pe mormintele din Cimitirul Eternitatea poate fi interpretată ca o profanare de care se fac vinovaţi cei care îl au în administrare şi, bineînţeles, cel mai înalt reprezentant al bisericii din zona cu pricina, în speţă protopopul Mihai Catrina, care nu a avut grijă să educe populaţia aşa cum trebuie. Sfânta Scriptură spune că atunci când i s-a atras atenţia că se află pe un tărâm sfânt, când vorbea cu Dumnezeu, în formă de respect, Moise şi-a scos acoperământul de pe cap şi s-a descălţat. Cât despre accesul localnicilor la gospodăriile lor, prin aleile cimitirului, mi se pare ceva ieşit din comun. Chiar nu se putea găsi o altă cale de acces? Noi îl vom chema la ordine zilele următoare. Vom avea o discuţie destul de serioasă, prin care să-şi conştientizeze atribuţiile. Dacă el tratează cu ironie sesizările localnicilor cu privire la faptele neortodoxe care se petrec în Cimitirul Eternitatea, atunci nu ştiu dacă mai are cineva vreo şansă ca să realizăm care este de fapt motivul pentru care suntem obligaţi să avem grijă de morminte. Nu se pune problema să luăm măsuri împotriva protopopului Catrina. Îl vom face să înţeleagă!“, a declarat Groşenoiu, la vremea respectivă, La nici doi ani după aceasta, protopopul Mihai Catrina a fost înlocuit cu Iulian Buşagă, însă cimitirul Eternitatea este tot acolo, sex v-am demonstrat că se făcea şi spre finele anului 2012, tot pe bani şi tot pângărind mormintele străbunilor, iar despre maidanezi ori despre accesul deţinătorilor de locuinţe din zonă, chiar şi cu maşinile, prin cimitir, nimic nou sub soare, în sensul că maidanezii tot pe străbunii noştri îşi fac nevoile, ba chiar le dezgroapă şi oasele mâncând ce a mai rămas din strămoşii actualei populaţii a urbei vinului, iar oamenii intră pe poarta cimitirului ca pe propria poartă, fiind una şi aceiaşi, în continuare.

 

Ne-au făcut de râsul Greciei, pe 23 martie 2013: Ziua Eroilor Eleni, cu oficialităţi elene, fără primar, fără viceprimar şi cu un steag… cârpit!

viorel duta nea facut dragasaniul de rasul greciei          Cât despre administratorul Viorel Duţă, acesta s-a întrecut în prostie, cu prilejul comemorării unei noi Zile a Eroilor Eleni, ce a avut loc în Cimitirul Eternitatea, sâmbătă, 23 martie 2013.  Practic, Drăgăşaniul, Vâlcea şi, implicit, întreaga Românie s-au făcut de râs în faţa Greciei, ţara care, la ora actuală, este ea însăşi de râsul Europei şi al Globului Pământesc, aflânmdu-se în stadiul de faliment, prin faptul că nici măcar să arboreze steagul elen aşa cum se cuvine, nu a fost în stare administratorul Cimitirului Eternitatea din Drăgăşani, Viorel Duţă şi ciorile care îl ajută în acest sens. Aşa se face că reprezentanţii eleni au cerut ca să se sisteze până şi slujba până când se rezolvă problema steagului. În cele din urmă, s-a descălţat o cioară, s-a căţărat pe ţeava în vârful căreia era arborat steagul elen cu pricina, în partea dreaptă a monumentului Eteriştilor din Cimitriul Eternitatea, l-a coborât, l-a aşezat cum trebuie şi l-a urcat înapoi. Seara, Duţă m-a sunat, rugându-mă să nu scriu ”nasoale” de el în ediţia de vineri, 29 martie 2013, a ziarului local PRO ExpreS de Drăgăşani, din această pricină. I-am spus că nu se poate, întrucât ne-a făcut de râs în faţa oficialităţilor elene prezente la Drăgăşani cu această ocazie, reproşându-i că poate mai închideam ochii şi nu menţionam evenimentul în cauză, însă ne-a deranjat faptul că nu s-a ocupat şi el măcar să pună un steag nou acolo, înainte de sosirea grecilor. Mi-a spus, când a auzit acest din urmă reproş al meu, că era de datoria grecilor să vină cu un steag. Păi, domnule administrator Viorel Duţă, atunci sper din tot sufletul, ca dacă cine ştie prin ce conjunctură, bineînţeles nefericită, ajungeţi şi dvs. prin vreo ţară străină, chiar în Grecia ar fi indicat, şi vă apucă diareea pe acolo, aşa să vă zică şi băştinaşii din ţara cu pricina, anume că nu aveţi voie să cumpăraţi de acolo, că era de datoria dvs. să aduceţi hârtie igienică din propria ţară când aţi trecut graniţa. Asta aşa, ca să înţelegeţi şi dvs. dimensiunea tragică a acestor vorbe pe care le scoateţi fără să gândiţi. Dar nu e vina dvs., că la cum vă ştim noi, fie nu aveţi cu ce să gândiţi, fie gândesc aburii alcoolului în locul dumneavoastră! Iar ca să punem lumânarea pe colivă, la manifestarea cu pricina, deşi au venit o seamă de oficialităţi elene, nici primarul – căci era mai importantă realegerea deputatului Vasile Bleotu la şefia PSD-ului drăgăşenean, acţiune ce avea loc fix la aceeaşi oră – şi nici viceprimarul liberal Adrian Sanda, care nici acum nu ştim unde a fost, nu au binevoit să ia parte la eveniment, străinii fiind întâmpinaţi de un ţărănoi, fost vânzător într-un butic, pe nume Gheorghe Duţă, actualmente membru în grupul folcloric Haiducii din Amărăşti, fost secretar al acestei comune vâlcene şi în prezent, spre disperarea intelectualilor drăgăşeneni, secretar al urbei vinului care altfel nici nu spera vreodată să ajungă el să se înfăşoare ca într-un giulgiu cu steagul României, ca primarul… Ruşine, domnule primar! Ruşine, domnule viceprimar! Ruşine, domnule Viorel Duţă! Altfel spus: Ruşine, Drăgăşani! Ruşine Vâlcea! Ruşine, România!

8.Un municipiu, trei cartiere şi nici o speranţă

• Drăgăşaniul rămâne un municipiu al contrastelor. • Oraş mort din punct de vedere turistic şi economic, municipiul Drăgăşani se compune dintr-un centru deosebit, dar cu străzi jalnice, două cartiere în “buricul târgului” şi unul mărginaş – Colonia de Rudari – care arată ca şi când nu ar fi fost niciodată atins de mâna omului… • Fosta administraţie liberală a Drăgăşaniului, condusă de primarul Gheorghe Iordache, până în vara anului 2008, i-a trimis pe locatarii căminului de nefamilişti – clădire dată uitării, deşi se află la numai o aruncătură de băţ de centrul urbei – să trăiască printre fecalele din Cartierul Primăverii! • Şi tot acolo sunt şi azi, din lipsa unor locuinţe sociale, la acest capitol, municipiul Drăgăşani fiind deja cu mult în urmă chbiar şi faţă de comune care nu au nici 1% din puterea economică a cetăţii vinului vâlcean, chiar dacă şefia oraşului s-a schimbat de atunci…       • Chirie pe focarul de infecţie din barăcile de pe strada numită Primăverii, dar pe care primăvara pare să fi uitat să apară, sub ameninţarea evacuării în caz de neplată, instituită de primarul Iordache, a fost păstrată şi de primarul social-democrat Cristi Nedelcu după vara anului 2008 încoace, de când acesta a preluat frâiele urbei vinului. • Drăgăşenenii au ajuns să împrumute bani cu camătă pentru a-şi procura medicamentele necesare ori pentru a-şi face operaţii fără de care ar da colţul instant. • De 13 ani, cer acelaşi lucru: canalizare, lumină şi ajutorul social plătit la zi, însă indiferent cine s-ar afla la conducerea oraşului dintre vii nu pară să aibă urechi şi ochi şi pentru aceste suflete! • Viaţă plictisitoare, veşnic laolaltă cu muştele şi şoarecii de câmp! • “Nu ştim să furăm. Vrem să ne lase să muncim!”  • Minorele din Colonia de Rudari, nevoite să se înghesuie la… măritiş! • Au trăit până acum din mila fostului viceprimar Mihai Bolocan! • Mai degrabă omorâţi de vii decât trataţi… • Fostul primar, liberalul Gheorghe Iordache, acuzat de mită electorală  • Sărmanii din cele trei cartiere, maşina de vot care nu a mai funcţionat, la scrutinul local din vara anul,ui 2008, nici măcar pentru noul candidat al liberalilor, doctorul Alin Pavelescu, darămite pentru fostul primar Iordache care, de altfel, din această pricină, nici măcar nu a mai candidat. • Întrebarea care se pune este cât va mai funcţiona pentru actualul primar, Cristi Nedelcu, devreme ce, în două mandate consecutive, încă nu a schimbat nici el cu prea mult viaţa acestor năpăstuiţi

_______________________________________________

 

Căminul de nefamilişti, uitat de autorităţile care s-au perindat în ultimul deceniu la conducerea Drăgăşaniului

          Chiar dinainte de anul 2000, în Căminul de nefamilişti situat la numai o aruncătură de băţ de centrul Drăgăşaniului, trăiesc în condiţii insalubre câteva zeci de suflete. În mare parte, locatarii sunt foşti angajaţi ai societăţii comerciale Finca SA Drăgăşani, actualmente, după faliment, devenind numai o sursă de înavuţirea ciorilor voiceştene ori a celor din Grădinari specializate în valorificarea resturilor de fier şi alte materiale de construcţie. Potrivit celor evacuaţi din căminul cu pricina, la baza necazurilor lor stau înţelegerile făcute de primarul liberal, din perioada 2000-2008, Gheorghe Iordache, cu fostul preşedinte al Consiliului de Administraţie al SC Finca SA Drăgăşani, Cristy Ciocan. “Dumnezeu ştie ce s-au înţeles ei pe la primărie! Ştim doar că primarul Iordache şi domnul Ciocan sunt prieteni la cataramă, iar soţia fostului preşedinte al Consiliului de Administraţie de la Finca lucrează în primărie!”, spuneau, în 2006, sub păstrarea anonimatului, câţiva dintre locatari de aici, jurnaliştilor presei locale din acea perioadă. Directorul Direcţiei de Administraţie Publică Locală din cadrul Primăriei municipiului Drăgăşani de la acea vreme, Maria Drăghici, admitea atunci că autorităţile erau complet depăşite de situaţia cu pricina. “Am intervenit în repetate rânduri până acum să convingem conducerea Finca să-i mai păsuiască, pentru a nu-i arunca în stradă. Acum însă, nu mai avem cum să intervenim!”, se plângea aceasta. Cu excepţia câtorva camere, printr-un fost cămin preluat de la TCH, municipalitatea nu avea nici atunci şi nu are nici azi, la începutul anului 2013, posibilitatea să pună la dispoziţia acestor oameni alte locuinţe sociale. Aceleaşi surse din cadrul primăriei Drăgăşani mai spuneau, la vremea cu pricina, că nu exista nici o şansă ca acele câteva camere să răspundă cerinţelor tuturor locatarilor din căminul de nefamilişti.

Nici un edil nu a vrut să audă de cumpărarea imobilului!

         Nici problema achiziţionării de către primărie, pe bani de la bugetul local sau din fonduri speciale, nu s-a pus până în acest moment. Autorităţile drăgăşenene lasă să se înţeleagă că au alte priorităţi la momentul de faţă, cum se întâmpla, de altfel, şi în 2006, anul fatidic pentru aceste suflete altfel nevinovate. “Am înţeles că preţul ar fi undeva în jurul a trei miliarde, dar de la guvern se dau bani pentru renovări, nu pentru achiziţionarea de clădiri dezafectate!”, spune atunci Gheorghe Petre, referent în cadrul Serviciului de Urbanism al Primăriei municipiului Drăgăşani. Primăria a pus, la începutul anului 2007, la dispoziţia celor evacuaţi câteva parcele de teren pe care să-şi ridice locuinţe. Singurii care s-au lăsat pe tânjeală au fost, se pare, rudarii din cartierul drăgăşenean limitrof Sfântul Gheorghe, mai bine cunoscut în zonă drept Colonia de Rudari a Drăgăşaniului.

Trimişi să doarmă printre fecalele din Cartierul Primăverii!

          Referentul de la Urbanism spunea, în 2007, că unii dintre cei care locuiau atunci încă în Căminul de nefamilişti din municipiu aveau vârste până în 35 de ani şi cereri depuse pentru a li se pune la dispoziţie câte o locuinţă pentru tineri, într-un bloc construit prin ANL. “Pentru restul, singura soluţie o reprezintă barăcile din Primăverii. Avem acolo locuri cu duiumul!” sau cel puţin aşa credea atunci Gheorghe Petre. Realitatea din cartierul Primăverii este cu totul alta: locuri nu mai sunt din anul 2000, iar în barăcile deja ocupate, oamenii sunt nevoiţi să-şi facă nevoile în poduri, după ce au fost amendaţi, pentru că şi-au improvizat toalete în apropierea părţii carosabile, de către oamenii primarului liberal Gheorghe Iordache, în anul 2006 şi 2007, cu toate că, la vremea respectivă, aproape că se îmnpliniseră deja opt ani, acesta nici măcar nu binevoise să cârpească gropile din asfaltul cu pricina.

Au contracte pe perioadă nedeterminată

          Locatarii Căminului de nefamilişti susţineau însă, cât îi ţineau plămânii, că au încheiat, cu conducerea Finca, şi contracte pe o perioadă nedeterminată. Din acest motiv, nu înţelegem cu ce drept au putut fi aruncaţi în stradă. Cei mai mulţi trăiesc şi azi, tot numai din ajutorul social şi din alocaţia copiilor. “L-am rugat din suflet pe domnul Ciocan ca să plătim chirie şi să reparăm pe banii noştri clădirea. Ne-a pus să facem cereri, după care ni le-a respins în bloc! În ceea ce priveşte blocul construit de ANL, cererile ne-au fost respinse în aceeaşi manieră, spunându-ne că acolo se duc doar oamenii cu bani!”, acuzau locatarii Căminului de nefamilişti cu pricina, la vremea respectivă. Pentru faptul că imobilul aparţinând SC Finca SA Drăgăşani s-a menţinut în picioare până la această oră, conducerea societăţii trebuie să mulţumească tot locatarilor, care au montat giurgiuvele şi au reparat pe ici, pe colo, zidăria. Nu puţine au fost cazurile în care lipsa apei potabile şi mai ales a energiei electrice şi a căldurii au provocat accidente. Două dintre localnice au fost la un pas de a arde de vii, din cauza unei lumânări. Cu toate acestea, cele câteva zeci de suflete nu vroiau decât să-şi păstreze acoperişul deasupra capului! Nu au reuşit…

Fostul lider al liberalilor drăgăşeneni a încercat să reducă din handicap

         În contextul în care firma proprietară a Căminului de nefamilişti, societatea comercială Finca SA, aflată în pragul falimentului, ameninţa cu evacuarea locatarilor, iar municipalitatea avea ca soluţie unică – şi aşa trasă de păr – pentru cele câteva zeci de suflete focarul de infecţie din cartierul Primăverii, şeful liberalilor drăgăşeneni de atunci, doctorul drăgăşenean Alin Pavelescu (foto) a găsit o soluţie: barăci de tipul celor puse la dispoziţia sinistraţilor. „Am investigat, în paralel cu ziarul dumneavoastră, problema locatarilor Căminului de nefamilişti, ferm convins că fostul preşedinte al Consiliului de Administraţie al Finca SA, Cristy Ciocan, nu le va mai permite oamenilor să locuiască în acel imobil. Am ajuns la concluzia că singura mea opţiune ar fi să fac rost de nişte barăci de tipul celor care au fost repartizate sinistraţilor.”, a spus Pavelescu, la finele anului 2006 jurnaliştilor fostului Expres de Drăgăşani. Este vorba despre spaţii locuibile de dimensiuni nu tocmai mari, dar cu posibilitatea racordării la reţeaua de distribuţie a energiei electrice. De asemenea, barăcile cu pricina pot fi dotate cu câte un aragaz pe butelie sau chiar cu posibilitatea racordării la reţeaua de gaz metan a municipiului. „Este o idee, un culoar la care m-am gândit câteva zile şi nopţi şi mă voi implica politic pentru a comunica această găselniţă mai-marilor mei!”, promitea Pavelescu. Acesta spune că a luat în calcul şi varianta construirii unor barăci din lemn, dar în acest caz nu exista posibilitatea dotării acestora cu utilităţi la standarde cât de cât acceptabile. Dar, din păcate, tot primarul Drăgăşaniului de atunci, Gheorghe Iordache avea ultimul cuvânt de spus şi în acesst sens, chiar dacă astfel trecea chiar şi peste şeful său de partrid de la acea vreme. O problemă esenţială o reprezentau locurile de amplasare a acestor barăci. Potrivit fostului lider al liberalilor drăgăşeneni, Alin Pavelescu, Primăria municipiului Drăgăşani era obligată de lege ca să pună la dispoziţie suprafeţele de teren necesare amplasării acestor barăci. Mai mult, locatarii Căminului de nefamilişti din centrul municipiului Drăgăşani au depus cereri pentru racordarea imobilului în cauză la reţeaua de distribuţie a energiei electrice. În ceea ce îl priveşte pe primarul liberal al municipiului Drăgăşani, din acea perioadă, Gheorghe Iordache, acesta s-a opus până şi cererilor depuse de locatari pentru recondiţionarea blocului. În acest context, era de imaginat că Iordache avea să nu pună niciodată la dispoziţia nefamiliştilor parcelele de teren necesare pentru amplasarea barăcilor, despre care vorbea fostul său şef direct de partid de atunci, Pavelescu, în eventualitatea în care ideea acestuia din urmă totuşi s-ar fi materializat. Aceasta, mai ales, în contextul în care, de curând, fostul edil-şef a apreciat că, la nivelul municipiului, nu mai exista nici o parcelă de pământ rămasă nefolosită. Nu ne  miră deoarece în cele două mandate cât a condus Drăgăşaniul, Iordache nu era cunoscut pentru faptele bune, cât pentru modul în care imediat ce petiţionarii îi părăseau biroul, le rupea plângerile şi cererile, indiferent de conţinutul acestora, înjurându-i de mama focului.

Chirie pentru un focar de infecţie, sub ameninţarea evacuării!

         Cartierul Primăverii este unul dintre acele locuri care stârnesc compasiunea celor care îl vizitează, doar la gândul că aici niciodată nu a răsărit soarele primăverii, contzrar denumirii sale! Nepăsarea de care a dat dovadă fostul primar liberal Gheorghe Iordache, preţ de două mandate, i-a adus pe oamenii mutaţi aici, după ce au fost evacuaţi din diverse imobile, în situaţia de a-şi face nevoile în podurile barăcilor în care locuiesc deja de mai bine de 13 ani. Cu toate acestea, locatarii din Primăverii sunt obligaţi de municipalitate la plata unei chirii lunare pentru barăcile din placaj, în funcţie de suprafaţa locuită, între 10 lei şi 25 de lei noi pe lună. Cu toate că, mai nou, aceştia trăiesc zi de zi cu frica în sân că vor fi aruncaţi în câmp, de parcă nu ar fi deja sub cerul liber. Oamenii au aflat, de la intermediari, că municipalitatea condusă de Iordache urmărea vânzarea terenului de sub barăci, iar ei aveau să fie aruncaţi în câmp, lângă balastiera de pe malul Oltului. “Nici măcar nu a avut tupeul să vină să ne dea personal această veste, iar în primărie le-a cerut gardienilor să ne interzică accesul!”, spun oamenii. Situaţia s-a îmbunătăţit, pe alocuri, odată cu venirea lui Cristi Nedelcu la conducerea Drăgăşaniului, însă tmerile acestor oameni nu au fost alungate, nici chinul pe care l-au îndurat în vremea primarului Iordache… După ce că îi cocoşează la propriu cu chiria pe care oamenii deja nu mai înţeleg de ce o plătesc, municipalitatea tot pe aceşti oameni căşună cu amenzile pentru te miri ce. Astfel, oamenii au luat amendă de zeci de milioane de lei chiar şi pentru faptul că şi-au permis şi ei să improvizeze o toaletă publică în zona cu pricina, căci pur şi simplu nu aveau unde să îşi facă nevoile. Locatarii barăcilor din Primăverii şi-au amenajat imediat după ce s-au mutat aici o toaletă lângă presupusele locuinţe. Poliţiştii comunitari împreună cu inspectorii zonali din cadrul Primăriei municipiului Drăgăşani i-au ameninţat pe localnici cu amenzi de până la 25 de milioane de lei vechi. Aceasta, sub pretextul că toaletele cu pricina fuseseră, se pare, improvizate contrar normelor europene, lângă o stradă pe care cu greu se încumetă să o străbată până şi utilajele de construcţii sau căruţele. Păi, să mă ierte Dumnezeu, dar cam repede a văzut municipalitatea că toaleta cu pricina nu era construită la standarde europene, dar barăcile nu au văzut onor conducătorii Drăgăşaniului că nu sunt construite nici măcar la standardele Epocii de Piatră şi că nu sunt proprii adăpostirii nici măcar a animalelor, darămite a sufletelor umane?!… În prezent, locatarii barăcilor au doar trei opţiuni: fie îşi fac nevoile lângă aşa-zisele ziduri ale “locuinţelor”, caz în care sunt luaţi la rost de patronii unei topitorii care se află chiar în spatele “caselor” lor, fie merg în lanurile de porumb, unde riscă să fie loviţi cu sapa de localnici care, din cauza culorii diferite a pielii, îi tratează, în cel mai fericit caz, ca pe nişte infractori. Aşa se face că cea mai ferită de pericole rămâne varianta urinatului în podurile propriilor locuinţe.

Bani cu camătă pentru… medicamente şi operaţii

          În barăcile din Primăverii nu există practic nici o persoană care să se poată declara cât de cât sănătoasă. O femeie tânără este nevoită să facă dializă de patru ori pe săptămână, problemă cu care se confruntă din anul 2004. Printre cei 80 de drăgăşeneni rromi adăpostiţi în barăcile din Primăverii, trăiesc însă şi câteva grupuri de români. Aici se joacă zi de zi, printre mormane de gunoi şi laolaltă cu maidanezii care au rolul bine definit de a-i proteja de şobolani, aproape 30 de copii. Mulţi dintre aceştia abia dacă au învăţat să meargă. Oamenii povestesc cu lacrimi în ochi cum, din cauza focarului de infecţie care s-a dezvoltat aici în ultimii ani, câţiva dintre copii s-au născut cu malformaţii. Un tânăr ne-a povestit cum a fost nevoit să ia bani cu camătă pentru a suporta costurile unei operaţii pentru copil: “Oare, cei care conduc Drăgăşaniul de atâta timp, au habar cum se traduce noţiunea de bani luaţi cu camătă? I-o traducem noi, că ştim foarte bine: 100% dobândă. Asta o ştia şi fostul primar Iordache. Dar nu cum e să dai dobânda pentru banii împrumutaţi cu camătă, ci cum să o primească, fiind prieten cu oameni ca Mătiţă care asta au făcut o viaţă. Am luat vreo zece milioane. Atât am cheltuit pe la Bucureşti cu copilul. Nici nu vreau să mă gândesc. Se apropie termenul fixat pentru înapoierea banilor, iar în loc de zece, voi da 20 de milioane de lei vechi, şi Dumnezeu ştie cât voi mai avea de cheltuit până când să-mi văd copilul că zâmbeşte din nou!”. O femeie ne-a povestit şi cazul unei fetiţe născută prematur şi cu o malformaţie rar întâlnită: urina pe un orificiu suplimentar. În faţa acestor greutăţi, parcă nici nu mai simt durerea cei câţiva rromi, dar şi români mai în vârstă dar şi ei cu grade diferite de invaliditate.

De 13 ani, cer acelaşi lucru: canalizare, lumină şi ajutorul social plătit la zi

          Unii dintre locatarii de pe strada Primăverii folosesc lanterne. Când îi lasă buzunarele şi nu le mai dă mâna să cumpere nici măcar baterii pentru acestea, cumpără lumânări. Şi mai tristă este povestea unui om care ne-a mărturisit că adorme la lumina unor resturi de lumânări adunate de prin Cimitirul Eternitatea, pentru că nu are bani nici măcar pentru a-şi plăti lumina de pe lumea cealaltă. “Nu am cerut decât să ne racordeze şi pe noi la reţeaua de canalizare a municipiului şi să ne sprijine ca să ne construim un WC, aşa cum vor ei, la standarde. Dacă este nevoie, muncim şi îi punem şi gresie şi faianţă, numai să ne lase. Ni-l facem singuri, nu i-ar costa nimic! Sau măcar nişte saci de ciment. Zece saci i-ar costa circa două milioane de lei vechi, iar mai mult nu ne trebuie. Chiar nu se găsesc şi pentru noi bani, când se dau atâtea fonduri speciale pentru categoriile defavorizate? Unde se duc banii pe care ni-i dă Europa sau cei de la Guvern, care ar trebui să ni se acorde sub formă de ajutor social? Muncim cel puţin două săptămâni pe lună, pentru două milioane pe an, în condiţiile în care ne-am interesat şi ar trebui să primim lunar cel puţin 120 de lei noi!”, se plâng oamenii.

Pompierii – singura Alinare!

          În 2006, ca şi cum nu ar fi fost aceşti bieţi oameni şi aşa mult prea greu loviţi de soartă, apa a pătruns în barăci până aproape de acoperişuri luându-le pe sus întreaga agoniseală. Atunci, potrivit localnicilor, pompierii s-au deplasat la faţa locului cu două autoutilitare care au făcut cu greu faţă solicitărilor. De fapt, singurii cărora cele aproape 100 de suflete care locuiesc în barăcile de pe strada Primăverii nu au ce să le reproşeze sunt pompierii. Şi ca şi cum nici asta n-ar fi fost de ajuns, la scurt timp, lipsa unei canalizări în zona cu pricina şi-a spus din nou cuvântul. “Lacul” format în interiorul barăcilor măsura la începutul primăverii anului 2007, circa 40 de centimetri adâncime. Una dintre locatare, în vârstă de 33 de ani, ne-a povestit că a fost la un pas de infarct.

Topitoria – moarte sigură!

          Patronii topitoriei care funcţionează chiar în spatele barăcilor i-au ameninţat în repetate rânduri pe locatari că dacă vor mai apela la serviciile comisariilor Gărzii de Mediu vor avea de suportat consecinţe extrem de grave. “Nu ne putem plânge nimănui pentru că intră peste noi în casă. Avem copii mici şi ne este teamă pentru că ne-au ameninţat în repetate rânduri că ne omoară!”, spun localnicii. Mulţi dintre cei cu care am stat de vorbă acuză serioase afecţiuni la nivelul căilor respiratorii, din cauza fumului şi a toxinelor eliminate din furnalele topitoriei de metal. La toate acestea se adăuga şi zgomotul care noaptea devenea de-a dreptul infernal. “Am aflat şi noi că, după intrarea în Uniunea Europeană, această topitorie ar fi trebuit să se desfiinţeze în cel mult o lună, din păcate, a prins-o Paştele lui 2007 în picioare şi începem să credem că interesele majore exprimate chiar de la cel mai înalt nivel pentru aceasta vor face să nu se închidă niciodată!”, credeau oamenii în vara primului an după aderarea ţării nboastre la Uniunea Europeană şi se pare că nu s-au înşelat căci ridiculozitatea toxică este şi azi, în 2013, în picioare şi îi chinuie la fel pe sărmanii de acolo.

Fostul primar, Gheorghe Iordache, acuzat de… mită electorală

          Locatarii din cartierul Primăverii au confirmat, din proprie iniţiativă, şi zvonurile cum că liberalul Gheorghe Iordache a câştigat al doilea mandat ca primar cu aportul unui preot din localitate care a dat slujbe şi care le povestea sătenilor la finalul zilelor de rugăciune câte lucruri bune a făcut acesta în primul mandat, în ciuda faptului că relatările preotului erau SF-uri. Acest lucru este recunoscut, în parte, chiar şi de căpeteniile liberale. Acuzaţiile locatarilor din barăci erau însă cu mult mai grave: “În opt ani, a venit aici doar de două ori şi, ca un făcut, unicele lui vizite se nimereau chiar în miezul campaniei electorale. A venit şi ne-a promis canalizare, lumină şi chiar că ne va construi o toaletă. Văzând că nu prea mai înghiţim promisiuni, înainte de al doilea mandat, a tăbărât cu mazăre, zahăr, ulei şi alte cele. Din păcate, aici i-a mers, pentru că majoritatea sunt săraci lipiţi, drept pentru care orice bucată de pâine în plus este o mană cerească! Să mai vină şi acum, că mai bine îl omorâm, decât să îi mai dăm votul!”, au ameninţat câţiva oameni înainte de alegerile locale din vara anului 2008. Iordache a înţeles mesajul maşinii de vot care refuza să îi mai dea încă o dată tronul Drăgăşaniului, drept dovadă, nu a mai candidat pentru al treilea mandat consecutiv, preferând să-şi arunce în lupta electorală şeful de partid de atunci. Alin Pavelescu nu numai că nu a câştigat acele alegeri din 2008, semn că maşina de vot se răzbuna atunci pe liberali, per ansamblul lor, nu numai pe fostul primar incompetent şi indolent Gheorghe Iordache, interesat mai mult să-şi asfalteze drumul printre propriile vii, decât să se intereseze de soarta celor mai sărmani drăgăşeneni, dar doctorul drăgăşenean s-a retras şi de la şefia PNL-ului, în 2012. În contextul în care vorbim despre sărmanii Vâlcii, oameni care împrumută bani de la cămătari pentru o pastilă sau o pâine, nu înţelegem cum ar fi în stare să-şi construiască singuri case, chiar şi în situaţia în care terenul ar putea fi oferit de municipalitate. Încercând să respectăm un principiu deontologic simplu, am vrut să vedem ce are de spus şi primarul Gheorghe Iordache, în calitate de jurnalişti. Din păcate, acesta îşi selecta, se pare, “clientela”, vorbind doar cu reprezentanţii publicaţiilor care nu luau atitudine împotriva faptelor de abuz îndreptate asupra cetăţenilor care nu mai aveau nici un Dumnezeu!

Rudarii din Colonia Sfântul Gheorghe mai cred doar în Dumnezeu…

          Cartierul Sfântul Gheorghe de la marginea Drăgăşaniului a fost primul focar de infecţie din cel de al doilea municipiu al Vâlcii, Drăgăşani. În această zonă, mai bine cunoscută sub numele de “Colonia de Rudari”, locuiesc peste 1.000 de rromi care solicitau, în 2006, de mai bine de doi ani deja, instalarea unui post telefonic în zonă, reabilitarea dispensarului şi construirea unei şcoli. Şi până la finele lui 2006, abia dacă fuseseră cadorisiţi cu o şcoală, asta dacă puteam să o numim clădire. “Am ajuns să credem că de fiecare dată când vine vorba să ia o decizie în ceea ce priveşte comunitatea noastră, autorităţile locale dau cu banul!”. Iar toate acestea, în timp ce, bieţii rudari sunt folosiţi numai ca maşină de vot, o dată la fiecare patru ani, indiferent că este vorba despre scrutinuri locale, parlamentare sau prezidenţiale, iar după ce trec alegerile, se întorc la viaţa lor plictisitoare, veşnic laolaltă cu muştele şi şoarecii de câmp! Aproape toate familiile din Sfântul Gheorghe locuiesc în rulote puse la dispoziţie de către municipalitate sau chiar în foste cuptoare de ardere a cărămizilor. “Ajutorul social de la primărie ar trebui să fie de 120 de lei noi, însă suntem nevoiţi să ne mulţumim cu câteva sute de mii de lei vechi pentru două săptămâni de muncă prestată în folosul comunităţii, mai ceva ca infractorii!”, se plâng câteva mame de fusta cărora trag cinci-şase puradei, în alte cazuri şi de două ori mai mulţi… De altfel, nici o familie nu are mai puţin de patru copii, în zona cu pricina. Imaginile pe care le-am surprins la faţa locului par desprinse din scenariile de groază: micuţi alergând după şobolani ca după purceii de lapte cu care se desfată de câte ori vor oficialii Drăgăşaniului!

UE – nici un Dumnezeu! “Nu ştim să furăm. Vrem să ne lase să muncim!”

          Cel mai vârstnic dintre locuitorii cartierului Sfântul Gheorghe, Karol Baran, se plânge că toţi sunt nevoiţi să urmeze aceleaşi căi precum semenii lor care sar la gâtul trecătorilor pentru o pâine şi ceva pe lângă: “Noi nu ştim să furăm. Vrem să muncim dar, pe zi ce trece, suntem tot mai privaţi de drepturile noastre! Este suficient ca un jandarm să vadă pe Olt un cetăţean de altă etnie, ca să-i întocmească Dumnezeu ştie câte dosare penale. Eu m-am pricopsit cu vreo trei astfel de dosare până în 2006. Câţi copii pe baltă, atâtea dosare pe rol, anual!”. Karol Baran spune că a încercat de nenumărate ori să prezinte maimarilor oraşului documentele vizate la zi, precum şi rezultatele numeroaselor controale ale AJVPS-ului vâlcean, dar nu l-a luat nimeni în serios. În cartierul Sfântul Gheorghe, nici măcar ambulanţa nu mai ajunge de peste un deceniu. Rromii solicită medicilor ca înainte să considere apelurile telefonice venite din această zonă ca fiind doar glume de prost gust, să se ghideze după principiul că, într-un focar de infecţie, riscul ca o alarmă să fie falsă este minim: “Este imposibil ca un echipaj medical care ajunge în zona noastră să vină degeaba!”, sunt de părere rromii din Sfântul Gheorghe. Aderarea României la Uniunea Europeană a reprezentat o ultimă speranţă pentru cele aproape o mie de suflete din Colonia de Rudari de la marginea municipiului Drăgăşani. Aceştia sperau ca Europa să le rezolve măcar una din problemele care nu au înduplecat autorităţile locale niciodată, anume: accesul ambulanţei în cartierul lor. Mulţi dintre rudari spun că nu au fost deloc uimiţi să constate că şi Europa i-a părăsit. „Am avut speranţe ca Uniunea Europeană să aloce nişte fonduri speciale pentru noi, dar cum au avut unii politicieni grijă să ne ocărască peste tot prin lume, drumul din Colonie nu se va asfalta nici din banii Europei!”, cred rudarii. Bolnavii sunt în continuare transportaţi la spital cu căruţele, iar copiii au doar două opţiuni: fie merg la şcoală şi suferă de frig şi foame, fie mănâncă şi se joacă laolaltă cu maidanezii, printre mormane de gunoi. Orice ar alege, norocul nu este niciodată de partea lor! Cei mai mulţi dintre ei locuiesc în foste cuptoare de fabricat cărămidă (îndeletnicirea principală a localnicilor în secolele trecute) sau în barăci în a căror tablă rugina a creat de-a lungul timpului fisuri de natură a duce cât mai curând posibil la prăbuşirea acoperişurilor improvizate.

Şi totuşi, au… întâietate în Europa!

          În Uniunea Europeană, numărul membrilor minorităţii rrome a trecut deja deja de trei ani peste zece milioane, după cum se arată în câteva studii europene, citate de site-ul „Cafe Babel”, alcătuind astăzi cea mai largă comunitate europeană. Existenţa rromilor nu înseamnă neapărat şi recunoaştere. În ciuda discriminării de care se lovesc în majoritatea regiunilor în care călătoresc, rromii sunt un grup-cheie pentru politicile de integrare. Legea spunea, înainte de primirea României în marea comunitate europeană, că ei sunt „o minoritate care trebuie luată în considerare de către statele care aspiră la aderarea la Uniunea Europeană, dacă acestea îşi doresc cu orice preţ integrarea.”. Mai mult, în concepţia europenilor, rromii reprezintă cea mai bună mostră de „europeanism” cerut de UE. O dată cu aderare, România noastră era obligată practic de normele comunităţii să ţină cont de cerinţele rromilor şi de comunitatea pe care ei o formează în ţară. Ei se definesc ca fiind o „naţiune fără teritoriu” şi „un popor european”. Mulţi dintre tinerii apţi de muncă din Colonia de Rudari Sfântul Gheorghe a Drăgăşaniului şi-au exprimat opţiunea pentru cele mai josnice munci, însă şi această fărâmă de speranţă le-a fost spulberată. „Am încercat să mă angajez la mătură. Din cauza viziunii pe care o au despre rromi, nu am avut şanse nici în ţară. În afară, nici măcar nu are sens să mai încerc, din moment ce europenii ne tratează ca pe nişte gunoaie!”, ne-a povestit un bărbat cu cinci copii în juru-i. Bătrânii din Colonie au adus omagii vremurilor apuse. Ei ne-au povestit cum, de bine, de rău, în timpul comunismului, au avut un loc de muncă, iar astăzi se descurcă dintr-o pensie de câteva sute de mii de lei vechi pe lună. Când se gândesc însă la vremurile care îi aşteaptă pe nepoţii lor, fac cele mai sumbre previziuni. „Noi nu am furat, copiii noştri au fost, de asemenea, oameni destoinici ai acestei societăţi. Dacă mai continuă însă calvarul acesta al discriminărilor în Europa şi nepăsarea autorităţilor locale, pe de altă parte, ne este teamă că nepoţii noştri ar putea alege căile nelegiuirii, pentru că nu prea mai vedem ce altă opţiune ar putea avea!”, s-a plâns un bătrân.

„Uniunea ne pune să alegem între părinţi şi copii!”

          Întrebaţi, în 2007, la ce alte şocuri se aşteaptă din partea europenilor după aderarea României, mulţi dintre rudarii drăgăşeneni ne-au spus că se văd puşi în situaţia de a alege între părinţi şi copii, între întreţinerea gospodăriilor şi hrănirea micuţilor. „Am şapte copii. Nu ştiu dacă autorităţile locale au habar cum este viaţa atunci când 11 oameni sunt nevoiţi să trăiască doar din banii de pe alocaţia acestor copii. Am încercat peste tot să găsesc un loc de muncă. Aş vrea să întreb şi eu Uniunea Europeană ce consideră că ar fi bine să fac: să-mi hrănesc copiii din puţinii bani pe care îi am sau să îmi lucrez pământul?!”, s-a plâns un bărbat de 39 de ani. Dacă în 2007, rudarii spuneau că încă mai cred că autorităţile locale şi politicienii se tem să vină să vadă realităţile din Colonia de Rudari, din cauza gândului unei posibile răzbunări a celor pe care i-au folosit de-a lungul timpului ca masă de manevră, însă se declarau atunci departe de acest gând, acum sunt ferm convinşi că ar trebui să ia atitudine! Rudarii amintesc autorităţilor că investiţia pentru amenjarea unei grădiniţe în cartierul lor sau reabilitarea bisericii de aici nu au fost deloc umbrite de vreo răzbunare. Încercările destul de grele la care i-a supus viaţa până în prezent i-au învăţat să fie paşnici, răbdători şi, în ciuda puţinului pe care îl au, reuşesc chiar să fie ospitalieri cu cei care nu se tem să-şi strice pantofii prin noroaiele din cartierul lor, însă în 2013, unii dintre ei spun că nu ştiu cât vor mai fi atât de paşnici. „Teama de Cel de Sus ne ţine în viaţă şi, tot ea, ne împiedică încă să recurgem la acte de violenţă. Nu negăm că mulţi politicieni ar merita un astfel de tratament din partea noastră, dar ne ambiţionează foarte mult dorinţa de a nu le face pe plac tocmai acelora care aşteaptă numai un semn de care să profite pentru a ne afecta şi mai rău imaginea şi aşa distrusă în ochii lumii civilizate! Le dăm de fiecare dată o lecţie, atunci când vin să ne folosească în campaniile electorale. Mereu le acordăm votul de încredere pentru a le demonstra cât de superiori le suntem noi, aşa cum ne vedeţi de prăpădiţi faţă de ei care sunt veşnic îmbrăcaţi la patru ace, dar nu învaţă niciodată nimic!”, ne-au declarat la unison rudarii de la periferia Drăgăşaniului. După ce le-am smuls cu uşurinţă câteva cuvinte despre cât de bun este noul statut de ţară membră UE, dobândit în 2007 de ţara noastră, am urcat în maşini şi ne-am văzut de drum. Aceste suflete, în schimb, au rămas tot în noroaie şi gunoi, unii în barăci demult mâncate de rugină, alţii înghesuiţi în câte o casă pentru care nici măcar nu deţin acte de proprietate, deşi le moştenesc din moşi-strămoşi. Nici nu ar avea cum, pentru că între pereţii acestor  case de câte două camere se înghesuie cel puţin cinci familii, ceea ce îngreunează la maximum munca de biro a celor cărora le prind bine vreo şase sute de voturi în plus la fiecare patru ani!

Minorele din Colonia de Rudari se înghesuie la… măritiş, din sărăcie!

          Potrivit directorului Şcolii cu clasele I-VIII Nr. 8 Bârsanu, din 2007, din cartierul Sfântul Gheorghe (Colonia de Rudari), profesor Valeria Săvoiu, frecvenţa scăzută constatată în ultimul timp la fetele de clasa a VII-a şi a VIII-a se datorează relaţiilor sentimentale mult prea serioase în care acestea sunt deja implicate, în cele mai multe cazuri, aceasta datorându-se situaţiei precare de care fie speră că vor scăpa prin măritiş, fie sunt împinse de părinţi să ia viaţa în piept ca să nu le mai fie lor greu să hrănească guri în plus. „Cele mai multe dintre ele sunt deja căsătorite, iar în ceea ce le priveşte pe cele care nu au făcut-o încă, în mod cert, nu va mai trece mult până vor lua o astfel de decizie. O problemă şi mai serioasă o reprezintă faptul că cele mai multe dintre ele se căsătoresc cu tineri capabili să le ofere şansa să plece peste hotare! Şansă-şansă, dar beleaua este că acolo sunt exploatate, de la faptul că sunt trimise la diferite munci şi, prin asta, folosite mai ceva decât sclavele de cei care cică, în acte, sunt soţii lor – asta dacă au acte – fie direct la… produs, indiferent de vârsta fragedă!”, a declarat Săvoiu. Aceasta se mândrea însă că a reuşit, împreună cu organele de poliţie comunitară, să recupereze două fete de 14 respectiv 15 ani şi să le integreze din nou în sistemul de învăţământ. Săvoiu mai atrăgea, în anul 2007, atenţia şi asupra faptului că un rol primordial în crearea în subconştient a ideii necesităţii de şcolarizare o reprezintă frecventarea cursurilor grădiniţei. La finele lui 2006, existau 45 de copii care frecventau cursurile grădiniţei din cartierul mărginaş al municipiului Drăgăşani, împărţiţi pe două grupe de vârstă. Reuşita se datora implementării, încă din anul 2005, în baza unor fonduri PHARE, a unui program de incluziune socială, program ce a adus în Colonia de Rudari suma de 50 de mii de euro, un rol esenţial avându-l în acest sens inspectorul şcolar general adjunct de atunci, Ion Gava. 50 de mii de euro? Păi aceştia unt bani care unui om civilizat nu i-ar ajunge nici ca să se distreze la păcănele, darămite să modernizeze învăţământul, mai ales într-un cartier atât de defavorizat. În cadrul aceluiaşi program mai rulau, în perioada 2005-2007 şi proiectul „Şcoala Părinţilor”, unde adulţii din Colonie care doreau, îşi puteau continua studiile abandonate în trecut, indiferent de vârsta la care s-a petrecut acest abandon şcolar. Cursurile se ţineau o singură dată pe lună, fiind înscrişi până la finele lui 2006, 12 adulţi. Cu toate acestea, directorul Şcolii Nr. 8 Bârsanu din acea perioadă susţinea că nu se prezintă mereu aceiaşi cursanţi. Directorul Valeria Săvoiu, consilierul educativ Gheorghe Berbecaru şi un reprezentant al rudarilor, mediatorul şcolar Florin Bălan, sunt cei care îi şcoleau attunci pe adulţii rromi. Acum, în 2013, nu mai au nici un cursant…

Până în anul 2012, au trăit din mila fostului viceprimar Mihai Bolocan!

          Cei peste o mie de cetăţeni de etnie rromă care trăiesc şi azi în cartierul Sfântu Gheorghe, mai bine cunoscut sub denumirea de Colonia de Rudari, s-au obişnuit să-şi vadă aleşii doar când mai au nevoie de un vot în plus. Fostul viceprimar, până în vara anului 2012, social-democratul Mihai Bolocan (foto), mai punea umărul la îmbunătăţirea condiţiilor de trai pentru electoratul din mijlocul gunoaielor. Viceprimarul de atunci, Mihai Bolocan (PSD), susţinea însă că nici unul din actele sale umanitare nu avea legătură cu campania electorală din vara anului 2008, nici cu cele ce au urmat acestui an. Bolocan, acum, în 2013, după înlăturarea sa mişelească din fotoliul de al doilea om al Drăgăşaniului, în care s-a aflat, atât în timpul administraţiei liberale a lui Gheorghe Iordache, cât şi în timpul primului mandat al colegului său de partid Cristi Nedelcu, actualul edil-şef, pentru a doua oară consecutiv, al Drăgăşaniului, se uită cu jind la scaunul din care zâmbeşte la ora actuală liberalul Adrian Sanda, amintindu-şi cât bine a făcut el celor mai săraci oameni din Drăgăşani şi, cu toate acestea, alţii conduc acum oraşul… Ultimele isprăvi cu care se mândrea, în 2008, viceprimarul municipiului Drăgăşani de atunci, inimosul Mihai Bolocan, au vizat mai ales minorii. Bolocan spune că, ajutat de copiii săi, realizaţi din punct de vedere profesional, departe de municipiul Drăgăşani, în Râmnic şi în Cluj-Napoca, a reuşit să aducă zâmbetul pe buzele unei familii numeroase de rudari, cumpărândule membrilor acesteia îmbrăcăminte nouă. “M-a impresionat până la lacrimi povestea uneia dintre fetiţele acestei familii: la numai cinci ani, se lupta deja cu cea mai grea boală: SIDA!”, ne-a povestit Bolocan. De asemenea, acesta spune că toate hainele de care constata că nu mai avea nevoie se îndreaptau, de regulă, în aceeaşi direcţie: cartierul mărginaş al Drăgăşanilor de care mulţi au uitat deja că mai există! Deoarece a văzut deja ghioceii răsăriţi pe câmpie, în primăvara anului 2008, viceprimarul PSD-ist de atunci, Mihai Bolocan, s-a grăbit să ne povestească la ce găselniţă a apelat pentru a-i scoate pe rudari din iarna lui 2007: “Le-am dus rumeguş ca să poată să-şi aprindă focul. Rumeguşul arde mocnit şi acest lucru îi dă o aderenţă mai mare!”. Tot viceprimarului de atunci, Mihai Bolocan, i-a trăsnit şi ideea de a pune la dispoziţia unei familii de rudari, cu şapte copii, o baracă veche în care să se înghesuie în fiecare iarnă 11 persoane. Ce a făcut primarul liberal de atunci al Drăgăşaniului, Gheorghe Iordache, după ce eu am scris aceste lucruri, în ziarul PRO Expres De Drăgăşani? Mi-a tăiat contractul de prestări servici publicitare în cuantum lunar de 600 de lei noi, încheiat cu primăria Drăgăşani. De ce? Pentru că l-am lăudat pe Bolocan pentru faptul că i-a păsat de aceşti oameni. Vă daţi, dar, seama, stimaţi cititori, cât îi păsa de ei primarului de atunci, Gheorghe Iordache? Nici celor care conduc astăzi, în 2013, Drăgăşaniul nu le pasă mai mult decât îi păsa lui Iordache… Poate, ceva mai mult, dar deloc suficient. Ca să nu mai spunem că poate le-o păsa lor, dar nu se vede, în fapte, acest lucru… În schimb, viceprimarul municipiului Drăgăşani, de până în 2012, Mihai Bolocan, a dat semne dintotdeauna, şi când era primar liberalul Gheorghe Iordache dar şi în perioada 2008-2012, când făcea echipă la conducerea urbei vinului cu colegul său de partid, social-democratul Cristi Nedelcu, că ştia care erau ofurile rudarilor şi cam ce soluţii s-ar fi putut adopta pentru aceşti oameni. Pasează însă pisica moartă în biroul edilului-şef, spunând că de oricâte ori venea cu o propunere în sprijinul comunităţii, indiferent de ce etnie sunt membrii acesteia, se lovea de ambiţia fostului primar Gheorghe Iordache. Bolocan, chiar şi când nu mai este la conducerea Drăgăşaniului, ştie că rudarii au nevoie urgentă de locuri de muncă şi de un drum de acces în colonie mai a cătării.

Vindecaţi sau omorâţi de vii?

          Incredibil, dar adevărat: în anul în care România a intrat în Uniunea Europeană, în Sfântul Gheorghe (Colonia de Rudari), cartier mărginaş al Drăgăşaniului, grajdurile – sau mai bine zis fostele grajduri ale C.A.P.-ului, ţineau loc de absolut orice! Chiar şi de dispensar! Nu ştim dacă autorităţile locale nu au descoperit până acum că, în cartierul cu pricina, trăiesc oameni, iar nu animale. Deşi, dacă stăm mai bine să ne gândim, este interzis să tratezi până şi animalele în halul acesta. Cert este însă că până şi animalele le plâng de milă rudarilor din Colonie, care se înghesuie la control într-un dispensar de pe care s-a scurs toată tencuiala, iar tocăria şi geamurile arată de parcă nici nu ar fi fost montate vreodată! Şi totuşi exteriorul este chiar de invidiat, comparativ cu priveliştea cu care ne îngrozeşte ochiul interiorul, aspect de ghenă, protejată de intemperii prin bunăvoinţa unui acoperiş considerat de rudari o a opta minune a lumii, graţie fermităţii cu care a rezistat tonelor de zăpadă din ultimele sute de ani, în contextul în care, o adiere părea, pentru ochiul oricărui trecător, mai mult chiar decât suficientă să-l facă una cu pământul! În aceste condiţii, rudarii drăgăşeneni iau foarte serios în calcul varianta unei eutanasieri, în cazul unei îmbolnăviri, decât să apeleze la serviciile puse la dispoziţie de singurul dispensar din zonă.

9.Trei, Doamne şi toate trei: Muzeul Viei, Muzeul Sf. Ilie şi… Muzeul ignoranţei şi decăderii morale

• Iluştri oameni de cultură habarnişti ai Drăgăşaniului, titlu pe care îl acord cu dragă inimă aceloraşi Emil Istocescu şi Tudor Barbu s-au făcut de ocară cu aşa-zisele lor scrieri monografice, prin care nu numai că dezinformau, dar minţeau cu dezinvoltură opinia publică, susţinând, înainte de anul 2008, că oraşul dintre vii are un singur muzeu, respectiv Muzeul Viei şi Vinului. • Şi ca să fie treaba oablă, îl şterseseră de pe hharta Drăgăşaniului şii pe acesta, menţionând că, al vremea cu pricina, şi el era… închis. • Nimic mai fals, întrucât Muzeul Vinului Vâlcean nu a fost niciodată închis, ci dimpotrivă: nu avea destui vizitatori! • Singura perioadă când acesta nu a fost închis însă nu era vizitabil, a fost cea dintre anii 2011-2012, când obiectivul în cauză intrase în ample lucrări de reabilitare şi modernizare, pentru care municipalitatea a investit impresionanta sumă de peste 1,2 milioane de euro, fonduri europene obţinute de administraţia locală condusă de primarul social-democrat Cristi Nedelcu, care a semnat în acest sens contractul, în prezenţa mea, ca jurnalist al Trustului de presă PRO ExpreS de Drăgăşani, la sediul DADR Sud-Vest Oltenia, din municipiul Craiova, la data de 3 decembrie 2011. • La toată această şaradă a celor doi care militau pentru cultură însă ei nu erau în stare de ea, se adaugă faptul că habar nu aveau de faptul că Drăgăşaniul are două muzee: Muzeul Viei şi Muzeul Sfântul Ilie…     • Probabil vor motiva că acesta din urmă era un muzeu parohial.         • Chiar şi aşa, este muzeu? • Noi credem că da. • Unde mai pui că nici vorbă să fie muzeu parohial, devreme ce nu conţinea numai obiecte bisericeşti. • Dimpotrivă, Muzeul amenajat de preotul Enache Cerbu în perimetrul Bisericii cu acelaşi hram, respectiv Sf. Ilie, din Drăgăşani, este chiar mult mai complet decât Muzeul Viei şi Vinului din centrul urbei vinului, deţinând de la unelte dacice, costume populare şi cărţi vechi, până la obiecte cu caracter religios. • În concluzie, domnilor parveniţi care deşi suferiţi de idioţenia unor oameni simpli şi instruiţi doar la apelul bocancilor în domeniul cercetării, cel puţin, vă credeţi atotştiutori şi vă arogaţi merite pe care nu le aveţi nici în cele mai frumoase vise ale voastre, Drăgăşaniul are nu unu, nu două ci, dacă vă contabilizăm şi pe voi înşivă, trei muzee: Muzeul Viei şi Vinului, Muzeul Sfântul Ilie şi… Muzeul Ignoranţei şi decăderii morale la a cărei şefie, eu i-aş angaja fără un interviu prealabil pe aceeaşi parveniţi drăgăşeneni Valerian Dinculescu, Tudor Barbu şi, cu voia dvs., în fruntea tuturor acestora, pe Emil Istocescu!

_______________________________________________

 

Muzeul Viei şi Vinului, modernizat, reabilitat, dotat, să sperăm că va fi şi… vizitat!

          În perioada 9 februarie 2012-martie 2013, la Drăgăşani, s-a desfăşurat un amplu proiect privind reabilitarea şi modernizarea Muzeului Viei şi Vinului, pe fonduri europene. Este vorba despre proiectul intitulat: “Reabilitarea Muzeului Viei Şi Vinului, monument istoric în municipiul Drăgăşani”. Proiectul este finanţat prin Programul Operaţional Regional 2007 – 2013, pe Axa prioritară 1- „Sprijinirea dezvoltării durabile a oraşelor”, Domeniul Major de Intervenţie 1.1, „Planuri integrate de dezvoltare urbană”, Sub-domeniu – „Centre urbane”. Valoarea totală a proiectului este: 5.260.004,87 leinoi, valoarea totală eligibilă a proiectului este: 4.244.102,78 lei noi, valoarea eligibilă nerambursabilă din FEDR este: 3.410.136,58 lei noi, valoarea eligibilă nerambursabilă din bugetul  naţional: 1.754.814,33 lei noi, iar cofinanţarea eligibilă a beneficiarului, este de numai 95.053,96 lei noi. Proiectul a început la data de 14 decembrie 2011, însă lucrările au demarat efectiv la începutul lunii februarie 2012, iar obiectivul general  a constat din sprijinirea dezvoltării durabile a municipiului Drăgăşani prin intensificarea competitivităţii turismului vâlcean şi creşterea contribuţiei turismului la dezvoltarea Regiunii Sud-Vest Oltenia. Primul obiectiv specific al proiectului a vizat transformarea Muzeului Viei şi Vinului Drăgăşani într-un motor pentru turism, capabil să deschidă noi perspective comerciale pentru oraşul Drăgăşani şi regiunea Sud-Vest Oltenia prin încadrarea acestuia în standardele internaţionale acceptabile zonelor turistice. Al doilea obiectiv specific l-a reprezentat  creşterea contribuţiei la promovarea vinurilor de Drăgăşani ca brand de ţară prin  angrenarea Muzeului Viei şi Vinului Drăgăşani în turismul viticol . Acest ţel se va atinge, potrivit primarului social-democrat Cristi Nedelcu, prin reintegrarea Muzeului Viei şi Vinului Drăgăşani ca element nou, reinventat şi important în ansamblul oraşului, zonei şi regiunii Sud-Vest Oltenia.  Al treilea obiectiv specific a avut în vedere creşterea locurilor de muncă în municipiul Drăgăşani, prin extrapolare şi zonă şi regiune, ca efect al funcţionării Muzeului Viei şi Vinului în cadrul unui sistem real al turismului viticol.  Al patrulea obiectiv specific al proiectului a constat din angrenarea Muzeului Viei şi Vinului Drăgăşani în circuitul cultural al judeţului, cu un potenţial unic şi cât se poate de evident în context naţional şi regional.  Al cincilea obiectiv specific s-a referit la transformarea turismului viticol din Drăgăşani într-o componentă a Marketingului destinaţiei, a promovării şi dezvoltării regionale, prin acordarea unei atenţii speciale dezvoltării reţelelor turismului viticol, în scopul promovării şi dezvoltării produsului „turism viticol”. Proiectul de faţă va contribui la cunoaşterea în profunzime a judeţului şi a ofertei sale de produse turistice. Turismul viticol a devenit o afacere de anvergură în întreaga lume. Proiectul de faţă este gândit astfel încât să asigure: creşterea gradului de conştientizare şi înţelegere a turismului viticol în industria vitivinicolă; stabilirea standardelor turismului viticol; creşterea nivelului de pregătire al angajaţilor şi practicanţilor din turismul viticol; crearea şi consolidarea legăturilor dintre vin, arta culinară şi stilul de viaţă românesc.  Proiectul s-a axat pe legătura aproapiată dintre vin, turism şi dezvoltarea regională. Pentru cei care vor dori doar să cumpere vin, interesul lor se va îndrepta spre vizitarea cramelor. Ajunşi aici, mulţi vor dori să afle mai multe despre vinurile autohtone, să-şi îmbunătăţească cunoştinţele despre vinuri şi arta tradiţională a fabricării vinurilor de Drăgăşani. Aceasta este motivaţia educaţională, unul dintre elementele care vor dirija turistul către Muzeul Viei şi Vinului. Pentru marea majoritate, oportunitatea de a se bucura de aspectele sociale ale turismului viticol poate constitui o motivaţie majoră, în timp ce pot fi intensificate şi aspectele de sănătate ale vinului, ca factor important în consumul vinului şi alegerii turismului viticol. Grupul ţintă al proiectului a cumulat activităţile economice aferente turismului din municipiul Drăgăşani şi judeţul Vâlcea. “Reabilitarea Muzeului Viei şi Vinului din Drăgăşani se vroia a fi una care să genereze un motor ce să angreneze industria turismului şi sectorul vitivinicol prin turism viticol la standarde occidentale. Punerea în mişcare a acestui angrenaj se speră că va aduce investitori în turism, care vor construi noi capacităţi de cazare şi vor dezvolta turismul în zonă. Dezvoltatorii imobiliari vor construi spaţii logistice pentru depozitare intermediară, pe traseele drumurilor care vor creşte ca importanţă în zonă şi regiune. Efectul acestor investiţii va fi crearea de noi locuri de  muncă pentru localnici, reorientarea firească şi naturală a acestora către activităţi din sfera turismului, serviciilor şi urbanizarea zonei. Se vor dezvolta serviciile şi parteneriatele public-private în turism. Segmentul beneficiarilor finali va creşte pe măsură ce dezvoltarea economică a zonei prin turism viticol prinde contur şi începe să-şi producă efectele. Trecerea la acest tip de activitate, specifică turismului şi serviciilor aferente va angrena, implicit, trecerea majorităţii populaţiei din zonă la un nivel superior de pregătire tehnică şi managerială. Se scontează pe efecte importante la nivel local: O construcţie în stil arhitectonic neo-românesc complet reabilitată; Imaginea oraşului în zona centrală devine mai atrăgătoare, prin contribuţia acestui monument al patrimoniului; Numărul de vizitatori ai Muzeului creşte; Activitatea legată de turism în municipiu şi zonele învecinate se intensifică; Cererea pe piaţă pentru vinul din podgoria Drăgăşani creşte. Proiectul de faţă promovează şi susţine egalitatea de şanse şi prin: conştientizarea opiniei publice şi a factorilor de decizie privind drepturile cetăţenilor din perspectiva drepturilor omului; combaterea discriminării şi marginalizării de orice natură, oferind o şansă egală tuturor concitadinilor din Drăgăşani la promovarea turismului potrivit standardelor epocii moderne; promovarea unei imagini noi, pozitive a Muzeului Viei şi Vinului Drăgăşani – simbol al comunităţii, dar perfect ancorată în prezent; colaborarea cu autorităţile locale şi judeţene Vâlcea în procesul decizional cu privire la soluţionarea oricăror probleme legate de turismul vâlcean; atragerea presei scrise şi audio-vizuale pentru mediatizarea rezultatelor concrete ale promovării Muzeului Viei şi Vinului în Drăgăşani în vederea recunoaşterii şi a creşterii prestigiului turismului viticol în zonă şi regiune.”, se stipula în proiectul cu pricina. Deocamdată, în luna martie a anului 2013, lucrările erau finalizate în proporţie de aproape sută la sută, însă obiectivul nu fusese încă inaugurat official. Cât despre scriptele din proiect despre care făceam vorbire mai sus, rămâne de văzut dacă se vor şi materialize vreodată. Nu suntem sceptici, dar suntem realişti, mai ales că există, tot la Drăgăşani, un exemplu elocvent cum că aici, chiar se investeşte degeaba, anume: Cinema Progresul. În 2006, când vedeam eu Drăgăşaniul pentrui prima oară, mă întrebam când avea să pice definitive ruina de care mai atârna încă sigla acestui obiectiv altfel istoric pentru urbea vinului. În 2012, el a fost inaugurat official, după o serie de modernizări, ajungând să rivalizeze cu marile cinematografe. Chiar ajunsese să ruleze şi filme 3D, însă cum nu avea clienţi, degeaba era ultramodern şi atrăgător că cel care se ocupa de el, respective administratorul lanţului românesc de cinematografe Eurocinema, Constantin Fugasin, şi-a luat tălpăşiţa, căci nu mai suporta să meargă pe pierdere. Ca atare, acum, în 2013, Drăgăşaniul are cinema, dar la ce bun dacă nu funcţionează. Cam asta credem să fie şi soarta Muzeului Vinului şi Viei: frumos, modern, dotat etc., dar fără vizitatori!

Anonimul Muzeu “Sfântul Ilie” – perla coroanei muzeistice vâlcene

          Deşi este o adevărată nestamată pentru muzeistica vâlceană şi chiar pentru cea românerască, gândind nu numai după dragostea cu care preotul paroh de la biserica ce poartă acelaşi hram, Enache Cerbu şi soţia sa, Monica Cerbu, se ocupă de el, dar mai ales pentru ceea ce găzduieşte în interiorul său, Muzeul “Sfântul Ilie” este aproape deloc cunoscut. Şi când spunem asta, nu ne referim la turişti şi nici măcar la oamenii simpli din Drăgăşani, dar la cei care conduc destinele urbei vinului şi, mai ales, la somităţile care se bat cu pumnii în piept că ei fac cultură şi critică redactorii şi conducerea PRO ExpreS pentru modul agresiv în care facem presă, considerând că noi, prin maniera noastră publicistică, distrugem cultura. Nu, dragilor, o distrugeţi voi că nu ştiţi nici măcar câte muzee aveţi şi ridicaţi în slăvi Muzeul Viei şi Vinului, fără a şti ce avere deţine preotul Cerbu în curtea bisericii pe care o păstoreşte cu atât de mult har divin. Omul acesta nu are bani să facă publicitate suficientă încât să ştie lumea de muzeul său, însă dacă s-ar implica toate minţile Drăgăşaniului care îşi autoarogă titluri formidabile, în mod cert, nu ne-am mai confrunta cu această situaţie. Aceasta fiind trista situaţie, ne facem datoria şi publicăm în continuare lista de inventar a Muzeului Sfântul Ilie, mai făcând o singură menţiune anume că după ce veţi studia lista de mai jos, veţi înţelege că Muzeul preotului Cerbu nu este nici pe departe unul parohial, adică doar cu tentă religioasă, ci unul extreme de complex pe care marile complexe muzeistice, dacă l-ar cunoaşte în detaliu, ar fi invidioase că nu îl deţin. Colecţia muzeală de la Parohia Sfântul Ilie din Drăgăşani a fost înfiinţată în anul 1994, pe data de 21 august, sub atenta coordonare a preotul paroh Enache Cerbu şi cu binecuvântarea preasfinţitului arhiepiscop Gherasim Cristea, episcopul Râmnicului. Colecţia este găzduită de o construcţie anexă din curtea Bisericii şi cuprinde cinci săli de expoziţie. Prima sală cuprinde obiecte vechi bisericeşti datând de la bisericile anterioare cele existente în prezent, expuse în nouă mese de expunere gen vitrină, care cuprind: arheologhie dacică şi romană, luate în custodie, de la Muzeul de Istorie Vâlcea, miniaturi vechi, cruci de lemn, Sfânta Evanghelie datată din domnia lui Alexandru Ioan I, altă Sfântă Evanghelie îmbrăcată în catifea roşie cu plăcuţe argintate din anul 1903, acoperăminte pentru obiectele de cult pe catifea grena cu fir metalizat, fragmente din candele de argint cu inscripţie chilirică donate de primul ctitor al Bisericii, Dimitrie Cojocaru, icoane vechi praznicale pe lemn, cu faţă dublă, icoana Sfântului Ierarh Spiridon, pictată pe piele de căprioară aplicată pe lemn, cu foiţă de aur de o reală valoare artistică şi nu numai. A doua sală cuprinde obiecte de etnografie şi a luat fiinţă prin dărnicia enoriaşilor parohiei ce şi-au strâns aici toate lucrurile bvechi pe care le deţineau de la bunici şi străbunici şi care reflectă în mod deosebit îndeletnicirea femeii românce în trecut. Printre exponatele din acaestă sală, care atrag atenţia publicului vizitator, se numără, mai ales: războiul de ţesut de la începutul secolului XX, ghergheful de covoare datând din prima jumătate a secolului XX, piua în care vechea femeie româncă decortica grâul pentru hrana zilnică a familiei, furca de tors, diverse ustensile de la fuse, suveici, depănătoare şi altele care erau folosite la obţinerea, în vechime, a materialelor pentru îmbrăcăminztea familiei. De asemenea, în incinta aceleiaşi săli, se mai află o plită cu câteva fiare vechi de călcat ce funcţionau pe bază de jar şi câteva oale de pământ datând încă din secolul XIX şi care erau folosite pentru îndeletnicirile zilnice. Pe pereţi, este expusă o vastă colecţie de costume populare, provenind din diverse zonbe ale ţării noastre şi datând din prima jumătate a secolului XX, unele chiar şi mai vechi, care erau, la vremea respectivă, purtate de femeia româncă cu o înaltă ţinută şi demnitate, dar şi de bărbaţii perioadei respective. Întreaga sală este de fapt un omagiu adus femeii din trecut, reflectând calităţile ei deosebite, de la îndeletnicirile casnice, până la creşterea copiilor, menajarea bărbatului care constituia atunci centrul existenţei ei, ceea ce în zilele noastre este mai greu, dacă nu aproape imposibil de întâlnit, un alt motiv pentru care Muzeul Preotului Enache Cerbu şi al soţiei sale, Monica Cerbu, reprezintă, aşa cum spuneam, de la început, chiar perla muzeisticii româneşti, constituindu-se ca un loc pe care odată vizitat, nu te alegi numai cu amintiri frumoase poate iumortalizate pe vreo peliculă, ci chiar ai ce învăţa, mai ales dacă o asculţi ep rpeoteasă cum prezintă locaşul, mai ceva decât un ghid cu studii în domeniu… A treia sală, în parte, conţine şi ea obiecte de etnografie, dar mai mult legate de îndeletnicirile bărbatului român, în trecut, de la vinificaţie, până la lucrul pământului. Mai aflăm, de asemenea, în aceeaşi sală, o veche masă topografică care a aparţinut unui inginer drăgăşenean pe nume Ioan Lazaru, care se ocupa cu măsurarea terenurilor agricole pe la anul 1900. Mai există tot în această sală, ca exponate, câteva dintre emblemele industriei antice de armament şi muniţie, constând din câteva pistoale cu butoiaş, datând din secolul XIX, baionete din Primul Război Mondial şi săbii cavalereşti din aceeaşi perioadă. În a patra încăpere, găsim câteva exponate legate de perioada Dinastiei Regale a României, dintre care menţionăm următoarele: câteva stampe – litografii privind Ziua de 10 Mai (Ziua Regelui), reprezentând bresle care defilau cu această ocazie, stema României Mari, Harta României Mari. Tot aici, este expusă, în medalioane, breasla meseriaşilor care au funcţionat în timpul Regatului României. În sala a V-a, la etajul Muzeului, se află o colecţie impresionantă de carte veche, datând dinainte de trecerea la grafia latină, adică până în Carol I, în perioada lui Barbu Ştirbei sau chiar şi de dinainte de acesta sau de Mitropolitul Nifon. Legat de expoziţia de carte  veche, se mai află aici un Sfânt Antimis din timpul Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, la fel inscripţionat cu grafie chilirică şi datat din 1848. Pe eperte, mai sunt expuse două Sfinte Epitafe datând de la începutul secolului XX şi o pereche de uşi împărăteşti, din 1821, cu inscripţie chilirică.

Vai şi amar de un oraş în care politicul “sugrumă” cultura!

         Constituţia ar trebui să stipuleze clar că cei care suprimă cultura ar trebui executaţi pe loc, de către oricare dintre noi, cetăţenii acestei ţări, fără o judecată prealabilă şi alte drepturi de acest gen, după cum stipulează Legea Fundamentală că nici o publicaţie nu poate fi suprimată. Practic, acest articol care interzice suprimarea publicaţiilor este singura încercare timidă din cuprinsul a ceea ce se vrea a fi “mama tuturor legilor dintr-un stat democratic”, de a proteja măcar ceea ce a mai rămas, la ora actuală, din cultura acestei patrii, respectiv presa. Căci este o putere în stat de care măcar unora le mai este – fie şi cât de puţin -, într-un fel sau altul, teamă. Din păcate nu destul de teamă! În rest… Dumnezeu cu mila! Aveţi în imaginea alăturată exemplul cel mai potrivit al faptului că, în România în general şi, în Drăgăşani, iată, în mod special, nimeni nu sancţionează într-un fel acţiuni de genul celei prezentate care poate fi interpretată ca o sugrumare a culturii. De către cine altcineva, stimaţi cititori dacă nu, după cum se şi observă, de… politică! Veşnica nenorocire de care nu mai scăpăm şi care nu ne-a adus, niciodată, nimic bun, deşi mulţi ar crede contrariul animaţi probabil de dictoane stupide precum că vezi Doamne, nu se poate altfel într-un stat democratic şi modern şi aşa mai departe, pe care i le-au vârât, cel mai sigur din interes, nişte nenorociţi, cu de-a sila în cap, iar cum românaşii noştri sunt bolnavi cu capul încă dinainte de  a ieşi din uterul mamelor lor, le-au luat de bune ca pe nişte judecăţi de o valoare inestimabilă. Practic, campaniile electorale au distrus şi tentativa plăpândă a preotului Enache Cerbu de a monta, pe cheltuială proprie, o pancartă informativă cu caracter turistic de altfel, la intersecţia străzii Sfântul Ilie cu Tudor Vladimirescu (observaţi, vă rugăm, că noi am folosit numele vechi, frumos şi justificat al străzii cu pricina, nu pe cel pe care nici măcar nu ne-am obosit să îl aflăm de important ce ni se pare), care duce către Biserica ce poartă acelaşi hram cu muzeul înfiinţat de acelaşi părinte în curtea locaşului cu pricina. Aşa se explică şi faptul că mai nimeni nu ştie de existenţa unui al doilea muzeu al Capitalei Vinului Vâlcean, respectiv Muzeul Sfântul Ilie. Păi cum să mai ştie, când pancarta de documentare turistică a fost acoperită cu moacele deşucheate ale hapciucaliţilor care vroiau ei cu orice preţ în Parlament, că nu ne furaseră destul şi aşa din funcţiile calde pe care le-au avut şi fără a accede în Legislativul ţării. Daţi fraţilor prioritate hoţilor şi mafiei politice şi distrugeţi în schimb fărâma de cultură ce nea mai rămas! Dar apoi, să nu vă întrebaţi de ce copiii voştri sunt din ce în ce mai analfabeţi. Nu o spunem noi, dar o spun rezultatele de la ultimele examene naţionale!

10.Drăgăşaniul, eclipsat total de… comunele din jurul lui

• Cam aşa se întâmplă în România lui 2013, când un municipiu precum Drăgăşaniul este eclipsat total de către comunele din jurul său, localităţi altfel nu cu putere economică precum cea a unui municipiu dar cu primari care s-au zbătut şi, obţinând fonduri europene, cum este cazul lui Ion Horia Horăscu, de pildă, edilul-şef de la Prundeni, comuna aflată la nici 10 km de Drăgăşani, chiar şi pentru organizarea de spectacole de muzică tradiţională, au ridicat nivelul de trai al ţăranilor cu mult deasupra orăşenilor din aşa-zisa capitală a vinului vâlcean, Drăgăşani. Cu alte cuvinte, în comunele din jurul Drăgăşaniului, lăutarii cântă plătiţi de UE. Iar la Drăgăşani, nici măcar asfalt nu avem suficient încât să găzduiască puzderia de gropi, nu de altceva…

_______________________________________________

 

Să facem caterincă de utilajele municipalităţii drăgăşenene!


          Ne vom amuza copios în cele ce urmează, pe marginea unei situaţii care este însă de tot plânsul, întrucât, în timp ce luxul invadează pur şi simplu aşezările rurale din jurul Drăgăşaniului, oraş cu pretenţii de municipiu, vorba aceea, aici încă se lucrează cu motocultorul şi cu… “tronul”, mai ceva ca înainte chiar de Epoca Primitivă. Ca atare, vă prezentăm, în cele ce urmează, o tragicomedie în stilul journalistic cu care i-a obişnuit deja pe drăgăşeneni ziarul PRO ExpreS de Drăgăşani, despre uneltele din dotarea municipalităţii drăgăşenene, adevărate MIG-uri numai bune de trimis de România în războaiele americanilor din lumea largă. Aşadar, considerăm că, la vremea cu pricina, Traian Băsescu, preşedintele ţării noastre, putea trimite aceste utilaje în Libia, la război. Nu de alta, dar ar fi murit teroriştii instant. De râs, bineînţeles. Aşa că, s-a gândit, s-a răsucit şi a luat decizia de a trimite trupe pe teritoriul Libiei. Zis şi făcut: a trimis în Libia nava Fregată Ferdinand însoţită de 205 militari şi doi generali. Nava a fost lansată la apă, în Marea Mediterană. Misiunea Fregatei Ferdinand era aceea de a stopa alte nave PRO Gadaffi. S-au gândit parlamentarii români că şi judeţul Vâlcea ar trebui să contribuie la ajutorul dat armatelor aliate în lupta împotriva liderului libian, cu câteva MIG-uri. Şi poate că piloţi mai găseau şi la Râmnic, dar MIG-uri ca cele de la Drăgăşani, nu aveau cum să găsească în altă parte, acestea fiind deja piese de muzeu. Şi-aşa au luat de la Drăgăşani, şi MIG-uri şi piloţi destoinici. Este vorba despre motocultorul lui nea Lorin Ancuţa, un veritabil MIG care a făcut faţă eroic solicitărilor din timpul iernii nu tocmai uşoare a anului 2010, în sensul că a fost folosit de angajaţii primăriei la căratul zăpezii din întreg municipiul Drăgăşani. Şi ce pilot mai iscusit decât Lorin Ancuţa puteau găsi cei care vroiau să ducă la bun sfârşit această misiune anti Gadaffi? Nu aveau altă variantă, în acest sens, decât pe unicul şi inegalabilul Lorin Ancuţa care, atunci când nu cară zăpada de prin cel de al doilea municipiu vâlcean, utilizează motocultorul cu pricina, chiar şi pentru a căra oameni, la negru, fără casă de marcat, făcându-le concurenţă straşnică pirateriştilor, Antares-ului şi Matdan-ului, în sensul că, cu un astfel de MIG, nea Lorin nu a făcut niciodată mai puţin de o lună de la Drăgăşani până la Râmnic. Iar ca treaba să fie treabă, acelaşi MIG de Drăgăşani e utilizat cu succes în acţiuni de cărare a florilor, a morţilor, ori a pământului de pe aceştia… Mai lipseşte să care căcatul de pe pereţii WC-ului improvizat dintr-o fostă capelă, în Cimitirul Eternitatea, de către administratorul acestuia, Viorel Duţă căci ciorile care lucrează aici, se pare, devreme ce duc lipsă de hârtie igienică, criză fiind, îşi bagă deştele-n cur până la cot, iau căcatul şi încep să văruie pereţii, ca să facă două munci deodată! Şi cum nea Lorin are inimă de cal, s-a gândit mări, s-a răsucit şi şi-a luat cu el, în misiunea din Libia, şi un copilot: pe cel mai bun prieten al său, anume: Viorel Duţă zis şi “Cimitir”, călare pe un tron frumos, ca un ginere care îşi cere mireasa călare pe un cal alb, doar că mireasa care s-ar uita la Nea Duţă-Cimitir nu poate fi decât mumia lui Elodia… Acest MIG avea să plece pe teritoriul libanez încărcat, în loc de gloanţe, rachete şi alte cele, cu pietre din gropile de pe străzile municipiului Drăgăşani şi, ca rezerve, copilotul lui Lorin Ancuţa, Viorel Duţă, va încărca jumătate din acest transportor cu mucurile de la lumânările rămase pe lângă crucile locatarilor cimitirului Eternitatea din municipiul Drăgăşani al căror şef de asociaţie este domnul Duţă-Cimitir… Aceasta, pentru ca atunci când vor ajunge cu acest MIG deasupra Libiei, adică, cel mai probabil, la o sută de ani după terminarea acestui Jihad, să aprindă acele mucuri în cinstea pietrelor cu care fuseseră umplute gropile din Drăgăşani, să vadă lumea că sunt şi alea bune la ceva: la bombardarea liderului libian. Bine, asta dacă va mai fi nevoie de bombardamente. Că de ar fi fost primarul Cristi Nedelcu în locul lui Obama, nici nu ar mai fi cheltuit bani pe dotarea armatei cu te miri ce tehnici de ultimă oră, fiind de ajuns să trimită în Libia o armată de motocultoare, şi-ar fi scăpat sigur de unul ca Gadaffi. Nu de alta, dar ar fi murit de râs bieţii libieni, când ar fi văzut ce dotări are un municipiu din mileniul III, secolul XXI. Şi de nu ar fi murit toţi libienii după primul tsunami de râsete izbucnit le vederea armatei de motucultoare de la Drăgăşani atunci, Obama tot ar mai avea o şansă: l-ar înşfăca pe Viorel Duţă zis şi “Cimitir”, cu dinţii, de guler, căci la cele cinci kile şi un sfert cât cântăreşte el ud, nu-ţi trebuie prea mulţi muşchi ca să-l ridici de la sol, şi l-ar fi proptit în vârful drapelului american, după care l-ar fi înfipt pe post de lance în găoaza liderului libian, precum făcea Ţepeş cu cei de teapa lor, căci la Drăgăşani, se ştie, se ţine la… tradiţie şi istorie. Iar lu’ nea Lorin Ancuţa, Obama i-ar da o PenSulă ca să-şi văruie puţa, aşa cum păţeşte sărmanul, pe fiecare an, când vopseşte zidurile fântânii arteziene de la intrarea în primăria Drăgăşani, fiind aşadar obişnuit cu manevra. Doar că de data aceasta, ar avea ceva de muncă, căci ar trebui să-şi văruie coaiele în albastru şi să le facă şi picăţele pe post de stele, iar penisul să şi-l facă pestriţ, în două culori: alb şi roşu, ca organele sale genitale să dea cu steagul statelor Unite ale Americii, steag unicat, aşadar, pe care, la final de război, să i-l înfigă-n cerul gurii preşedintelui Băsescu care n-a avut nimic mai bun de făcut decât să trimită o armată mai prost dotată chiar şi decât cea din Epoca de Piatră, în război, la libieni… Şi acum, dacă aţi gustat gluma, să revenim la lucruri serioase: în timp ce comunele din jurul Drăgăşaniului dispun de tehnică de calcul de ultimă generaţie, de cămine culturale unice în Europa, de asfalt pe care poţi rula, chiar şi prin curbe grele, un automobil cu viteze de până la 150 km/oră, fără să te împotmoleşti decât de miliţienii boschetari care stau la pândă, de porţi de acces în localitate frumos amenajate, cu jocuri de lumini sau de apă în fântâni arteziene construite în mijlocul unor sensuri giratorii, ori chiar de hoteluri şi restaurante de lux, la Drăgăşani, Hotelul Rusidava, din centrul urbei, spre exemplu, clădire cu tradiţie altfel, până nu de mult se surpa pe maşini, iar acum, când a fost renovat, lucrările s-au făcut de ochii lumii, căci dacă ai nesăbuinţa să faci vreun duş, toată apa vine peste tine în cameră şi nu singură, ci însoţită de puzderii de goange moarte.

Gara  Drăgăşaniului, un simbol sortit… prăbuşirii!

Foarte puţini drăgăşeneni ştiu cât de importantă este gara pentru cel de al doilea municipiu al Vâlcii, Drăgăşani. Am întrebat chiar şi profesori, născuţi şi crescuţi aici şi ne-au luat la stânga împrejur spunându-mi că niciodată o gară nu a fost un simbol pentru oraşul lor. Mă rog, poate că nu m-am exprimat nici eu taman bine, însă cum să numim acest obiectiv dacă nu simbol al oraşului-municipiu Drăgăşani, devreme ce  tronsonul de cale ferată dintre Drăgăşani şi oraşul Băbeni este unul dintre cele mai vechi din România? Iată de ce dintotdeauna, pentru adevăraţii oameni cu un bagaj voluminos de cultură la mansardă, gara şi trenul sunt simboluri de o valoare inestimabilă pentru aceste locuri. Şi nu mai discutăm dacă este sau nu un simbol. Principalul fapt pe care trebuie să îl aducem în discuţie este că, importantă sau nu, şi această gară stă pe punctul de a se face una cu pământul ca mai toate obiectivele importante – puţine la număr, oricum – din urbea vinului. n Şi asta contează enorm! Iată, stimaţi cititori, cum arată, astăzi, gara din Drăgăşani, aşa cum spuneam, cândva, un simbol al celui de al doilea municipiu al Vâlcii. Un simbol dat mai ales de faptul că trenul este cel mai vechi mijloc de transport din Drăgăşani, tronsonul de cale ferată dintre Sibiu şi Podul Olt fiind cel mai vechi din ţara noastră. Există o serie de factori care au dus la deteriorarea mai multor gări şi căi ferate din România. Principalul este dat însă de faptul că trebuie să plăteşti foarte mulţi angajaţi pentru a face transport pe calea ferată, Ceea ce se regăseşte din plin în preţul unui bilet de călătorie care ajunge, mai ales în cazul trenurilor moderne gen “săgeata albastră” să coste chiar dublu decât un bilet pentru transportul cu microbuzul, pe aceeaşi distanţă. La acest lucru se adaugă şi faptul că orice alt mijloc de transport în comun este mai rapid decât trenul, aceasta, din nou, graţie infrastructurii extrem de vechi care nu permit atelajelor, oricât de noi ar fi acestea, ca să circule cu viteză pe şinele vechi de la 1800 încoace care se regăsesc în ţara noastră. Acestea, plus ţepele dea de patroni precum fostul deputat şi chiar euroobservator Dumitru Becşenescu care a reuşit, într-o perioadă, chiar să îi determine pe mai marii de la Sindicatul CFR-ului ca să facă chiar şi reclamă propriei sale firme de transport persoane, respectiv SC ANTARES TRANSPORT SA. Sunt singurele explicaţii logice pentru tragedia pe care Drăgăşaniul este gata să o sufere din nou, anume: prăbuşirea acestui simbol al său. Cu industria pusă pe butuci definitiv şi irevocabil, cu cultura îngropată sun supermarket-uri cu produse putrezite taman pentru că sunt deja prea multe în comparaţie cu populaţia destul de mică a celui de al doilea municipiu al Vâlcii,urbea vinului riscă să rămână şi fără loc unde trenurile să-şi mai tragă sufletul câteva minute în mersul lor către marile metropole ale ţării. Imaginile pe care le vedeţi alăturat spun multe. Este păcat. Există suficient spaţiu în gara Drăgăşaniului chiar pentru amenajarea unei terase care să le ia maul restului oraşelor unde iarăşi nu s-a investit nimic la acest capitol de la data montării primei traverse de sub şinele de cale ferată şi până în 2013. Mai mult decât atât, un strat de vopsea nu credem că ar sărăci bugetul României, însă nepăsarea este gravă şi nu duce niciodată la nimic bun!… Şi când ne gândim că nu este nimeni de vină pentru această situaţie. Singurul vinovat este însuşi statul român, deoarece, mai ales pe Drăgăşani – Râmnicu Vâlcea, CFR-ul nu poate produce bani taman pentru că nimeni nu îi strânge de boaşe pe cei peste două sute de rechini înregistraţi pe liste, la Poliţia Drăgăşaniului, nimeni nu pune în aplicare legea şi hotărârile judecătoreşti definitive, astfel încât transportul de persoane în regim de microbuz să fie efectuat de către o singură firmă, nu de două, aşa cum cere şi legea, de fapt şi de drept. Oricum, ceea ce este deosebit de deranjat, mai ales la administraţia locală din Drăgăşani este că, le place tuturor ca să spună că urbea vinului este un municipiu, însă nu sunt în stare ca să îl conducă după cum este condus Râmnicul spre exemplu, aici unde ba se fac pasaje pe sub calea ferată, investiţii ce se lasă, inevitabil, şi cu modernizarea acesteia din urmă, ba se ia în discuţie chiar şi mutarea căii ferate din centrul municipiului pe la Goranu, încercând astfel ca să se continue unul dintre cele mai îndrăzneţe proiecte ale comuniştilor lui Ceauşescu, însă, până la urmă, s-a optat peste un mastodont de pasaj peste calea ferată – construcţie care ne enervează rău, încurcând mult la ora actuală oraşul, însă este benefică, pe când, în cel de al doilea municipiu al Vâlcii, nu se îngrijeşte nimeni nici măcar ca să dea cu var pe sediul gării sau să asfalteze zona din spatele acesteia unde cică ar fi amenajată chiar şi o staţie de taxiuri, deşi nu pare aşa, totul într-un 2013, unde la Râmnicu Vâlcea, de pildă, s-a demolat complet vechea gară şi s-a pus deja piatra de temelie pentru construcţia uneia noi…

Atleţii Şcolii Tudor Vladimirescu – din hârtoapele Drăgăşaniului, pe… Podiumul Lumii!

          Chiar dacă conducerea oraşului se ocupă numai de finanţarea unui club sportiv de două parale, fără rezultate, dar cu pretenţii de UEFA, ca echipa de fotbal locală de divizia D la ora actuală, Unirea Drăgăşani, cei care conduc destinele urbei vinului uitând sau ignorând complet faptul că există, într-o şcoală generală ca „Tudor Vladimirescu” Drăgăşani, nişte copii care merită, lunar, o sponsorizare din partea Consiliului Local Drăgăşani de cel puţin zece ori mai mare decât dau în prezent unei echipe de fotbal de tot râsul lumii (8.000 de lei noi pe lună). De ce? Poate pentru că, în timp ce Unirea Drăgăşani nu a ajuns nici o dată pe podiumurile cele mai înalte din ţară, la fotbal, atleţii şcolii Tudor Vladimirescu, chiar dacă sunt doar nişte copii, au ajuns chiar pe podiumuri la Balcaniade, că de podiumurile din ţară, nu este nevoie să mai amintim. Şi cu toate acestea, nu numai că nu primesc sponsorizări lunare din taxele şi impozitele noastre, ale tuturor, însă se şi pregătesc pe  o stradă, dintre stadionul municipal din Drăgăşani şi Şcoala Militară de Subofiţeri Jandarmi „Grigore Alexandru Ghica”, o stradă pe care o folosesc maşinile de tonaj ca să iasă din Drăgăşani, spre Piteşti fără a intra prin centrul oraşului, o stradă pe care dacă aceşti copii nu şi-au rupt încă picioarele, altfel valoroase, după cum se vede, este un merit pe care nu îl are municipalitatea care nu a pus o lopată de pietriş în gropile cu pricina, căci de asfalt, nu mai vorbim, că nu mai au bani devreme ce îi risipeşte aiurea pe sponsorizări la o echipă de fotbal pe care noi n-am da nici un scuipat, ci îl au cei doi profesori antrenori ai acestor copii minunaţi, respectiv maeştri Luminiţa şi Cristi Orza, care au avut grijă de ei şi i-au adus pe podiumurile faimei. Facem precizarea că antrenorul Cristi Orza a optat pentru ca elevii săi să facă pregătire pe strada cu pricina întrucât, fie ea una plină de gropi ca un câmp de război după bombardamente, oferă oricum condiţii mai bune decât aşa-zisa pistă de alergări din jurul terenului de fotbal principal de pe stadionul municipal din Capitala Vinului Vâlcean, unde iarăşi nu s-au făcut investiţii. Cu banii pe care îi dau într-un an competiţional Unirii Drăgăşani, ar putea face ca pista din jurul terenului de fotbal, pentru atleţii aceştia minunaţi, să strălucească, măcar din respect pentru faptul că aceşti copii, în timp ce Unirea Drăgăşani, atât de bine remunerată lunar de la bugetul local, s-a făcut de râs chiar şi în faţa unor echipe de pe maidanele unor comune, au purtat numele municipiului Drăgăşani acolo unde poate nimeni dintre noi nu a ajuns vreodată! Astfel, sezonul competiţional 2013 a început foarte bine pentru sportivii şcolii Tudor Vladimirescu din Drăgăşani secţia de atletism, care au participat la primele competiţii de atletism în sala din Capitală. Rezultatele cele mai bune le-a obţinut sportivul Ionuţ Drăguşin în probele de 3.000 de metri şi 1.500 de metri. În proba de trei mii de metrii, clasându-se pe locul II la seniori-tineret şi locul I la Juniori, iar în cea de 1.500 de metri, câştigând atât la seniori-tineret cât şi la juniori I. Performanţele sunt cu atât mai notabile cu cât Ionuţ Drăguşin este junior categoria a II-a, aşadar, mai mic, ca vârstă decât ceilalţi participanţi. Performanţele sunt unele de top, cele mai bune la nivelul juniorilor, în ţară, reprezentând baremuri de participare la campionatele mondiale de juniori de la Doneck Ucraina, ceea ce face din Ionuţ Drăguşin primul sportiv care are baremul de participare la nivel naţional. Este campionul balcanic de anul trecut de la Belgrad, la Balcaniada Juniorilor 2 şi campionul naţional la cros la campionatul naţional care s-a desfăşurat la Băile Felix. Rezultate notabile au mai obţinut ştafeta 4 X 400 de metri, clasată pe poziţia a 5-a la campionatele naţionale de seniori precum şi sportivii mai tineri Ariana Orza, Andrada Călin şi Cristi Dobriţa. Acelaşi Ionuţ Drăguşin s-a clasat şi în Topul ATleşilor Europeni, după figura frumoasă pe care a repetat-o şi la campionatul naţional de juniori II de la Bacău de la începutul lunii martie 2013.

Un singur profesor mai este atent la simbolurile Drăgăşaniului

          Deşi este mult mai tânără în activitate decât alte cadre didactice care îşi arogă merite nemeritate, gen Elena Popescu, Emil Istocescu, Elena Stoica – şi ne abţinem ca să nu îi creăm prea mulţi duşmani, deşi liusta e mult mai lungă – profesoara de limba şi literatura română Elena Alina Rogobete se ocupă aşa cum este pe gustul unor oameni care ştiu să aprecieze lucrurile bine făcute, de cultura oraşului său natal. În sensul că dacă Elena Stoica, deşi profesoară de biologie, îşi arogă meritul de mare şefă mare a Centrului Judeţean pentru Promovarea şi Cultivarea Patrimoniului Cultural Tradiţional Vâlcea, habar nu are când s-a născut şi când a muri Gib I. Mihăescu, simbolul cultural al celui de al doilea municipiu al Vâlcii, judecând după datele greşite pe care le trecea pe liante la diferite evenimente, Alina Rogobete s-a documentat mai mult decât aceste cadre didactice cu pretenţii, chiar şi pentru o amărâtă de lucrare de licenţă, parcurgând numeroase drumuri în ţară, fapt pentru care tot ei i-a şi revenit, în 2010, mai ales, meritul de a fi cinstit cel mai bine memoria lui Gib Mihăescu, adică altfel decât prin… plictisitoare şi nesemnificative concursuri şcolare sau extraşcolare. Astfel, cu prilejul împlinirii a 116 ani de la naşterea principalului simbol al culturii drăgăşenene, scriitorul Gib I. Mihăescu, a fost lansată şi cea mai cuprinzătoare monografie despre viaţa şi opera acestuia redactată vreodată, într-un cadru festiv, la Biblioteca Municipală Drăgăşani, cu o zi înainte de data naşterii scriitorului şi reprezintă munca asiduă de câţiva ani a profesoarei de limba şi literatura română, Alina Rogobete. Chiar dacă nu are multe pagini, cum are cea a lui Emil Istocescu, lucrarea este una mult mai valoroasă şi mai bine documentată decât a celui care se vrea geniu în materie de cultură… Toţi cei prezenţi la acest eveniment cultural au apreciat iniţiativa profesoarei de limba şi literatura română Alina Rogobete, ca un deschizător de drumuri spre un mod exemplar de cinstire a memoriei scriitorului drăgăşenean. Viceprimarul social-democrat al Drăgăşaniului, de la acea vreme, juristul Mihai Bolocan, a ţinut ca să vorbească mai mult din perspectiva de coleg al autoarei, decât din cea de ales local. El a admis că este nevoie de aşa ceva în Drăgăşani. “Este într-adevăr o muncă de rob ca să aduni atâtea informaţii despre un personaj atât de complex precum Gib Mihăescu, dar şi când realizezi ceva atât de frumos, legat între două coperţi, ceva ce va rămâne posterităţii, îţi dai seama că merită tot efortul! O felicit pe doamna profesoară Alina Rogobete şi îi doresc mult succes pe drumul pe care a pornit iată, cu această lucrare de o valoare inestimabilă pentru urbea noastră!”, a încheiat alocuţiunea sa viceprimarul Mihai Bolocan. “Eu mi-amintesc când am luat contact pentru cea dintâi oară cu acest Gib Mihăescu şi cu opera sa. Mi-amintesc că apăruse “Rusoaica”, dar era interzisă, iar la Cluj, tinerii au spart geamurile librăriilor ca să intre în posesia ei. Tot aşa am intrat şi eu în posesia ei. Este bine că, iată, acum, când suntem liberi, realizăm astfel de lucrări ca nu cumva să fie uitat acest mit al Drăgăşaniului!”, a conchis şi Olimpiu Orza, singurul pictor veritabil pe care l-a dat ţării noastre cel de al doilea municipiu al Vâlcii, până la această oră. “Acum, odată cu realizarea acestei lucrări, mă simt cu adevărat împlinită din punct de vedere profesional, cel puţin. Mă simt împlinită şi sufleteşte deoarece am un copil de vârsta voastră, dragi elevi, însă parcă aş fi şi mai mulţumită dacă aş constata că măcar 75% dintre voi ştiţi că la Drăgăşani s-a născut Gib Mihăescu şi că, nu mai departe decât vizavi de şcoala Tudor Vladimirescu, se află casa unde acest simbol drăgăşenean a scris şi a trăit. Am constatat, la clasă, că mulţi dintre voi nu ştiţi acest lucru. Nu este nici pe departe vina voastră. Iar ca să fiu sinceră, cam acesta este motivul principal care m-a determinat ca să scot această carte pe piaţă. Unii dintre voi poate aveţi timp să vizitaţi Casa Memorială, alţii poate că nu, însă cu toţii puteţi avea acces la această monografie, iar dacă rămâneţi măcar cu ceea ce am reuşit eu să cuprind în paginile acesteia, despre simbolul culturii drăgăşenene, atunci eu mă declar mulţumită! Recunosc că eu am avut şi mentori fără de care nu aş fi ajuns astăzi, aici şi nu aş fi editat această lucrare! Le mulţumesc tuturor acestora şi vrea ca şi voi, dragi elevi, şi toţi drăgăşenenii şi vâlcenii iubitori de cultură să aibă acces la cât mai multe date despre Gib Mihăescu!”, a spus autoarea, în discursul său.

 

Comuna Prundeni excelează pe toate planurile

         Primarul social-democrat al comunei vâlcene Prundeni, Ion Horia Horăscu (foto), s-a remarcat extraordinar mai ales prin faptele din ultimul său mandate, dar şi prin realizările din restul mandatelor, de 18 ani încoace. Printre cele mai notabile lucruri pe care Ion Horia Horăscu le-a făcut pentru comunitatea rurală din Prundeni, am remarcat, ca fiind cele mai importante, următoarele:

– Numai în ultimii patru ani a realizat 16 proiecte care au adus comunei Prundeni 312 miliarde de lei vechi

– A îmbunătăţit condiţiile de trai ale sătenilor din Prundeni aducându-le cât mai aproape de cele oferite de marile metropole urbane

– Elevii învaţă în condiţii peste cele mai exigente standarde impuse de Uniunea Europeană prin contractul de aderare a ţării noastre, crescând totodată şi gradul de siguranţă al elevilor, părinţii putând să vadă în orice moment poziţia copiilor, prin GPS, sistem unic în ţara noastră

– S-a ocupat de promovarea turistică a întregului judeţ, într-o perioadă în care partidul aflat la Putere primea fonduri enorme în acest sens, însă risipea banii pe săli de sport în localităţi cu primari PD-L

– Dintre cele 16 proiecte demarate în acest ultim mandat, două dintre ele au continuitate, având ca termen de finalizare anul 2014 şi sunt de o importanţă deosebită pentru comunitatea din Prundeni

– Este singurul primar care a găsit o soluţie pentru a le putea construi case celor mai sărmani dintre sătenii acestei comune, printre care oameni alungaţi în stradă de membrii partidului aflat încă la Putere

În ceea ce priveşte planurile de viitor, cel mai bun primar din istoria judeţului Vâlcea, are nişte proiecte de viitor şi mai importante decât realizările edilului-şef de până acum. Printre cele mai importante dintre planurile de viitor ale edilului-şef din Prundeni, enumerăm 23 de proiecte pe care le-am considerat a fi cele mai importante. Astfel, în istoria judeţului Vâlcea, nu ştim alt primar care, raportat la întinderea, la numărul de locuitori şi la posibilităţile localităţii pe care o conduce, să realizeze atât de multe proiecte şi să aducă atât de mulţi bani, în numai patru ani. Practic, în ultimul mandat, cel din perioada 2008-2012, primarul social-democrat al comunei vâlcene Prundeni, Ion Horia Horăscu a realizat 16 proiecte care au adus aceste comunităţi suma de 312 miliarde de lei vechi, adică aproape cât bugetul total al municipiului Drăgăşani. Această realizare mă îndreptăţeşte să scriu despre pe Ion Horia Horăscu, la categoria talent principal, acela de a rescrie toate istoriile, fiind pentru prima dată întâlnită situaţia în care o comună să aibă numai proiecte cât toţi banii dintr-un municipiu, la care dacă mai adaugi şi bugetul consolidat din taxe, impozite şi din alte metode de întregire a acestuia, avem toate şansele să constatăm că localitatea rurală condusă de Horăscu a depăşit de mult timp Drăgăşaniul. Dacă va mai fi ales pentru încă patru ani, Horăscu are toate şansele să adune, numai din  fondurile obţinute în baza proiectelor sale cu finanţare europeană, un buget consolidat al Prundeniului mai mare decât cele al Capitalei judeţului Vâlcea, municipiul Râmnicu Vâlcea. Prin aceste proiecte, Horăscu a îmbunătăţit condiţiile de trai ale sătenilor din Prundeni, aducându-le cât mai aproape de cele oferite de marile metropole urbane. Aşa se face că, la ora actuală, elevii învaţă în condiţii peste cele mai exigente standarde impuse de Uniunea Europeană prin contractul de aderare a ţării noastre, crescând totodată şi gradul de siguranţă al elevilor, întrucât părinţii pot să vadă în orice moment poziţia copiilor, prin GPS, sistem unic în ţara noastră. De asemenea, Horăscu, în ultimii patru ani de când se află din nou la conducerea Prundeni-ului, s-a ocupat de promovarea turistică a întregului judeţ, nu numai a comunei pe care o conduce, într-o perioadă în care partidul aflat la Putere (PDL) primea fonduri enorme în acest sens, însă risipea banii pe săli de sport în localităţi cu primari democrat-liberali. Tot Ion Horia Horăscu este singurul primar care a găsit o soluţie pentru a le putea construi case celor mai sărmani dintre sătenii acestei comune, printre care oameni alungaţi în stradă de membrii partidului aflat încă la Putere. Dintre cele 16 proiecte demarate în acest ultim mandat, două dintre ele au continuitate, având ca termen de finalizare anul 2014 şi sunt de o importanţă deosebită pentru comunitatea din Prundeni. Dar să vedem lista completă a proiectelor demarate şi implementate de Horăscu:

 1.Proiecte deja implementate:

– Proiect de Modernizare a Drumurilor de Interes Local pe fonduri de la SAPARD, realizat în 2003 = 43 miliarde lei

– Centru de zi pentru persoane vârstnice, realizat cu fonduri de la MIE, în 2003 1.620.300.000 lei

– Centru de zi, în 2003, cu fonduri de la MIE = 580.080.000 lei

– Centru de Informare, consiliere şi asistenţă a victimelor violenţei domestice, realizat în 2003, cu fonduri de la MIE = 514.600.000 lei

– Centru Comunitar de servicii sociale, realizat în 2003, cu fonduri de la FRDS = 1 miliard

– Cantină Socială pentru persoane vârstnice, realizată în 2004, cu fonduri de la MMDS = 1.641.948.870 lei

– Proiectul Economia bazată pe cunoaştere, realizat în 2007, cu fonduri de la Banca Mondială şi MCTI = 2.550.000.000 lei

– Alimentare cu apă potabilă în comuna Prundeni, realizat în 2007, cu fonduri de la Guvernul României = 39,4 miliarde de lei

– Înfiinţarea Serviciului Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanelor, în 2008, cu fonduri PHARE 2006 = 2.740.000.000 lei

– Colectare Selectivă a deşeurilor, în 2010 = 27,5 miliarde lei

– Proiect de consiliere şi formare profesională, realizat în 2011, pe fonduri POSDRU, Măsura 5.2 = 10,867 miliarde lei

– Proiect pentru creşterea accesului şi participării în învăţământul primar şi secundar pentru copiii din mediul rural, realizat în 2011, pe fonduri POSDRU, Măsura 2.2 = 15.407.000.000 lei

– Sprijin educaţional pentru şcolari şi preşcolari, realizat în 2011, pe fonduri POSDRU, Măsura 2.2 = 12.097.000.000 lei

– Proiect de formare Profesională pentru eficacitate organizaţională- ECDL, realizat în 2010, pe fonduri PDCA = 2,46 miliarde lei

– Înfiinţarea sistemului de canalizare (reţea publică de apă uzată şi staţie de epurare), extinderea reţelei publice de apă potabilă, îmbunătăţirea reţelei de drumuri de interes local, prima înfiinţare şi dotarea centrului local de îngrijire pentru copii şcolari (afterschool) şi conservarea specificului local şi a moştenirii culturale, în comuna Prundeni, judeţul Vâlcea, proiect implementat în perioada 25.06.2009 – 25.03.2012, cu fonduri pe PNDR, Măsura 322 = 90.946.300.000 lei

2. Proiecte în curs de implementare:

– Baza Sportivă Prima Prundeni, pe fonduri în baza OG7/2006, lucrări începute la data de 01.10.2009 şi cu termen de finalizare la data de 01.10.2012 = 7.738.289.600 lei

– Drumul Vinului Vâlcean, pe fonduri POR- AP 5, DMI 5.3, demarat la data de 24.01.2012 şi cu termen de finalizare la data de 24.01.2014 = 9.960.651.200 lei

– Centru de Informae Turistică în comuna Prundeni, pe fonduri în baza PNDR, Măsura 313, lucrări începute la data de 24.11.2011 = 3.269.020.000 lei

– Proiect de redescoperire a turismului monahal vâlcean, pe fonduri POR- AP 5, DMI 5.3, demarat la data de 24.11.2011 = 9.960.651.200 lei

3.Proiecte aflate în curs de evaluare:

– Proiectul Un viitor promiţător pentru fiecare dintre noi, fonduri POSDRU, Măsura 6.1 = 30.326.909.000 lei

– Un Pas Înainte către o Societate Incluzivă, fonduri POSDRU, Măsura 6.1 = 30.392.830.900 lei

– Solidaritate pentru cei de lângă noi, fonduri POSDRU, Măsura 6.1 = 29.646.411.400 lei

– Pentru Copii, un viitor mai bun, fonduri POSDRU, Măsura 6.1 = 30.291.215.400 lei

– Promovarea Incluziunii Sociale – abrodare integrată, fonduri POSDRU, Măsura 6.1 = 30.858.449.700 lei

– Fiecare poate contribui la o societate inclusivă , fonduri POSDRU, Măsura 6.1 = 31.352.992.800 lei

Practic, patima nebună a edilului-şef de la Prundeni de a face în aşa fel încât comunitatea sa nu numai că să fie mândră că i-a acordat încrederea de a o conduce, dar şi de a-i oferi acestei comunităţi tot ce este mai bun, este cea care l-a propulsat pe Horăscu direct în istoria primarilor români. El a ajuns astfel, cel mai premiat dintre primarii ţării, cel mai mediatizat şi unul dintre cei mai longevivi. Astfel, la începutul lunii mai 2012, primăria comunei vâlcene Prundeni a primit premiul la categoria: “Cel mai bun proiect pe ordine publică din regiunea Sud Vest Oltenia”, la Concursul Naţional de Proiecte din Administraţia locală: “Cele bune să se-adune!”- ediţia 2012. Concursul cu tematica amintită anterior a fost organizat de către rrAPL – Revista Română de Administraţie Publică Locală, în perioada 3-5 mai 2012, la Hotel Grand Phoenicia din Bucureşti. În cadrul acestui concurs, comuna Prundeni s-a înscris cu 12 proiecte. Pentru fiecare proiect înscris în concurs, a fost depusă câte o ,,Fişă de prezentare a proiectului înscris la concurs“ cu următoarele caracteristici: în concurs au fost  înscrise numai proiecte finalizate sau în curs de finalizare; unitatea teritorial administrativă putând participa cu cel mult un proiect pentru fiecare domeniu. În cadrul Galei de decernare a premiilor, primăria comunei Prundeni a fost reprezentată, la acest eveniment,  de către primarul Ion Horia Horăscu şi de către administratorul public al comunei Prundeni, Marin Florea. Ceea ce nu trebuie uitat este că vorbim de un premiu adcordat cu mult timp chiar înainte de jumătatea anului electoral 2012, iar primarul Horăscu nu era nici pe departe la prima realizare de acest gen. Astfel, premiul de la mijlocul lui 2012 a venit după ce Horăscu a mai fost premiat, la începutul aceluiaşi an, în cadrul întrunirii ce a avut loc la Bucureşti, respectiv cea de a XV-a Adunare Generală a Asociaţiei Comunelor, eveniment de la care Horăscu a venit acasă cu o diplomă jubiliară şi un trofeu, la care s-a mai adăugat şi un premiu de excelenţă pentru activitatea meritorie din cadrul primăriei comunei Prundeni.

Canalizare, de peste 2 milioane de euro, la Prundeni!

         Primarul social-democrat al comunei vâlcene Prundeni, Ion Horia Horăscu, nu pierde nici o ocazie să dovedească faptul că scopul său, ca primar, este acela de a le asigura cetăţenilor care i-au acordat încrederea lor deplină, de la Revoluţie încoace, cele mai înalte standarde de viaţă. O dovedesc proiecte îndrăzneţe în valoare de milioane de euro. Şi mai important este fapul că Horăscu ştie foarte bine să aleagă domeniile în care este cazul să investească, astfel încât consătenii săi să aibă un trai mai bun… Un exemplu îl reprezintă faptul că localitatea Prundeni a avut în implementare proiectul Înfiinţarea sistemului de canalizare (reţea publică de apă uzată şi staţie de epurare), extinderea reţelei publice de apă potabilă, îmbunătăţirea reţelei de drumuri de interes local, prima înfiinţare şi dotare a centrului de  îngrijire pentru copiii şcolari (after school) şi conservarea specificului local şi  a moştenirii culturale în comuna Prundeni, judeţul Vâlcea, a cărui valoare din ofertă a fost de 2.026.000 de euro. Prin eforturi susţinute, atât din partea constructorului cât şi a echipei de management din cadrul primăriei Prundeni, proiect ajuns la final în momentul de faţă. S-au introdus în infrastructură 21,8 km de conductă de canalizare, iar pentru extinderea retelei de apă, s-au mai introdus 3,4 km de conductă. Partea cea mai interesantă din proiect este că, pe strada Filipescu, cât şi pe strada Cazane,   s-a introdus canalizare şi s-a modernizat întregul drum în lungime de 1 km, fiind turnat asfalt în două straturi. Concomitent, s-au executat şi şanţuri pluviale pereate. Şi încă ceva foarte important: pe strada Cazane, s-a construit şi un pod rutier peste pârâul Bărbuceni. Este o lucrare pe care cetăţenii din Prundeni o aşteptau demult, iar de Sfintele Sărbători Pascale din 2012, aceştia au avut plăcuta surpriză să fie recepţionată (fără tăieri de panglici). Deja a fost depus pe Fondul de Mediu şi proiectul de extindere canalizare. Imediat după Sărbătorile Pascale din 2012, primarul Horăscu a atacat încă două investiţii în infrastructura locală. Este vorba de introducerea canalizării şi modernizarea a încă trei străzi (drumuri comunale), respectiv Dealul Viilor, Drumul Dealului precum şi Drumul Bisericii. Până la încheierea celui de-al patrulea mandate consecutiv, primarul Horăscu şi-a propus să finalizeze şi aceste investiţii. Să reamintim şi alte proiecte aflate în implementare: centru de informare turístică în comuna Prundeni, judeţul Vâlcea (PNDR Măsura 3.1.3.), Redescoperă turismul monahal vâlcean (POR Măsura 5.3) şi Drumul Vinului Vâlcean (POR Măsura 5.3). Sunt proiecte care au menirea clară de avor aduce şi locuri de muncă, dar şi civilizaţia locuitorilor. Din bugetul local, de această dată, primăria Prundeni a amenajat spaţiul unei şcoli din satul Călina, comasată încă din 2011, cu săli de clasă pentru învăţământul primar şi preşcolar, inclusiv clasa 0. Spaţiul este reamenajat în totalitate, încălzirea este realizată prin plasme termice, fiecare sală este dotată cu camere de supraveghere, fiecare părinte având posibilitatea de a-şi vedea copiii cât timp sunt la şcoală. Urmează ca, până la începerea viitorului an şcolar, în septembrie 2013, aici să fie amenajate şi 4 locuri de joacă dotate cu echipament specific. Cu această ocazie, s-au construit deja şi două grupuri sanitare atât pentru fetiţe, cât şi pentru băieţi. Sălile de clasă sunt prevăzute şi cu apă curentă de la dozator, cât şi de la chiuvete. În curtea şcolii, se va amenaja şi un teren cu gazon sintetic cu dimensiunile de 40m/20m. Toate aceste eforturi, deja au dus la un învăţământ modern la nivel European, în comunitatea rurală de la o palmă de municipiul Drăgăşani. Investiţiile au început imediat după Sărbătorile de Iarnă din 2011 şi iată, acum, comuna Prundeni se poate mândri cu această investitie realizată. Totodată, prichindeii sunt transportaţi la şcoală şi către domiciliu, cu autocare achiziţionate prin proiectul after school. Vordim, aşadar, de o serie amplă de investiţii consemnate în plan cultural, atât la Centrul de Cultură de la Zăvideni, cât şi la Prundeni. Se lucrează încă, tot în regie proprie, şi la amenajarea întregului platou al Televiziunii TV SAT Prundeni, care va emite, în curând, nu doar pentru sătenii din Prundeni, dar şi pentru alte 3 judeţe.

„Drumul Vinului Vâlcean”, alt proiect de 10 miliarde de lei, la Prundeni

          Obiectivul general al proiectului îl reprezintă dezvoltarea turismului şi creşterea vizibilităţii comunei vâlcene Prundeni şi a localităţilor limitrofe, prin promovarea vinului şi prin activităţi de marketing specifice. Proiectul şi-a propus promovarea turismului şi a produselor viticole, vinul, în comuna Prundeni şi în localităţile limitrofe, deoarece există un potenţial turistic ridicat în acest sens. Acest proiect a vizat activităţi menite să facă din comuna Prundeni şi localităţile apropriate, destinaţii atractive pentru turism, afaceri, prin dezvoltarea produselor viticole şi creşterea utilizării internetului în serviciile de promovare turistică. Proiectul, în valoare exactă de 995.143,17 lei RON, adică aproape 10 miliarde de lei vechi, a presupus promovarea turismului viticol şi a produsului viticol prin acţiuni de marketing şi organizarea de evenimente care cuprind localităţi cu tradiţie veche în cultivarea viţei de vie şi producerea vinurilor în vederea promovării produselor specifice acestei zone. Printre obiectivele specifice ale acestui nou proiect al primarului social-democrat excepţional Ion Horia Horăscu, am remarcat:

– Promovarea potenţialului turistic al comunei şi al zonelor limitrofe prin promovarea produselor viticole;

– Creşterea numărului de turişti cu 5% în comuna Prundeni şi în zonele limitrofe prin acţiuni de promovare şi realizarea de evenimente cu specific viticol;

– Creşterea vizibilităţii comunei Prundeni şi a zonelor limitrofe prin includerea zonei în circuite turistice cu impact la nivel naţional;

– Menţinerea şi crearea de noi locuri de muncă, drept rezultat al creşterii turismului în zonă;

– Creşterea veniturilor factorilor economici locali în perioada determinantă, prin stimularea vizitatorilor de a cheltui.

„Proiectul nostru are ca scop promovarea, dezvoltarea turismului în vederea valorificării produselor viticole şi creşterii calităţii serviciilor turistice din zona  noastră, în ceea ce priveşte  cunoaşterea produselor viticole româneşti şi a turismului în acest domeniu. Implementarea proiectului va avea un impact la nivel naţional, prin promovarea şi valorificarea potenţialului turistic din această zonă şi, implicit, promovarea internaţională a atracţiilor României şi dezvoltarea turismului intern. Obiectivul general al proiectului este în concordanţă cu domeniul major de intervenţie 5.3 – Promovarea potenţialului turistic şi crearea infrastructurii necesare, în scopul creşterii atractivităţii României ca destinaţie turistică şi a Operaţiunii – ”Dezvoltarea şi consolidarea turismului intern prin sprijinirea promovării produselor specifice  şi a activităţilor de marketing specifice” , prin instrumente şi acţiuni de marketing menite să  promoveze la nivel naţional turismul şi produsul viticol, rezultatul promovării fiind dezvoltarea şi crearea infrastructurii necesare turismului şi creşterea atractivităţii României ca destinaţie turistică pentru turiştii români şi străini.”, a povestit primarul-minune Ion Horia Horăscu. Proiectul aduce o valoare adăugată la realizarea obiectivelor specifice ale POR şi anume: „Creşterea contribuţiei turismului la dezvoltarea regiunilor”, prin promovarea potenţialului turistic care va conduce la o dezvoltare la nivel regional şi la valorificarea patrimoniului natural al regiunii şi al comunei Prundeni. Totodată, prin implementarea obiectivelor specifice ale proiectului, administraţia locală din comuna “patronată” de Horăscu a contribuit esenţial la unul din obiectivele axei prioritare 5 “Dezvoltarea durabilă şi promovarea turismului”,  prin sporirea gradului de atractivitate a  regiunii din care fac parte pentru mediul de afaceri, „(…) prin urmare vom crea şi noi locuri de muncă. Toate acestea vor conduce  la o dezvoltare durabilă şi la eliminarea diferenţelor între zonele rurale şi cele urbane, prin creşterea competitivităţii regiunilor ca locaţii pentru afaceri.”, a mai punctat edilul-şef. Proiectul va contribui esenţial la valorificarea avantajelor oferite de potenţialul turistic pentru identificarea şi consolidarea identităţii, cât şi la păstrarea şi conservarea  tradiţiilor din regiunea noastră. Prin intermediul acestui proiect, se doreşte crearea de noi oportunităţi de creştere economică regională şi locală, care vor conduce la dezvoltarea zonei din punct de vedere economic şi social, prin crearea de noi locuri de muncă dar şi prin îmbunătăţirea calităţii vieţii locuitorilor din Prundeni şi, implicit, a localităţilor apropiate. „Proiectul nostru îşi propune creşterea turismului în zonă, prin promovarea la nivel naţional şi internaţional şi implicit creşterea numărului de turişti şi atractivitatea mediului de afaceri în acest domeniu şi alte domenii conexe.”, ne-a mai explicat şeful executivului local din Prundeni, Ion Horia Horăscu. Prin implementarea acestui proiect, în perioada  18-19 mai 2012, la Prundeni, a avut loc şi Festivalul Vinului, festival cu participare naţională. Au fost prezente la eveniment personalităţi naţionale şi judeţene, renumite case de vinuri, degustători de vinuri şi nu în ultimul rând, solişti de muzică populară ce au menţinut buna dispoziţie pe toată perioada derulării evenimentului, precum: Ion Ghiţulescu, Maria Loga, Victoriţa Lăcătuşu, Olguţa Berbec, Roberta Crinţă, Claudia Torop, Mirela Lătăreţu Capotă, Georgiana Bîrsac, Natalia Gorjanu, Reli Sanda, Alexandra Bleajă, Nicuşor Micşoniu, Valentin Samfira, Maria Bosneanu, Petrică Mâţu Stoian, Mariana Ionescu Căpitănescu, Constantin Enceanu, toţi aceştia fiind acompaniaţi de Orchestra şi soliştii vâlceni de la “Rapsodia Vâlceană”.

Servicii occidentale de asistenţă socială, la Prundeni

Primarul comunei vâlceni Prundeni s-a preocupat îndeaproape şi de soarta celor mai mici membrii ai comunităţii pe care o reprezintă cu cinste şi cu mult har de la Dumnezeu, precum şi de cea a bătrânilor ori a victimelor violenţelor domestice. Aşa s-a ajuns la situaţia ca aşezarea rurală condusă de Ion Horia Horăscu să dispună de cele mai moderne servicii de asistenţă socială de pe raza întregului nostru judeţ. La nivelul comunei vâlcene Prundeni, funcţioneazã exemplar Serviciul de asistenţã Socială şi Autoritate Tutelarã, care desfăşoarã activitãti specifice conform legii. Complementar serviciilor de autoritate tutelarã furnizate, conform Legii administraţiei publice locale 215/2000 şi politicii naţionale în domeniul asistenţei sociale, primăria comunei Prundeni, în parteneriat cu A.A.S.P Vâlcea (Asociaţia Asistenţilor Sociali Profesionişti) a  înfiinţat servicii sociale, prin centre sociale multifuncţionale care să furnizeze servicii sociale la standarde profesionale. În ceea ce priveşte serviciile sociale comunitare oferite copilului aflat în dificultate şi familiei acestuia la nivelul localitãţii se deruleazã douã proiecte sociale: Centru Comunitar de Servicii Sociale (proiect finanţat de FRDS) şi un Centru de zi (proiect finanţat de către MIE). Serviciile sunt oferite de echipe pluridisciplinare, formate din specialişti în domeniu, respectiv medici de medicinã generalã, psihologi, jurişti, educatori, asistenţi sociali, asistenţi medicali. Beneficiarii direcţi (utilizatorii de servicii) sunt:

– copii proveniţi din familii fără venituri/cu venituri insuficiente;

– copii proveniţi din familii numeroase;

– copii proveniţi din familii monoparentale;

– copii proveniţi din familii in risc de abandon sau de instituţionalizare a copilului;

– copii proveniţi din familii în risc de degradare/ruptură a legăturii familiale (divorţ, violenţă domesticã);

– copii protejaţi temporar într-o familie subsitutivă;

– mame adolescente;

– copii cu cerinţe educative speciale (deficienţe, handicapuri, tulburări şi dificultăţi specifice);

– copii la risc de abandon şcolar sau care au abandobdonat cursurile obligatorii fiind nevoiţi să munceascã;

– copii proveniţi din familii aflate în situaţii de risc (sunt orfani, săraci, crescuţi de bunici, au unul sau ambii părinţi în una din următoarele situaţii: şomeri, alcoolici, privaţi de libertate, analfabeţi sau cu un nivel scăzut de educaţie, suferă de o boală cronică invalidantă);

– femei sărace/marginalizate cu risc obstetrical crescut.

Centrele de îngrijire de zi vin în întâmpinarea dreptului fiecărui copil de a-şi păstra relaţiile familiale oferind servicii adecvate familiei în situaţie de risc de  abandonare a copilului. Prin crearea unor astfel de centre se urmăreşte prevenirea instituţionalizării copiilor aflaţi in situaţie de risc, printr-o intervenţie timpurie asupra cauzelor care favorizează abandonul, respectându-se, astfel, interesul superior al copilului. Prin intermediul acestui centru, se urmăreşte, de către conducerea acestei aşezări rurale, în primul rând prevenirea instituţionalizării copiilor prin oferirea unor servicii precum: îngrijire şi supraveghere pe timpul zilei; ajutor nutriţional; însuşirea de către copii a deprinderilor de igiena corporala; formarea deprinderilor de autogospodărire (participarea copiilor la aşezarea si strângerea mesei, strângerea jucăriilor si aranjarea in rafturi, etc.); înscrierea copilului la medicul de familie (unde este cazul). În al doilea rând, se doreşte acordarea de şanse egale la educaţie si integrare socială tuturor copiilor, fără deosebire. Un alt obiectiv primordial îl constituie organizarea si stimularea participării la activităţi variate, interesante, apropiate de preocupările şi interesele copiilor, dar şi creşterea interesului copilului pentru cunoştinţe noi, prin desfăşurarea de activităţi educativ-recreative;. De asemenea, se are în vedere educarea copilului în spiritul respectului faţă de drepturile omului, faţă de părinţi si valorile culturale, dezvoltarea spiritului de înţelegere, de pace, de toleranţă şi prietenie prin activităţi cultural-educative; prevenirea vagabondajului si delincvenţei juvenile prin activităţi privind planificarea timpului liber (organizarea de excursii, vizionarea unor spectacole, sărbătorirea aniversărilor copiilor, jocuri si întreceri sportive, etc.); dezvoltarea capacităţii creatoare a copilului prin joc. Jocul satisface în cel mai înalt grad nevoia de activitate a copilului, generată de trebuinţe şi dorinţe, contribuind esenţial la dezvoltarea fizică si psihică a copilului. Jocul constituie forma predominantă de activitate a preşcolarului. Se desfăşoară, în cadrul acestui centru activitãţi instructiv educative pentru preşcolari şi şcolarii mici vor avea ca scop acumularea de cunoştinţe despre realitate prin activitãţi ludice: jocuri de rol, jocuri simbol, jocurile exerciţiu de imitaţie al adulţilor, dezvoltarea creativitãţii şi imaginaţiei prin desen, lucrul manual, iar pentru şcolari – sprijinirea în rezolvarea temelor pentru acasã în pregătirea lecţiilor, urmãrindu-se atât dobândirea unor cunoştinte noi, cât şi consolidarea celor existente. Copiii vor fi îndrumaţi cum sã înveţe, cum sã se descurce atunci când se aflã în faţa unor situaţii problemã. De asemenea, se urmăreşte transmiterea de informaţii adecvate vârstei mentale şi cronologice cu deosebire a cunoştinţelor care nu le-au fost accesibile din cauza condiţiilor materiale precare a familiei. Se desfăşoară totodată, o serie amplă de activitãţi de resocializare care au în vedere sensibilizarea copiilor la valorile culturale, locale şi naţionale şi responsabilizarea în ocrotirea şi păstrarea patrimoniului cultural, dezvoltarea spiritului tolerant prin acceptarea aproapelui, dezvoltarea spiritului civic şi a celui participativ. Centrul de zi de la Prundeni are şi posibilitatea de a le dezvolta copiilor următoarele deprinderi:

– formarea şi dezvoltarea aptitudinilor de comunicare;

– educarea spiritului de echipă;

– stimularea exprimării libere a opiniei copilului;

– descoperirea şi încurajarea exersării aptitudinilor, abilităţilor de care dispune fiecare copil;

– acordarea de şanse egale la educaţie şi integrare socială tuturor copiilor fără deosebire;

– respectarea cu precădere, în orice situaţie, a interesului superior al copilului;

– medierea comunicării interinstituţională în interesul copilului şi familiei acestuia.

În cadrul acestui centru, pot fi educaţi şi părinţii într-un mod exemplar, astfel:

– atragerea părinţilor în diverse activităţi alături de copii; (excursii, organizarea serbărilor, a aniversarilor, etc.)

– consilierea părinţilor în scopul depăşirii situaţiilor de criză şi dezvoltării relaţiei părinte-copil;

– dezbaterea problemelor ivite în relaţia părinte-copil, prin invitarea părinţilor la întâlniri de grup.

De la implementarea proiectului şi până în prezent, s-au înregistrat deja rezultate notabile precum:

– Prevenirea abandonului/ instituţionalizării copiilor cu 70 %

– Prevenirea abandonului şcolar cu 70 %

– Îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale familiilor copiilor

– Creşterea capacităţii comunităţii de a răspunde problemelor sociale cu care se confruntă cu 80 %

– Dezvoltarea unui centru de zi pentru copiii aflaţi în dificultate în comună

– Creşterea nivelului de educaţie al copiilor, beneficiari serviciilor centrului de zi

– Socializarea copiilor, beneficiarii serviciilor centrului de zi

– Prevenirea comportamentelor anti-sociale în rândul copiilor, beneficiarii serviciilor centrului de zi

– 65 de copii beneficiari ai serviciilor centrului de zi (trimestrial şi la sfârşitul finanţării);

– 55 familii ai căror copii beneficiază de serviciile centrului de zi (trimestrial şi la sfârşitul finanţării);

– Număr de familii aflate în situaţie de risc social (trimestrial şi la sfârşitul finanţării): 15 familii monoparentale, 10 familii cu peste 2 copii în întreţinere, 30 familii cu probleme de cuplu, 15 familii in care au fost sesizate diferite abuzuri (abuz fizic, emoţional, sexual), Vârsta copiilor, beneficiari serviciilor ai centrului de zi (4 – 11 ani), Sexul copiilor, beneficiari serviciilor ai centrului de zi: 40 fete, 25 băieţi.

În cadrul acestui centru de zi din comuna Prundeni, (trimestrial şi la sfârşitul finanţării), s-au înregistrat 70 consilieri sociale, 65 consilieri psihologice, 20 consilieri juridice, 70 consilieri medicale. Impactul acestui proiecte este unul major, pe mai multe laturi dintre care: copiii, beneficiari ai serviciilor oferite de centrul de zi, nu mai intra in sistemul de protecţie; s-a îmbunătăţit calitatea vieţii copiilor defavorizaţi prin asigurarea unei mese  zilnice, s-au format deprinderi de igiena corporala, protecţia împotriva abuzurilor şi exploatării de orice fel, s-a creat un sentiment de securitate; a crescut nivelul de socializare şi educaţie a acestor copii; se previne abandonul şcolar; se previne şi combate vagabondajul şi delicvenţa juvenilă; s-a diminuat violenţa în familie; s-a armonizat relaţia părinte – copil. Iar ca activităţi viitoare ale acestui proiect, conducerea Prundeni-ului propune: îmbunătăţirea sistemului educaţional local (prevenirea abandonului şcolar, furnizarea de rechizite şcolare, organizarea de cluburi pentru copii, îmbunătăţirea programului şcolar ) întărirea rolului copiilor şi tinerilor ca agenţi ai transformării comunităţilor în care trăiesc. Un alt obiectiv propus pentru viitor este îmbunătăţirea stării de sănătate ce implică evaluarea şi monitorizarea copiilor, furnizarea de medicamente şi vitamine pentru aceştia. De reţinut, mai ales faptul că toate acestea se întâmplau la Preundeni, încă din anul 2012, când la Drăgăşani, locuinţele sociale se limitau tot la barăcile din carton, placaj şi câteva cărămizi puse halandala, de pe strada Primăverii… Tot la Prundeni, funcţionează şi un Centrul de Informare, Consiliere şi Asistenţă a victimelor violenţei domestice. Prin implementarea acestui proiect la Prundeni, primarul Ion Horia Horăscu a urmărit sprijinirea procesului de reintegrare socială a femeilor, copiilor şi a adolescenţilor care sunt victime ale abuzurilor în familie… Obiectivul primordial al acestui proiect îl reprezintă promovarea drepturilor pentru femei, victime ale violenţei în familie, în campanii de informare şi sensibilizare a comunităţii locale. Totodată se organizează şi campanii de sensibilizare şi informare a comunităţii asupra problematicii femeilor şi copiilor victime ale violenţei în familie. Tot prin implementarea acestui proiect, s-a avut în vedere informarea şi sensibilizarea comunităţii locale asupra problematicii violenţei în familie, prin articole, comunicate de presă, interviuri, emisiuni radio-tv prin intermediul mass-mediei locale. Primarul Horăscu a urmărit şi dezvoltarea unor servicii  specializate pentru victimele abuzurilor în familie – femei, adolescenţi şi copii, consilierea socială, juridică, psihologică, medicală, terapia de grup (grupuri de suport), psihoterapia, consilierea şi nu în ultimul rând orientarea profesională. De asemenea, la Prundeni, se pot dezvolta programe de socializare şi creşterea stimei de sine, precum şi cursuri de reconversie profesională. De asemenea, în urma implementării acestui proiect, victimele violenţei domestice pot fi reprezentate gratuit şi în instanţă. Primarul comunei Prundeni a reuşit astfel să creeze un adăpost temporar ultramodern de asistenţă pentru victimele abuzurilor în familie (mamă şi /sau mamă şi copii). Adăpostul are o capacitate de 4 locuri (mamă şi copil), asigurându-se găzduire pentru o perioadă de aproximativ o lună cu posibilitate de prelungire, în funcţie de caz. Horăsu a implicat şi o serie de alte organizaţii neguvernamentale şi non-profit în formularea şi implementarea unor politici eficiente în beneficiul victimelor violenţei în familie. Totodată a realizat şi un parteneriat cu Asociaţia Asistenţilor Sociali Profesionişti Vâlcea şi Primăria Comunei Prundeni, care urmăreşte oferirea de servicii specializate la standarde profesionale, în beneficiul victimelor violenţei în familie. L ascurt timp de la implementarea proiectului, Horăscu se poate lăuda deja cu rezultate notabile precum:

– creşterea nivelului de informare a victimelor violenţei în familie asupra drepturilor pe care le au cu 60%;

– aplanarea fenomenului de violenţă domestică în comunitate;

– creşterea gradului de informare a comunităţii asupra fenomenului de violenţă domestică cu 45%;

– creşterea nivelului de sensibilizare a comunităţii asupra fenomenului de violenţă domestică cu 45%;

– creşterea capacităţii serviciului de asistenţă socială al primăriei de a rezolva problemele sociale cu care se confruntă comunitatea cu 60 %;

– creşterea  gradului de cunoaştere a procesului legal de înaintare şi soluţionare a unei plângeri legată de abuzuri în familie cu 60 %, femeile reuşind să elimine mentalităţi vechi şi să reclame orice formă de abuz la care sunt supuse ele sau copiii lor;

– 63 de femei, victime ale violenţei domestice apelează la serviciile centrului (trimestrial şi la sfârşitul finanţării);

– 75 de copii, victime ale violenţei domestice, apelează la serviciile centrului (trimestrial şi la sfârşitul finanţării);

– 17 –77 ani, vârsta femeilor, victime ale violenţei în familie care apelează la serviciile centrului (trimestrial şi la sfârşitul finanţării);

– 17 – 65 ani, vârsta bărbaţilor, agresori (trimestrial şi la sfârşitul finanţării);

– nivelul de educaţie al femeilor (fără studii şi şcoală primară), victime ale violenţei în familie care apelează la serviciile centrului (trimestrial şi la sfârşitul finanţării);

– nivelul de educaţie al bărbaţilor agresori – fără studii şi şcoală primară – (trimestrial şi la sfârşitul finanţării);

– număr de beneficiari ai adăpostului: femei (40) şi copii (55) (trimestrial şi la sfârşitul finanţării);

– tipuri de abuz asupra femeilor: abuz fizic (65 cazuri) , emoţional (100 cazuri), sexual asupra femeilor (10), victime ale violenţei în familie care apelează la serviciile centrului (trimestrial şi la sfârşitul finanţării);

– tipuri de abuz asupra copiilor: fizic (15), emoţional (75), victime ale violenţei în familie care apelează la serviciile centrului (trimestrial şi la sfârşitul finanţării);

– tipuri de familie: monoparentală (10), dezorganizată (25) , familie naturală (50), concubinaj (15) (trimestrial şi la sfârşitul finanţării);

– 15 divorţuri înregistrate (trimestrial şi la sfârşitul finanţării);

– 60 consilieri sociale (trimestrial şi la sfârşitul finanţării);

– 45 consilieri psihologice (trimestrial şi la sfârşitul finanţării);

– 25 consilieri juridice (trimestrial şi la sfârşitul finanţării);

– 20 de adeverinţe medicale de la medicul legist (trimestrial şi la sfârşitul finanţării);

– 25 acţiuni în instanţă (trimestrial şi la sfârşitul finanţării);

Înfiinţarea Centrului de informare, consiliere şi asistenţă a victimelor violenţei domestice în comuna Prundeni a constituit un element de noutate în încercarea de rezolvare a situaţiei acestei populaţii defavorizate. S-a urmărit dezvoltarea spiritului de ajutor între locuitorii comunei prin implicarea acestora în derularea proiectului şi prin sesiuni de sensibilizare a acestora asupra problematicii pe care o implică problematica violenţei domestice. Prin scopul şi obiectivele sale, proiectul s-a încadrat în dorinţa administratiei publice locale de a rezolva problemele sociale cu care se confruntă comunitatea. Centrul  de informare, consiliere şi asistenţă a victimelor violenţei domestice vine să contribuie la multiplele încercări de rezolvare a situaţiei celor care sunt victime ale violenţei domestice, încercări ale diverselor organizaţii neguvernamentale sau instituţii publice. Serviciile pe care le-a oferit Centrul de informare, consiliere şi asistenţă a victimelor violenţei domestice au fost de bună calitate, ceea ce obligă ca strategia de dezvoltare ulterioară (după finalizarea finanţării) să se bazeze pe contribuţia financiară a potenţialilor interesaţi de acest proiect şi pe constituirea unei baze materiale, a unei baze de date, a unor puncte de informare utile, care se vor accesa contra cost.”, a punctat şeful executivului local din Orundeni, primarul social-democrat Ion Horia Horăscu.  De reţinut că proiectul a avut un impact deosebit mai ales în următoarele direcţii:

– s-a realizat un centru, care  oferă suport şi servicii profesionalizate,

– a crescut gradul de  instruire şi informare pentru comunitatea locală şi, în special, pentru victimele abuzurilor în familie;

– s-a realizat o bază de date care să cuprindă informaţii despre cazurile existente, soluţiile propuse, modalităţile de abordare a căilor legale de rezolvare a problemelor;

– prin informare şi consiliere, a crescut gradul de cunoaştere a procesului legal de înaintare şi soluţionare a unei plângeri legată de abuzuri în familie, femeile reuşind să elimine mentalităţi vechi şi să reclame orice formă de abuz la care sunt supuse ele sau copiii lor;

– a crescut nivelul de cunoştinţe al femeilor despre cum să se protejeze pe ele însele şi să-şi apere copiii împotriva unor situaţii periculoase;

– s-a înlăturat bariera psihologicã a lipsei de informare şi educaţie, privind drepturile omului, ceea ce a determinat creşterea gradului de încredere în forţele proprii şi sporirea şanselor de viitor pentru victimele violenţei domestice. Tot aici, Horăscu a amenajat şi un ultramodern Centru de zi pentru persoanele vârstnice, cu scopul de înfiinţare a unui Centru de zi pentru persoanele vârstnice defavorizate de pe raza comunei vâlcene Prundeni, proiect ce contabilizează o complex serie de obiective, dintre care nu putem să nu ne oprim asupra unora precum:

1. Dezvoltarea unui Centru de zi pentru persoane vârstnice defavorizate- acest centru oferă servicii individualizate, prin intermediul serviciilor comunitare de tip „centru de zi”, în concordanţă cu nevoile specifice şi reale ale fiecărui bătrân. Se oferă îngrijire temporară, găzduire – timp de 6-8 ore pe zi, o masă caldă şi se desfăşoară activităţi cu bătrânii, în timpul liber, activităţi cu rol în relaxare, stimularea creativităţii, imaginaţiei, dezvoltare personală etc.

2. Îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale persoanelor vârstnice defavorizate prin oferirea de servicii individualizate în concordanţă cu nevoile specifice şi reale ale fiecărui bătrân, la domiciliu:

– supraveghere temporară şi/sau ajutor parţial în realizarea activităţilor de bază ale vieţii de zi cu zi,

– sprijin în desfăşurarea unora dintre activităţile instrumentale cotidiene,

– consiliere socială, psihologică, juridică, medicală,

– servicii medicale sub forma consultaţiilor şi îngrijirilor medicale la domiciliu sau în instituţii de sănătate,

– sprijin material prin procurarea de medicamente şi alimente de bază.

3. Înfiinţarea unei cantine sociale pentru persoane vârstnice defavorizate.

Prin prezentul proiect, s-a avut în vedere amenajarea unei cantine sociale pentru persoanele vârstnice defavorizate, unde aceştia să beneficieze de o masă pe zi, gratuită. De cantina social beneficiază atât beneficiarii centrului de zi cât şi beneficiarii serviciilor comunitare asigurate la domiciliu, respectiv pentru cei care nu se pot deplasa. Capacitatea cantinei este de 40 de locuri. Obiectivele proiectului au fost realizate. Pentru realizarea obiectivelor a fost necesară angajarea de personal specializat: 1 coordonator proiect, 2 medici, 2 asistenţi medicali, 2 infirmieri, 1 asistent social, 1 psiholog, 1 jurist, 1 contabil, 1 administrator, 2 bucătari, 4 ospătari, 2 îngrijitori, 2 fizioterapeuţi. S-au accesat fonduri pentru extinderea serviciilor de cantină socială prin Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale. Cantina are o capacitate de 50 de persoane şi se află în vecinătatea centrului de zi. Printre rezultatele principale ale proiectului, se numără: Îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă cu 70 % a persoanelor vârstnice, defavorizate; Creşterea încrederii în sine a beneficiarilor cu 70 %; Creşterea capacităţii comunităţii de a face faţă problemelor sociale cu care se confruntă cu 80 %; Creşterea speranţei de viaţă în rândul persoanelor vârstnice din comunitate; Amenajarea unui centru de zi, a unei cantine sociale şi a unui club unde persoanele vârstnice vor găsi sprijin din partea unui personal specializat; trimestrial şi la finele finanţării, 55 de persoane au beneficiat de serviciile centrului de zi, 80 de persoane au beneficiat de activităţiile de club, 50 de persoane au beneficiat de serviciile de cantină socială, 55 de persoane au beneficiat de serviciile comunitare la domiciliu, 65 persoane nu au familie sau nu se află în întreţinerea unei sau unor persoane obligate la aceasta, 20 persoane nu au locuinţă şi nici posibilitatea de a-şi asigura condiţiile de locuit pe baza resurselor proprii, 60 persoane nu realizează venituri proprii sau acestea nu sunt suficiente pentru asigurarea îngrijirii necesare, 65 persoane nu se pot gospodării singure sau necesită îngrijire specializată, 30 persoane se află în imposibilitatea de a-şi asigura nevoile socio-medicale datorită bolii ori stării fizice sau psihice; 40 persoane cu vârste cuprinse între 45 ani – 55 ani; 80 persoane cu vârste cuprinse între 55 ani – 60 ani; 120 persoane cu vârste cuprinse între 60 ani – 90 ani; 130 persoane de sex femeiesc; 110 persoane de sex bărbătesc; 40 persoane cu afecţiuni ce necesită îngrijire specială; 100 persoane ale căror capacităţi de a se autogospodării şi de a îndeplini cerinţele fireşti ale vieţii cotidiene sunt reduse; 120 persoane cu condiţii precare de locuit; 190 persoane cu venituri obţinute reduse; Nevoile persoanelor vârstnice aflate în situaţia de pierdere totală (40) sau parţială (80) a autonomiei, care pot fi de natură medicală, sociomedicală, psihoafectivă; 70 de persoane au beneficiat de servicii de consiliere socialã; 45 de persoane au beneficiat de servicii de consiliere psihologică; 20 de persoane au beneficiat de servicii de consiliere juridicã; 90 de persoane au beneficiat de servicii de consiliere medicalã; au beneficiat, de asemenea, de servicii comunitare la domiciliu un numar de 55 persoane. În viitorul foarte apropiat, primarul Ion Horia Horăscu are în vedere “(…) achiziţionarea de aparatură medicală modernă, facilitarea accesului la o mai largă paletă de servicii socio-medicale, ajutor în procurarea de medicamente de strictă necesitate, ţinând cont de afecţiunile des întâlnite la persoanele monitorizate, extinderea activităţilor de natură să stimuleze o mai bună reintegrare şi comunicare, prin care să-şi recâştige încrederea şi respectul de sine.”.

Bază sportivă ultramodernă lângă Drăgăşaniul care nu are nici sală de sport la norme europene

          O altă dovadă a faptului că primarul social-democrat al comunei vâlcene Prundeni, Ion Horia Horăscu susţine cu înflăcărare sporturile de orice natură, o constituie ultima sa realizare în acest domeniu. Aceasta, deoarece Horăscu nu se interesează numai de promovarea unor proiecte de genul celor agricole, sociale, culturale, de infrastructură etc., dar şi de proiecte care au în centrul lor tinerii care altfel ar migra definitiv şi irevocabil către mediile urbane care le-ar putea oferi un orizont mai larg în ceea ce priveşte posibilitatea de recreere, de practicare a sporturilor drage etc. Nu se mai poate pune această problemă în comunitatea rurală aflată la o aruncătură de băţ de cel de al doilea municipiu al Vâlcii şi pe care o “patronează” cu mult har de la Dumnezeu, inimosul primar PSD-ist, comună unde acţiunile fotbalistice şi mai ales cele de softball sunt ca la ele acasă de ceva ani buni încoace. Ultima realizare demnă de un scenariu hollywood-ian a primarului Horăscu constă din amenajarea a două terenuri de sport. Mai exact: un teren cu gazon sintetic de dimensiuni 40/20 metri liniari, ce poate fi folosit şi ca teren de tenis de câmp, dar şi ca teren de minifotbal şi handbal şi încă un teren de sport acoperit cu tartan (covor de cauciuc special). Acesta din urmă are dimensiunile de 20/10 metri liniari şi este marcat ca un teren de volei, dar poate deservi foarte uşor şi ca un teren de baschet, minifotbal dar şi un teren pentru tenis cu piciorul. Este delimitat şi acoperit cu plase speciale. La această oră, se lucrează la amenajarea cabinelor pentru sportivi, care urmează a fi dotate, conform cu proiectul, cu: vestiare, grupuri sanitare şi duşuri. De asemenea, complexul sportiv va fi dotat cu tribune pentru spectatori, pentru VIP-uri, dar şi loje acoperite. Concomitent, se lucrează şi la pregătirea unui alt teren, de data aceasta numai pentru fotbal; teren care va avea următoarele dimensiuni: 60/40 metri liniari. Acest teren se va omologa pentru întrecerile juniorilor. Covorul sintetic este transportat de la un club sportiv din Belgia, iar valoarea totală a investiţiei se cifrează la suma de 450.000 lei noi, adică puţin peste 100 de mii de euro. Baza sportivă a echipei de fotbal Prima Prundeni este un alt proiect care arată câtă grijă are actualul şef al administraţiei locale din Prundeni de sportivi şi de cei pasionaţi de sport. Aici, se implementează un proiect finanţat prin OG 7/2006 şi care are o valoare de un milion de lei noi, cu tva inclus. Pe acest stadion, au fost derulate o serie de competiţii nu numai cu caracter local şi judeţean, dar şi cu valoare naţională şi internaţională precum cele de softball şi baseball (memorialul „Dragoş Avram”) care au promovat Prundeniul atât de mult încât comuna a devenit una cunoscută peste tot în lume… Prin modernizarea bazei sportive din satul  Călina, comuna Prundeni, stadionul va beneficia de condiţii moderne şi propice desfăşurării unor competiţii sportive locale, judeţene, naţionale şi chiar internaţionale, deoarece în anul viitor, Primăria Prundeni va organiza Campionatul European de Softball şi Baseball destinat juniorilor. Se doreşte ca stadionul comunal din Prundeni (satul Călina) să dispună, până la acea dată, de un teren adecvat sportului de masă, dotat şi cu o tribună modernă de 500 de locuri, dar şi cu vestiare şi cabine de duşuri pentru sportivi şi arbitrii la standarde occidentale, dar şi de o parcare pentru autovehicule.

Participare activă la târgurile de turism a comunei inimosului Ion Horia Horăscu

          Incredibilul primar al frumoasei comune vâlcene Prundeni, Ion Horia Horăscu, nu se dezminte încă, mai ales atunci când vine vorba de acţiuni ce vizează turismul nu numai local şi judeţean, dar cel naţional. Cu cele mai multe proiecte şi activităţi turistice la activ, nici nu ne-am putea aştepta ca lucrurile să se prezinte altfel, iar comunitatea păstorită cu mult har dumnezeiesc de Horăscu să lipsească de la vreun eveniment de gen… Astfel, după cum v-am mai informat, comuna Prundeni are în implementare nu mai puţin de trei proiecte turistice cu finanţare europeană. Este vorba despre „Centrul de informare şi promovare turistică” finanţat de PNDR prin fonduri FEDR; „Redescoperă turismul monahal Vâlcean” şi, nu în ultimul rând, „Drumul vinului Vâlcean”, ultimul fiind, din punctul nostru de vedere şi nu numai al nostru, poate şi cel mai important şi cel mai complex din câte s-au implementat vreodată. Până în prezent, UAT Prundeni a participat cu standuri proprii la Târgurile de turism de la Timişoara, Bacău, Cluj-Napoca şi Bucureşti. În perioada 14-17 martie 2013, la ROMEXPO – Bucureşti, s-a desfăşurat cel mai mare „Târg de turism al României” de după Revoluţie încoace – ediţia a 27-a, unde alături de firme prestigioase de turism din România, dar şi din străinătate, a participat şi comuna vâlceană Prundeni cu două standuri mai mult decât generoase atât ca suprafaţă cât şi ca oferte. Din informaţiile oferite de tânărul inspector te turism de la Primăria Prundeni, Cristina Durlă, ofertele promovate cu ajutorul broşurilor, hărţilor şi CD-urilor s-au bucurat de numeroase aprecieri din partea vizitatorilor. Atrase de multitudinea destinaţiilor turistice prezentate în cadrul proiectelor, agenţiile de turism şi-au manifestat interesul de a colabora cu Comuna Prundeni. La sfârşitul aceleiaşi săptămâni, proiectele mai sus menţionate au fost invitate la un nou târg de turism, de data aceasta la Cluj-Napoca. Este vorba despre un târg devenit deja tradiţional aflat la a 8-a ediţie, „Târgul de turism Touristica” care a reunit peste 60 de expozanţi, printre care şi Comuna Prundeni din judeţul Vâlcea.

Irigaţiile – încă un succes marca Horăscu!

          Primarul comunei vâlcene Prundeni, Ion Horia Horăscu, le-a dt din nou o lecţie dură omologilor săi care, în loc să se zbată pentru a aduce bani şi a gândi proiecte pentru comunitatea lor, se smiorcăie, cât este ziua de mare, că nu le vin bani de la Guvern. Păi, fără muncă nici nu vor veni vreodată! Cam aşa ar suna lecţia primarului Horăscu care, iată, în timp ce alte comune, nu mai spunem că nu au apă şi canalizare, dar nici drumuri nu au, el reînfiinţează sisteme de irigaţii. Practic, Ceauşescu de Prundeni, a regândit un proiect care numai în perioada ceauşistă a prosperat în România. După Revoluţia din 1989, sistemele de irigaţii devenind o pasiune pentru ţigani care le-au furat şi vândut la fier vechi. Le reinventează Horăscu, la Prundeni, în 2013. Astfel, la începutul lunii martie 2013, au fost publicate pe site-ul ministerului Agriculturii şi Dezvoltării rurale, proiectele eligibile pe măsură 125 a – PNDR – investiţii în modernizarea şi retehnologizarea sistemelor de irigaţii. Cum din judeţul Vâlcea, numai două proiecte au fost depuse spre finanţare, mai exact Organizaţia Utilizatorilor de apă pentru irigaţii (OUAI) Călina şi OUAI Valea Oltului 1 – Prundeni, la sesiunea din acest an, vor fi alocate peste 60 de milioane de Euro pentru cele 87 de proiecte defalcate eligibile. Trebuie spus că, aşa cum reiese din declaraţiile ministrului agriculturii, Daniel Constantin, toate proiectele declarate eligibile vor fi finanţate cu sume provenite de la alte măsuri. Oricum, atât în acest an, cât şi în anii următori, vor fi alocate sume importante pentru reabilitarea sistemelor de irigaţii. După cum ne-a informat inimosul primar social-democrat al frumoasei comune vâlcene Prundeni, până la Paşteşe din 2013, la Ateneul Sătesc de la Zăvideni, urmau să fie convocaţi primarii şi celelalte OUAI-uri din judeţul Vâlcea, care împreună cu reprezentanţii ANIF şi firme de consultanţă, să se grăbească să întocmească documentaţiile pentru finanţare. Prin proiectele celor două OUAI – uri din Prundeni, se vor uda, prin sisteme moderne de irigaţii, peste 1.500 de hectare la OUAI Valea Oltului 1, respectiv 900 de hectare la OUAI Călina – Drăgăşani. Aşadar, primarul Horăscu nu se dezminte. Banii vor veni de acolo de unde trebuie. Cert este că vorbim despre un sistem de irigaţii ca despre reinventarea economică a întregului judeţ Vâlcea, care porneşte, nu din capitala de judeţ, cum ar fi trebuit, ci dintr-o comunitate rurală care întrece, deja, din absolut toate punctele de vedere, marile metropole europene, respectiv Prundeni-ul lui Horăscu. Pentru că odată reînfiinţat sistemul de irigaţii şi, mai mult, odată adus la cele mai ambiţioase standarde UE, acest lucru va favoriza, indubitabil, evoluţia şi prosperarea agriculturii, ca principală şi tradiţională ramură economică. Acestea fiind spuse şi, mai ales, analizând activitatea din ultimul mandat a edilului-şef de la Prundeni, ne permitem să facem o umilă predicţie, anume că Ion Horia Horăscu îl va întrece pe Ceauşescu dacă va ajunge să conducă România – ceea ce ar fi un lucru bun, cu siguranţă – actualul primar din Prundeni fiind capabil, din punctul meu de vedere, să investească în proiecte de natură a ajuta ţara noastră să ajungă acolo unde a fost când, tot cu proiecte agricole şi nu numai, o adusese Ceauşescu înainte de a fi executat, anume: capabilă să împrumute alte ţări. Acum, suntem datori vânduţi altor ţări. Chiar dacă Horăscu nu va ajunge preşedintele României, cel care îl va detrona, la anul, pe Băsescu, ar fi indicat să urmeze exemplul edilului din Prundeni şi să facă în România ce a făcut primarul social-democrat până acum, în comuna aflată la o aruncătură de băţ de Drăgăşani!

Doi artişti de talie naţională, sărbătoriţi la Prundeni

          Căci, la Drăgăşani, deşi este municipiu, chiar dacă se vroia, din pricina faptului că vechea casă de cultură a fost făcută una cu pământul şi înlocuită cu un supermarket, pe nume Profi, în urma regtrocedării, graţie zgârceniei fostului edil liberal al urbei vinului, Gheorghe Iordache, care s-a zgârcit la 120 de milioane de lei vechi pentru a o răscumpăra, iar actuala casă de cultură se află încă în lucru şi pare că aceste lucrări nu au de gând să se mai termine, nu avea unde să se organizeze un asemenea eveniment… Practic, nici nu exista altcineva mai capabil să sărbătorească exemplar nişte nume mari ale cântecului tradiţional românesc decât inimosul primar social-democrat al frumoasei comune vâlcene Prundeni, Ion Horia Horăscu (foto mare, în mijloc), situaţie în care iată, Drăgăşaniul este eclipsat de comunele din jurul său şi la acest capitol.  Dar nici solişti de muzică populară care să facă un spectacol mai grandios decât cel oferit la Prundeni, la începutul lunii februarie 2013, nu existau. Astfel, sâmbătă, 2 februarie 2013, pe scena Ateneului Sătesc din satul Zăvideni, comuna Prundeni, a fost sărbătorit îndrăgitul interpret Ion Lupu, într-o gală a cântecului popular românesc care i-a purtat numele, iar duminică, 3 februarie 2013, pe scena aceleiaşi deja arhicunoscute instituţii culturale din întreg judeţul nostru, datorită evenimentelor de cultură grandioase ce au început să aibă loc aici frecvent, adică aproape trimestrial, au urcat pe scenă nume la fel de mari ale muzicii populare româneşti pentru a-l serba pe un alt îdrăgit solist, Marcu Nicolici, la fel, într-o gală a Cântecului Popular Românesc care i-a preluat numele. Spectacolul a fost organizat în colaborare cu TV. H2.0, (TVRM), care a şi înregistrat şi difuzat evenimentul cu pricina, avându-l ca şi co-producător şi prezentator pe vâlceanul Georgel Nucă, omul la a cărui lansare în lumea folclorică şi a televiziunii de gen, primarul vâlcean in Prundeni, Ion Horia Horăscu a avut o contribuţie esenţială, am putea spune parentală, lucru de care prezentatorul evenimentului nu a uitat să amintească de foarte multe ori pe parcursul spectacolului.„Mă bucur că am putut aduce la Prundeni rapsozi de calibru şi că le-am putut oferi oamenilor un spectacol frumos. Am în plan multe asemenea evenimente. Toată lumea ştie că iubesc folclorul şi că sunt unul dintre păstrătorii tradiţiei şi portului popular românesc” – ne-a declarat primarul Horia Horăscu, principalul organizator al evenimentului folcloric de o înaltă ţinută culturală, cum rar ne-a fost dat să vedem chiar şi în Capitala Culturală a Patriei Noastre, respectiv Sibiul, darămite, într-o aşezare rurală românească. Aşa cum spuneam, în ediţia anterioară a ziarului nostru, nu au lipsit nici surprizele. Astfel, la propunerea sfătuitorului său în materie de artă, profesorul Cornel Roşianu, Horăscu a conceput evenimentul ca fiind unul presărat cu momente inedite. Unele dintre acestea au fost reprezentate de prezenţa în spectacol a Mirabelei Dauer şi a Vetei Biriş, în prima seară, dar şi a Angelei Similea, în cea de a doua seară. Toate aceste personaje au fost interpretate de un travestit şi, spre surprinderea tuturor, chiar şi a organizatorilor, a prins enorm la public. Cea mai grea sarcină au avut-o însă membrele grupului folcloric Mândrele din Prundeni, creaţia proprie a primarului Horăscu şi a profesorului Roşianu, ele dansând de la începutul până la finalul fiecărei seri de folclor de la Zăvideni, din primele zile ale lunii februarie a anului în curs. Momente destul de comice, pe acorduri folcorice, a pus în scenă chiar şi prezentatorul Georgel Nucă, acoperind astfel pauzele tehnice care trebuiau făcute de către echipa de televiziune care s-a depăşit pe sine prin desfăşurarea de forţe masivă pentru un eveniment dintr-o localitate rurală românească, ceea ce nu poate decât să ne bucure din nou, foarte mult. În prima seară, sâmbătă, 2 februarie 2013, au urcat pe scenă, pentru a cânta în cinstea îndrăgitului interpret Ion Lupu, solişti de renume, printre care: Dumitru Margine, Maria Loga, Gabriel Zăvoianu, Marius Ţugulescu, Dumitru Margine, Dumitru Miuţă, Ioana State, Maria Loga, Valentin Samfira, Tudoriţa Gorjanu, Gabriel Zăvoianu, Doina Mete, Ilie Dură, Marius Ţugulescu, Ana Maria Gheorghescu, Nina Predescu, Ana Maria Cârjan, Ana Maria Iorga, precum şi copiii: Andreea Dobre, Romina Vâlceanu, Radu Condurache, Alexandra Cîrceag şi mulţi alţii. În cea de a doua seară a Regalului Folcloric de la Prundeni,a venit rândul a doi profesori de marcă, respectiv Cornel Roşianu şi Constantin Ceauşu, să îi bucure pe invitaţi. Astfel, Cornel Roşianu şi-a dezvăluit şi latura artistică. Puţini se aşteptau ca profesorul de limba şi literatura română (pensionar, ce-i drept, la ora actuală), Cornel Roşianu, să fie şi un atât de iscusit actor de comedie, încât să îl imite perfect pe regretatul maestru Amza Pelea. Inevitabilul s-a produs însă şi Roşianu i-a lăsat mască pe toţi cei prezenţi la eveniment. Bravo Maestre! A venit şi rândul profesorului de muzică, fost director adjunct al Şcolii cu clasele I-VIII “Tudor Vladimirescu” din Drăgăşani, până nu demult şi director al Casei De Cultură – din păcate aflată încă în construcţie – a municipiului Drăgăşani, Constantin Ceauşu ca să îi încânte pe spectatori, omul făcând magie nu numai cu naiul, dar şi cu vocea. Ceauşu a interpretat live o doină cu versuri proprii despre care a făcut menţiunea că încă nu a înregistrat-o. Aşadar, maestrul a făcut un recital în premieră pentru publicul numeros strâns la Prundeni, cu această ocazie, la numai două zile de la aniversarea zilei sale de naştere, prilej numai bun pentru spectatori şi interpreţi să îi cânte, în cor, un călduros “La Mulţi Ani!”. Trebuie să facem, de asemenea, precizarea, despre aceste două valori ale scenei româneşti, Cornel Roşianu şi Constantin Ceauşu că sunt fii ai locului, fapt ce justifică poate şi dragostea cetăţenilor pentru frumosul tradiţional şi, de ce nu, şi implicarea lui Horăscu în organizarea unui număr atât de mare de evenimente culturale de acest gen. Trebuie spus şi că toţi cei prezenţi au apreciat iniţiativa, atât a organizatorilor, cât mai ales a  artiştilor prezenţi la eveniment, de a promova tinerele talente de oricâte ori li se oferă ocazia să facă acest lucru. Aşa se explică şi faptul că fiecare invitat a fost însoţit şi de voci mai tinere, lucru care nu poate decât să ne bucure la culme, pentru că avem dovada clară acum a faptului că muzica populară românească şi obiceiurile tradiţionale, nu vor peri în neant. Mai trebuie menţionat şi faptul că toţi soliştii au avut, prin grija prezentatorului Georgel Nucă, posibilitatea de a cânta şi live, nu numai pe negative… Iarăşi un lucru pe care nu îl mai vedem, din păcate, prea des, în România acestui mileniu al III-lea. În afara acestora, duminică, 3 februarie 2013, în cadrul Galei Cânteculuin Popular Românesc ce a luat numele sărbătoritului, mult îndrăgitul Marcu Nicolici, au mai urcat pe scenă, în afara celor menţionaţi deja, alte nume mari ale scenei muzicii tradiţionale româneşti, dintre care nu putem să nu îi amintim pe: Cristina Udrea, Mioara Raica, Maria Ghinea, Rodica Nicolescu, Constantin Sprâncenatu, Vasilica Dinu, Neta Soare, Mihai Mihalache, Constantin Ceauşu, Marian Nicolici, Mihai Sima, Nineta Popa Ionescu, Alin Pavelescu, Elena Chirca, Ana Maria Ion Oprişan, Olguţa Berbec, Ionuţ Tudorescu, Marius Brutar, Ştefan Vlad, Ion Drăgan, Teodor Pană şi copiii: Gabriel Andrei, Samir Ionescu, Adnana Dinea, Cătălin Diaconu, Sandra Ştefan. Haiducii din Amărăşti, conduşi de primarul comunei vâlcene Amărăşti, prof. Constantin Drăghici, au onorat cu mare cinste invitaţia omologului conducătorului acestui grup, Ion Horia Horăscu, de a veni în comuna condsă de acesta şi de a încânta publicul de aici, dar şi grupurile vocale Rapsozii Oltului, Mândrele din Prundeni, De pe Plaiuri Vaideene şi Doruri Muscelene au fost la mare înălţime, cu toţi.


 

Primarul Horăscu a amenajat la Prundeni un centru de informare turistică unicat în Oltenia

          În comuna vâlceană condusă de cel mai ambiţios primar, perfecţionistul social-democrat Ion Horia Horăscu, s-au derulat, mai ales în ultimii ani, proiecte fără precedent pentru întreg judeţul Vâlcea. Unele dintre acestea chiar au vizat întregul judeţ, iar nu numai comuna cu pricina sau chiar s-au extins la nivel naţional, cum este, de altfel, şi cazul Centrului de Informaţii Turistice (CIT) care nu mai este demult numai un proiect, devreme ce a căpătat şi un sediu nou şi ultramodern, dotat la cele mai ambiţioae standarde ale Uniunii Europene, aşa cum îi place, de altfel, primarului Horăscu. Este vorba de clădirea unde a funcţionat, până  nu demult, fostul Centru PAPI din satul Călina, al acestei frumoase aşezări rurale. Un astfel de centru se impunea mai ales sprin faptul că, la nivelul acestei frumoase aşezări ruale, s-au desfăşurat două proiecte cu caracter turistic de o importanţă naţională aparte. Este vorba despre proiectului Drumul Vinului Vâlcean, proiect prin care s-a urmărit promovarea potenţialului turistic al întregii zone vitivinicole a Vâlcii, cu accent pe sudul judeţului şi, bineînţeles, pe comunitatea din Prundeni şi de proiectul Vâlcea Monahală care a avut ca obiectiv promovarea turismului monahal care, la Vâlcea este un potenţial deosebit, dat fiind faptul că aici se regăsesc cele mai multe, mai valoroase din pucnt de vedere cultural-istoric, dar şi cele mai frumoase locaşuri de cult, constând din mănăstiri, chituri sau chiar simple biserici. În ce priveşte acest proiect, facem specificaţia că graţie primarului Horăscu, au fost făcute mult mai cunoscute chiar şi obiective de la graniţa Vâlcii cu Sibiul. De asemenea, puteţi accesa, pentru o documentare mai amplă, paginile de internet următoare:

-www.primariaprundeni.ro,

-www.drumulvinuluivalcean.ro

-şi, nu în ultimul rând http://www.valceamonahala.ro, site-uri pe care le puteţi accesa şi de pe pagina de internet a ziarului local PRO ExpreS de Drăgăşani, la orice oră, http://www.publipro.ro. cu care sunteţi deja familiatizaţi. Şi ca să fie treaba treabă şi să se asigure că proiectul nu va rămâne o investiţie fără succes, a dat centrul de informare turistică pe mâna celor mai pricepute fete din administraţia locală a Prundeniului, etse vorba despre mâna dreaptă a primarului, fosta lui şefă de cabinet, Mihaela Braneţ şi de Cristina Durlă. Cele două au amenajat centrul cum se cuvine, s-au ocupat atent de promovarea lui şi mai ales a celor trei web-site-uri şi se ocupă, în prezent, foarte serios de atragerea turiştilor către zona Prundeniului.

Firma primăriei lui Horăscu, pe primul loc în Topul Afacerilor din România!

          Nici nu ne puteam aştepta la altceva decât ca, într-un timp mai mult decât record de la înfiinşarea sa, firma primăriei Prundeni, numită mai mult decât predestinat SC PRIMA PRUNDENI SRL să ajungă pe primele locuri, în cele mai importante topuri, la nivel naţional, în domeniul afacerilor şi al afaceriştilor… Evenimentul s-a produs spre finele anului 2012. Astfel, potrivit unei informări din partea specialiştilor care au realizat Topul Afacerilor din România pentru Întreprinderi Mici, se confirmă în mod cert faptul că firma Primăriei frumoasei comune vâlcene Prundeni, SC PRIMA PRUNDENI SRL,  a obţinut locul I, în concursul amintit anterior. De menţionat este, mai ales, faptul că Prima Prundeni este o societate cu capital privat şi aparţine Primăriei Prundeni. Ea a preluat întregul personal al serviciului administrarea domeniului public. Rezultatul muncii lor este cu atât mai important cu cât, aprecierea vine la scurt timp de la înfiinţare, respectiv în anul 2010. Iată că, printr-un management de calitate, marca Ion Horia Horăscu, se poate face “performanţă” şi în administraţia publică locală din mediul rural vâlcean. Aşadar, iată, stimaţi cititori, cum, Ion Horia Horăscu, inimosul social-democrat ce se află de aproape două decenii, fără nici o întrerupere, la conducerea acestei frumoase comune vâlcene, este, încă o dată, un exemplu viu al faptului că dacă se vrea, cu adevărat, chiar se poate orice, indiferent cât de imposibil ar părea… Cum spuneam, nici nu ne puteam aştepta la altceva decât la o reuşită de asemenea proporţii din partea unui om ca Horăscu care, după cum se ştie, a prosperat dintotdeauna în afaceri şi, în ultimele două decenii, iată, nu contenesc să apară dovezi cum că şeful executivului local din cea mai ambiţioasă comunitate rurală vâlceană, poate excela şi în administraţie la fel de bine! Pentru cei care nu cunosc amănuntele, facem precizarea că Horăscu a înfiinţat această societate atunci când, criză acută fiind şi în ţara noastră, premierul de atunci, democrat-liberalul Emil Boc, a emis o ordonanţă prin care se impunea reducerea numărului de angajaţi al primăriilor. Asta ar fi însemnat ca mulţi oameni să rămână muritori de foame, atât ei cât, mai ales, copiii lor. Iar pentru ca asta să nu se întâmple, mai mulţi primari, au inventat, ca formlă de salvare a angajaţilor aflaţi pe lista neagră, înfiinţarea de societăţi comerciale având ca acţionar unic Consiliu Local al fiecărei localităţi. Facem precizarea că Horăscu nu este, nici pe departe, singurul care a adoptat o astfel de măsură. S-a adoptat o măsură similară, spre exemplu, şi la Drăgăşani. Dar, iată că Prundeniul, deşi aşezare din mediul rural, a reuşit să eclipseze nu numai alte comunităţi rurale, dar chiar municipiul Drăgăşani, devreme ce societatea SC SERE SRL  a urbei vinului nu a obţinut un astfel de premiu precum ceaa lui Horăscu. Aşadar, concluzionând, încă odată, Ion Horia Horăscu este cel mai iscusit primar din judeţul vâlcea!

Numai la Prundeni: Şcoală românească… la pretenţii europene!

         Edilul comunei Prundeni s-a obişnuit ca, la fiecare început de an, atunci când clopoţelul va suna, să ofere şcolarilor localităţii noi surprize. Astfel, părinţii ce şi-au însoţit copii la deschiderea festivă a noului an şcolar 2012-2013, au avut plăcerea de a admira terenurile de sport cu gazon sintetic şi de tartan, amenajate pentru jocuri de fotbal, handbal, baschet, volei şi tenis de câmp, clasele igienizate, grupurile sanitare moderne, tablele inteligente tip „smart”, calculatoarele conectate la internet în fiecare sală de clasă, camerele de supraveghere video, încât  părinţii ar putea să-şi monitorizeze copiii de acasă etc. Însă, surpriza surprizelor a fost în satul Călina unde, din bugetul local, s-au reabilitat două localuri ce păreau părăsite după comasarea şcolilor. Spunem că aceasta este principala surpriză, deoarece pur şi simplu te declari şocat atunci când intri în acea şcoală, mai ales la gândul că Ion Horia Horăscu este într-adevăr un geniu, devreme ce a reuşit să facă numai cu bani de la bugetul local ceea ce alţii nu au reuşit nici cu milioanele de euro din bugetul Uniunii Europene… Practic, dacă este să catalogăm o şcoală mai frumoasă decât Tudor Vladimirescu de la Drăgăşani – modernizată tot în vara anului 2012, dar cu peste 50 de miliarde de lei vechi, bani de la Uniunea Europeană, atunci acea şcoală care întrece în frumuseţe lăcaşul de învăţământ amintit anterior, din Drăgăşani, este această şcoală din satul Călina al comunei vâlcene Prundeni. Aşadar, încă un capitol la care Horăscu reuşeşte să aducă Prundeni-ul, aşadar o aşezare rurală, cu mult deasupra Drăgăşani-ului care nu este numai oraş, ci chiar municipiu… Este vorba de două clase pentru grădiniţă, o sală pentru clasa pregătitoare, patru clase pentru învăţământul primar. Fiecare clasă este zugrăvită în culori pastelate personificate cu covor adecvat grupelor de grădiniţă, mobilier nou şi geamuri termopan. O noutate este că s-a renunţat la încălzirea cu gaze naturale, în favoarea plasmelor termice cu infraroşu, s-au amenajat şi aici 3 grupuri sanitare pentru băieţi şi fete, iar fiecare local este prevăzut cu camere de supraveghere. Alături, într-un alt spaţiu, fiinţează şi biblioteca dotată cu o sală de lectură digitalizată, o sală de conferinţe şi o sală de training. Printr-o hotărâre de consiliu, s-a aprobat şi finanţarea activităţii de after-school, şcolarii beneficiind de serviciile de masă pentru prânz, în mod gratuit. Este cunoscut faptul că şcoala de la Prundeni a beneficiat de un program european de finanţare pentru activităţi after-school, de altfel singurul proiect de acest fel din ţară, finanţat prin fonduri europene. Edilul din Prundeni are un totuşi un mare regret, anume că fosta conducere a Inspectoratului Şcolar Judeţean, nu a catadicsit să vină măcar câteva minute pentru a se informa şi a-l da exemplu în judeţ căci, slavă Domnului, Horăscu este un geniu care merită dat ca exemplu întregii Europe şi nu credem că greşim dacă îl prezentăm la nivelul întregii planete, la cât de multe a realizat aici… Noutatea anului şcolar 2012-2013, la Prundeni, este că, printr-un contract de voluntariat, cadrele didactice s-au angajat să presteze ore suplimentare fără a solicita ceva în plus la salariu. Programul after-school este întocmit de către conducerea şcolii după consultarea cadrelor didactice, a părinţilor şi, bineînţeles, a autorităţii locale. Transportul copiilor se asigură, în prezent, cu două microbuze şi un autocar, proprietate a primăriei comunei Prundeni, în urma proiectelor anterioare. Facem precizarea că, la Prundeni, nu există nici un  microbuz şcolar repartizat de Ministerul Învăţământului, cele enumerate anterior fiind obţinute prin proiectele şi eforturile proprii ale primarului Ion Horia Horăscu. Surprizele nu se vor opri însă aici. Un lucru foarte important de reţinut – pentru care tot şeful executivului local de la Prundeni are un merit deosebit – este acela că nici un cadru didactic nu a fost disponibilizat, cu toţii fiind implicaţi în modulul after-school. O altă noutate pentru anul şcolar 2012.2013, la Prundeni, a fost faptul că, odată cu începerea anului universitar, studenţi ai facultăţilor de profil vâlcene (comunicare, asistenţă socială şi pedagogie) îşi vor desfăşura perioada de practică aici, la Prundeni. Iată că localitatea Prundeni beneficiază şi de un program pilot al Învăţământului Românesc, cu noutăţi de tot felul, în materie. Putem spune că Europa a venit la Prundeni şi nu numai…

Intelectualilor României, tot la Prundeni le place să se adune frecvent

          Aşa cum ne-a obişnuit, de altfel, lui Horăscu nu îi place să investească în lucruri nefolositoare. Ca atare, a avut grijă ca una dintre investiţiile sale de suflet, respectiv moderna bibliotecă din satul Călina să găzduiască evenimente unice în ţară. Şi nu numai că există activitate, dar aceasta are şi o importanţă deosebită pentru întreaga suflare din comuna vâlceană Prundeni. Astfel, în timp ce alţii pierd vremea cu nimicuri electorale, inimosul primar social-democrat de la Prundeni, Ion Horia Horăscu este mai preocupat de întâlniri culturale de rang naţional, din dorinţa de a face din comunitatea de la Prundeni una dintre cele mai cultivate din ţara noastră. Facem precizarea că activitatea, în cadrul Bibliotecii din Satul Călina a început cu întâlniri regulate unde, sub forma unor cenacluri literare, mari nume din lumea scriitorilor, vâlceni dar nu numai, veneau şi le citeau din lucrările lor, dar şi din alte lucrări tuturor sătenilor din Prundeni. Vineri, 25 mai 2012, astfel, a avut loc, la Prundeni, cea de a doua ediţie a unui eveniment cultural cu valoare naţională, simbolic intitulat “Rotonda Plopilor Aprinşi”. În frumoasa comună europeană Prundeni, s-a discutat mult despre lucrarea “Ultimul Ţăran” a lui Constantin Argeşanu, autorul chiar subliniind că nu prea ştie cum să îşi mai susţină discursul, căci, la Prundeni, a găsit o bibliotecă mult diferită chiar şi de cele din mediul urban. Acesta a spus că  nu prea este adecvată discuţia despre lucrarea “Ultimul Ţăran” într-o bibliotecă de la ţară care este printre primele din Europa, dacă este să ne ghidăm după calculatoarele, conexiunile la internet şi chiar mobilierul şi clădirea. “Ce să fac, aşa sunt eu, mai excentric. Dacă mă apuc să investesc, îmi place să o fac ca lumea, nu cu jumătate de măsură. În plus, este şi util că având şi calculatoare, şi internet, dar şi cărţi expuse în formula tradiţională,  mă gândesc că cei care citesc pe internet, s-ar putea lăsa atraşi şi de rafturile cu cărţi, iar cei care sunt pasionaţi de carte, pot şi ei să fie atraşi de internet, şi aşa facem ca să determinăm tot mai mulţi oameni, să citească. Să citească şi carte, şi pe internet. Cum o fi, numai să citească! Dacă acest salon se va extinde, vom face tot posibilul ca, în anii viitori, să găsim şi spaţii mai mari!”, a promis inimosul primar Ion Horia Horăscu. De asemenea, Horăscu a făcut invitaţia către toţi scriitorii ca atunci când îşi lansează un volum, să se prezinte şi în faţa prundenarilor şi să vorbească despre lucările lor în furmoasa sala de lectură a bibliotecii din satul Călina al comunei Prundeni. Titlul lucrării aduse în discuţie este însă unul cât se poate de înşelător, ideea publicaţiei fiind cu totul alta, anume că ţăranii de astăzi se numesc astfel doar pentru că locuiesc în mediul rural, realitatea cea tristă fiind aceea că ţăranii adevăraţi au dispărut demult. Azi nu se mai dă cu sapa, nu se mai seamănă porumbul cu călcâiul, ci cu semănători care au până şi aer condiţionat în cabină şi aşa mai departe. Aşa se face că, după părerea noastră, cadrul oferit de Biblioteca lui Horăscu, de la Călina a fost unul propice dezbaterilor despre această lucrare, taman pentru că Prundeniul nu mai este demult o aşezare de la ţară, ci dimpotrivă, este o localitate chiar mult mai modernă decât marile metropole urbane, graţie, aşa cum spuneam, eforturilor consolidate ale celui care de aproape 18 ani deja se află la conducerea acestei aşezări minunate, respectiv inimosul primar social-democrat Ion Horia Horăscu. Prezent la manifestarea culturală deosebită ce a avut loc spre finele lunii mai a anului 2012, în satul Călina al comunei Prundeni, primarul comunei Corbu din judeţul Olt, Constantin Dinuţ, i-a oferit şefului executivului local din Prundeni un alt trofeu pe care Horăsu să îl adauge în impresionanta sa vitrină cu amintiri constând din premii, diplome şi diferite distincţii cu care a fost decorat de oricâte ori a luat parte la un eveniment de anvergură naţională şi nu numai. Este vorba despre un trofeu realizat cu foiţă de aur de către Rovana Popescu, artist plastician originar din Oltenia, însă stabilită în Sibiu. Noul trofeu, venit iată, de această dată, din judeţul Olt, a ajuns în vitrina lui Horăscu la scurt timp după ce edilul-şef al comunei europene Prundeni a fost decorat cu Trofeul Cerurile Oltului. Vizavi de acest din urmă trofeu, facem precizarea că l-am remarcat încă de când am trecut pragul Bibliotecii din satul Călina, fiind expus chiar la intrare. Acest trofeu i-a fost acordat lui Horăscu pentru contribuţia excepţională în promovarea Culturii Române. De reţinut este faptul că atunci când omologul său din judeţul Olt îi înmâna trofeul, Horăscu a primit aplauzele unei săli arhipline în care se aflau numai academicieni şi oameni remarcabili din presa centrală, pentru tot ceea ce a realizat în această localitate.

La 3 kilometri de Drăgăşaniul infect, comuna Suteşti se scaldă în lux

          Comuna Suteşti, aflată la numai o aruncătură de băţ de cel de al doilea municipiu al Vâlcii, Drăgăşani, este clar mult mai evoluată decât urbea vinului, ceea ce se datorează exclusiv faptului că la cârma acestei aşezări rurale s-a aflat un pesedist cu multă tragere de inimă, în persoana inimosului Ion Stănescu (foto), în ultimele decenii, în timp ce Drăgăşaniul a fost asuprit, vreme de opt ani, de liberali, prin Gheorghe Iordache. Aşa se face că, în centrul civic al comunei Suteşti, păstorite de Nelu Stănescu, există până şi o cantină socială, pentru cei mai sărmani dintre săteni. Lângă aceasta, Stănescu a înfiinţat un Centru de Urgenţă pentru Sănătatea Publică, dotat în conformitate cu ultimele standarde ale Uniunii Europene, precum şi un Complex de pregătire şi învăţământ pentru preşcolari, lucruri cu care, din păcate, Drăgăşaniul, care încă mai are de plătit miliarde bune de pe urma lui Iordache, nu se poate încă mândri!… Inimosul primar social-democrat al frumoasei comune vâlcene Suteşti, Ion Stănescu, este unul dintre edilii care a făcut o seamă de investiţii în localitatea pe care o reprezintă cu succes de aproape un sfert de veac, fără întrerupere, cu un scop deosebit de important: acela de a le oferi tinerilor toate condiţiile necesare pentru a nu mai pleca din lcoalitatea natală spre zări mai bune. Şi are de gând să continue demersurile pe aceeaşi linie şi în viitor. Astfel, primarul Ion Stănescu a construit un adevărat complex sportiv şi de agrement în zona stadionului din Suteşti. Primul pas pe care social-democratul l-a făcut după finalizarea lucrărilor a fost să înscrie echipa locală de fotbal în Liga a IV-a. Primarul a amenajat baza sportivă în aşa fel încât aceasta să poată fi folosită pentru practicarea mai multor discipline. Astfel, pe terenul din Suteşti, se pot organiza atât meciuri de fotbal, cât şi partide de tenis de câmp sau întreceri de atletism. Noul stadion beneficiază chiar şi de o instalaţie modernă de nocturnă. „Am construit acest teren de sport pentru că, din punctul meu de vedere, mişcarea reprezintă cea mai bună modalitate prin care ne putem îmbunătăţi starea de sănătate. Din păcate, până şi tinerii din ziua de astăzi au cam uitat să facă sport. Sper că acum, având aceste condiţii foarte bune, ei îşi vor dori mai mult să facă mişcare. În plus, în apropierea bazei sportive, a fost amenajat un loc de joacă pentru copii.”, a declarat primarul Ion Stănescu. Deşi localitatea pe care o reprezintă arată mai bine ca multe municipii româneşti, mai ales din punctul de vedere al infrastructurii, primarul Stănescu are planuri mari şi în ceea ce priveşte drumurile de pe raza comunei, şi în anul 2013. Ca atare, aşteaptă nerăbdător finalizarea bugetului pe anul în curs ca să ştie încotro să se îndrepte pentru a asfalta mai multe drumuri. Aşadar, alte demersuri pentru încurajarea tineretului dar mai ales pentru crearea de standarde ridicate de trai pentru toţi cetăţenii. Reprezentantul PSD a afirmat că are nevoie de fonduri pentru a continua, în 2013, o serie de investiţii foarte importante pentru comuna sa, dar şi pentru a demara altele noi. Un exemplu în acest sens îl reprezintă lucrările de asfaltare a drumurilor comunale 57, 58 şi 98, cu fonduri pe HG 577. Valoarea totală a proiectului se ridică la aproximativ 37 miliarde lei vechi. În acelaşi timp, Ion Stănescu are în plan realizarea unei alte investiţii de anvergură. Este vorba despre construirea unui azil modern pentru bătrâni, cu o capacitate de 60 de locuri. Primarul din Suteşti a depus documentaţia pentru acest proiect la ADR Craiova, iar acum aşteaptă să primească fondurile necesare pentru începerea lucrărilor. În acest caz, valoarea investiţiei se ridică la circa 500 mii Euro. Dacă toţi primarii – de preferat mai ales cei din mediul urban – şi-ar da interesul aşa cum face primarul unei mici dar extrem de frumoasă şi interesantă comună din sudul judeţului nostru, respectiv Suteşti, condusă de Nelu Stănescu, am avea poate cele mai frumoase localităţi din întreaga ţară. Doar că este foarte greu ca atunci când dispui de borcanul plin cu miere, să nu vrei să-ţi mozoleşti degetele. Nelu Stănescu este acel gen de primar care nu este interesat deloc să îşi umple propriile buzunare necinstit, întrucât dispune de un potențial financiar foarte mare chiar dinainte de a câștiga primul mandate, însă este foarte interesat să facă treabă pentru comunitate. Şi chiar face: cu numai câteva miliarde de lei vechi, spre exemplu, bani de la bugetul local, centrul comunei Suteşti a devenit o zonă care a lăsat cu gura căscată toți drăgășenenii, în 2009 când, la Râmnicu Vâlcea, spre exemplu, în municipiul reședință de județ al Vâlcii, condus pe atunci încă de PD-L-istul Mircia Gutău, abia ce se finalizaseră nişte sensuri giratorii extreme de costisitoare (cel mai ieftin a fost de 11,8 miliarde de lei vechi, adică de aproape 6 ori cât a investit Stănescu, la Suteşti, în întreg central comunei, iar ce a făcu moldoveanul Gutău arestat ulterior, din fericire, arăta execrabil faţă de ce se făcuse la Suteşti). Este el frumos central Suteşti-ului şi ziua, însă noaptea, când intri în comuna lui Stănescu, poţi spune că ai păşit pe tărâmuri de basm. Suteşti arată, aşadar, ca o adevărată poartă de acces la standardele UE, în judeţul Vâlcea, dinspre Târgu Jiu, spre deosebire de Drăgăşani care, deşi municipiu, când ieşi din comuna Suteşti şi intri în capital vinului vâlcean, chiar de la intrare, îţi rupi maşina într-o denivelare a asfaltului improprie chiar şi Epocii de Piatră, darămnite unui municipiu de mileniu III.

Cupa Etalon tv la Fotbal de Sală, la Sala Sporturilor Suteşti

         Pentru că, în Drăgăşani, nu ar fi avut unde să se organizeze un astfel de eveniment sportive graţie dotărilor acestui oraş cu pretenţii de municipiu care iată, încă odată, este eclipsat de comunităţile rurale din jurul său… Astfel, vineri, 11 noiembrie 2011, pe parcursul întregii zile, cu începere de la ora 10.00, s-au disputat, în superba Sală a Sporturilor din comuna Suteşti, mai multe meciuri între câteva echipe de fotbal constituite cu prilejul Cupei Etalon tv la Fotbal de Sală, organizată de ministrul secretar de stat în relaţia cu Parlamentul de la acea dată, pedelistul Valentin Adrian Iliescu şi primarul social-democrat al comunei Suteşti, Ion Stănescu. La competiţia cu pricina, au luat parte un număr de opt echipe de fotbal şi anume: Poliţia Drăgăşani, A.S. Creţeni, Dinamo Şuşani, Inter Suteşti, jandarmii de la Alma Lex Drăgăşani şi două echipe ale tv Etalon, anume Steaua Drăgăşani şi Juventus Drăgăşani. Echipa din Suteşti a luat locul I, iar pe locul al II-lea, s-a clasat echipa Poliţiei drăgăşenene. Pe poziţia a treia a podiumului a urcat şi una dintre echipele Etalon tv, respectiv Juventus Drăgăşani. De remarcat că, de fiecare dată când s-a ajuns la loviturile libere pentru departajare, decizia a stat în şutul primarilor sau al şefilor instituţiilor care coordonau fiecare echipă în parte…

Preotul Marin Moşteanu – Satana din Creţeni, singura piază rea care a periclitat imaginea Suteşti-ului

          Şi nu putem să nu arătăm că există şi un individ care, contrar menirii sale de preot, a ţinut morţişi să strice imaginea Suteşti-ului deranjat poate de faptul că Drăgăşaniul nu se ridica la nivelul comunei “patronate” de primarul Nelu Stănescu. Este vorba de un bufon al bisericii vâlcene pe nume Marin Moşteanu, despre care scriam în presa locală, la vremea cu pricina, că este Satana coborât de pe meleagurile Creţeniului ca să distrugă Suteştiul în bisericile căruia primarul Stănescu investise astfel încât să stârnească invidia preoţilor din alte locuri. Ne vedeam, spre finele anului 2011, nevoiţi să întrebăm conducerea Arhiepiscopiei Râmnicului dacă preotul Marin Moşteanu (foto) de la Parohia Creţeni era preot sau drac? Acest aşa-zis preot care, pe lângă parohia din Creţeni, ce numără peste 600 de enoriaşi, a mai îndeplinit şi alte funcţii în cadrul Protoieriei Drăgăşani, unde a comis mai multe fraude, împreună cu soţia sa, care era contabilă a acestei instituţii bisericeşti. Fapt pentru care s-a ajuns chiar şi la destituirea atât a soţiei sale din funcţia de contabil al Protoieriei Drăgăşani, cât şi a acestui preot, din cea de secretar al aceleiaşi instituţii. Facem precizarea că fraudele au fost comise pe toată perioada cât şef al Protoieriei Drăgăşani era preotul Iepure din comuna Amărăşti. În vara anului 2011, printr-un ordin semnat de către marii ierarhi ai Arhiepiscopiei Râmnicului, aşa-zisul preot Marin Moşteanu a fost înlocuit de la biserica Sfântul Ioan Botezătorul din satul Pietroasa al comunei Suteşti. Acest sat fiind atât de bogat, preotul Moşteanu şi-a permis să solicite de la enoriaşi, pe lângă taxele bisericeşti, care deja erau foarte mari, şi alte bunuri, de regulă alimentare, precum: cârnaţi, carne, băutură etc. Şi mai interesant este modul de operare al acestui preot care, se pare că nu a reţinut mai nimic din ce a învăţat la şcoala de popi. Mai exact, îşi şantaja enoriaşii, spunându-le că dacă nu îi aduc respectivele produse şi taxe ilegale, nu îi grijea, nu-i spovedea şi nu le îngropa rudele decedate. Mai mult decât atât, dacă nu primea ce solicita prin şantaj religios de la săteni, atunci când intra în biserică, nu îi mai ardea să susţină slujbele, în locul acestora, ţinând lungi prelegeri în care îi nominaliza şi îi critica aspru pe cei care nu făceau aceste plăţi total neortodoxe! După câteva tentative de scandal pe care le-a provocat la sediul Arhiepiscopiei Râmnicului, după ce i-a fost luată biserica din Suteşti, acesta a recurs la organizarea unui miting prin care a urmărit să introducă în diferite scandaluri pe diverşi enoriaşi din Creţeni care nici măcar nu aparţineau de biserica din Suteşti, în stil de mineriadă. Văzând de ce este în stare acest slujbaş al diavolului în sutană de preot, unii enoriaşi din Suteşti i-au reproşat chiar faptul că este un urmaş al lui Miron Cosma, pentru că el chiar nu îşi dădea seama că este de fapt un slujbaş al bisericii şi nu un păgân al neamului. Enoriaşii din comuna Suteşti mulţumesc, pe această cale, o dată în plus, conducerii Arhiepiscopiei Râmnicului, pentru că au găsit, în sfârşit, după trei decenii, o cale de a se debarasa de acest preot al diavolului, care în decursul acestor ani, a creat numai probleme Episcopiei Râmnicului. Aceasta, mai ales, ţinând cont de faptul că, în ultimii ani, preotul Moşteanu i-a sfidat pur şi simplu pe cei cărora le solicita ilegal taxe şi produse, circulând cu maşini de lux, în timp ce oamenii se chinuiau să îi plătească birurile neortodoxe, de multe ori, după ce achitau aceste taxe, rămânând fără hrană pentru odraslele lor. Întrebat cum a reuşit să-şi procure o astfel de limuzină, aghiuţă al lui Satana a răspuns şi mai sfidător: „Am cumpărat-o cu banii pe care i-a strâns socrul meu, din vânzarea de seminţe de dovleac”. Apoi, să ne ierte Dumnezeu, dar câţi dovleci a vândut omul acesta ca să poată preotul Moşteanu să-şi achiziţioneze o Skoda Octavia? Nu de alta, dar de ar vinde dovleci o viaţă întreagă, tot n-ar strânge atâtea zeci de mii de euro… Stimaţi cititori, ca să vă puteţi forma o idee despre acest individ şi ca să înţelegeţi de ce susţinem cu tărie ideea că este mai degrabă un slujitor al diavolului decât al Domnului, vă facem cunoscut faptul că preotul Marin Moşteanu mai degrabă prefera să hrănească porcii şi alte orătănii de prin gospodăria sa, cu colacii şi coliva primite de la enoriaşi, decât să îşi hrănească un frate de sânge care locuieşte în satul Pietroasa din comuna Suteşti – acolo unde până nu demult a slujit ca preot şi a jecmănit, în paralel, enoriaşii -, frate care se află pe pat de moarte şi îşi trăieşte ultimele zile din viaţă, în condiţii infecte şi deplorabile, într-un adevărat focar de infecţie. Preotul Moşteanu nu i-a dus niciodată nici măcar o pătură ca să se încălzească în anotimpul rece, lăsându-l chiar să doarmă pe marginea şanţurilor comunei, cu atât mai puţin să îi ducă medicamente şi hrană. Vă aducem la cunoştinţă şi o sesizare a profesorului Gheorghe Păun din comuna Creţeni, care sublinia, printre altele, următoarele: „(…) Banii pentru investiţiile la bisericile din parohia Creţeni au fost ai enoriasilor si ai Primariei, se poate verifica, dar tare mult ii place preotului Marin moşteanu sa braveze, se considera nejustificat binefacatorul localitatii. Este gresit si neverosimil cand isi asuma intreg meritul pentru tot ce a facut la bisericile pe care le “mulge”, nu le pastoreste.”, se arăta în epistola trimisă de prof. Gheorghe Păuna ziarului Viaţa Vâlcii în anul 2004 şi publicată de acest ziar vâlcean la vremea cu pricina, dar şi prefecturii Judeţului Vâlcea, despre acest preot care se lăfăia în trei biserici şi cu şase sute de enoriaşi plătitori nu numai ai taxelor bisericeşti dar, cum vă spuneam, şi a altor biruri inventate de slujitorul diavolului, Marin Moşteanu, în timp ce alţi preoţi cu suflet mare şi adevăraţi slujitori ai Domnului, aşteaptă la rând, de ani de zile, pentru a fi repartizaţi la o biserică cu cel puţin o sută de enoriaşi, pentru a-şi asigura şi ei existenţa. Dar iată că nu mai au loc de unul ca popa Moşteanu. Considerăm că, pentru relele comise de acest preot, de-a lungul anilor, preasfinţitul Gherasim Cristea şi episcopul vicar Emilian Lovişteanu au fost prea blânzi cu el, luând măsuri aproape nesemnificative, atunci când au decis să îi retragă dreptul de a mai sluji la biserica din satul Pietroasa, comuna Suteşti. Pentru faptele sale care au dus şi la scoaterea Bisericii din satul Pietroasa, comuna Suteşti, din lista momnumentelor UNESCO în cxare se afla de atâta amar de vreme, ar trebui să fie condamnat mult mai aspru de legea Bisericii Ortodoxe, iar pentru numeroasele sale ieşiri, care au culminat cu manipularea sătenilor şi pagubele create atât Protoieriei Drăgăşani, cât şi Parohiilor Creţeni şi Suteşti, ar trebui să răspundă penal, în faţa Justiţiei!

La Suteşti, elevii au pază militarizată chiar şi în… microbuze!

          Într-un judeţ ca Vâlcea care, în mandatul 2008-2012, cel puţin, a fost numai pe hârtie al mileniului III şi membru NATO şi UE, devreme ce sub ochii unui prefect exponent al celui mai mare virus care a cuprins vreodată România, şi anume PD-L-ul, copiii mergeau la şcoli în maşini care stau să se dezmembreze pe drum, exista şi există încă, din fericire, şi un primar care nu ţine cont de nimic şi care face numai lucruri bune acţionând pe cont propriu, în mare măsură. Este vorba despre acelaşi social-democrat de la Suteşti, Nelu Stănescu. Astfel, la Suteşti, nu nunmai că transportul copiilor la şcoli se face în condiţii de maxim confort, însă aceştia beneficiază şi de o securitate ieşită din comun, însă benefică, se înţelege. Aceasta, deoarece, la Suteşti, elevii sunt păziţi chiar şi în mijloacele de transport în comun… Paza este militarizată, fiind asigurată de către agenţii de poliţie comunitară care pe lângă faptul că îşi fac meseria cum se cuvine, beneficiază şi de un antrenament aparte, deoarece trebuie să o spunem din nou: în sudul judeţului Vâlcea, poliţia comunitară a fost inventată, prima oară, la Suteşti, nu în municipiul Drăgăşani, cum, în mod normal, ar trebui să se fi întâmplat… Nelu Stănescu face încă o dată cinste doctrinei social-democrate în baza căreia a fost, de atâtea ori, ales ca să reprezinte interesele acestei localităţi, în timp ce alţi edili nu dau nici măcar două parale pe siguranţa copiilor, deşi sunt şefi ai administraţiei locale din oraşe şi municipii, cum ar fi Drăgăşaniul, unde am făcut numeroase sesizări, de patru ani încoace, însă tot nu a fost nimeni în stare să găsească o soluţie pentru a înfiinţa posture permanente cu câte un poliţist comunitar măcar la intrare, în fiecare şcoală.

Drăgăşaniul trebuie să se unească cu Suteştiul dacă vrea o poartă de acces frumoasă dinspre Târgu Jiu!

          Majoritatea municipiilor dar şi alte tipuri de localităţi care se respectă au cel puţin o poartă de intrare amenajată după ultimele standarde. Drăgăşaniul însă este acel municipiu care, din nefericire, nu se poate mândri cu aşa ceva la nici una dintre cele patru intrări principale de care dispune: drumul spre Vedea- Piteşti lasă de dorit, intrarea dinspre Slatina se face peste Podul Pesceanei unde nu mai vorbim de amenajarea zonei, dar şi asfaltul zici că este după ultimul bombardament dintr-unul din războaiele mondiale, intrarea dinspre Râmnicu Vâlcea, Dumnezeu cu mila, iar cea dinspre Suteşti… face diferenţa. Însă trebuie reţinut că nu Drăgăşaniului i se datorează acest lucru, ci micii comune pe care o conduce social-democratul Nelu Stănescu, la o aruncătură de băţ de cel de al doilea municipiu al Vâlcii. Cu numai două miliarde, primarul Stănescu de la Suteşti a creat un centru civic excepţional care face punctul de acces  în Drăgăşani dinspre Târgu Jiu, unul care nici măcar nu are grad de comparaţie cu celelalte puncte de acces, dinspre Piteşti, Slatina sau Râmnicu Vâlcea. Ca atare, o primă concluzie a celor care vizitează Drăgăşaniul este că, devreme ce o comună arată mai bine decât cel de al doilea municipiu al Vâlcii, devreme ce aceste amenajări s-au făcut pe vreme de criză dar la un preţ incredibil de mic, singura şansă a Drăgăşaniului, ca municipiu, este ca acesta să se unească cu localitatea condusă de inimosul Nelu Stănescu, Suteşti şi, eventual, acesta să fie desemnat şi primarul noului municipiu ce va rezulta acestei alipiri. Noi, cu siguranţă, credem în această idee de reorganizare a urbei vinului.

Amărăşti, comuna cu cele mai multe biserici din sudul judeţului Vâlcea!

          Comuna Amărăşti este aşezată în partea sudică a judeţului Vâlcea, în zona dealurilor mijlocii ale Platfomiei Olteţului din Podişul Getic, având ca vecini: la nord-comuna Glăvile, la sud-comuna Creţeni, la est-comuna Mitrofani şi la vest-comuna Guşoeni. Are suprafaţa de 2.812 ha şi o populaţie de 2045 locuitori, în 2012. Teritoriul comunei Amărăşti, are drept caracteristici, dealurile mijlocii cu o altitudine de 300-350 m, culmi înguste, iar regiunea dealurilor mijlocii este tăiată de văi adânci cu o înclinare mai mare în direcţia nord-sud. Relieful este determinat de cauze care au lucrat într-un material friabil (argile, marne, nisipuri, prundişuri) şi au dat culmi paralele cu direcţia apelor, adică nord-sud, ape care despart şi culmile. Exemplu: pârâul Pesceana, despărţea culmea Padina de culmea Teiul, iar pârâul Aninoasa, desparte culmea Aninoasa de culmea Verdea. Din punct de vedere geografic, pe teritoriul comunei se disting mai multe unităţi şi anume: dealuri mijlocii cu altitudini până la 350 m, valea pârâului Pesceana, valea îngustă a pârâului Nemoiu şi valea pârâului Aninoasa. Hidrografic, apa cea mai importantă care trece prin localitate este pârâul Pesceana care îşi are originea în partea de nord a comunei Pesceana. Pârâul străbate comunele Pesceana, Glăvile, Amărăşti, Creţeni, Suteşti şi extremitatea sudică a municipiului Drăgăşani, vărsându-se în râul Olt. Înjghebările omeneşti în aceste părţi sunt vechi, poate odată cu ţara, adică de când viaţa românească s-a constituit în Stat. Această constatare este dovedită de obiectele găsite pe teritoriul comunei, obiecte confecţionate din piatră şlefuită, în special în ciocane şi fragmente de topor. Pe raza acestei comune sunt nu mai puţin de opt biserici, împărţite în patru parohii, în cinci sate, deservind un număr total de 2.000 de locuitori. O aritmetică simplă demonstrează că la o singură biserică, vin  să se roage circa 250 de locuitori, în timp ce, în alte comune, Ioneşti, spre exemplu, se înghesuie nu mai puţin de 900 de credincioşi  într-un singur locaş de cult, iar la Drăgăşani, numărăm numai trei biserici dacă nu le punem la calcul şi pe cea a Şcolii de Jandarmi Grigore Alexandru Ghica şi pe cea a pompierilor drăgăşeneni, întrucât poate în cea de a doua mai intră şi cetăţeni civili, însă în prima, sub nici o formă, Este un lucru rău, un minus pentru Drăgăşani, dacă ţinem cont de faptul că populaţia urbei vinului este de aproape 10 ori mai numeroasă decât a Amărăştiului, spre exemplu, iar comuna cu pricina are aproape un număr dublu de locaşuri de cult… În Amărăşti, activează următoarele locaşuri de cult: în parohia Amărăşti: Biserica cu hramul Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, în centrul satului Amărăşti, Biserica cu Hramul Sfântul Nicolae în Amărăşti-Siliştea şi Biserica cu hramul Sfântul Nicolae din satul Padina; în parohia Nemoiu: Biserica cu hramul Sfântul Nicolae şi Bisetica cu hramul Sfântul Dumitru: în parohia Capul Piscului: Biserica cu hramul Sfântul Ioan Botezătorul şi Biserica cu hramul Cuvioasa Paraschieva, în parohia Palanga: Biserica cu hramul Intrarea în Biserică a Maicii Domnului. În ultimul timp, preocuparea autorităţilor locale dar mai ales a preoţilor parohi a fost una intensă. Cel mai mult s-au simţit efectele interesului acordat de cei îndreptăţiţi, în parohia din satul Nemoiu. Preotul Adrian Catană a investit, împreună cu enoriaşii, atât din punct de vedere spiritual cât şi material în modernizarea locaşului de  cult cu pricina. Mai exact, a fost amenajată o sală de mese unde oamenii să poată să îşi cinstească aşa cum cere tradiţia rudele trecute în nefiinţă, cu diverse ocazii, a introdus sistemul de încălzire centralizat în interiorul locaşului de cult… De asemenea, a făcut numeroase renovări la construcţie, a montat ferestre din termopan şi a înnoit picturile, totul cu bani puţini, dar  multă dăruire. Şi la parohia Capul Piscului, deşi este cea mai mică parohie din comuna Amărăşti şi are în administrare două biserici, prin grija preotul paroh Ion Militaru şi cu sprijinul deosebit al enoriaşilor de aici, au fost montate ferestre din termopan la ambele locaşuri de cult, iar la Biserica cu hramul Sfântul Ioan a fost construită şi o nouă clopotniţă… Aşadar, nici la capitolul Religie, municipiul Drăgăşani nu stă mai bine decât comunele din jurul său! Păcat! Sincer, mare păcat! Nici nu mai spunem că, la începutul anului şcolar 2010-2011, la Amărăşti, s-a dat în folosinţă chiar şi o şcoală, construită din temelii, lângă sediul primăriei, izbândă ce se întâmpla la scurt timp înainte ca, la Drăgăşani, se făceau eforturi supraomeneşti pentru ca grădiniţa Nicolae Bălcescu, spre exemplu, să primească autorizaţia sanitară de funcţionare. Acestea fiind spuse, nici nu ne aşteptam ca Drăgăşaniul să fie capabil de performanţa Amărăştiului de a construi o şcoală nou-nouţă!

 

Proiecte de 388 de miliarde, în comuna Voiceşti

          Şi la mai puțin de 7 kilometri de Drăgășani, într-o altă comună, Voicești, se muncește mai mult decât în cel de al doilea municipiu al Vâlcii. Vă facem cunoscut faptul că, primarul de aici, tot social-democrat, Florian Vătafu (foto), a reuşit să devină extrem de iubit la nivelul comunei pe care o conduce, relativ repede, adică numai după primii doi ani de mandat. Aceasta deoarece numai în primele 19 luni, a reuşit să aducă, în Voiceşti, de la UE, fonduri de 388 de miliarde de lei vechi. Un motiv excelent pentru ca sătenii să vorbească despre Florian Vătafu, chiar şi după un timp atât de scurt de când preluase frâiele localităţii acesteia de care fostul primar Valeriu Mihăescu şi-a bătut joc preţ de opt ani, ca despre cel mai iubit dintre primarii Vâlcii. Şi, cu atât mai mult, după deja cinci ani de când conduce această comunitate rurală, Vătafu este, un exemplu pentru oamenii care vor să înveţe cum să se gospodărească exemplar, spre deosebire de înaintaşul său, Valeriu Mihăescu. Trag această concluzie strict din discuţiile purtate pe străzile Voiceştiului, cu cetăţenii simpli, aleşi într-un mod absolut întâmplător… Majoritatea acestora au exclamat două lucruri care înseamnă foarte mult, anume: „Dacă îl aveam pe Vătafu primar şi în cei opt ani de dinainte, ani pe care ni i-a mâncat tractoristul acela de Mihăescu degeaba, comuna noastră ar fi devenit poate un cartier al Drăgăşaniului!”; „Nu vom mai avea niciodată primar ca Vătafu!” sau: „Nu credem că Vătafu va mai pleca vreodată din postul de primar al Voiceştiului! Poate doar moartea să îl mai dea la o parte!”. Aşa au spus oamenii când le-am cerut să facă cea mai sinceră comparaţie, între fostul primar Valeriu Mihăescu, cel care i-a condus se pare spre pieire, vreme de opt ani şi actualul edil-şef al Voiceştiului. Ce spune Vătafu despre aceste aprecieri pe care i le aduc consătenii? Spune că tot ce a făcut a fost din dragoste pentru ei: „Încă de la instalarea mea în funcţia de primar al comunei Voiceşti, poate dat fiind şi faptul că aveam deja, în spate, experienţa a două mandate de viceprimar al acestei localităţi, am ştiut din start cu ce se confruntă comuna noastră şi care sunt doleanţele cetăţenilor de aici. Aşa am demarat, ca singura noastră posibilitate de a… „ieşi din mocirlă”, accesarea fondurilor europene… Aşa am accesat în numai primele luni de mandate, cinci proiecte printre care două pe fondurile sociale europene, prilej cu care am deschis o fabrică de termopane şi am creat astfel suficiente locuri de muncă încât să hrănesc un număr de douăzeci de familii din comuna noastră. Am înfiinţat, de asemenea, un centru de formare profesională, în cadrul căruia, conform proiectului, vom putea elibera certificate de formare profesionale pe diverse meserii, dintre cele care sunt la căutare, la ora actuală, celor care nu au avut posibilitatea ca să obţină o calificare profesională pe banii lor.. Un al treilea proiect a fost introducerea apei curente pe Ordonanţa 7 în toată comuna Voiceşti, proiect a cărui finanţare am obţinut-o foarte greu, datorită birocraţiei de la nivel central. Însă cu ajutorul preşedintelui Consiliului Judeţean Vâlcea, Ion Cîlea, am scos-o la suprafaţă. Este o investiţie pe care o să o continuăm în acest an şi sunt convins că o vom termina curând. Al patrulea proiect pe care l-am demarat în 2008, în primele 15 luni de când am preluat conducerea Voiceştiului, este unul cu tematică sportivă, pe Ordonanţa 7, în decembrie 2011, deschizându-ne linia de finanţare şi pentru acesta. Este vorba despre o bază sportivă modernă. Mai avem un proiect integrat, depus pe SAPARD, Măsura 3.2.2. care este – şi o spun fără să greşesc – cel mai important, vital chiar pentru supravieţuirea comunei noastre, Voiceşti… Este vorba despre infrastructura comunei: asfaltarea tuturor uliţelor, drumurilor vicinale. Este vorba de 7 kilometri de asfalt, dalare, podeţe şi o canalizare pentru preluarea apelor pluviale. Bineînţeles, este vorba despre un proiect de anvergură în care este introdus şi un after-school, unde copiii, după ore, să îşi facă temele, să mănânce sau să se odihnească până când părinţii vor putea veni de la muncă să îi ia acasă. Tot în acest proiect, am inclus şi modernizarea căminului cultural. Noi am mai investit cât am putut în acest Cămin Cultural. Înainte arăta într-un hal fără de hal… Acum, am schimbat tâmplăria cu una din PVC, mobilierul este nou, am achiziţionat scaune din piele, însă investiţia de care este nevoie acolo, mai ales dat fiind faptul că vrem să îl modernizăm şi din punct de vedere electronic, nu se putea realiza decât prin accesarea unor astfel de fonduri. Şi, dacă tot suntem la acest capitol, vreau să vă spun că am depus, la ministerul Dezvoltării Rurale şi Turismului, un proiect, pentru a primi bani în vederea reabilitării acestei instituţii, deoarece necesită schimbarea acoperişului şi alte lucrări de schimbare a esteticii. Am toate şansele să obţin finanţarea, deoarece odată ce am trecut de verificările de la Iaşi, apoi de la SAPARD Craiova şi de la Minister, a venit o comisie specială de la MADR care a spus că proiectul nostru este eligibil. M-am axat, încă de la bun început, pe aceste proiecte, deoarece, mă durea faptului că atâţia primari câţi au venit la conducerea acestei comune nu au făcut mai nimic pentru cetăţeanul de aici. Aşa se face că am depus cinci proiecte, am obţinut patru şi sunt sigur că îl voi lua şi pe al cincilea. Dacă alţii nu realizează, eu mi-am dat seama că doar aşa putem să ieşim la liman şi, de aceea, deja am început lucrul la întocmirea altor proiecte, printre care: un proiect pe canalizare şi preluarea apelor pluviale, deoarece dacă avem apă, trebuie să avem şi canalizare. De asemenea, am accesat, pe CNI, un proiect pentru construirea unei săli de sport acoperite, super dotată, de o capacitate foarte mare, de genul Sălii Sporturilor „Traian” din municipiul reşedinţă de judeţ Râmnicu Vâlcea, cu tribune cu o capacitate de 500 de locuri. Şi nu ne vom opri aici. UE este singura noastră şansă, căci, după cum vedeţi, la ora actuală, la nivel central, guvernanţii noştri se confruntă cu probleme grave. Norocul nostru este, ce-i drept, că îl avem pe domnul Cîlea, la conducerea judeţului, dânsul fiind şi om cu suflet mare, dar şi social-democrat de al nostru, ne mai aduce şi nouă – drămuit, bineînţeles – nişte bani ca să ne putem descurca, altfel nu ştiu unde am fi ajuns cu această criză!…”, spune Vătafu. Din păcate, Drăgăşaniul nu a fost în stare să construască o hală de fabricare a termopanelor pe bani europeni, căci ar fi fost un început numai bun pentru reînvierea industriei de aici. Ca atare, încă o dată, Drăgăşaniul este eclipsat enorm de o comunitate rurală aflată la câţiva kilometric de el… Păcat!

Nici sediu mai frumos de primărie nu are Drăgăşaniul decât comuna Voiceşti

          Primarul social-democrat al comunei vâlcene Voiceşti, Florian Vătafu, a profitat cum nu se putea mai bine de sfânta sărbătoare a Sfinţilor Împăraţi Constantin şi mama lui Elena, inaugurând luni, 21 mai 2012, noul sediu al primăriei comunei Voiceşti. Este vorba despre o realizare măreaţă în primul rând pentru faptul că nu s-au investit decât 5,6 miliarde de lei vechi în aducerea fostei clădiri a primăriei la stadiul în care o vedeţi şi dvs., stimaţi cititori, în imaginea alăturată, de la cel în care aducea mai mult cu o hardughie pe punctul de a se prăbuşi peste angajaţi, stadiu în care a lăsat-o, bineînţeles, nimeni altul decât fostul primar Valeriu Mihăescu, cel care, de ciudă, bineînţeles, că Vătafu a reuşit performanţe la preţuri enorm de mici, a împrăştiat prin comună, în ultimii aproape cinci ani, zvonuri total nefondate cum că actualul edil ar fi cheltuit zeci de miliarde cu renovarea şi extinderea acestui sedi al primăriei. În realitate însă, aşa cum spuneam, nu s-au investit decât 5,6 miliarde, în condiţiile în care alţi primari au cheltuit, cu adevărat zeci de miliarde şi tot nu au fost în stare să facă o primărie atât de frumoasă precum cea din care se conduce acum, comuna vâlceană Voiceşti a inimosului primar Florian Vătafu. Cu acelaşi prilej, a fost sfinţită şi fântâna din curtea primăriei, amenajată tot de actualul edil social-democrat. La acest eveniment şi-au făcut prezenţa şi mai mari ai judeţului Vâlcea, dintre care nu putem să nu îi amintim pe următorii: preşedintele Consiliului Judeţean Vâlcea, şeful judeţean al PSD-ului, dr. Ing. Ion Cîlea; preşedinta organizaţiei de femei a PSD Vâlcea, ing. Ioana Liţă; consilierul judeţean din partea PNL Adrian Dumitrescu, ing. Alexandru Oproaica, primarul comunei vâlcene Prundeni Ion Horia Horăscu, susţinător înfocat al primarului Florian Vătafu, de la Voiceşti, împreună cu administratorul public de la Prundeni Marian Florea; preotul Marian Chivulescu de la parohia Voiceşti; preotul Marian Şerbana de la biserica din satul Tighina şi mulţi alţii. După ceremonie, primarul Florian Vătafu i-a invitat la o mică petrecere pe toţi cei prezenţi la inaugurarea oficială a noului sediu al primăriei comunei vâlcene Voiceşti. “Pentru mine, primarul Florian Vătafu este cel mai gospodar primar din sudul judeţului Vâlcea, l-am ajutat cu foarte puţini bani, dar a ştiut să şi-i chibzuie, din acei foarte puţini bani, primarul Florian Vătafu izbutind să realizeze foarte multe lucruri bune pentru comunitatea pe care o păstoreşte de patru ani încoace… A făcut o bază sportivă modernă în curtea şcolii, a introdus reţeaua modernă de alimentare cu apă potabilă şi multe alte proiecte care sunt în curs de derulare la ora actuală şi pe care eu, ca preşedinte al Consiliului Judeţean Vâlcea, îl voi susţine în continuare, astfel ca această localitate pe care o conduce, să arate ca un oraş.”, a spus, în discursul său, şeful judeţului Vâlcea, liderul social-democrat vâlcean, Ion Cîlea. De asemenea, primarul social democrat Florian Vătafu a susţinut atunci că, în mandatul următor (2012-2016), doreşte să dezvolte comuna, să facă un târg săptămânal, astfel ca populaţia Voiceştiului, cu tradiţie foarte veche în grădinărit, de altfel, să nu mai meargă în altă parte, să facă o piaţă angro pentru vânzarea legumelor etc. Toate acestea, în timp ce Drăgăşaniul, în continuare, se conduce dintr-un sediu de primărie construit practice de guvernatorul Mugur Isărescu, care a dat banii în acest sens, însă acest gest a costat Drăgăşaniul falimentarea Vinalcool-ului şi a Staţiunii de Cercetare Viti-vinicolă, pentru ca să prospere Casa de Vinuri Isărescu şi Casa de Vinuri Iordache a primarului de atunci, Gheorghe Iordache, care a acceptat, se apre, compromisul cu pricina produs de şeful banilor ţării, întrucât iată, chiar edilul-şef profita de distrugerea celor două, poate în aceeaşi măsură ca şi şeful Băncii Naţionale a României.

Comuna Galicea – centru de atracţie cultural-politic

          Comuna Galicea, situată la confluenţa râului Topolog cu bătrâna apă a Daciei Alutus, astăzi râul Olt, pe valea minunată a acestor meleaguri de-a lungul existenţei sale a atras vizita unor personalităţi de renume aici, la noi. Aici a fost şi un centru istoric destul de important,pornind de la perioada daco-romană,perioada domniei lui Mihai Viteazul,cel care realizează prima unire  Ţărilor Româneşti şi până în zilele noastre. În Galicea, satul Dealul Mare,pe atunci cu numele de Flămânda,din fosta comună Cremenari, în anul 1909, istoricul Dumitru Tudor,profesor la Universitatea din Bucureşti,în vizita sa pe aceste meleaguri,atestă existenţa unui tezaur alcătuit din 465 de dinari, care azi se găseşte la Muzeul Antichităţii Naţionale din Bucureşti. Tezaurul este descoperit de locuitorul Toma Mihai din satul Bratia din Deal în timp ce execută arătura de primăvară Toma Mihai, cu atelajul său, tras de un cal, îl transportă la Bucureşti şi îl depune la muzeul amintit. Acest tezaur dovedeşte existenţa populaţiei Daco-Romane pe aceste meleaguri din perioada anilor 33-133 după naşterea lui Iisus Hristos. În timpul domniei lui Mihai Vitezul, domnul Ţării Româneşti 1593-1601, dăruieşte în anul 1599 o moşie lui Teodosie Rudeanu, care îndeplinea funcţiile de căpitan şi cronicar al domnitorului. Moşia se întindea de la Bercioiu, satul Ruda, peste satele de azi Cremenari, Dealul Mare, Valea Râului şi Urşi până în Valea Urşanca. Teodosie Rudeanu, este cel care scrie Cronica de curte a domnitorului,primul document scris în limba română, folosind alfabetul slavon. În acelaşi timp,aici la Flămânda, azi Valea Râului, Rudeanu construieşte o mânăstire, care azi este folosită ca biserică de mir pentru localnici. Aici, în biserică, există şi azi mormântul lui Teodosie Rudeanu şi cel al soţiei sale Stanca. Vechimea acestor meleaguri, cât şi mormântul marelui cronicar român au atras diferite personalităţi ale culturii româneşti să ne viziteze. Anul 1707 înscrie în istoria galicenilor, vizita lui Antim Ivireanul, astăzi ocrotitor al municipiului Râmnicu Vâlcea, pe când era episcop al meleagurilor vâlcene, la biserica din satul Cremenari, unde evidenţiază aspectul plăcut al dealurilor din Cremenari. El este cel care descrie aspectul plăcut al bisericii care era înconjurat de un număr mare de pomi, evidenţiind vişinul. În acelaşi timp aminteşte ocupaţia de apicultor a cantorului bisericii. Pe prima pagină a Sfintei Evanghelii tipărită pe timpul când lucra la tipografia din Snagov îşi lăsă autograful care evidenţiază „Această Sfântă Evanghelie să fie un alt document ce atestă vechimea acestor meleaguri este Biserica din satul Teiu, construită în anul 1752, pe moşia lui Stolniceasa Sima, soţia lui Stroe Buzescu, căpitan al lui Mihai Viteazul. Ctitorul acestui locaş de închinăciune este Diaconul Barbu Comisaru, poartă şapte procese,cu boierul Laţcul Ostroveanu, din satul Ostroveni pentru dobândirea acestui teren. „Această Sfântă Evanghelie să fie în memoria părinţilor mei din Georgia”. În anul 1859, Alexandru Ioan Cuza, primul domn al României; cel care desăvârşeşte şi atribuie numele de România statului nou creat, vizitează satul Cremenari. Documentele istorice atestă faptul că domnitorul, în drumul său de la Piteşti la Râmnicu Vâlcea, pentru a evita traversarea dealurilor Morăreşti şi Dealul Negru, ajunge la Curtea de Argeş, apoi Cremenari şi urcă pe Valea Oltului, până la Goranu, pentru a intra în Râmnicu Vâlcea. În satul Bratia din Vale, găseşte un izvor de la care bea apă, acolo unde azi este amenajat „Popasul Brătienilor”. Cu cinci ani mai târziu, în primăvara anului 1864, marele scriitor al României Alexandru Odobescu, însoţit de pictorul Aurelian Trenk de la Goleşti de lângă Piteşti, ajunge în Trivale prin pădure, vine la noi în satul Flămânda pentru a vizita mănăstirea. Pictorul Trenk constată că pictura  din biserică a fost înlocuită fiind distrusă de eterişti în timpul Revoluţiei condusă de Tudor Vladimirescu, când s-au retras de la Piteşti spre Drăgăşani. Originalul picturii nu mai este decât pe catapeteasmă. În anul 1932, marele istoric al României de renume mondial, Nicolae Iorga, în dorinţa de a vizita mormântul lui Teodosie Rudeanu, vine la Galicea. Condiţiile naturale, ca urmare a revărsării apelor râului Topolog, nu-i dă posibilitatea. Aceasta îl determină să poposeacă în satul Cremenari. Aici, atras de priveliştea meleagurilor din dealul Cremenarilor, îl determină să scrie “Tomurile Moştenii din Cremenari”. Din acest document, se desprinde aspectul care exista atunci la sediul primăriei, la şcoala şi biserica din Cremenari. Evidenţiază conducătorii comunei pornind de la primarul şi notarul comunei, apoi preotul satului şi în mod special învăţătorul ca factor important în cultura satului. Cu 7 ani mai târziu, în anul 1939, comuna Galicea este vizitată de Arman Călinescu, filosof, doctor în filosofie şi Prim ministru al Guvernului României în perioada respectivă. Este născut în oraşul Piteşti, reşedinţa judeţului Argeş de care aparţinea comuna Galicea, în perioada respectivă. Relaţiile lui cu personalităţi ale comunei Galicea îl determină ca, în septembrie 1939, să viziteze comuna Galicea. Are o întâlnire cu locuitorii galiceni pe locul unde este construită azi Şcoala Galicea în curtea casei familiei Petre Sâltea. Cuvântarea sa începe cu cuvintele marelui istoric, Nicolae Iorga: “Fereşte-te popor al meu căci mari primejdii te aşteaptă”. Aceasta prevestea marea conflagraţie în care intră  şi România, adică Începutul celui de-al II –lea Război Mondial. În acelaşi timp aminteşte împlinirea a 100 de ani de existenţă a primelor unităţi de învăţământ din comună şi decretează înfiinţarea primului cămin cultural din comuna Galicea, atribuindu-i denumirea de ”Lumina Plugarului”. Cu această ocazie, donează căminului cultural un plug cu grindei de fier, o grapă şi o prăşitoare din fier, ca modele pentru agricultorii din Galicea. Prin aceasta, vroia să demonstreze calitatea superioară a acestor unelte pentru a înlocui plugul cu grindei din lemn, rariţa cu grindeiul din lemn sau grapa din mărăcini. La câteva zile după vizita efectuată în Galicea, îşi găseşte sfârşitul vieţii sub gloanţele legionarilor din Bucureşti, în momentul când cobora în maşină de la Academia Militară din Drumul Taberei spre Universitatea de Medicină ”Carol Davila”. Vizita acestor personalităţi în comuna noastră ne dovedesc că ea încă din timpurile vechi s-a bucurat de un înalt prestigiu istoric. Ea în tot timpul a fost un centru unde s-au desfăşurat activităţi culturale cu participarea comunelor din vecinătate. Aceste evenimente trebuie să ne îmbărbăteze şi să ne simţim mândri de prestigiul comunei Galicea. În această comuniuate rurală, în anul 2004, aproape că îţi era greaţă să intri. După ceva mai bine de două mandate consecutive ale echipei liberale formate din primarul Ion Năfliu şi viceprimarul Florea Udrea, îţi este teamă să mai păşeşti încălţat, ci îţi vine să te descalţi, nu neapărat ca să protejezi multiplele investiţii care s-au derulat aici, în acest timp, dar ca semn de preţuire a muncii asidue a unor foarte devotaţi edili. În centrrul comunei, există şi un supermarket pe care proprietarul, chiar viceprimarul Udrea, îl numeşte, elegant şi modest, Minimarket Catani, semn că edilul ţinteşte mai sus. Lângă el, s-a finalizat deja construirea noului sediu al primăriei. Cu mai puţin de 10 miliarde de lei vechi, o clădire mai mult decât impunătoare, chiar dacă un astfel de termen de comparaţie nu prea este acceptat de gramatica limbii române, sediu care aşteaptă să fie inaugurat oficial şi dat în folosinţă, deşi un astfel de eveniment fusese anunţat pentru luna octombrie a anului 2012. În prezent, se lucrează zi şi noapte la introducerea reţelei modern de alimentare cu apă potabilă, la nivelul înztregii commune, lucru care costă circa 6 milioane de euro şi se face pe bani europeni, pe care cei doi edili au reuşit să îi aducă în comună. Există chiar şi o staţie proprie de tratare şi sortare a deşeurilor menajere care nu are un echivalent, din punct de vedere al dotărilor, în nici unul dintre oraşele Vâlcii, nici măcar în municipiul reşedinţă de judeţ Râmnicu Vâlcea. De asemenea, s-au amenajat la standard occidentale, două cămine culturale, la Galicea şi Cremenari, iar şcolile îşi permit, graţie dotărilor, să aducă la cele mai importante concursuri inert şi intrajudeţene, copii care chiar câştigă premii cot la cot cu vcei din marile metropole urbane, de cele mai multe ori, uimind Drăgăşaniul cu care este chiar păcat să comparăm această mult prea evoluată comunitate rurală, Galicea. Baza sportivă este una pşe care am nesocoti-o blasfemios dacă am compara-o cu ruina de stadion municipal a Drăgăşaniului pe care nici măcar banii frumoşi ai senatorului Dan Niţu, patronul echipei de fotbal Damila, nu au reuşit să o aducă la nivelul celei de la Galicea, comună care are şi ea echipă de fotbal bătăioasă, îmn Liga a IV-a a fotbalului judeţean, cu tabelă electronic, tribune la standardele UE, nocturnă şi aşa mai departe. Şi că tot veni vorba de baza spotivă, investiţiile numeroase de la Galicea, în folosul tinerilor contabilizează sute de spaţii de relaxare şi joacă atent amenajate, în fiecare colţişor mai verde şi mai retras al comunei, ceea ce la Drăgăşani nu se întâmplă, al doilea municipiu al Vâlcii contabilizând doar cinci locuri de joacă mai a cătării, în ciuda întinderii sale şi a numărului populaţiei inevitabil mai mare.


Orleşti-ul practică cel mai mic preţ din Vâlcea pentru apă şi canalizare

          Primarul liberal al comunei vâlcene Orleşti, Constantin Cîrstina (foto), a reuşit, o dată în plus, să rupă gura târgului. Aceasta pentru că, deşi se află la mai puţin de 15 kilometri de municipiul Drăgăşani, unde se practică cel mai mare preţ – am putea spune, fără teama de a greşi, din întreaga Românie – pentru apă şi canalizare, iar serviciile lasă de dorit, la Orleşti, întâlnim cel mai mic preţ la aceste servicii şi o calitate am putea spune chiar mai bună şi decât în municipiul reşedinţă de judeţ Râmnicu Vâlcea, căci, cum spuneam, dacă am compara comuna lui Cîrstina cu Drăgăşaniul lui Nedelcu, ar însemna să jignim grosolan Orleştiul, iar nouă nu ne stă în caracter să jignim o comunitate al cărei primar face imposibilul pentru ca sătenii săi, concetăţenii săi, să dispună de servicii de calitate superioară şi de preţuri inferioare! În această perioadă, la Orleşti, se continuă lucrările la canalizare, alimentarea cu apă şi drumuri. „Investiţiile derulate la Oreşti şi Scundu, cu finanţare prin Măsura 322 a PNDR sunt aproape de final. Cred că, în două săptămâni, dăm în folosinţă sistemul de alimentare cu apă. De lucrat, ar mai fi la căminul de la Scundu şi la canalizare”, a precizat Constantin Cîrstina. Alesul PNL a mai spus că branşările gospodăriilor la reţeaua de alimentare cu apă vor fi plătite de beneficiari şi nu vor costa mai mult de 3-5 milioane lei vechi. „Evident că, dacă îşi sapă oamenii, singuri, şanţurile, costul va fi mai mic. Cât priveşte preţul apei, nu pot să vă spun nimic concret, decât că va fi cu mult sub cel practicat de APAVIL. Apă şi canal, deci împreună, nu cred că vor costa mai mult de 4 lei/mc.. Asta înseamnă cam la jumătate faţă de APAVIL. Nu ştiu foarte sigur, dar s-ar putea să fie cel mai mic tarif din judeţ”, a menţionat liberalul, justificând cumva şi căutarea foarte mare pe care o au terenurile din zonă. El a reamintit că, în acest proiect integrat, comuna Orleşti „este prinsă cu 10 km. de asfalt pe drumurile comunale şi reţea de apă (24 km., în ambele localităţi)”. „După ce punem în folosinţă alimentarea cu apă, putem continua lucrările la parcul de lângă DN. Acolo, nu puteam să plantăm ceva şi să nu avem apă, pentru că riscam să cheltuim banii degeaba. Sper ca, în viitorul apropiat, să putem amenaja şi un ştrand, lângă stadion. Sigur că avem multe alte proiecte, dar problema o reprezintă lipsa fondurilor”, a conchis Cîrstina.

Constantin Cîrstina – primarul care investeşte în civilizaţie!

          Primarul liberal al frumoasei comune vâlcene Orleşti, Constantin Cîrstina, este unul dintre puţinii edili pe care îi interesează şi să investească în civilizaţie, dar mai ales în diferite soluţii pentru a şi proteja multiplele investiţii care s-au derulat la nivelul localităţii pe care acesta o păstoreşte de câteva mandate bune, mai ales pe cele în domeniul infrastructurii. Aşa se face că frumoasa aşezare rurală Orleşti va fi, în foarte scurt timp, prima comună din judeţul Vâlcea, şi poate din întreaga Românie, care va dispune de un vehicul ultramodern de curăţat şi spălat asfaltul.  Primarul liberal Constantin Cîrstina spune că va cumpăra din Germania un astfel de utilaj şi îşi averizează deja consătenii că vremurile când aruncai ce vroiai pe stradă şi, de asemenea, îţi duceai deşeurile pe marginea râului, au apus demult. “Vor primi amenzi dacă nu menţin curăţenia şi dacă altfel nu ne putem înţelege ca oamenii!”, a ameninţat edilul-şef. Administraţia publică din Orleşti a intrat deja în linie dreaptă cu proiectul pe Măsura 322, până în prezent fiind asfaltate drumurile din trei sate, aproximativ zece kilometri. „Au fost deja asfaltate drumurile din satele Orleşti, Procopoaia şi Silea, iar pe o parte am reuşit să ne ocupăm şi de amenajarea rigolelor. Noi am mai asfaltat şi în alte două sate, dar lucrările s-au făcut în baza unui proiect cu finanţare pe HG 577”, spune primarul. Potrivit acestuia, şi reţeaua de alimentare cu apă potabilă a fost realizată integral: “Apa a fost introdusă în Orleşti, excepţie făcând satele Aureşti şi Scaioşi, unde localnicii aflaţi în apropierea Oltului dispun de puţuri şi au apă din belşug”. În comuna Orleşti, se lucrează şi la amenajarea parcului din centrul comunei. Primarul Cîrstina este foarte mulţumit de realizările sale şi ale echipei din primărie, însă oarecum dezamăgit de gândirea concetăţenilor săi, care ar trebui să deprindă civilizaţia curăţeniei.


Proiectul de irigaţ